28,201 matches
-
adorație un trup nu-i un fruct viermănos, transfuzia de duh metaforei îi împrumută solemnitatea missei. cine poate înlocui columba însămînțînd mările, pe umărul Mirelui odihnindu-și candoarea? profeții ignoranți fatalități închipuind în adunarea inocenților destrămată știu că-n fiecare lacrimă e cîte un înger revoltat? o, ochii Tăi lungi cît 100 de trenuri de noapte cît din utopiile mele vor duce viitorului ireversibil? milimetrice flaute, sănii fierbinți sub pielea Ta sună, transplant de insomnii, moarte, pe șenilele singurătății înaintăm euforici
Epistole by Constantin Hrehor () [Corola-journal/Imaginative/14016_a_15341]
-
gravidă cu un milițian și s-a calmat)! Dar să nu exagerăm!! Ieri, în stradă, într-o lumină albă, rece de toamnă, am avut, pentru o clipă, impresia că se întîmplă ceva-n mine, un fel de revărsare fericită de lacrimi grele. Apoi m-am dus să stau la coadă la bere! Cu stimă, Emil Brumaru 24.VII. 1980
Undeva unde sînt motani, și dovleci, și fluturi by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14006_a_15331]
-
Alexandru LUNGU Mireasma neauzită pe-o margine de timp dintr'o gură de uitare ochiul bufniței străpunge taina nearătată ce va să fie logodna apei cu focul istovirea spaimei din spargerea norilor lacrima îngerului înduioșat clipa căzându-și izbava pe tăcerile pietrei piatra desferecând mireasma neauzită a cuvântului din începuturi Steaua căinței steaua căinței pecete neliniștită pe răstimpul prihanei unde ar fi să fie îndoielnica graniță a părăsirii poruncilor? o strâmtoare de văzduh
poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/14177_a_15502]
-
tăcerii? Pescari îngerii pescari desferecat pășesc pe oglindirea apelor adânci ce auz ar cuprinde zvâcnirea din străfunduri a peștilor de taină purceși din semnele cerești? pe țărmul așteptării oamenii pescari pândesc năvodul nevăzut dăruitor îmbelșugat cu pești străluminați de duh Lacrima neplânsă prădați de umbră în gol se leagănă copacii pierduți în uitare rătăcită într'o aură tristă într'o foșnire pustie frunza nu mai dă zvon văzduhul veșted văduvit fără milă de adierile odinioarei când mor poeții pădurile pier fără
poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/14177_a_15502]
-
de umbră în gol se leagănă copacii pierduți în uitare rătăcită într'o aură tristă într'o foșnire pustie frunza nu mai dă zvon văzduhul veșted văduvit fără milă de adierile odinioarei când mor poeții pădurile pier fără urmă în lacrima neplânsă din volbura aducerii aminte Iuțeala și vuietul timpul curge aproape de nemișcare prin visele zăbavnice ale broaștelor țestoase o altă vremelnicie deschide deasupra zodiilor necunoscutul câmp magnetic pe unde se străvede timpul în stare aproape pură țestoasele n-au cum
poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/14177_a_15502]
-
Mileniului III e o imensă sală de clasă - mereu cu noi elevi și învățături. Din inima deșertului - Steaua ta va străluci, din nou - Bagdad, Bagdad Zbor, zbor, zbor! 2. Cît nisip și deșertăciune vor trebui curățate din ochii soldaților americani. Lacrimi de stea cad pe creștete de copii, bandajate, strigîndu-și Durerea, veșnicia, istoria. Tancurile timpului și ale morții, ale războaielor, ale Armaghedonului Pot fi oprite doar cu sufletul. Cu trandafirul alb al sufletului. Adus, în zbor, de Prometeu! O imagine contrast
Scrisori americane by Alexandru-Cristian Miloș () [Corola-journal/Imaginative/14036_a_15361]
-
