1,056 matches
-
și el urechile: — Omoară-l! Taie-l! Arde-l! Realizează că vuietul vine numai dintr-o latură a arenei. În clipa următoare însă, cealaltă parte îi răspunde: — De ce nu mânuiește mai cu viață sabia? Uite-l cum cade ca un laș! Șoptește plin de tristețe către Pusio: — Primele perechi au început să se tatoneze. Și-i imaginează pe spectatori fremătând de îngrijorare sau speranță, împărtășindu-și neliniștea și încurajările între scutari și parmulari. În acest moment, publicul reacționează încă o dată cu patimă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
voia Domnului! Cerule, pământule, strigați-vă bucuria către Domnul! Lăudați numele Domnului, aduceți slavă lui Dumnezeu!” Am înțeles ce voiește Domnul de la mine și mă încredințez în mâinile Sale. Asta nu înseamnă că mă las păgubaș de toate ca un laș, ci fac acest lucru dintr-o credință nestrămutată, ca aceea pe care ne-a arătat-o Domnul Iisus pe cruce jertfindu-Și trupul Său. Am fost prins. Slujbașii de la Bōnotsu n-au fost atât de neghiobi încât să se lase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Wilson, În haine pentru safari, doar că ale lui erau noi, el avea 35 de ani, se menținea În formă și era un sportiv bun, bătuse o grămadă de recorduri la pescuit și tocmai se dovedise, În fața tuturor, un mare laș. — Pentru leu, zise el. Nici nu știu cum să-ți mulțumesc pentru ce-ai făcut. Margaret, soția sa, Își mută privirea de la el la Wilson. — Hai să nu mai vorbim de leu, spuse ea. Wilson o privi fără să zâmbească, Însă acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
departe, nu-i așa? Vreau să zic, n-o să mai audă nimeni de ea, nu? — Mă-ntrebi dacă o să povestesc la Clubul Mathaiga? Wilson Îl privea cu răceală. Nu se așteptase la asta. Deci pe lângă că-i un nenorocit de laș, mai e și-un jegos care poate fi descris printr-un cuvânt din cinci litere, se gândi. „Până azi parcă-mi plăcea și mie de el. Da’ cum ar putea cineva să-și dea seama ce-i cu un american
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Uitasem cu totul de leu. Aha, se gândi Robert Wilson, chiar nu-l slăbește deloc. Sau poate că așa Înțelege ea să se dea-n spectacol? Ce ar trebui să facă o femeie care descoperă că bărbatul ei e un laș nenorocit? E a dracu’ de crudă, dar toate-s așa. Ele conduc, asta-i clar, și ca să poți conduce trebuie să fii crud uneori. Da’ parcă m-am săturat să le tot văd terorizându-i. — Mai ia puțină antilopă, Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
mai mulți bani decât matadorii. În ce-i privește pe cei trei matadori, unul dintre ei era bolnav și Încerca să ascundă treaba asta, cel de-al doilea Își depășise cele cincisprezece minute de faimă și al treilea era un laș. Lașul fusese cândva, până la rana ciudat de atroce produsă de un corn În abdomenul inferior În primele sale lupte ca matador-vedetă, fusese un tip extrem de curajos și de priceput și mai avea Încă manierismele zilelor de glorie. Era excesiv de jovial
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
mulți bani decât matadorii. În ce-i privește pe cei trei matadori, unul dintre ei era bolnav și Încerca să ascundă treaba asta, cel de-al doilea Își depășise cele cincisprezece minute de faimă și al treilea era un laș. Lașul fusese cândva, până la rana ciudat de atroce produsă de un corn În abdomenul inferior În primele sale lupte ca matador-vedetă, fusese un tip extrem de curajos și de priceput și mai avea Încă manierismele zilelor de glorie. Era excesiv de jovial și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
și Paco fusese de acord să-l Înlocuiască. La etaj, matadorul bolnav stătea singur, Întins pe patul său, cu fața-n jos. Cel care nu mai era la modă se uita pe fereastră, pregătindu-se să se ducă până la cafenea. Lașul Încerca s-o convingă pe sora cea mare a lui Paco să facă un lucru pe care fata refuza să-l facă, râzând. Matadorul Îi spunea: — Hai odată, sălbatică mică. — Nu. De ce-aș face-o? — Ca să-mi faci plăcerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Un englez (În spaniolă, În orig) . Mișcare În care toredorul ține capa cu ambele mîini, stînd cu spatele la taur. . Mișcare executată foarte aproape de corpul animalului. . Mișcarea finală, prin care toreadorul Își Înfășoară capa În jurul taliei printr-o mișcare elegantă, de dans. . Lașule (În