498 matches
-
un pat de lemn enorm, cu tăblii Înalte, ale cărui margini sunt lucrate fin, terminând În capete de șerpi tăind aerul cu limbi ascuțite; pe suprafața internă a tăbliei: gravură cu scena lui Lot ademenit de fiicele sale; carnea se lăfăie pufoasă, puhavă, putredă, sângele roșu apăsând pielea albă, gesturi bolnave; otrăvite privirile, mă surprind spionat de un ochi ascuns, aerul e Înecăcios; mă apasă lichid, se lipește de pielea mea, nu știu când m-am dezbrăcat, Își descheie bluza sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
În weekendul ăsta? —Philip? Cine e Philip? credeam că mai vorbește Încă despre Listă, dar se pare că făcuserăm pe nesimțite trecerea Înapoi spre viața mea personală. —Bette! Începu să chicotească. Supermasculul ăla superb În al cărui pat te-ai lăfăit azi-noapte. O să te vezi cu el, nu? —A, da, Philip. Nu a fost chiar așa, Kelly. A fost mai degrabă... —O, Bette, oprește-te chiar În clipa asta. Nu-mi datorezi nici o explicație. E viața ta, să știi, remarcă ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
În palma mea. —Sammy, Îți mulțumesc. Bette, vreau să fii foarte atentă la discursurile despre emanciparea femeilor - femeile pot face orice, știi - și să Încerci să nu te simți prea prost pentru sărmanul și bătrânul de mine, care o să se lăfăie pe marginea piscinei cu un daiquiri și o carte. Voiam să-l urăsc, dar părea atât de fericit cu alibiul și planurile lui abile, Încât l-am Îmbrățișat doar și am pornit mașina. Îmi ești dator pe chestia asta. Ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
un tip "de modă veche", după cum subliniază Bab, dar înzestrat cu atâta spirit încât "scapără". Împreună cu el, cele trei fete vizitează Londra pufnind în râs la tot pasul. Mai târziu, la un hotel, petrec o noapte întreagă în compania lui, "lăfăindu-se în paturi", glumind, râzând și devorându-se reciproc, la propriu și la figurat. În vreme ce Bab încearcă să transcrie dialogurile savuroase dintre ei, iar Colette face portretul lui Théo, tânărul mușcă ușor brațele Jacquelinei. Câtă nepăsare, câtă dezinvoltură! Ce cale
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
astru,/ ca spre-un vrăjmaș închipuit/ el odihnea neînsuflețit" Natura devine, ca la romantici, cutia de rezonanță a unor stări sufletești; când Regele Pescar era bolnav, văzduhul era "tras prin tină, un sclav", vântul era "galben în risipă, pecinginea se lăfăia-n dojană, pădurile schelete care țipă"; dar când Parsifal întreabă de "misticul potir", codrii înfrunzesc, apele cântă ca o liră, cerul este verzui, pomii sunt lunateci" etc. Printr-o asemenea particularitate, într-o perioadă de sufocare a lirismului în cătușele
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
de comuniști pentru potențialul lor "obscurantist", care îi împiedica pe oamenii acelei Românii să devină, în masă, marionete decerebrate. Nu se mai temea nimeni de rege; Ceaușescu pusese laba pe Castelul Peleș, scoțându-l din circuitul turistic pentru a se lăfăi singur, cu Leana lui, prin dormitoarele regale, pentru a marca definitiv (credeau ei și, până mai ieri, și Adrian Năstase!), faptul că luxul și comoditățile aristocratice sunt exclusiv destinate mârlanilor de partid, cei "aleși" să le exercite în numele poporului. A
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
de identificat, alții, de-a dreptul surprinzători. Mai întîi, desigur, scriitorii înșiși, care au învățat deja de multă vreme cum să crească, să se pună în valoare (sau să piară) în universul ultraconcurențial al literelor. Pentru ca o carte să se lăfăie în vitrinele marilor librării, împingîndu-le mai încolo sau chiar sub masă pe rivalele mai puțin vrednice, autorii trebuie să desfășoare toată gama artificiilor de seducție pe care societatea de consum le poate imagina, încercînd să se impună în acest sport
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
act, ne e imposibil să o luăm și la stînga și la dreapta în același timp, sau să tăcem și să vorbim simultan; dar mintea nu cunoaște asemenea obstacole și false opțiuni, iar Cioran, prin excelență, ne împiedică să ne lăfăim în clișeele și neputințele noastre binare, invitîndu-ne direct să înfruntăm complexitatea, și s-o acceptăm. Gînditorul nu a căutat o nouă patrie adoptivă, nu a dorit o altă identitate socială și legală, nu a cerut azil politic în Franța, ci
