518 matches
-
tranziție, caracterizat prin veri călduroase, secetoase și ierni cu temperaturi medii sub 0 °C, este influențat de culoarele de vale ale Argeșului și Sabarului orientate pe o direcție aproximativă nord-sud, de prezența canalelor de irigație și de secare a suprafețelor lacustre, existența așezărilor umane, fapt ce duce la modificarea parametrilor climatici și apariția unor microclimate și topoclimate specifice. Pentru prezentarea valorilor cantitative ale componentelor climatice s-au utilizat date climatice înregistrate la stația meteorologică Găești pe o perioadă cuprinsă între anii
Găești () [Corola-website/Science/297029_a_298358]
-
În Cuaternar o mare parte a acestor munți a fost acoperită de ghețari montani. În urmă acțiunii lor morfologice au rezultat forme de relief specifice: vai cu profilul transversal sub forma literei „U”, circuri glaciare, parguri glaciare, crește înguste, cuvete lacustre și morene.
Munții Tatra () [Corola-website/Science/304864_a_306193]
-
formarea de mase de gheață (probabil inițial ghețari) la obârșia văilor din zona culmii centrale. După topirea lor au rămas o serie de forme de relief specifice, printre care se pot menționa circuri glaciare, văi glaciare cu praguri glaciare, cuvete lacustre, morene. Peisajul acestor munți se face remarcat prin îmbinarea suprafețelor de nivelare cu urmele ghețarilor cuaternari, peisaj ce constratează cu masivul vecin nord-estic, Munții Retezat. Numărul lacurilor glaciare este mic, cele mai importante fiind lacurile Godeanu și Scărișoara. Partea superioară
Munții Godeanu () [Corola-website/Science/304875_a_306204]
-
succesive pe cursul pârâului Cuiejdel la baza Culmii Munticelu. Este cel mai mare lac de baraj natural din țară. În aval de lac mai există patru lacuri mici. Aici s-a creat un microclimat specific și o vegetație caracteristică mediului lacustru. Se poate accesa cu mașina prin Crăcăoani sau pe jos peste cumpănă apelor, din valea Cuiejdiului prin comună Gârcina. Rezervatia forestiera Pângărați se află pe versantul stâng al pârâului Pângărați la o altitudine de 700 m, în partea nordică a
Munții Stânișoarei () [Corola-website/Science/306306_a_307635]
-
cazurilor, datorită de regulă suprafeței mici de contact dintre apă și roca de bază aproape total acoperită, în timp relativ scurt, de sedimente. Levigare mai pronunțată este posibilă doar în primele faze ale inundării, sau în cazul în care cuveta lacustră este alcătuită din roci sedimentare, organogene sau de precipitație chimică, când transferul ionilor este mult mai accentuat. De amintit, că înainte de data declanșării fazei de umplere a acumulării Bezid (1992) suprafața inundată (devenită cuveta lacului pentru cota N.N.R.), avea următoarea
Barajul Bezid () [Corola-website/Science/313018_a_314347]
-
Mutihac, 1990) carpatică, blocuri cristaline ce coboară în trepte spre sud și Platforma Valahă, blocuri care înclină ușor spre nord; - suprastructura sedimentară s-a realizat în trei cicluri (V. Mutihac, 1990) și în diferite faciesuri (litoral, de mare adâncă, salmastru, lacustru) care se succed atât de la nord la sud cât și în timp. Cele trei cicluri sunt: ciclul paleogen miocen-inferior cu eocen reprezentat de conglomerate și greșii, oligocen în facies grezos și acvitanian cu conglomerate, gresii și intercalații de argile; ciclul
Subcarpații Vâlcii () [Corola-website/Science/314563_a_315892]
-
85-175 m) prezintă o terasă de abraziune maritimă de 55-85 m. Relieful caracteristic pentru banda mai joasă situată între această terasă și mare, este format din forme de eroziune fie marină (faleze marine preistorice, insule tectono-abrazive, faleze marine actuale), fie lacustră (falezele actuale, sculptate in depozite loessice, calcare și șisturi verzi), și din forme de acumulare marină și lacustră (cordoane litorale zise grinduri sau perisipuri și trepte joase inundabile). Relieful treptei înalte, la apus de terasă, este constituit în două terase
