617 matches
-
Breslele asigurau un anumit ajutor material membrilor ei aflați în situații grele: în caz de sărăcire, de boală, de bătrânețe sau de moarte. Exercitarea acestei funcții se datora existenței unui fond financiar special al breslei, care se păstra într-o lădiță specială, care purta denumirea de cutia breslei. Banii cutiei erau folosiți la procurarea materiei prime pentru breslași, întreținerea bisericii, asigurarea familiei meseriașului în cazul pierderii capacității de muncă ș.a. Starostele era dator să prezinte în fiecare an un raport despre
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
ni s-ar fi putut aduce. Ar fi fost o ultimă satisfacție pentru noi, după pacea de la București, să intrăm din nou alături de Aliați. Dar evenimentele se precipitau. Germanii se pregăteau de plecare: de la poliția secretă porniseră două camioane cu lădițele conținând arhiva. Hartenstein, Oberpolizeimeister, a spus d-lui C. Băicoianu că nu va cere permisul de reîntoarcere în țară pentru d-na Băicoianu decât peste trei săptămâni, când se va lămuri de intră sau nu Ro mânia în război. Răspunsul
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
cu dânșii în cap. Căderea lui Marghiloman fu și semnalul retragerii germanilor. plecarea vrăjmașilor Plecau, se duceau, fugeau. Camioane, trăsuri, furgoane, căruțe, automobile alergau pe toate străzile spre gară și spre ieșirile din București; toate încărcate cu lăzi, cufere, saci, lădițe, tinichele; în mijlocul acestei grămădeli, câte un ofițer sau doi, sau câte un soldat. Venise știrea că francezii sunt la Giurgiu și alții la Calafat; de frică să nu fie prinși între două focuri, nu nimereau drumurile. Ai noștri mobilizau, germanilor
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
agita ca pe o halebardă, dar cei mai mulți se înghesuiau după alimente: făină, orez, fasole și altele de-ale gurii. Alții s-au orientat însă mai înțelept și am auzit mai târziu povestindu-se de unul care ar fi umflat două lădițe nu prea arătoase, dar care conțineau un milion de lame de ras. A făcut avere în anii următori, vânzându-le pe piața neagră, cu bucata, când nu se găseau de nici unele. Dar astea sunt din auzite. Ce vedeam era, cum
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
totuși și ea, la sărbătorile de iarnă din 1958, un ajutor de 2000 lei din partea Academiei R.P.R., ceea ce i-a produs, se înțelege, o mare bucurie. M-a chemat de îndată să-mi mulțumească și mi-a dăruit dintr-o lădiță o fotografie inedită a familiei Gane, recondiționată și reprodusă alăturat. Mai avea acolo o carte poștală de la tatăl ei, pe care mi-a spus c-o va trimite la Arhivele Statului din Iași. După vreun an, s-a mutat la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Biblioteca Secției româno-germane, înființate în 1910, se organizează după modelul german, având ca nucleu donația profesorului Leonida Bodnărescu. Biblioteca profesorilor de aici înregistrează, în 1914, 728 de volume, biblioteca elevilor 505. În cadrul acestei secții funcționează și o bibliotheca pauperum (Schülerlade, Lădița elevilor), cuprinzând cărți didactice din care elevii săraci puteau face împrumuturi pe timp de un an. În anii de dinainte de Primul Război Mondial, profesorii Emanuil Isopescu, Theodor Zub și Mihai Vicol sunt custozii acestor biblioteci, care se îmbogățesc an de
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Vasile I. Schipor () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93273]
-
din partea mea. Atunci maiorul întrebă pe locotenentul Polac: „Dar ăsta așa vorbește?” Polac îi răspunde: „De 2 ani de zile, de când în anchetez, așa mi-a făcut”. Fiind lăsat singur în celulă aveam senzația că în capul meu era o lădiță cu cuie ce sunau metalic. În acea perioadă cu un vrej vârtos scos din salteaua de paie am zgâriat peretele și ușa metalică vopsită, făcând semnul crucii; în fața acestor cruci mă rugam „Calea Crucii”, și mișcându-mă dintr-un loc
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
să le umpli, iar în anii ’70 - pentru că eram fudulia familiei (prima fată la facultate) și treaba mea era să învăț, nu să car. E drept că toamna mă deșălam câteva zile cu lăzile de cartofi, coșurile de porumb și lădițele de mere la muncă patriotică. În schimb, nu mă mai gheboșam cu lemnele și cărbunii din pivniță, pentru că locuiam deja la bloc, pe strada Păltiniș, unde povestea cu bărbăția mea, deja cuprinsă de slăbiciune pe Ion Vasi prin ’62-’63
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
