1,879 matches
-
a imprimat 37 de creații, iar în calitate de autor a realizat creații; cîntece, balade, piese instrumentale, suite, rapsodii etc. "La izvorul folclorului", solo vioară, cu Orchestra „Folclor”, realizat în anul 2000; De-ar fi dorul ca pădurea, solo vioară, cu Orchestra „Lăutarii”, realizat în anul 2004; Satule, vatră frumoasă, culegere de cântece interpretate de Nicolae Sulac, Angela Păduraru, Nicolae Glib, Maria Drăgan, Vasile Iovu, Veronica Mihai, Claudia Șerșun acompaniați de Orchestra „Folclor”, dirijor -. Înregistrări realizate în perioada 1968 - 1985: La Nistru, la
Dumitru Blajinu () [Corola-website/Science/336654_a_337983]
-
care il șlefuia mereu mai abitir decât piesele supuse prelucrării.În cadrul căminului cultural profesorul Sever Dascălu instruia de ani de zile un mic ansamblu artistic alcătuit dintr-o formație de 42 de dansatori din trei generații și un taraf de lăutari dintre care se distingeau câțiva soliști instrumentiști. De mulți ani ansamblul ducea lipsa unui solist vocal.Întâlnirea dintre maistru și profesor, discuția pe seama repertoriului ansamblului și recomandarea de cooptare a elevei Ilinca la repetițiile ansamblului au reprezentat rampă de lansare
Vasilica Dinu () [Corola-website/Science/307625_a_308954]
-
pămînt (fapt pe care îl confirmă și o scrisoare adresată acestuia la 23.XII.1893), asigurându-i și studiile liceale din Iași, și pe cele de la facultatea de drept din Paris. A sprijinit și promovat oamenii de cultură: pe vestitul lăutar Jean Gulescu care, împreuna cu celebrul scripcar Pădureanu, a cîntat de nenumărate ori în saloanele mondene ale Sankt Petersburg-ului, în fața marilor duci și înalților demnitari ruși. A reparat, pe cheltuiala sa, vechea biserică de lemn din satul Chișcăreni, construită mult
Nicolae Casso () [Corola-website/Science/311703_a_313032]
-
(n. 1835, București - d. 1906, București) a fost un violonist român, unul dintre cei mai influenți lăutari dina a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Alături de Angheluș Dinicu, Radu Ciolac, Sava Pădureanu și Dănică Ciolac creează primul stil definitoriu „bucureștenesc-lăutăresc” din istoria folclorului muzical românesc. S-a născut ca rob pe un domeniu boieresc în 1935
Năstase Ochialbi () [Corola-website/Science/324419_a_325748]
-
jumătate a secolului al XIX-lea. Alături de Angheluș Dinicu, Radu Ciolac, Sava Pădureanu și Dănică Ciolac creează primul stil definitoriu „bucureștenesc-lăutăresc” din istoria folclorului muzical românesc. S-a născut ca rob pe un domeniu boieresc în 1935, în București, fratele lăutarului Dumitrache Ochialbi. În perioada 1852-1857 își formează un taraf mic, devine vătaf (a doua funcție după staroste) peste toți lăutarii din București și își împarte activitatea între Ploiești și Capitală. Pentru o perioadă de câteva luni, cobzarul tarafului este Anton
Năstase Ochialbi () [Corola-website/Science/324419_a_325748]
-
bucureștenesc-lăutăresc” din istoria folclorului muzical românesc. S-a născut ca rob pe un domeniu boieresc în 1935, în București, fratele lăutarului Dumitrache Ochialbi. În perioada 1852-1857 își formează un taraf mic, devine vătaf (a doua funcție după staroste) peste toți lăutarii din București și își împarte activitatea între Ploiești și Capitală. Pentru o perioadă de câteva luni, cobzarul tarafului este Anton Pann, proaspăt concediat din funcția de profesor la Râmnicu Vâlcea și întors la București unde lucrează ziuă cantor la școala
Năstase Ochialbi () [Corola-website/Science/324419_a_325748]