spaniolă În orig.) . Tăuraș (În spaniolă În orig.) . Celebru dicționar medical. . Stăpîne (În swahili). . Trib african ai cărui membri vorbesc dialectul bantu. . Fără să vadă - fr. . Regimente de vînători din armata austro-ungară. . Pantaloni de călărie strînși pe gambă. . Măcelarie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Debates scrie cu litere mari: "Portughezi! Jos monarhia! Jos învîrtiții! Jos infamia!". Strigătele antiengleze - "Jos pirații!" - se înfrățeau cu amenințările antimonarhice, Statuia lui Camoens din Lisabona e îndoliată de studenți, iar inscripția pe care o atârnă vorbește de "ultimul dintre lașii vânduți Angliei". Pentru că, așa cum scria Basilio Telles în 1905, datoria portughezilor era să reziste; "am fi satisfăcut mândria națională, ceea ce prețuiește nu numai cât Africa, ci cât toate continentele adunate la un loc". Poetul Guerra Junqueiro publică un injurios și
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
neștiind că cifra era mai mult decât dublul celei reale. însă auzi pe cineva strigând că nici treizeci de mii nu erau de ajuns, întrucât hunii erau cu mult mai mulți. O voce, cine știe unde, strigă că romanii erau toți niște lași și că nu poți avea încredere în ei. Altele se ridicară ca să consimtă la acele cuvinte insultătoare. — Trebuie să aveți încredere, întări Sebastianus. Magister militum nu vă va abandona! Vizigoții din Aquitania vor fi și ei cu noi! reuși din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
valoare. Ce s-a întâmplat cu el? S-a ramolit? Ori fără huni nu mai are soldați? — Baaah! izbucni Odolgan, făcând cu mâna un gest de dispreț. Spuse, în dialectul hun, că romanii nu se arătau fiindcă erau toți niște lași. Sebastianus nu se putu abține și, apelând la modestul său bagaj de cuvinte hune, îi răspunse scurt, chiar în limba lui. — Dă-mi o sabie și o să-ți arăt eu! Un murmur de surpriză străbătu cercul războinicilor. Adunându-și sprâncenele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
capacității lor militare. Oricum, o să putem să mai vorbim de spre asta. Deocamdată, te întreb iarăși: ce facem cu cel de colo? Sebastianus ezită: — Mi-am dat cuvânzul... — Glumești, sper! Ăsta e unul care taie gâtul oamenilor pe drum, un laș care venea noaptea să ne prăjească de vii. Ce mai valorează cuvântul dat unui asemenea om? Poți să fii sigur că, dacă ați schimba locurile, el n-ar sta pe gânduri să-și calce cuvântul. E un lucru demn de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
făcuse îi păru, oricum, corectă. — Da, admise. Ca să încheiem socotelile cu Atila, o să fie nevoie de o altă bătălie. Dar tu... Știi cine sunt eu? Duryodhan ridică din umeri: — Toți cei de aici știu. Arătă spre miazănoapte și observă: — Dacă lașul de Sangiban ar fi făcut o manevră de ieșire, poate că la ora asta Atila ar fi fost prins în cursă, în mijlocul taberei lui, cu toți caii și cu toate concubinele. Apreciind intuiția sa strategică, Sebastianus îl fixă cu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
stat.. Nicanor Înhămă caii la sanie și plecă din sat În toiul nopții. Înainte de-a ieși pe poartă, trecu pe la fântână scuipându-și propria imagine răsfrântă În adâncuri. Îi era necaz, pesemne, că trebuia să părăsească satul ca un laș. Dar Fevronia și cu babulea Îl bătură atât la cap, Încât, sătul de atâtea istericale, Nicanor se lăsă, ca și ceilalți bărbați, În voia soartei. Scuipându-și chipul din fântână-și spuse: „Așa-i, te iei după capul unor muieri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
tristețe inexplicabilă puse stăpânire pe sufletul lui. Subotin nu se lăsă Însă bătut cu una, cu două, ci, turnându-și un borcan Întreg de spirt Royal, Îl Înălță deasupra cetei, zicând: „Cine se teme de propria sa soartă e un laș...“. Cuprins de beție, un salahor Îl Întrebă, ridicând și el borcanul: „De soartă am Înțeles că nu te temi, dar ce zici de consoartă?“. Ippolit Își roti ochii săi albaștri asupra celor douăsprezece fețe ce chicoteau, Înghiontindu-se cu coatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