Ies orașele și civilizațiile Vechiului Pămînt! Ale Sumerului! În linia întîia a frontului omenirii o rachetă "Apollo" Ducîndu-ne în Stelele originare ne mai poate salva! Căruțe cu legume, cu roșii proaspete pot înlocui mașina războiului. De ce îmi vine să pun Lacrima și Chipul de pe Marte în fereastra unei case din Iraq?! 6. Joc de Cuvinte, joc cu bombe, joc cu vii și morți în vechiul Bagdad! Ne pierdem pentru a doua oară Edenul! Arme atomice, chimice, biologice ne-au șters Zîmbetul
Scrisori americane by Alexandru-Cristian Miloș () [Corola-journal/Imaginative/14036_a_15361]
-
ai născut rasă albă la poalele apei în splendoare apoi îți adormi agonia cât mai aproape de viața oglinzii, peste care ploile duc în lume șiroaie de uimire, de extaz și sudoare; de tot ce-ai pierdut, de ochii tăi în lacrimi Daruri care vin prea târziu în Kungliga Bibliothek, intru cu mâinile 'n frigul de pe unul din acele manuscrise insulare suflate de evul mediu în aur scriu în hiragana peste peisajul ud din ecluza privirii care te adoarme: râuri și Carul
Noapte bună, Katherine Mansfield by Nazaria Buga () [Corola-journal/Imaginative/14222_a_15547]
-
Horia Zilieru lacrimă umblând plângând stinge sfeșnicul înalt să văd îngânatul gând pe tărâmul celălalt zori captivi țes patrafir bir de plâns alean/avânt plumbul iernii să-nveșmânt și seismul să-l respir scările spre paraclis borne suie osii dor ornicul orbitelor petecitul paradis
Maica florilor de măr by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/14250_a_15575]
-
își calculase distanța si a înșfăcat-o din văzduh în dinți. Am scos cuțitul ca să pot citi si ca să-mi placă. Îl strângeam în mână cu putere. Dar n-am putut citi până la capăt mă împiedicau ale dracului vreo șase-șapte lacrimi nu mai multe. Le-am șters cu mâna în care strângeam cuțitul si am văzut cuvintele necitite oglindindu-se în lamă dar ăla între timp cu meseria lui nemaivăzută dispăruse. ÎN CĂUTAREA PURGATORIULUI Caut dracii și îngerii știu mai bine
Poezie by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Imaginative/14305_a_15630]
-
poezia lui Dan Iancu breșe către alte dimensiuni ale meditației: "poezia tabelului de pe capacul de coca-cola/ către grăsimi, câți oameni au fost mulțumiți, câte substanțe conțin și roșul emailat întinzându-se peste / reclamele imense de pe autostrăzi/ copilul mexicanilor împroșcând cu lacrimi predica irlandeză, blondă, argumentată, strălucitoare, stranie, în bătaia reflectoarelor/ vitralii/ intru de fapt oriunde sunt vitralii sub care mă ascund de ce-ar putea să mai fie, să nu mai născocesc/ cădere din cădere." n Daniel Bănulescu, Te voi iubi
LECTURI LA ZI by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/14248_a_15573]
-
oarecare din Pakistan. N-am stat prea mult , pentru că aveam un fel de presimțire a ceva ce nu pot spune precis ce ar fi putut să fie. Era felul meu de a fi, era clasicul mod de a evita niște lacrimi de care nimeni nu vrea să știe nimic. Mai încolo, la parterul unui imobil cu mai multe etaje m-am întîlnit cu niște poze ale lui Böll, pe care le-am salutat clătinînd din cap cu discreție. Dar dacă aș
POEZIE by Vasile Baghiu () [Corola-journal/Imaginative/14279_a_15604]
-
încă din primul spectacol. Am puterea de a spune că totul poate fi în favoarea ta, dacă aștepți un timp și nu disperi, dacă treci zîmbitor printre zile, cum treceai ieri printre turiștii colorați de pe esplanada Domului din Köln, cu o lacrimă zîmbitoare în inimă și un rest de încredere că totul va fi răcoare și răgaz de reculegere încă din această viață ce-ți rezervase bune surprize. Mi-am promis să trec zîmbitor printre micile bîrfe ce aduc totuși un farmec