-
între Ploiești și Capitală. Pentru o perioadă de câteva luni, cobzarul tarafului este Anton Pann, proaspăt concediat din funcția de profesor la Râmnicu Vâlcea și întors la București unde lucrează ziuă cantor la școala de pe Podul Mogoșoaiei, iar noaptea ca lăutar. În 1860 taraful său este imortalizat de o reușită acuarelă a lui Carol Popp de Szathmáry, în care surprinde un cobzar, un naist și doi vioriști ce îl privesc cu atenție pe primaș. Îmbrăcămintea amintește de portul lăutarilor din secolul
Năstase Ochialbi () [Corola-website/Science/324419_a_325748]
-
noaptea ca lăutar. În 1860 taraful său este imortalizat de o reușită acuarelă a lui Carol Popp de Szathmáry, în care surprinde un cobzar, un naist și doi vioriști ce îl privesc cu atenție pe primaș. Îmbrăcămintea amintește de portul lăutarilor din secolul al XVIII-lea, cu anterieu, giubea și brâu. , ca vătaf al tarafului, poartă giubeaua blănită cu samur, în schimb ce restul lăutarilor, spre a-și arăta vechimea meseriei, au giubeaua mai terfelită. În 1866 horele sale „Lințica” și
Năstase Ochialbi () [Corola-website/Science/324419_a_325748]
-
un naist și doi vioriști ce îl privesc cu atenție pe primaș. Îmbrăcămintea amintește de portul lăutarilor din secolul al XVIII-lea, cu anterieu, giubea și brâu. , ca vătaf al tarafului, poartă giubeaua blănită cu samur, în schimb ce restul lăutarilor, spre a-și arăta vechimea meseriei, au giubeaua mai terfelită. În 1866 horele sale „Lințica” și „Mitocanca” sunt tipărite la editura lui Constantin Gebauer, deși multe alte compoziții „anonime” din colecția cunoscutului editor bucureștean, intitulata „Hore și jocuri” (1868) sunt
Năstase Ochialbi () [Corola-website/Science/324419_a_325748]
-
-și arăta vechimea meseriei, au giubeaua mai terfelită. În 1866 horele sale „Lințica” și „Mitocanca” sunt tipărite la editura lui Constantin Gebauer, deși multe alte compoziții „anonime” din colecția cunoscutului editor bucureștean, intitulata „Hore și jocuri” (1868) sunt datorate aceluiași lăutar. Între anii 1869-1890 intră în cea mai importantă perioadă a carierei sale, desființându-și taraful și cântând în orchestrele naiștilor Angheluș Dinicu și Radu Ciolac, unde va fi coleg cu vioristul Dănică Ciolac, chitaristul Marin Buzatu și tânărul violonist Sava
Năstase Ochialbi () [Corola-website/Science/324419_a_325748]
-
peste tot. La Șelimbăr, pe 28 octombrie 1599, l-a înfrânt pe Andrei Báthory. La 1 noiembrie, a intrat triumfal cu un alai impresionant, călare pe un cal roib, purtând o tunică și o mantie albă, urmat de slujitori, trâmbițași, lăutari, boieri, căpitani și ostași, cete de secui, în Alba Iulia, primind cheile orașului de la episcopul Napragy. L-a numit mitropolit al Transilvaniei pe Ion de la Prislop. Chiar dacă a fost recunoscut de Dietă doar că guvernator imperial, Mihai a fost conducătorul
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
unor «pardaillani» valahi, mușchetari în ițari și justițiari pe cont propriu, care «iau de la bogați ca să dea la săraci», bagă spaima în împilatori și apoi se retrag în codri, lăsând în urmă legende, ochi plânși de femeie, ecourile chefurilor cu lăutari și filozofia lor din vreme de popas: «toată lumea să trăiască, numai noi să nu murim!»”". Călin Căliman considera că acest serial cu haiduci a avut o „intrigă atractivă și bine articulată”, motive folclorice și personaje pitorești. El a prilejuit câteva
Zestrea domniței Ralu () [Corola-website/Science/326441_a_327770]
-
