619 matches
-
de lege, pe care Borges Îl evocă și În celebrele sale milongas. Núñez de Arce, Gaspar. Romantic spaniol târziu (1834-1903), influențat de Campoamor, autor, printre altele, al scrierilor Un idilio (O idilă, 1879), La última lamentación de lor Byron (Ultima lamentație a lordului Byron, 1879), Maruja (1886) și La visión de fray Martín (Viziunea călugărului Martín, 1880). Nume de familie. În lumea hispanică, orice persoană poartă, drept nume de familie, atât pe cel al tătălui (primul), cât și pe al mamei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
plăcerii estetice. În final, eroul se simte liber să înceapă un nou concert al cuceririi cu o altă posibilă parteneră. Desigur, tema în sine ar fi putut extrem de ușor eșua într-o tratare artificial-superficială, gen Spitalul amorului, cu oftaturi, cu lamentații și cu grețuri afectate. Ea se menține însă proaspătă și originală tocmai datorită analizei atente a psihicului unui artist, ca și grație reflecțiilor asupra artei seducției ca materializare a stadiului estetic al vieții individuale. Forma narativă aleasă de Kierkegaard garantează
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
suferite întreaga dimensiune istorică, dar nu poate schimba cu nimic inevitabilul, fatalitatea mersului istoriei. Darius este ilustrul martor al unui sfârșit, oracolul unei catastrofe pe cale să se producă. Evocarea trecutului glorios nu a izbutit decât să facă și mai dureroasă lamentația funebră prilejuită de pierderea măreției de odinioară, acest threnos 2 cu care va fi întâmpinat Xerxes, eroul care continuă să viețuiască sau, mai degrabă, să supraviețuiască, nesăbuitul care regretă amarnic faptul că nu a murit, că a ajuns să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
că răzbunătorul e neputincios, dacă e lipsit de sprijinul venit din partea celui mort. Cel mort trăiește în cel viutc "Cel mort trăiește în cel viu" În această lungă scenă de invocație colectivă, se va mai spune și că threnos-ul copiilor, lamentația lor funebră, are ca efect inevitabil trezirea pornirilor răzbunătoare și, de asemenea, că ajutorul dat de cel mort este esențial în înfăptuirea răzbunării. Îndată după aluzia la rolul fundamental al acestei susțineri, invocația către Agamemnon se transformă treptat și din ce în ce mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
după moartea lui Aiax) o întâlnește pe Elena, el, cel ce o „văzuse cu ochii lui” pe cealaltă Elena, găsită de Menelau în Troia, nu mai înțelege nimic, până-ntr-atât copia era, ca aparență fizică, întocmai ca originalul. În lamentațiile care urmează, Elena va spune despre ea că e moartă și totodată vie, ca și cum imposibilitatea certă de a fi recunoscută ca dublu ar fi privat-o de orice recunoaștere a ființei sale reale. Această identitate tulbure, confuză face din Elena
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
pe Adonis, moartea pricinuită de colții unui mistreț. În Metamorfozele lui Ovidiu, această moarte a lui Adonis - prin reprezentarea mereu reluată a tragicei întâmplări - stă la baza întemeierii de către Venus a unui ritual destinat să perpetueze amintirea durerii și a lamentațiilor frumosului tânăr. Desigur, scena evocată de pictor este aceea a șederii lui Adonis pe malul unui râu, privit pe furiș de Venus, ascunsă printre trestii. Și totuși Shakespeare își amintește de textul poetului latin, ceea ce introduce în tablou presentimentul evenimentului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
Împiedică că devenim vreodată malițioși. Ți-am scris un bocet pe care-l găsești alături. Îmi pare rău că obrajii tăi nu se ridică la Înălțimea descrierii mele, dar vei fuma și vei citi poezia toată noaptea... Oricum, iat-o: Lamentație pentru fiul vitreg; el pleacă la război Împotriva Regelui Străin Ochone Pleacă de lângă mine fiul sufletului meu Și e În floarea tinereții ca Angus Oge Angus al păsărilor strălucitoare Cu mintea tare și subtilă ca a lui Cuchulin la Muirtheme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
dungulițe - un golan din Oklahoma și un milionar excentric punându-și coarne reciproc. Buzz văzu în fotografia respectivă două fețe ale unui portret de țărănoi: o față era cea a unui șerif cumpărat cu bani și femei, iar reversul o lamentație pentru bossul care îl cumpărase. Urma apoi o colecție de ipostaze polițienești: Buzz tras prin inel la absolvirea Academiei de Poliție, în ’34, după aceea tot mai gras și mai bine îmbrăcat, pe măsură ce fotografiile marcau salturile în timp, cu activitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