POEZIE by Vasile Baghiu () [Corola-journal/Imaginative/14279_a_15604]
-
moartea l-a împiedicat să ducă la bun sfîrșit monumentala inițiativă editorială, desăvîrșită de perfectul "caragialian" Ș. Cioculescu, gestul rămîne în atenția posterității. Nu scapă unei priviri mai atente nici diversitatea influențelor asumate: în ciuda antisentimentalismului afișat (și) prin repulsia față de lacrimi, "balele melancoliei" - cum preia ad literam de la ilustrul său prieten și mentor Caragiale, marele "singuratic" Zarifopol împărtășește neurastenii și anxietăți cu Ibrăileanu. Din acest dublu "canonit" răsare, cumva buimacă, o nedumerire cu tîlc autobiografic: "Dacă artistul se simte bine ca
Noiembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/14548_a_15873]
-
Dar pe acest cititor îl putem asigura că, parcurgând filele cărții va simți cel puțin imboldul de a-și cunoaște amănunțit propriul arbore genealogic. Și-și va modifica unele opinii asupra trecutului național care nu a fost numai unul de lacrimi și sânge, de indigență, chiar dacă din arcul nostru carpatic nu vor fi pornit către toate punctele cardinale, semințiile civilizatoare ale Europei.
La umbra arborilor genealogici by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/14427_a_15752]
-
adunare statistică, O pagubă colaterală, o pată de ulei Pe coala albă de hârtie. Scrisorile întrec numărul celor Care au puterea să le citească, Într-o biserică din Roma Micul Christ a murit sufocat De avalanșa de plicuri rugăminți și lacrimi. Cei slabi scriu celor puternici Petiții, cereri, memorii, Pe care le risipește vântul, Vântul cu gust de uraniu din Kosovo. Lampa de măslin E aprinsă-n deșert Lampa de măslin De veghe pentru pelerinii rătăciți din orașele betonate, De veghe
Poezii by Silvia Chițimia () [Corola-journal/Imaginative/14567_a_15892]
-
Nu închise ochii până dimineața. Atunci sosi și băiatul. - Știu că sunt vinovat, mami, îți cer scuze, dar te rog nu-mi fă scene. O să-ți povestesc tot. - Oh nu, tu nu-mi povestești mie niciodată nimic, rosti Natalia printre lacrimi și sughițuri. Era ca un arc care cedase la prea marea încordare, pierzându-și elasticitatea. Mirel arăta complet schimbat față de momentul când plecase de acasă. Tras la față, palid, cu barba neagră crescută peste noapte și ochii exoftalmici, se plimba
Ispitirea lui Mirel by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/14437_a_15762]
-
stăi și-om mai vedea. Espectativă cu arma la picior. Înseamnă rege, care e "neamțul" și neamțul are tratat secret. Poftim!, deschide caseta de fier! Ooo, aiasta majestate nu se poate, ba se poate, spune regele plîngînd două șiruri de lacrimi lungi ca niște perle. Rege bun și de bună-credință. I-a biruit pe turci. I-a somat pe ruși. Își apără onoarea. Dar la gazete? Frații noștri. Cei de dincolo de munți. Și gazetele cum să tacă dacă află? "Trece trenul
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
că scandalurile se țineau lanț. Contele Czernin, minisitrul Austroungariei, avea misiunea să-l înduplece pe rege însuși. El îi solicita audiențe repetate, supunîndu-l aceluiași șantaj metodic. Torturat cu datoria sa de sînge, se întîmpla ca bătrînul monarh să izbucnească în lacrimi dinaintea inflexibilului diplomat. Chiar după mărturia acestuia asemenea întrevederi i-au grăbit sfîrșitul. Din fericire, nepotu-său din Germania, Ferdinand, înfiat pentru a-i succeda la tron, nu-și mai făcu aceleași scrupule. Se lăsă condus cu docilitate de liderii antantofili
