1,874 matches
-
râse, îl luă pe Norocel de mână și merse la poartă cu căpitanul Zefir. Căpitanul alergă la ceata vorniceilor: - Gata, flăcăi, împăratul vă primește, dar să fiți cuminți, să nu vă faceți de râs! Vorniceii unde nu începură să chiuie, lăutarii să cânte mai cu înverșunare și tot alaiul se îndreptă spre curtea Speranței. Dar aici intrară numai cei curajoși, ceilalți rămânând pe uliță. Când văzură împăratului așa de orbitoare, vorniceii pierdură curajul, căzură la pământ și nu mai îndrăzniră să
MĂRŢIŞOR-26-ULTIMUL EPISOD de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353428_a_354757]
-
ridicându-se de jos. O vom păzi ca lumina ochilor și o vom duce fratelui nostru Mărțișor să-i fie mireasă. Vorniceii o luară de mână pe prințesă în uralele și ovațiile celor din curte și de pe uliță. Taraful de lăutari începu să cânte „Ia-ți, mireasă, ziua bună!” Auzind cântecul, Primăvara avu un sentiment de emoție și obrajii i se îmbujorară. O copleși acest sentiment de despărțire când abia o întâlnise pe mama sa. Se smuci din mâinile vorniceilor și
MĂRŢIŞOR-26-ULTIMUL EPISOD de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353428_a_354757]
-
luă de mână, o duse la vornicei, zicându-le: - Să aveți grijă de ea ca de cea mai gingașă floare! Se ofilește la cea mai slabă adiere de răutate. Vorniceii o luară cu sfială de mâini și plecară spre poartă. Lăutarii reîncepură cântecul „Ia-ți, mireasă, ziua bună!” La poartă, Mărțișor întinse mâinile să-și primească mireasa, dar vorniceii se opuseră: - Stai, ginerică, nu te grăbi! Noi ți-am adus o mândrețe de mireasă, dar tu ce ne dai? Mărțișor realiză
MĂRŢIŞOR-26-ULTIMUL EPISOD de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353428_a_354757]
-
așa cum are Mărțișor, zise Primăvara zâmbind. - Trăiască Mărțișor și mireasa lui, gingașa Primăvara! strigă vornicelul orator, care luă mâna prințesei și o puse în mâna lui Mărțișor. Ceilalți vornicei chiuiră, strigând și ei: - Trăiască mirii noștri cu multă fericire! Începură lăutarii să cânte mai cu foc, să rupă nu alta corzile viorilor și bețele țambalelor. Cântau „Hora Mărțișorului”. Acolo, în uliță, se prinseră cu toții în horă. Nici pe Soare-Împărat nu-l răbdă inima să stea pe margini. Intră și el în
MĂRŢIŞOR-26-ULTIMUL EPISOD de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353428_a_354757]
-
piept mărțișoare strălucitoare. După ce se termină hora, tot alaiul de nuntă, în frunte cu Soare-Împărat și Speranța, cu Mărțișor și Primăvara, s-a îndreptat pe valea pârâului, spre lac, în poiană. Vorniceii chiuiau și pocneau din bice, iar tarafurile de lăutari cântau hore și sârbe. Un iepuraș isteț sări în fața Primăverii, care râse și-l întrebă: - Tu ce vrei, mă? - Vleau și eu mălsisoale! - Ce să faci cu ele? - Să le duc la pădule! Primăvara îi umplu lăbuțele și urechile cu
MĂRŢIŞOR-26-ULTIMUL EPISOD de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353428_a_354757]
-
morminte Nu mai pot să mai alinte Nici durerea unei mame, Nici odorul care doarme, Tot ce-a fost și nu mai este Și va deveni... poveste! Mai unge toamna cu amor Bătrâne oase care... dor. Mai cântă câte-un lăutar Pe-o bancă, sub un lampadar. Aleargă lumea, aleargă... Nici nu știu de ce, nici unde. Tot în groapă o să meargă. Tot țărâna-i va pătrunde. Referință Bibliografică: Aleargă lumea, aleargă... / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 495, Anul
ALEARGĂ LUMEA, ALEARGĂ... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 495 din 09 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/354319_a_355648]
-
vorbea cu președintele să-l ponteze o normă - două la colectiv, pentru timpul pierdut cu banchetul. Dacă o vrea. Dacă nu... nu era nicio problemă. Au fost invitați să cânte și frații Ion și Costică Oprea cu vioara și țambalul, lăutari din tată în fiu. Printre invitații președintelui desigur că se aflau și eroii noștri, familia Axinte, Săndica, inginerul-șef cu soția, reprezentantul Secției de Învățământ Constanța care a fost Președintele comisiei de examinare în timpul testelor de diferență, instructorul de partid