Elena Burki, născută Racoviță (decedată 1850) și Alexandru Burki (decedat 1870). Cu ocazia unor săpături efectuate în anul 1968, s-a descoperit lângă zidul de nord al Bisericii „Sf. Ioan Gură de Aur - Zlataust”, mormântul celebrului cântăreț și cobzar, Barbu Lăutarul, pe numele lui adevărat Barbu Muntean (1780-1860). Biserica „Sf. Ioan Gură de Aur - Zlataust” a dat și numele uliței din apropiere. De ulița Zlataust se leagă și numele scriitorului Ionel Teodoreanu, autorul romanului "La Medeleni". Amintirile acestei mahalale au fost
Biserica Zlataust () [Corola-website/Science/318060_a_319389]
-
Constantin Eftimiu (n. 1908, satul Preasna, Călărași — d. 1988, Giurgiu) a fost un cunoscut lăutar (vocalist și violonist) român. S-a născut în anul 1908 în satul Preasna, Călărași, într-o familie de lăutari. În 1913 rămâne orfan de ambii părinți și este adoptat împreună cu ceilalți frați ai săi de către o soră din partea tatălui, care
Constantin Eftimiu (lăutar) () [Corola-website/Science/320614_a_321943]
-
Constantin Eftimiu (n. 1908, satul Preasna, Călărași — d. 1988, Giurgiu) a fost un cunoscut lăutar (vocalist și violonist) român. S-a născut în anul 1908 în satul Preasna, Călărași, într-o familie de lăutari. În 1913 rămâne orfan de ambii părinți și este adoptat împreună cu ceilalți frați ai săi de către o soră din partea tatălui, care locuia la București. Aici copilărește și se formează în mahalaua din Șoseaua Iancului, unde în perioada interbelică exista cartierul
Constantin Eftimiu (lăutar) () [Corola-website/Science/320614_a_321943]
-
În 1913 rămâne orfan de ambii părinți și este adoptat împreună cu ceilalți frați ai săi de către o soră din partea tatălui, care locuia la București. Aici copilărește și se formează în mahalaua din Șoseaua Iancului, unde în perioada interbelică exista cartierul lăutarilor și unde s-au format de-a lungul timpului numeroși instrumentiști, soliști vocali sau conducători de formații muzicale. În 1924 începe să cânte alături de vecinii și prietenii săi care, mai târziu, aveau să-i devină colegi de formație: Fănică Vișan
Constantin Eftimiu (lăutar) () [Corola-website/Science/320614_a_321943]
-
Bebe Serban (n. 25 septembrie 1939, Petrăchioaia, județul Ilfov - d. 1990, București) a fost un lăutar și acordeonist virtuoz român. S-a născut în 1939 în comună Petrăchioaia, jud. Ilfov. Din 1954 începe să cânte la nunți în comuna sa cu frații (Costică și Zotu, amândoi acordeoniști) și tatăl său (violonist). În 1961, cu ocazia cununiei
Bebe Șerban () [Corola-website/Science/323443_a_324772]
-
Hoffman afirmă că „Enescu a inovat continuu, dar fără gălăgie, fără să-și trâmbițeze descoperirile. Neîncetând să cultive și să dezvăluie atașamentul său pentru marile tradiții clasice și romantice, el s-a hrănit din seva muzicii populare românești.” Contactul cu lăutari ai satului l-au inspirat în creația sa și l-au determinat să mărturisească mai târziu: „Lor țiganilor, să le mulțumim, că ne-au păstrat muzica, această comoară ce abia acum o prețuim; numai dânșii ne-au dezgropat-o, ne-
Suita Săteasca, op. 27 (Enescu) () [Corola-website/Science/336368_a_337697]
-
Cărtărescu, cât și Zaraza că prezența în imaginarul colectiv românesc pornesc desigur de la textul cântecului, si este meritul lui Ion Pribeagu de a fi creat câteva versuri suficient de ambigue și misterioase, pentru a inspira o legendă. Prin anii 1970, lăutarii din Gorj, în special Gogu Suchici, acordeonist talentat și profesor la Scoala Populară din Târgu Jiu, cântau varianta lui Kirițescu.