Litoralul românesc () [Corola-website/Science/313374_a_314703]
-
între această terasă și mare, este format din forme de eroziune fie marină (faleze marine preistorice, insule tectono-abrazive, faleze marine actuale), fie lacustră (falezele actuale, sculptate in depozite loessice, calcare și șisturi verzi), și din forme de acumulare marină și lacustră (cordoane litorale zise grinduri sau perisipuri și trepte joase inundabile). Relieful treptei înalte, la apus de terasă, este constituit în două terase de abraziune marină cu altitudinea de 35-55 m si 55-85 m, cu aspect de poduri ușor ondulate, presărate
Litoralul românesc () [Corola-website/Science/313374_a_314703]
-
de eroziune. Aceste terase, acoperite de o cuvertură de depozite de loess, sunt martorele unor perioade mai vechi, interglaciare, din ultimele două milioane de ani, când nivelul mării era mai ridicat decât astăzi cu înălțimile respective. Formele de acumulare marină și lacustră sunt recente (cel mult 2200 de ani), fiind situate între litoralul antic și cel actual al mării Negre. În partea sudică a litoralului românesc, Podișul Litoralului dintre Tașaul și granița cu Bulgaria (cu altitudine de 85-100m, de fapt parte din
Litoralul românesc () [Corola-website/Science/313374_a_314703]
-
km în nord și peste 20 km în zona Tariverde - Chituc. La contactul cu podișul Casimcei ( cu altitudine de 85 -175 m) se află terasa de abraziune maritimă de 55-85 m, iar spre est se află perisipul care separă Complexul lacustru Corbu - Tașaul de mare, care se prelungește spre nord cu grindul Chituc - până la Gura Portița care separă Complexul lacustru Razim - Sinoe de Marea Neagră. Grindul Chituc, are o lungime de 24 km si o lățime de la 0.5 km pana la
Zona maritimă a Dobrogei de sud () [Corola-website/Science/313876_a_315205]
-
85 -175 m) se află terasa de abraziune maritimă de 55-85 m, iar spre est se află perisipul care separă Complexul lacustru Corbu - Tașaul de mare, care se prelungește spre nord cu grindul Chituc - până la Gura Portița care separă Complexul lacustru Razim - Sinoe de Marea Neagră. Grindul Chituc, are o lungime de 24 km si o lățime de la 0.5 km pana la 4 km, ocupând o suprafață de 5425 ha și o inălțime cuprinsă între 2 și 3 m. Relieful caracteristic
Zona maritimă a Dobrogei de sud () [Corola-website/Science/313876_a_315205]
-
4 km, ocupând o suprafață de 5425 ha și o inălțime cuprinsă între 2 și 3 m. Relieful caracteristic pentru treapta joasă este format din - forme de eroziune marină (faleze marine vechi, insule tectono-abrazive, faleze marine actuale); - forme de eroziune lacustră (falezele actuale, sculptate in depozite loessoide, calcare și șisturi verzi); - forme de acumulare marină și lacustră (cordoane litorale sau perisipuri și trepte joase inundabile); Relieful treptei înalte, vestice este constituit în două terase de abraziune marină cu altitudinea de 35-55
Zona maritimă a Dobrogei de sud () [Corola-website/Science/313876_a_315205]
-
m. Relieful caracteristic pentru treapta joasă este format din - forme de eroziune marină (faleze marine vechi, insule tectono-abrazive, faleze marine actuale); - forme de eroziune lacustră (falezele actuale, sculptate in depozite loessoide, calcare și șisturi verzi); - forme de acumulare marină și lacustră (cordoane litorale sau perisipuri și trepte joase inundabile); Relieful treptei înalte, vestice este constituit în două terase de abraziune marină cu altitudinea de 35-55 m si 55-85 m, cu aspect de poduri ușor ondulate, presărate cu martori de eroziune. Aceste