mai târziu. Zarva se mai liniști, iar Danny începu să se simtă bine și să se laude cu evoluția lui. Kostenz îi cântă în strună, spunând cum îi povestise Jukey Rosensweig despre el și Donna Cantrell. Danny interveni cu o lamentație tandră legată de Donna, folosindu-se de ocazie pentru a insera o explicație pentru anii „lui” de absență: profesorul Cantrell devenise o legumă, iubita lui, Donna, murise, fasciștii erau vinovați, dar el fusese mult prea afectat de pierdere pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
care stătea chiar acolo, pe scaun: țeava retezată, heroina, o sută cincizeci de mii de dolari. Nu se simțea foarte bine, așa că deschise radioul și găsi un post de muzică country. Muzica era prea lentă și prea tristă, ca o lamentație venită dintr-o altă epocă, una în care totul era mai simplu. Dar o ascultă în continuare. Cântecele îl făcură să se gândească la el însuși, la Mal și la sărmanul Danny Upshaw. Cazuri grele, polițiști corupți și vânători de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Agora, Bacău, 1996); Domnului Cornel Galben, această carte și toată considerația autoarei. Simona Lazăr februarie 1997 (Somnul grifonului, Editura Deșteptarea, Bacău, 1996); Talentatului poet, rafinatului ziarist, prietenului meu Cornel Galben, acest rezumat din Viorel Savin. Autorul. 18 aprilie 1994, Bacău. (Lamentația fructelor, Editura Plumb, Bacău, 1994). 13 decembrie 2012 Alerg În gol. Iar mâine trebuie să o iau iarăși la drum, de data aceasta la Hangani, la Înmormântarea „mămucăi“ Dinuța. 14 decembrie 2012 Am plecat la 6,50, pe un ger
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
stătea pe o masă înaltă de lemn. Un grup de bărbați acoperiți cu șaluri de rugăciune se înghesuiau în jurul ei, cântând. Deși nu înțelegeam cuvintele, ceva în mine răspunse cadenței neobosite, dar ce suflet nu se lasă înduioșat de o lamentație pe note joase? În timp ce cântau, își îndoiau genunchii, apoi îi întindeau pentru a-și înclina corpul înainte. Și mișcarea îmi era familiară, deși nu puteam rivaliza cu ei. Gândul că era posibil să o am în sânge mă cutremură. Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
înțeles sensul. Nu știam nici măcar sunetele pe care le desemnau. Am ridicat ochii spre chivotul deschis. Privirea mi s-a înălțat, dar spiritul meu nu a urmat-o. Nu am simțit nimic. Am închis ochii și m-am concentrat asupra lamentației rostite de bărbații care se rugau. Am îndoit genunchii și am încercat să îmi aplec umerii în față, dar ceva tare ca un cablu de oțel coborât parcă de sus m-a ținut drept. Am așteptat o reacție. Voiam ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
că Daniela n-are talent. Filozoful certat de sot ´ ia lui Ștefan Doru Dăncuș, autorul volumului de reflecții Bocitorii. Așteptătorul (Singur, Târgoviște, 2007), are aerul unui om nemulțumit de întreaga umanitate. Cel mai mult îl exasperează și îl dezgustă moda lamentației, care, întinsă pe aproape toată planeta, a devenit, într-adevăr, o formă de decădere morală. Chiar și în mereu triumfătoarea Americă s-a trecut, după cum bine observa Ovidiu Hurduzeu, de la un cult al eroului la un cult al victimei. Paradoxal
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
și numai prin faptul că a recurs la generalizări, dar el are o operă de mare anvergură, în timp ce Corneliu Florea n-a produs decât aceste texte fără valoare. Ele sunt fără valoare întrucât cuprind nu idei, ci imprecații, reclamații și lamentații, expresii ale unei gândiri rudimentare și exaltate: „Ura patapieviciană față de români, pe care îi numește «23 de milioane de omuleți patibulari», nu ne va schimba istoria, nu ne va îmbunătăți cultura și nici imaginea în lume. Din contră ne face
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Drumul vulpii de Elena Radu (Alpha, Buzău, 2000) este scris la persoana întâi, din perspectiva unei fete de la țară, Silvana, care își povestește viața. Ea își deplânge soarta nefericită. Noi, cititorii, o compătimim sincer, dar nu înțelegem ce legătură are lamentația ei cu literatura. Istorisirea începe, bineînțeles, cu anii copilăriei. Ca într-un film indian melodramatic, Silvana, un copil fără tată, se cuibărește la pieptul mamei ei, o țărancă săracă și aspră, cerșindu-i zadarnic puțină afecțiune. Într-o curte vecină
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
mijloc, propriul său creier, lob de funcțiuni centralizatoare și medii. Cu formațiunea de spaimă, cum să mă bat? Enormă ca plictiseala, tenace ca orice democrație, meduza "Sburăto-rul" mă va uza și supune. Idealul poeziei de totdeauna, înșelat, coborât până la mizeria lamentației iudeo-romîne, va fi, prin "Sburătorul", trecut viitorimei. Nu însă fără acest îndărătnic protest înfipt, răsunător, aici. * aplicarea sistematică a procedeului aritmetic, al mediei. Absență de relief, câtuși de puțin măsura: legea identică a personalității impusă materialului amorf. În ciuda acestei ambiții