Zaraza () [Corola-website/Science/313871_a_315200]
-
în ; n. 6 noiembrie 1936, Clocușna, județul Hotin, Regatul României, astăzi în raionul Ocnița, Republica Moldova - d. 18 aprilie 2003, Moscova, Rusia) a fost un actor, regizor, scenarist, poet și scriitor moldovean. Printre filmele regizate de el amintim "Poienile roșii" (1966), "Lăutarii" (1971), "Șatra" (1975), "Gingașa și tandra mea fiară" (1978), "Anna Pavlova" (1983) și "Luceafărul" (1986). A fost declarat drept „cel mai bun regizor al secolului XX din cinematografia moldovenească”. s-a născut la data de 6 noiembrie 1936, în satul
Emil Loteanu () [Corola-website/Science/299515_a_300844]
-
Nina Doni, Iulian Codău etc. Au urmat filme ca "Poienele roșii" (1966), în care au debutat actorii Svetlana Toma și Grigore Grigoriu, " Această clipă" (1968) (care a obținut Premiul II la Festivalul unional de filme de la Minsk din 1970) și "Lăutarii" (1971), cu care a obținut mai multe premii cum ar fi: Premiul Scoica de aur la Festivalul internațional de filme de la San Sebastian (1972), Marele Premiu la Festivalul internațional ce dezvăluie tema artei și folclorului (Italia, 1972), Premiul Nimfa de
Emil Loteanu () [Corola-website/Science/299515_a_300844]
-
Moldovenească, Chișinău, 1974) și plachetele "Chemarea stelelor" (Ed. Cartea Moldovenească, Chișinău, 1962) și "Ritmuri" (Ed. Cartea Moldovenească, Chișinău, 1965). De asemenea, a publicat și cărți de proză cum ar fi "Vioara albă" (Ed. Cartea Moldovenească, Chișinău, 1963), "Bucolica" (1966) și "Lăutarii" (Ed. Cartea Moldovenească, Chișinău, 1972), ultimele două fiind ecranizate de către el însuși. Deși versurile sale prevesteau un talent de poet, la sfârșitul anilor '60, Loteanu a renunțat la activitatea literară în favoarea celei cinematografice.
Emil Loteanu () [Corola-website/Science/299515_a_300844]
-
era de fapt o casă de vacanță. Boierul Zamfirache Ralli avea o familie numeroasă, cinci băieți și trei fete care în timpul anului locuiau în Chișinău, doar vacanțele le petreceau în Dolna, la conac. Aici, vara, organizau baluri și petreceri cu lăutari și țigani. În 1820 Pușkin l-a întâlnit pe Ion Ralli în Chișinău, feciorul lui Zamfirache, s-au împrietenit, iar vara următoare l-a dus pe poet la conacul tatălui său. În Codrul din apropiere Dolnei sunt situate locurile „Izvorul
Conacul lui Zamfirache Ralli () [Corola-website/Science/333692_a_335021]
-
scrie înainte ca, nu pământenii, ci Bunul Dumnezeu să facă gluma de a-mi suspenda rubrica. Partea întâi: CABARETUL POLITIC SAU PERIOADA ROMANTICĂ adică, așa cum veți trece pe „audio” în final, ascultând melodiile lui George Marcu cântate de cei mai lăutari dintre marii actori ai neamului, putem dramatiza pe refren de romanță: „Naiv-romantic eram eu, Dar mă veghea din umbră guvernarea!...” Preambul Aceste puține texte ce le pot reconstitui au făcut parte din Cabaretul politic radio pe care l-am început
ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Corneliu Leu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_72]
-
unor «pardaillani» valahi, mușchetari în ițari și justițiari pe cont propriu, care «iau de la bogați ca să dea la săraci», bagă spaima în împilatori și apoi se retrag în codri, lăsând în urmă legende, ochi plânși de femeie, ecourile chefurilor cu lăutari și filozofia lor din vreme de popas: «toată lumea să trăiască, numai noi să nu murim!»”". Călin Căliman considera că acest serial cu haiduci a avut o „intrigă atractivă și bine articulată”, motive folclorice și personaje pitorești. El a prilejuit câteva
Haiducii lui Șaptecai () [Corola-website/Science/319975_a_321304]