paginatorul de la Drapelul roșu, mi le înșiră pe-o sfoară groasă cât degetul ca să le pot atârna de gât ca pe un colier și cum merg noaptea spre casă cu ele bălăngănite pe piept. De câteva ori, cer împrumut o lădiță de lemne de la Piri, vecina de peste gard, mult mai prevăzătoare și organizată. De Crăciun primesc de la Kety și Fodori butuci gata tăiați și bulgări de cărbuni plini de pământ, care însă ard bine. Mai aduc câte o sacoșă de lemne
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
de provizii de la piață și magazin, cutii cu cărți, mobile, saci de ciment, televizoare, gresie, coroane mari la înmormântări, aspiratoare, săculeți cu pământ pentru flori, un calculator, faianță, butelii de aragaz, găleți cu nisip, butoiașe cu murături, baxuri de apă, lădițe cu fructe, o imprimantă, cărămizi, lampadare, un gard de papură, tablouri, ficuși și leandri, colaci de sârmă, covoare făcute sul, Oana în cârcă, din joacă, până pleacă studentă-n America, mama în brațe când nu se poate mișca. Cum lesne
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
Unde se termina patul începea o masă îngustă, împărțită riguros în două zone: una cu farfurii, ibric, ceșcuțe, borcane de șerbet, zacuscă, miere, pachete de biscuiți; cealaltă cu perie, pieptene, bigudiuri, fixativ, ceară de depilat. Sub masă se afla o lădiță cu două oale și o tigaie și un reșou electric. În colțul opus mesei, o chiuvetă minusculă, cu un robinet care picura ritmic, iar pe peretele din dreapta un cuier din care atârnau cele două rochii ale Veronicăi și un combinezon
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
complexului alimentar. Lîngă blocuri, jos, pe trotuar, era adunată o mulțime de oameni... Doamne! face Fulvia o grimasă de durere. Cine naiba m-a pus să mă uit?!... Ștefănescu..., murmură Fulvia, căzuse de pe balcon... Probabil o fi vrut să aranjeze lădițele pentru flori... Fulvia vrea din nou să pună cafea în ibric, bagă lingurița în borcan să adune cafeaua de pe fund, dar, aruncîndu-mi o privire, tresare; se întoarce brusc spre mine și rămîne astfel, cu ochii măriți, speriați: Mihai, ce-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
de magnolii... Parcă o văd pe mama surîzîndu-mi, bucuroasă că a primit flori... Apoi îmi vine în minte cabina telefonică de pe marginea trotuarului: bag fisa, formez numărul și spun: "Haideți, Don Șef, să bem, fir-ar ea de viață! Lăsați lădițele pentru flori. Sîntem și noi flori la urma urmei. Haideți să ne udăm cu vin... Să ni se scuture petalele arse de viscol. Mîine vom înflori din nou..." Imaginea cabinei telefonice se pierde încet, pe măsură ce eu mă cufund tot mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
tejghetarului evreu vibrează desfătate În prezența monedei-ființă : „Jidovul o luă, o Întoarse, o suci, o sună pe tejghea, o cercetă aproape de para lumânării și, după ce se Încredință că nu e nici ștearsă, nici de plumb, Îi dădu drumul În cicmigea [= lădiță cu bani], unde căzând trezi din somn o mulțime de franci și gologani, care, sărind speriați de năprasnica ei sosire, scoaseră un ușor țipet metalic, și apoi din nou căzură În somn adânc, Împreună cu noua sosită” <endnote id="(439, p.
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
La mănăstire, Maria !? Pe culoarul luminat de două torțe, e vânzoleală mare. Un du-te-vino de țărăncuțe ce aleargă lipăind cărând felurite lucruri și odoare: o icoană a Maicii Domnului ferecată în aur și argint, un sfeșnic cu șapte brațe, brocarturi, lădițe, cărți ferecate în argint, covoare, scoarțe... Dați zor fetelor! Zor! Zor! Vin turcii! le îndeamnă Sora. Pe treptele ce coboară de la turn, două fete cară o ladă. Sora se repede să le dea o mână de ajutor: Aveți grijă! O
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
copii de trei-patru ani, desculți, cu capul gol, numai în cămășuici. Părintele a cerut :”să vie mămica la mine”. Un copil a răspuns că „nu-i acasă nici tătica nici mămica, numai eu cu Vasilica”. Atunci părintele a luat din lădița „șaretei” o bucată de cârnaț, a ridicat-o în sus, le-a arătat-o copiilor și le-a zis. „aduceți așa o bucată de cârnaț la mine”. Copiii, când au văzut cârnațul, n-au mai auzit ce le-a spus
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
a spus părintele, dar le-a lăsat gura apă de poftă și cel mai mărișor a strigat „dă-mi-o mie taică părinte s-o mănânc eu cu Vasilica”. La auzul acestei rugăminți, părintele a pus bucata de cârnaț în lădița șaretei, a dat bici calului și a plecat la poarta casei vecinului lui Gruia unde a reluat dialogul”. Părintele Cristea Popescu a fost un preot vrednic, credincios, cu preocupări intelectuale, cu copii școliți. N-a asuprit pe nimeni, s-a