CAP. II de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1529 din 09 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353687_a_355016]
-
păstrați pentru partea dansantă. Deocamdată serveau și ei masa separat de ceilalți participanți, într-un colț al scenei, unde se va desfășura dansul. Parcă era mai gustată muzica lor decât cea de pe benzile magnetofonului, însă deocamdată nu era nevoie de lăutari. Era etapa de socializare între meseni. Trebuia să se ajungă la o anumită stare de bine, de veselie, pentru a schimba cele două surori de pe banda magnetică cu lăutarii locali. De fapt, toată comuna se distra la balurile sau horele
CAP. II de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1529 din 09 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353687_a_355016]
-
decât cea de pe benzile magnetofonului, însă deocamdată nu era nevoie de lăutari. Era etapa de socializare între meseni. Trebuia să se ajungă la o anumită stare de bine, de veselie, pentru a schimba cele două surori de pe banda magnetică cu lăutarii locali. De fapt, toată comuna se distra la balurile sau horele din central comunei, după cum le cântau ei. L-au înlocuit pe Bengher, un infirm orb și fără degete la mâna dreaptă, și la cealaltă doar cu niște cioturi, infirmitate
CAP. II de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1529 din 09 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353687_a_355016]
-
taraful său improvizat scotea râuri de transpirații de pe frunțile dansatorilor. Cei patru tineri abia sosiți pe scenă nu s-au avântat în ritmul sârbei cântată de taraf, ci au luat-o mai ușor cu pașii, până schimbau melodia. Trecând pe lângă lăutari, Viorel le-a cerut ceva de muzică ușoară, să o lase mai moale cu populara și, la sugestia sa, Petrică finalizând sârba, a anunțat: - Pentru familia Axinte un tango special! Și imediat a schimbat repertoriul, iar tinerii intelectuali cu perechile
CAP. II de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1529 din 09 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353687_a_355016]
-
împotrivire. I s-a părut ceva firesc. Planul său decurgea destul de bine. Începea să se simtă din ce în ce mai plăcut lângă Mircea. Aștepta cu nerăbdare, ținându-l de mână, să înceapă melodia următoare. Parcă era o elevă de liceu la reuniunile tovărășești. Lăutarii încă nu se hotărâseră ce melodie să cânte. Săndica îl privea intens în ochi pe Mircea, atrăgându-l spre ea, apropiindu-se de pieptul său păros, sprijinindu-și capul ușor de umărul acestuia. Se vedea că a făcut sport în timpul
CAP. II de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1529 din 09 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353687_a_355016]
-
Nichita Stănescu) septembrie ne-aduce brumele-n odaie, punem de-o ploaie la margini de lume, ne cânte Nichita c-a venit toamna, hai la vechiul han la garoafele tulburi să mai bem un pahar de raze din soare acolo lăutarul Orfeu fără Euridice se-nchide într-o pleoapă enormă de somn visând sânii albi pe care luna dansează și ochii de mură-n care se-neacă sărmanul cu pahare din vinul strămoșilor daci, acolo cuvintele mor și-nviază, le zidim
SEPTEMBRIE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1341 din 02 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353808_a_355137]
-
le aruncă în făntână ca să vadă dacă întradevăr i se arată chipul iubitului, ca apoi mireasa aruncă buchetul peste umăr, fiind prins de următoarea tânără care se va căsători căsători cu siguranță. f) „Nunta” - (la casa miresii, luarea miresii cu „lăutari”... „ia-ți mireasă ziua bună”, alaiul tinerilor, rudelor celor doi și poposirea la curtea mirelui, unde va avea loc masa și darul. Jocul găinii, răpirea miresii, recompensa destinată celui care o aduce înapoi ginerelui, darul și jocul sticlei de țuică
ZILELE HESPERUS TRADIŢII POPULARE ROMÂNEŞTI de FUNDAŢIA CULTURALĂ HESPERUS în ediţia nr. 1176 din 21 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353861_a_355190]
-