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
aducă zilnic mâncare și să-i facă toaleta de două ori pe săptămână. 2. M-am așezat lângă el, pe ciment, cu spatele rezemat de perete, și am rămas un timp așa, fără să scot o vorbă. Acum îi deslușeam lamentațiile : „Nathalia“, spunea, „deschide, Nathalia !“... Vedeam cum întindea mâna, ca pe un peduncul, cum râcâia, cum se retrăgea apoi în sine cu peduncul cu tot, ca într-o scoică. Aș fi putut să stau acolo mult și bine să mă vait
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
-și ducă până la capăt Marele Joc. Se învârtea spasmodic, ca o elice dementă, mișcându-se alandala, ca zece ologi, ca douăzeci de epileptici... Continuam să stau cu ochii larg deschiși în întuneric. Zenobia dormea liniștită lângă mine. Prin ușă auzeam lamentațiile, acum înăbușite, ale lui Petru. Încercam să nu mai văd spasmele broscuței aceleia. Pe sub jocul ei agonic simțeam cum se declanșa, neclar și perfid, începutul revanșei. Pierdeam treptat obișnuita forță a refuzului, putința de a mă opune tentațiilor inverse. Mă
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
În noaptea de atunci n aș fi mișcat nici pleoapele de teamă să nu-mi tulbur prea grațiosul sfinx... N-am să insist asupra unei stări pe care aproape o uitasem. Am să spun doar că în prima noapte a lamentațiilor lui Petru mi-am amintit-o pentru a-mi satisface mărunta necesitate de a privi din patul meu în camera numită a Nathaliei. Și am văzut. Era o odăiță ceva mai mare decât a noastră, plină de boarfe și de
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
locuiască nimeni. * Tribul indienilor șankași, care s-au războit cu incașii, retrăgându-se apoi în jungla amazonică, și-a făcut reapariția, după patru secole, în nordul-estul statului Perú. 5. Timp de câteva săptămâni vizitele lui Petru însoțite de tristele lui lamentații s au continuat noapte de noapte. Ele au constituit semnalul, dacă nu chiar punctul de atracție, al unor cauzalități pe care, în lipsa unui alt cuvânt la fel de aproximativ, le-aș numi aberante. Încă de a doua zi lucrurile au început să
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
ca o lumină sufocată de lumină. Am pus scaunul lângă W.C. Ea s-a așezat, demnă și amenințătoare. „Unde e Maria ?“, m-a întrebat. Vorbea scurt, autoritar. Își ținea geanta strâns, pe genunchi. Mă ghemuisem pe jos, în spațiul de lamentații al lui Petru. Stăteam cuminte, aveam grijă să nu-l depășesc nici cu un milimetru. „Nu știu“, am răspuns. „A trecut pe aici o singură dată și atunci nu eram acasă.“ „Să nu minți !“, m-a avertizat Vizitatoarea. Acum îi
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
am zvârcolit multă vreme, până am auzit tânguirea lui Petru. Atunci mi s-a ridicat o piatră de pe inimă : așadar, trăia... Acolo, jos, dacă văzusem cu adevărat, zăcea altcineva... În amorțeala care mă cuprinsese, mi-am dat totuși seama că lamentațiile lui au durat mai puțin decât în alte nopți. „S-o fi plictisit“, mi-am spus, „sau poate că a înțeles...“. A fost ultima noapte când le-am auzit. De atunci, Petru a dispărut pentru totdeauna din viața mea. * Peter
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
acea cămilă purtătoare a unei singure cocoașe, viețuitoare supranumită și corabia deșertului. Încordându-și la extrem vinele de la tâmple, în efortul său de înțelegere a prelegerii despre animism, el își rezumă dizertația oferită la dimensiunile și conținutul unor răsuflate manele, lamentația aceea de mahala, care avea să înceapă a se substitui elegantei romanțe. Opac, însă, la orice indiciu privind incapacitatea de înțelegere din partea bărbatului gonflabil, Profesorul continuă să-l instruiască plin de însuflețire: Nu, să nu-ți închipui, dumneata, că animiștii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
au strâns deja să bocească, vederea cadavrului le reînsuflețește țipetele, unul dintre ofițeri se mânie: „Nu plângeți câtă vreme nu e răzbunat!” Înfricoșate, bocitoarele se opresc, Îl măsoară din priviri. El s-a Îndepărtat deja. Femeile și-au reluat zgomotoasele lamentații. Sosește sultanul. Se găsea lângă Terken când au ajuns până la el primele țipete. Un eunuc plecat după vești se Întoarce tremurând: „Nizam al-Mulk, stăpâne! Un ucigaș a sărit asupra lui! Ți-a dăruit restul anilor săi!” Sultanul și sultana au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]