607 matches
-
creație următoare. Rezolvată, pentru moment, în interiorul convenției simboliste de coloratură bacoviană, „schema” structurantă viza organizarea universului imaginar ca spațiu închis, stagnant și inert, opresant pentru ființă, generator, ca atare, al unei permanente tensiuni, exprimate fără vehemențe conflictuale, dar lizibilă în lamentația elegiacă a subiectului liric urmărit de imaginea „orașului întunecat”, cu străzi, piețe și cheiuri pustii, cu parcuri în putrezire autumnală, cu „odăi stinse” etc.; spațiu ce se lăsa descoperit, în atmosfera-i mohorâtă și apăsătoare, prin parcurgerea unor itinerarii mereu
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
operei, sunt asociate mereu cu imaginile stagnării, încremenirii, împotmolirii, în genere ale noncomunicării, ale absenței relației cu celălalt. În ultimă instanță, lirismul elegiac al lui Voronca crește tocmai pe acest teren al nostalgiei comunicării, al profundei comuniuni cu universul exterior. Lamentația sa vizează, iarăși și iarăși, „această-ntemnițare a omului într-însul”, „somnul” oamenilor “îngrășați de tenebre” sau „lanțul șcareț înnoadă glezna”, „apăsarea perpetuă” din gând (în Zodiac), după ce, în Brățara nopților, glosase pe aceleași teme ale închiderii: „Și trupul se întoarce
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
deschis îl las / Tu-l luminezi acum și-ntotdeauna". Ultima piesă a ciclului nu face decât să adauge câteva elemente sugestive pentru o aceeași stare de așteptare în penumbră a deplinei expresii de sine, fără mari speranțe dar și fără lamentații inutile: Închipuire. Nu-i luceafăr, nici Zi luminoasă-n blidul tău de linte. Acestea. Muzici sau miresme-n gând înghețe-n iarnă vorbele sau fiarbă în vară. Toate se vor spune când? (Sufletul florii). Oricât de surprinzător ar fi, la
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
ei) cuprinse în celebra formulă, autorul pare mai puțin înclinat (sau mai puțin capabil) să filosofeze pe marginea subiectului, să genereze contemplarea lumii din perspectiva deșertăciunii. Preocuparea lui pare a fi mai mult istorisirea faptului înspăimântător și înconjurarea lui în lamentații aducătoare de expresivitate. Cel ce a scris stihurile despre uciderea lui Grigore Ghica - text care lui N. Iorga îi provoca o iritare maximă: „banală plângere versificată”, „narațiune difuză și palidă, fără nici un element adevărat dramatic într-însa, fără un cuvânt
VERSURI PENTRU MOARTEA DOMNULUI GRIGORIE GHICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290500_a_291829]
-
poarte pecetea subiectivității lor, spre o totală discordanță între intenții și realizare. Personajele din romanele lui J.P.Sartre sunt sistematic frustrate de consecințele actelor lor. Si atunci își vor converti orgoliul egoist al unei libertăți fără fundament într o jalnică lamentație : „ s-ar spune că cineva îmi fură urmările actelor mele ; totul se petrece ca și cum aș putea mereu să o iau de la început „ . Antoine Roquetin, personajul principal din romanul lui Sartre : Greața , va recunoaște în momente de luciditate : „Eu sunt liber
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
un val de fervoare penitentă care i‑a afectat pe mulți cetățeni și artiști. În ultimele sale lucrări de amploare, Botti‑ celli renunță la temele păgâne și limbajul de inspirație clasică pentru a explo‑ ra subiecte religioase precum Pietà și Lamentațiile 7. 4 Cf. f.s. Collins, The Language of God - A Scientist Evidence for Belief, trad. rom. Limbajul lui Dumnezeu - Un om de știință aduce dovezi în sprijinul credinței, tr. S. Palade, Ed. Curtea Veche, București 2009, 199. 5 Ibidem. 6
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
Învățământului românesc: mărirea colectivului de elevi, desființarea școlilor, disponibilizarea cadrelor didactice din cauza crizei financiare, diminuarea cheltuielilor cu riscul diminuării calității. Dar ceea ce am remarcat este un alt fel de asumare a statutului de dascăl. Fără blazare, fără revoltă explicită, fără lamentație și, mai ales, fără a lăsa ca nemulțumirea personală să afecteze relația cu elevii, profesorii pe care i-am putut observa În activitate conștientizau că, de fapt, calitatea demersului lor didactic e o formă de respect a propriului eu, dincolo de