dezbrăcate de haina crescutâ-n iarnă că, astfel cosmetizate, aleargă după hrană. Și se face măsurarea laptelui, o dată muls. Spre a știi repartizarea cașului prin vară strâns. Apoi prânzesc împreună, ciobanii cu gospodari. Să se facă brânza bună, pun să cânte lăutari. Dar curând se isprăvește ospățul abia-nceput că, ciobani duc spre creste, turma de oi la păscut. Tradiții și ritualuri perpetuate-n vreme, vin cu străvechi obiceiuri. Să devină eterne. Maria Filipoiu Din anuarul ,,Tradiții creștine și ritualuru populare românești
TRADIȚII ȘI RITUALURI DE SFÂNTUL GHEORGHE de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1573 din 22 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353970_a_355299]
-
vieții menestrelului. Anton Pann, fiind pentru epoca sa un creator autentic, membru de seamă al lumii bisericești ortodoxe, dar si laice va fi consemnat în toate istoriile literaturii române. Astfel în istoria sa, Nicolae Iorga îl caracterizează : „Cântărețul de giumbușuri, lăutarul literar al petrecerilor, ghidușul de iatacuri, amorezatul care caută la ferestruicele căsuțelor de mahala, prinzând ceasul când lipsește respectivul jupân, tovarășul ceasurilor de veselie ale preoților, dascălilor, țârcovnicilor, cărora li zice pe glas de psaltichie lucruri care fac parte din
ANTON PANN de OVIDIU DINICĂ în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353075_a_354404]
-
se formează și crește viitorul autor. Era o perioadă de letargie și ușor avânt al modernismul european, însă suferind și de impactul balcanismului combinat cu tradițiile si jovialitatea locuitorilor autohtoni, pentru care la mare pret erau sărbătorile câmpenești de la care lăutarii nu lipseau. Anton Pann cunoștea destul de bine limbile: română, greacă, bulgară, turcă și rusă. Acest lucru îl va ajuta la culegerea de texte populare și îi va fi de folos și la învățarea tainelor muzicii bizantine avându-i ca profesori
ANTON PANN de OVIDIU DINICĂ în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353075_a_354404]
-
Aici Anton Pann își manifestă talentul interpretativ, de cobzar iscusit, cântând în diverse tarafuri ale perioadei, notabil fiind cel al lui Năstase Ochialbi. În acest taraf este activ câteva luni, ziua fiind cantor la școala de pe Podul Mogoșoaiei, iar noaptea lăutar. În 1830 este numit profesor la Școala Națională de Muzică. Îmbinând motivele muzicale cu prelucrarea și culegerea textelor, el realizează pentru prima dată alăturarea celor două elemente ale muzicii, textul și melodia. Astfel George Sion în proza memorialistica „Souvenire Contimpurane
ANTON PANN de OVIDIU DINICĂ în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353075_a_354404]
-
dintre balcanism si spiritualitate orientală. Unele, cum ar fi «Sub poale de codru verde» și «Unde-auz cucul cântând» își dezvăluie originea țărănească. Altele se dovedesc a fi create la oraș, de către compozitori ai timpului, legați de cântecul popular, probabil chiar lăutari. Piese că «Bordeiaș, bordei, bordei», « Nu mai poci de ostenit» și « Până când nu te iubeam» vădesc o puternică influență a muzicii orientale. Prezența unor cântece cu influențe atât de diferite în colecția lui Anton Pann atestă existența unor bogate curente
ANTON PANN de OVIDIU DINICĂ în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353075_a_354404]
-
mereu înaltul, viața ca să-mi fie vis cum o soartă mi-a prezis; galbenul miraj de toamnă picură sânge din răni, plouă cu paseri flaminge peste-un univers baroc și nu plouă, parcă ninge la confetti-n ritm de roc. Lăutarul Orfeu plânge, plânge și Euridice, trupul ei închis în somn, sub privirile de domn, adunat și risipit lângă tâmpla mea nebună, într-un minus infinit s-a lipit mereu de lună... vine toamna, trece toamna, cade frunza, plânge codrul, frunz-a
TOAMNA MEA, DE UNDE VII? de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1364 din 25 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353163_a_354492]
-