Zona maritimă a Dobrogei de sud () [Corola-website/Science/313876_a_315205]
-
-i treacă dincolo. Jack se îmbarcă și el. Ajuns pe insulă, Jack întreabă creatura de Portal, iar aceasta îl duce mai departe în cârcă, apoi îl predă unui gândac roșu uriaș, care să-l conducă mai departe pe uscat. Creatura lacustră și gândacul se întreabă dacă Jack este Alesul. Ajungând la niște cețuri străbătute de siluete fantomatice, Jack se luptă cu ele și când acestea pier, ceața se risipește și dă la iveală un peisaj fabulos, cu niște munți în formă
Jack în Țara Moon () [Corola-website/Science/319416_a_320745]
-
acumulare au fost distruse iar mai tîrziu aici s-a format o suprafață de denudatie care pe parcursul timpului a fost supusă unui proces lent de cufundare. Aici în decursul veacurilor mioțian și ponțian s-au acumulat depozite avandeltaice și destaice lacustre. La începutul epocii pliocene teritoriul raionului care devenise o cîmpie cu suprafața relativ plată, continua procesul de formare a depizitelor deltaice-lacustre și aluviale. Datorită mișcărilor lente de ridicare a teritoriului care începuse in pliocenul mediu procesul de acumulare a depozitelor
Raionul Nisporeni () [Corola-website/Science/297500_a_298829]
-
Depresiunile au o largă răspândire pe teritoriul județului și reprezintă importante zone agricole de concentrare a așezărilor. Principala caracteristică a rețelei hidrografice a Sălajului este relativă uniformitate a repartiției râurilor pe întregul teritoriu, cu o foarte slabă prezenta a rețelei lacustre naturale, dar cu apariția din ce in ce mai des a lacurilor artificiale. Râurile Someș, Crasna, Barcău, Almaș, Agrij și Sălaj reprezintă principalele ape curgătoare din județ. De asemenea, pe raza județului se află și Lacul de acumulare Vârșolț de pe cursul râului Crasna. După
Județul Sălaj () [Corola-website/Science/296667_a_297996]
-
Spalax leucodon transsylvanica), păsări - cicocănitoarea (Dryobates major), gaița (Garrulus glandaris), gaia (Milvus milvus), pupăza (Upupa epops), turturica (Streptopelia turtur), porumbelul gulerat (Columba palumbus), cinteza (Fringilla montifringilla), grangurele (Oriolus oriolus), cucul (Cuculus canorus), fazanul (Phasianus colchicus), etc. Etajul apelor curgătoare și lacustre cuprinde mai multe specii de viețuitoare: pești - crapul (Cyprinus carpio), cleanul (Leuciscus squalius), știuca (Esox lucinus), somnul (Silurus glanis), raci (Astacus), moluște, rațele sălbatice (Anas platyrhynchos). Pădurea Mociar de la Solovăstru, aflată pe Valea Gurghiului - suprafață 48 ha - este inclusă în
Județul Mureș () [Corola-website/Science/296665_a_297994]
-
Arta de la Iași. Se retrage de la Facultatea de Drept din București. Se stabilește în 1905 În București, împreună cu fratele său Eugen. Un an mai târziu în 1906 se reîntoarce la Bacău, stabilindu-se în locuința din strada Liceului.Scrie poezia Lacustră. În 1907 se înscrie la Facultatea de Drept din Iași și reîncepe cu anul I. Rămâne la Iași și anul următor. Colaborează la revista lui I.M. Rașcu "Versuri", mai târziu "Versuri și proză".Între 1909-1910 merge la Iași numai în
George Bacovia () [Corola-website/Science/297545_a_298874]
-
că inițial apele Bistriței, ajunse în Depresiunea Dornelor, se îndreptau către marea ce staționa în Depresiunea Transilvaniei, iar când calea apelor a fost barata de lanțul vulcanic al Călimanilor, în spatele acestuia s-ar fi format un lac, iar când apele lacustre s-au revărsat, Bistrița și-ar fi găsit actualul curs. Se pare totuși, că procesul de ridicare a culmii muntoase Pietrosu - Giumalau în calea apă Bistriței a avut loc concomitent cu erodarea tânărului relief de către ape. Din jocul pe verticală