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
zburat. Din Brandemburgul ușor ca o pană m-am prins ca de un fir de ață de apa Bârladului și am tăiat toată mămăliga pământului să-mi umplu foamea sufletului. Dar de ce să vă pierdeți vremea cu povești?! Iatămă cu lădița în spinare, drum de picior, acasă la Nicorești. Apostolat cu traista-n băț Între prietenii pe care îi aveam cu număr Iancu Dimofte, văr secundar, ieșea cu mult în față. Tocmai fusese numit învățător suplinitor într-un sat de țigani
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
ne-a oferit-o chioșcul unde vara cânta muzica, în parcul central din fața bisericii numită Sobor iar noaptea făceam noi serenade de lunateci. Noroc că aveam paltoanele și căciulile. Dormeam iepurește de teamă să nu vină cineva să ne fure lădițele cu lucrușoare. Dimineața le luam în cârcă ca pe sfintele moaște și iar ieșeam la plimbare, la îndoit de oase după atâta directă îndreptare pe scândurile podinei muzicale. Masa era conform vecinătății, ecumenică: apă, pâine, mere sau prune uscate. Ei
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
valuri, câte o cutie de lemn cu câteva cărți, toate în stare bună. Sunt cu Costi, un omonim al meu, de cincisprezece ani. Simțim, cumva, o "aventură", fiind amândoi "aventurieri". Este ceva misterios, nu ne putem explica ciudata flotilă de lădițe. Ne lămurim, destul de repede, observând un om, între două vârste, punând cu grijă câte trei-patru cărți pe care le pune în cutii de ambalaj, cărora le dă drumul pe apă, la intervale regulate. Deplin mister. Omul și-a construit o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
și-a construit o cabană rudimentară, locuiește acolo, unde nu prea încape din cauza cărților. Are un chip ciudat, interiorizat; este îmbrăcat sobru, într-o salopetă curată. Lucrează atent, nu-i place că îl deranjăm. Mie îmi interzice să pescuiesc o lădiță din cele pe care le trimite în lume. Pentru Domnia Voastră, îmi spune solemn, politicos, dar cu o răceală care mă îngheață, este potrivită numai "Biblia". Și îmi dăruiește o biblie, editată de un "Centru" care se ocupă cu racolarea de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
de un "Centru" care se ocupă cu racolarea de prozeliți pentru nu știu ce sectă. "Copilului i se dăruiește ceea ce vine pe apă", spune donatorul cu o solemnitate rigidă. De fapt, declamă ceva. Plecăm, eu cu o carte, tovarășul meu cu o lădiță în care, pe lângă o biblie, mai sunt trei cărți filozofice, mistico-orientale, cu nu știu ce amestec și din alte doctrine. Pe drum, Costi îmi spune că sunt foarte mulți nebuni în lume. Are dreptate. Mergem tăcuți. Da, sunt prea mulți nebuni și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
de neînțelegere. Cred că trebuie înțelese sau, mai bine, "neînțelese" ca un poem care apare și dispare de la sine în mintea unui creator. Severina este un astfel de mister al vieții mele. Din când în când, o descopăr într-o lădiță cu amintiri, unde nu știu sigur dacă există sau nu, dar îmi face plăcere să mă amăgesc, de parcă mai există încă o realitate. Sunt bătrâni care, închiși în casă, cercetează din când în când o besactea. "Besactea" este un cuvânt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
lucru: 1 oră I. Citește cu atenție textul următor: „ - Ce chestie mai e și acest vorbitograf? întrebă Șurubel. - Este o mașină vorbitoare. Iată, priviți. Istețilă își conduse musafirii spre masă, pe care se afla un aparat nu prea mare. - Această lădiță, sau geamantănaș, spuneți-i voi cum vreți, are într-o parte o mică deschizătură. E suficient să rostești în fața acestei deschizături câteva cuvinte, apoi să apeși pe un buton, și vorbitograful îți va repeta întocmai cuvintele rostite. (...) - Dar la ce
50 DE TESTE ?N VEDEREA ADMITERII ?N CLASA a V-a by S?ndica Bizim, Dorel Luchian, Larisa T?rzianu, Viorica Dobre ,Geanina Honceriu, Manuela Mih?escu ,Lumini?a Agache ,Marilena Roman ,L?cr?mioara Isai, Violeta Gale? () [Corola-publishinghouse/Science/83886_a_85211]
-
numele său de Orășanu, scrie o poezie festivă în onoarea domnitorului. El, care aruncase asupra lui Carol I cele mai cumplite ofense, mai ales fiindcă era neamț, el care scrisese versurile, repetate la vremuri din gură-n gură: Ia-ți lădița și cheița Neamțule etc... acum a scris O dedicațiune Domnitorului, care sfârșea cu strofa: Tricolorul mândru zboară Peste fiii de eroi! Domnul țării-l desfășoară Cu el fiți, căci e cu voi! E viteaz! Inimă are! Și-și iubește-al
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]