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
formă de galion - ceea ce nu-i o comparație tocmai măgulitoare. în urmă cu două sute le ani, un bătrîn călător olandez l-a comparat cu un calapod de cizmar. Dar în acest calapod sau în acest pantof ar putea să se lăfăie ca-ntr-un palat băbuța din poveste, împreună cu tot roiul ei de copii. Cînd te apropii ceva mai mult de el, capul începe să aibe înfățișări diferite, după locul de unde-l privești. Dacă te urci în creștet și te uiți
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
uneori, chiar guri strîmbate. Presupunînd însă că atentatorul la fericirea conjugală e pus pe fugă de la bun început de către stăpînul haremului, comportamentul acestui domn prijeluiește un spectacol foarte hazliu: uriașul se furișează din nou, pe nesimțite, printre doamne și se lăfăie un timp în mijlocul lor, întocmai ca piosul Solomon printre cele o mie de ibovnice ale sale, deși junele Lothario încă se mai perpelește prin apropiere. Dacă întrezăresc și alte balene, vînătorii îi lasă de obicei în pace pe acești Mari
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
s-o asimilezi pe cea sufletească. Ce n-avem noi? Toate instituțiile, toate darurile tehnicii moderne, dar cine reprezintă acele instituții! Cine se folosește de acele daruri! Gîndiți-vă cât geniu omenesc presupune un tren, și cine, ce barbar primitiv se lăfăiește într-un vagon-restaurant, în expresul care vine de la Vîr-ciorova la București. Această pătură socială e și adânc imorală, Caragiale are trei schițe (Cadou, Diplomație, Mici economii), în care ne arată cum bărbații își vând femeile fie pentru bani, fie pentru
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
să ne placă, însăilând idealuri ce se plictisesc de truda noastră. Atingem moartea fără rost, fardându-ne cu cioburi de veșnicie. Singuri și rostuiți de nimicuri ne batem stângaci în soartă, destrăbălându-ne sufletele în ridicole partide de sfâșiere... Ne lăfăim în râs-plânsul de zi cu zi, chiuind a viață... Strigăm metafore în semn de revoltă, hăulind amăreala dulceagă a trecerii. Trecem desăvârșiți și continuu... Suntem ceea ce ne aducem aminte despre noi că suntem." Andrei Finți Trigorin, Nina Udrescu Arkadina, în
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
a cănit. Și-a schimbat, cum ar veni, părul. Cum să-i zic altfel, decît profanare, cohortei de mitocani care, trecînd prin țarcurile cu taxă, continuă să... viziteze nu lăcașul regilor onești ai României, ci castelul în care s-au lăfăit țoapele impostoare și invitații lor, alde Gadafi și compania. O circumstanță atenuantă: oare imperialul Versailles nu-i bîntuit și el, zi-noapte, de papugiii globului? Totuși, un bemol la cheia deriziunii regizate: n-am mai auzit, anul ăsta, ca-n ceilalți
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
dezintegrează. Coborînd scările, aproape satisfăcut, Cioran îi șoptește lui Ierunca: O făcui și pe asta. Cioara mă-sii! 22 ianuarie După detunătura din decembrie '89, am putut intra, întîmplător, în frumoasa casă burgheză de pe strada Pinului, în care s-au lăfăit, în comunism, indigestele figuri, prim-secretarii județului (nevisînd ei, cînd sugeau țîță ilegalistă, că vor ajunge cîndva să beneficieze de-așa confort). Pe ce mi-au căzut ochii la trecerea pragului? Pe două... repere: un spăimos și complicat panou, chiar
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Ștefan cel Mare, reușit în sine compozițional și ca modelaj a cunoscut, acum cîțiva ani, o amplasare kitsch în gardul regimentului de la Copou. La Cluj (pardon! și Napoca) un Avram Iancu, voievod neîncoronat, ostoind ambiții patriotarde de joasă extracție, se lăfăie acum definitiv în toată hidoșenia lui, într-un oraș de recunoscută acuratețe urbanistică. Doar două cazuri din puzderie. Mai peste tot, mafiile administrative locale, cauționate de concursuri trucate din plecare, se întrec în a ridica pe cai voievozi mai mult
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de taină, vor da diseară concertul de închidere. Revăd vila stenic-demonicului Enescu și a delicat-princiarei sale Maruca. Ce fantastică metamorfoză! În domneștile încăperi, spoliate de administratorii comuniști, își găsiseră, ani la rînd, loc de aciuare mitocanii gospodăriilor de partid, țațele lăfăindu-se în patul Marucăi, urduroșii, în cel al geniului. Ce repunere în nobilele drepturi! Au fost aduse, din depozitul de la Posada, lucrurile de preț (cine-o fi avut, atunci, ideea salvării lor!?) și totul, absolut totul arată acum ca în