Munții Bistriței () [Corola-website/Science/319605_a_320934]
-
cu suprafețe de câteva sute de m2 cantonate pe treptele rezultate în urma alunecărilor. Ele sunt lipsite de altă alimentare decât cea meteorică și eventuală a unor mici izvoare. Aici s-a creat un microclimat specific și o vegetație caracteristică mediului lacustru. Caracterele fizico-chimice și biologice încadrează lacul în clasa I de calitate a apei și categorie oligosaprobă, cu tendință spre mezotrofie. Climatic, zona aparține ținuturilor montane joase aflate la contactul cu culoarul depresionar Cracău - Bistrița, având o temperatura medie anuală este
Lacul Cuejdel () [Corola-website/Science/315343_a_316672]
-
și pesticide, a fost îndiguit în perioada comunistă, portița i-a fost închisă și a fost transformat în rezervor de apă dulce pentru irigație, apa dulce provenind din brațul Sfântu-Gheorghe prin canalele Dranov și Dunavăț. Este cea mai mare întindere lacustră din România. Pe malul limanului Razim, nu departe de capul Doloșman, se găsesc ruinele cetății antice Argamon (Argamum sub Imperiul Roman), iar puțin mai spre apus, pe unul dintre dealurile care străjuiesc lacul Babadag, se înalță tainica cetate Enisala ("Herakleia
Limanele dobrogene () [Corola-website/Science/327426_a_328755]
-
nordică a interfluviului până sub masivul Strunga (1167m) este constituită din conglomerate de Călimănești iar în partea sudică apar șisturile argiloase, nisipurile și gresiile cu intercalații de gipsuri ce au permis formarea unui relief pseudocarstic cu doline, grote și cuvete lacustre. Interfluviul Râul-Doamnei - Bratia este separat în interfluviul dintre Râușor și Rîul-Doamnei și interfluviul Râușor - Bratia. Acest interfluviu, Râu-Doamnei - Bratia, este continuarea din zona cristalină a culmii Păpău ce se desface în Muntele Jupâneasa la est și Șețu la vest și
Muscelele Getice (Muscelele Argeșului) () [Corola-website/Science/327398_a_328727]
-
cu vegetație, înconjurate de porțiuni mai joase ce se suprapun unor lentile de gheață în dezghețare. Celelalte sunt legate de o fază înaintată de degradare a pergelisolului, cănd blocurile de gheață din sol se topesc și provoacă tasări și depresiuni lacustre. Este vorba de distrugerea unor strate de roci dure prin dezagregare, îndepărtarea majorității materialelor rezultate și rămânerea în relief a unor vârfuri de diferite forme: crește ascuțite și crenelate (custuri), crește de cocos, ace, vârfuri piramidale, turnuri, ciuperci, jandarmi, strungi
Relief periglaciar () [Corola-website/Science/323639_a_324968]
-
de înălțare devin dominante pe tot lanțul. Această fază începe cu depunerea așa-numitelor formațiuni de molasa în zona de avantfosa. Atâta timp cât mișcarea subsidența, din această fâșie mărginașa, este puternică, depășind oarecum acumularea, nu apare piemontul, ci rămâne o zonă lacustra sau cel mult o câmpie. Piemontul, ca formă de relief, începe a se naște numai atunci cand înălțările generale duc la retragerea apelor marine de la bază muntelui și când acumulările depășesc cât de cât subsidența avantfosei. Denivelarea tectonica, dintre munte și
Relief creat de apele curgătoare () [Corola-website/Science/323637_a_324966]
-
local, ele sunt mult mai restrânse și au un relief variat în funcție de condițiile locale ce le-au creat. În această grupa intra câmpiile depresionare, câmpiile rezultate din colmatarea unor lacuri, între care cele glaciare; ultimele pot fi denumite și câmpii lacustre. Câmpiile acestei grupe sunt foarte repede fragmentate de vai, dând terase locale, peste care se suprapun diferite generații de conuri.
Relief creat de apele curgătoare () [Corola-website/Science/323637_a_324966]