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
vaier ușor al femeilor. Înțepenit în fața mulțimii pestrițe nu putu să zică decît: "V-aliniați". Simțea că se sufocă, de parcă ar fi fost silit să-și înghită mărul lui Adam. Se puse în frunte și, pornind, auzi strigătul gîtuit de lacrimi, ca un sîsîit de gînsac, al primarului: "Cu Dumnezeu înainte!" Pînă cînd ieșiră din sat nu privi înapoi nici măcar o dată. Știa ce se întîmplă în spatele lui. Femeile mergeau în laturile și în coada companiei, siluete disperate, spre jena celor pe
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
din care dintr-unul în alta și dintr-alta într-unul trupul meu și sîngele meu și mușchiul limbii mele au coborît pe pămînt și țîțele ei au pentru somnul meu scurt și pentru somnul meu lung definitiv corăbii în lacrima lor și au pentru carnea mea trecătoare cîteodată acră și deșucheată și rea sicriu de domn în zahărul și-n curcubeul lor înrobitor sonor * și țîțele ei erau mai înalte mai dulci mai vii decît ea hodă în metru haotic
Poezii by Nicolae Tone () [Corola-journal/Imaginative/14694_a_16019]
-
și bărbați toți pot ajunge acolo dacă fac ce e bine, sînt credincioși, sărută pietrele, cumpără ulei sfînt, își ung rănile și se roagă pentru toleranță în timp ce soldații continuă să treacă cu voci copilăroase și mitraliere groase. Cum ne vin lacrimile Îmi vine să plîng de fiecare dată cînd o aud pe Marianne Faithfull cîntînd "Cum curg lacrimile" pentru că știu că se uită la copiii care se joacă și copiii m-au făcut să plîng întotdeauna pentru că lumea e prea mare
Andrei Codrescu by Carmen Firan () [Corola-journal/Imaginative/14675_a_16000]
-
sfînt, își ung rănile și se roagă pentru toleranță în timp ce soldații continuă să treacă cu voci copilăroase și mitraliere groase. Cum ne vin lacrimile Îmi vine să plîng de fiecare dată cînd o aud pe Marianne Faithfull cîntînd "Cum curg lacrimile" pentru că știu că se uită la copiii care se joacă și copiii m-au făcut să plîng întotdeauna pentru că lumea e prea mare și rea pentru ei. Așa a fost cu siguranță și pentru mine cînd eram copil. Plîngeam cînd
Andrei Codrescu by Carmen Firan () [Corola-journal/Imaginative/14675_a_16000]
-
lăsa cu bunica. Plîngeam cînd bunica mă lăsa la școală. Am plîns cînd tatăl meu a părăsit țara - și pe noi - definitiv. Am plîns cînd a murit Stalin. Plîngeam ori de cîte ori plîngea mama. Și asta se întîmpla des. Lacrimile ei erau deopotrivă specifice și generice. Erau specifice cînd era părăsită de vreun bărbat. Erau generice cînd plîngea pentru că viața și lumea erau de nesuportat. Iar cîteodată nu plîngea nici specific, nici generic, ci mult mai puternic, ca un animal
Andrei Codrescu by Carmen Firan () [Corola-journal/Imaginative/14675_a_16000]
-
și generice. Erau specifice cînd era părăsită de vreun bărbat. Erau generice cînd plîngea pentru că viața și lumea erau de nesuportat. Iar cîteodată nu plîngea nici specific, nici generic, ci mult mai puternic, ca un animal. Și acelea nu erau lacrimile ei, erau lacrimile nedreptății de a fi femeie, de a fi evreică, de a fi pedepsită pentru ceva ce nu avea nici un nume. Și eu plîngeam uneori așa cu ea și acele lacrimi doar treceau prin noi în drumul lor
Andrei Codrescu by Carmen Firan () [Corola-journal/Imaginative/14675_a_16000]