după o sumară analiză să se constate cu stupoare: cancer ganglionar. A urmat unele biopsii medicale ce se dovediseră tardive. După trei săptămâni de speranțe iluzorii, doctorii pronunțară...metastază...!! Tony Pavone rămase pironit În mijlocul curții. Avea remușcări. Se socotea un laș, un om de nimic...! Dacă nici În acestă postură când puterea de decizie te Înalță pe treptele cele mai Înalte a Îndrăznelii nu rostise cuvântul decisiv, atunci când...?? Hotărârea era luată. Observând-o pe Directoare În mijlocul unor Îngrămădiri de oameni, Își
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
îl poți face este să mergi înainte, să schimbi situația nu s-o înrăutățești, să găsești un gol într-o altă persoană și să-l umpli. Cât de minunat poate să fie raiul atunci când e populat de-o grămadă de lași ? În vis, fata lasă capul în jos și-l ia de mână. Mike s-a trezit în mugetul cascadei vecinilor, cu amintirea inepuizabilă a ceea ce se întâmplase, de fapt, în ziua aia. Pentru prima dată în cariera lui de agent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
făcut să leșin. Petruș n ar fi avut de gând să se bage și trimise pe unul din clasa lui să-l cheme pe pedagog în ajutor, dar acum situația se răsturnase și el nu era nici pe departe un laș. În câteva clipe retrăi incidentul cu proful de chimie, își aminti de ochii înlăcrimați ai mamei sale implorându-l să nu mai cadă în abateri și de palma aspră și grea a tatălui său. Privi o secundă în jur. Colegii
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
și nu-mi păsa dacă ceilalți credeau că am pierdut o bătălie. Îmi păstrasem demnitatea și eram fericit că am luptat după regulile fetelor. Îmi veneau în minte vorbele Erjikăi și îi dădeam dreptate. Cu fetele mă purtam ca un laș, fiincă de un singur lucru îmi era teamă; să nu fiu ridicol. Nu știam să mă port, să vorbesc, să spun tot ce gândesc. Mă ascundeam după un zâmbet, îmi înghițeam amarul cu noduri în gât și mă lăsam purtat
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
Ești un porc, nu ființă umană. Cum poți să pui o asemenea Întrebare unuia care e pe punctul de a muri ? Ești penibil! Trebuie să-ți spun că nu dau doi bani pe cel dispărut... E o lașitate... Numai un laș ar fi făcut așa ceva. Ce naiba vă tot agitați atîta pentru el? Eu n-aș face-o!... Așa! Mi-am pus ștreangul... Stau bine... O să simt În curînd că-mi dă sîngele pe nas. Mă duc mai departe decît cei dispăruți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
a noastră este mai rea. Să-ți iasă din cap chestia asta. Nu vreau să zic că trebuie să ne vopsim în roz și să strigăm că suntem vulturi. Pericolul cel mare este să repetăm mereu că „așa suntem noi, lași/leneși/murdari/neserioși etc.”. Ne repetăm mereu lucrul ăsta până când ajungem să-l privim ca destin inexorabil, de care nu poți scăpa, și, ca atare, nu te mai socotești responsabil. Autoblamarea asta continuă îți dă senzația că nu mai e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
aduse un cal. — E calul tău, Valerius - Julius Civilis întinse mâna spre medic. Coboară de acolo. Vei veni cu noi. Vitellius te lasă în mâinile noastre. 18 Pe trădători îi spânzurau de copaci. Îi spânzurau și pe cei care fuseseră lași în luptă. La fel și pe spioni, al căror număr creștea de când Vitellius fusese ales imperator. Cel care își pierdea scutul în luptă se spânzura, pedepsindu-se singur pentru rușinea îndurată. Cei vinovați de fapte nedemne - de minciună, în primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
le putea auzi. Se uită din nou la imperator. Închise o clipă ochii; sudoarea îi curgea pe șira spinării. Își dorise ca fratele lui s-o răzbune pe Velunda, pentru că el nu era în stare s-o facă. „Sunt un laș“, se gândi. — E prima oară, nu? rânji grăsanul de lângă el. Valerius îl privi încruntat, fără să răspundă. — Da, e prima oară când vii într-un amfiteatru... Te-am văzut, știi? Îi recunosc imediat pe cei care vin pentru prima oară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
bătut nebunește... În cele din urmă, am reușit să scap și am ajuns la generalul Spurinna, pe malul celălalt al fluviului. Însă o sută de soldați călare de-ai noștri și o mie din infanterie au trecut de partea dușmanului. — Lașii! izbucni Antonius. Cui a încredințat împăratul comanda armatei? Lui Spurinna... și mai cui? — Lui Suetonius Paulinus, lui Annius Gallus... — Îi cunosc - Antonius păru să se liniștească. Sunt generali cu experiență, toți sunt militari experți... Îmi sunt prieteni. Vestricius Spurinna e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]