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Ce istorie nedemnă: gloata decizîndu-i involuția! Meditație vinovată. Pînă anul trecut, am beneficiat, ca atîția alții din uniunile de creație, de o cămăruță, aici, la Peleș. Seara, înainte de-a pune capul pe pernă, mă copleșea gîndul că, iată, mă lăfăi într-un loc ce nu-mi aparține. Ilegitimitatea aceasta (istorică) a fost curmată anul acesta, dar nu din motive... istorice, ci, vai, pur și simplu, dintr-o defecțiune administrativă. E totuși o reparație. Pentru liniștirea cît de cît a conștiinței
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
produce vinul extra-sec, sec, demi-dulce sau dulce". "Mică teorie a bășicuțelor" sună titlul capitolului. Iar ființa ce tutelează demiurgic domeniul: homo bulla. Da' ce, homo Bulă n-a avut, și el, răstimpul (ducă-se pe pustii!) în care s-a lăfăit aerian-demiurgic? 14 iunie Bătaie fină în ușa atelierului, deschid și, cum mai zilnic se întîmplă, un june delicat îmi întinde invitația, probabil la apropiatul său vernisaj. Îi mulțumesc și îi urez succes. Închid și mă uit pe pliantul dedicat și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
se află vila "Luminiș", încîntătorul loc de taină al geniului și al Mărucăi sale. Ei bine, strecurîndu-ne să vedem, să descoperim ceva din fosta mare taină, dădeam peste mitocanii și găinușele lor, "repartizați" aici de gospodăriile de partid să se lăfăie în paturile princiare și să-și lase dîrele pestilențiale. Și asta, în timp ce, departe de țară, Enescu se stingea în sărăcie, alungat, în fond, de pe pămîntul venerat, de tagma celor care... patronează acum festivalul ce-i poartă numele. Nu vi se
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
primul magazin de birotică. Arătînd excelent și printre ai cărei vînzători fete și băieți eleganți el se mișca distins-important, plăcîndu-i să dialogheze nonșalant cu vizitatorii, cumpărătorii. Peste noapte, briantul magazin a dispărut. În locul lui, mirosind a Europă cam nespălată, se lăfăie un "second hand" cu inevitabilul: marți primim marfă! Prinsese politica din zbor. Pînă atunci, mare amator de fuste (mini/ maxi), zăpăcea copilele cu aplombul lui eclatant. Memorie fenomenală, instruit, la zi, în științe exacte, chipeș foc și permanent afabil, ar
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
și domnilor!" Reacția mi-o asum de pe-acum (chiar cu riscul Socolei...). De la Paris la Tours, oprire inevitabilă la Barbizon. Templul natural al oficierii modernismului prim. Abundența sălbatică a vegetalului, la doi pași de colosala autostradă! Cu stîncile bizare, lăfăindu-se ca burțile unor elefanți adormiți în imperiul bălăriilor (pictate, burțile, obligatoriu, de toți barbizonienii), cu leneșele cărări, aceleași, bătute cîndva de patriarhii impresionismului. Cu resuscitarea bruscă a pînzei lui Grigorescu, avîndu-l în centru pe celălalt mare barbizonian, Andreescu. În
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de a nu fi putut avea acces la asemenea practici care fac distincția. Trebuie să evoc aici și sentimentele pe care le-am trăit personal În timpul lecturii acestei cărți, alternată cu reprize zilnice de baie TV, comparând „vipurile” ce se lăfăie pe ecranele românești cu personajele descrise În această carte. De la patronul de club de fotbal care se crede filosof practician până la lumea cu adevărat educată mi s-a părut a parcurge o cale imposibilă. Interviul este singura cale de a
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
de cristal ale Corale Sea și În stânga zona muntoasă Împădurită. Este atâta frumusețe naturală Încât nu știi ce să admiri mai Întâi. La marginea lagunei (Hartley’s Crocodile Adventures) crocodili de cinci-șase metri, longevivi (trăiesc Între 60-100 de ani), se lăfăie nestingheriți la soare cu boturile lor hidoase deschise de unde se văd dinții imenși ascuțiți asemenea unui ferestrău, cassowary și prietenoșii koala oferă un adevărat show. Localitatea Douglas s-a Înființat În 1877, În perioada „Goanei după Aur”, ca port la
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]