Olga Bălan, Marcel Pavel, Andreea Bănică, Annes, Raoul, Aurel Moga, Iuliana Tudor, Elise Stan, Mihaela Neagu (regizor de platou TVR), Stoian Anghel, realizatorul evenimentului inclus în cadrul Proiectului Național „Artă contra Drog”, 2015, Bebe Mihu, soțul artistei și impresarul, magnifica orchestră „Lăutarii” din Chișinău, supusă sub vrajă maestrului Nicolae Botgros au făptuit și închinat acestei zile un spectacol total, sporit de interrelaționarea cu publicul, un public totalmente cucerit, uniformizat, armonizat, exaltat într-un tot, pe o oglindă spirituală cu fața la un soare: Maria
MARIA DRAGOMIROIU. CONCERT ANIVERSAR ŞI CARTE IMPRESIONABILĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1760 din 26 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353238_a_354567]
-
-i mai trebuia strigătură. Iar strigăturile la horă, ca sarea-n bucate. Atunci când trebuia și cât trebuia. Așa se jucau horele în fiecare duminică, din aprilie până-n septembrie, când începeau nunțile. O horă dura cam douăzeci de minute, după care lăutarii făceau pauză. În acest timp, flăcăii și fetele se plimbau perechi, după cum îi electrizaseră fiorul atingerii. Erau acele momente delicate ale destăinuirilor, declarațiilor și promisiunilor. Vă închipuiți că nu pot să vi le redau. Nici nu le imaginez. Prefer să
POVESTIREA HORA-PARTEA A DOUA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1707 din 03 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352587_a_353916]
-
spre horă. Lor nu le plăcea hora cu ritmul ei lent. În ei erau acumulate mari cantități de energie care trebuiau eliberate numai în ritmul sârbelor și al altor jocuri fulgerăoare. Rupeau hora fără menajamente și strigau la jucători și lăutari: -Gata, bă, cu fâțâiala! Zi-i, bă o sârbă să ne rupă tălpile! Lăutarii executau. Cei care jucaseră hora plecau la plimbare. Rămâneau doar unii tineri și prietenele lor, și ei împătimiți ai jocului. Abia acum începeau adevăratele jocuri. Acele
POVESTIREA HORA-PARTEA A DOUA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1707 din 03 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352587_a_353916]
-
acumulate mari cantități de energie care trebuiau eliberate numai în ritmul sârbelor și al altor jocuri fulgerăoare. Rupeau hora fără menajamente și strigau la jucători și lăutari: -Gata, bă, cu fâțâiala! Zi-i, bă o sârbă să ne rupă tălpile! Lăutarii executau. Cei care jucaseră hora plecau la plimbare. Rămâneau doar unii tineri și prietenele lor, și ei împătimiți ai jocului. Abia acum începeau adevăratele jocuri. Acele jocuri din legendă...Pe care le jucau numai bărbații cei mai sprinteni și mai
POVESTIREA HORA-PARTEA A DOUA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1707 din 03 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352587_a_353916]
-
și cum au învățat ăștia așa ceva? Cum este posibil să execute astfel de mișcări fără să se încurce? Dar, mai ales, cum reușesc să facă toți la fel, în același timp și cu aceeași viteză? Uneori li se părea că lăutarii nu cântau pe măsura elanului lor. Atunci strigau nervoși: -Mușcă, bă, clanareta aia mai cu foc! Dă, bă, cu bețele alea-n țambal, mai cu viață! Rupe, bă corzile țambalului! Și clarinetul mușca notele care zburau ca niște fluturi speriați
POVESTIREA HORA-PARTEA A DOUA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1707 din 03 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352587_a_353916]
-
erau surprinzător de uniformi, într-o execuție desăvârșită în vijelioasa descătușare. Câte un jucător nu rezista acestui ritm sau nu cunoștea foarte bine pașii, extrem de complecși. Atunci, forța centrifugă îl azvârlea din joc ca pe un titirez. Când se sufocau lăutarii, jocul se întrerupea intempestiv. Însă, nu erau lăsați să răsufle prea mult, că striga unul: -Zi-i, bă, o Zamfirică! Începeau noua melodie, cu note țâșnitoare ca șuvoaiele din munți. Jucătorii începeau să sară precum caprele negre pe creste, cu aceleași
POVESTIREA HORA-PARTEA A DOUA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1707 din 03 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352587_a_353916]