Creativitate şi modernitate în şcoala românească by Nicu CRĂCIUN () [Corola-publishinghouse/Science/91778_a_93098]
-
ale morții, strigoi, femei cu mințile rătăcite cântând noaptea în cimitir -, fără a fi original. Mireasa strigoiului preia trama baladei Oscar of Alva de Byron, cu unele ecouri din Ludwig Uhland și din Zburătorul lui Heliade-Rădulescu. Fantasticul este diluat de lamentația după tinerețea și fericirea pierdută. Totuși, în Bardul (poem influențat vădit de Blestemul bardului al lui Uhland) se conturează un portret sugestiv al cântărețului străin de acestă lume, cu elemente ce îl apropie, pictural, de imaginea Luceafărului eminescian. Z. a
ZAMPHIRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290701_a_292030]
-
morală. în epoca stalinistă, devin și unul și celălalt apologeți ai mitologiilor comuniste. Cu o diferență, totuși: Rezác moare în 1956, în vreme ce Andrzejewski va deveni unul dintre primii scriitori din Est care-și exprimă deschis deziluzia reprezentată de comunism (Marea lamentație a unui cap de hârtie, 1995; întunericul acoperă pământul, 1957). La rândul său, celebrul romancier român Mihail Sadoveanu, președinte al Senatului român în anii 1930! face o frumoasă carieră politică în anii regimului comunist - va fi vicepreședinte al Marii Adunări
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
pp. 93-94). Identitatea cetățenească se făurește prin răspunsul dat În situația percepută ca nedreaptă. Însă problema nedreptății poate fi analizată, fără Îndoială, și ca o realitate antropologică, ale cărei ecouri se regăsesc În trecutul cel mai Îndepărtat, așa cum o atestă lamentația din Ecclesiastul (IV, 1-3; Kahn, 1964, p. 159): „Și iarăși am luat aminte la toate silniciile care se săvârșesc sub soare. Și iată lacrimile celor apăsați și nimeni nu era ca să-i mângâie, iar În mâna celor silnici toată asuprirea
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
rezervele nespuse și se plictisește să mai aștepte. Or, într-un chip oarecum diferit, să luăm în considerare pactul înțelept dintre narator și cititor - „Pentru noi, care știm mai multe despre bietul Ralph decît verișoara sa” - cînd vine vorba de lamentația Isabelei; anume, că el ar „putea cel puțin să îndeplinească o formalitate” (adică, să îi ureze fericire etc) - se folosește aceeași expresie în următoarea frază, acum într-un sens cu totul diferit. 5.2. Moduri de reprezentare a vorbirii și
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
între cele Două Războaie Mondiale". Criticul literar Elizarie Dascălu, înnobilat de un nume predestinat aventurilor cunoașterii, caută în literatură rețetele practice ale traiului comod și ale preparării vinului gustos. Galileo Galilei marchează "începutul unei declinări incorecte", Creon e evocat prin lamentațiile elevului pisălog Ionescu P. Ion ("dă-mi, bă, un creon!"), anonima Fifi, "grasă, parfumată, ochioasă - e ca un puf de toaletă încărcat cu pudră", iar despre Filimon nu ni se spune decât "pronunțați vocativul și veți fi edificat: Filimoane!" Dincolo de
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
text constă, dincolo de autenticitate, în maniera în care autorul se observă și scrie despre sine ca despre o ciudată vietate ce-și trăiește câte puțin sfârșitul. Oscilațiile firești între teamă și curajoasă nepăsare se transformă, spre finalul volumului, într-o lamentație în surdină, elaborată ca strategie ultimă în fața deznădejdii și degardării fizice. Însemnările urmăresc, aproape kafkian, capitularea lentă a corpului, dependența umilitoare de apropiați, compasiunea și recunoștința față de soție. Eleanor Benger, avertizată de boala logodnicului său de către medic însuși, îl însoțește
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
în politica contemporană. Partidele sunt considerate ca dispunând de cea mai scăzută cotă de încredere dintre toate instituțiile politice și dintre organizații de pe toate continentele și din toate tipurile de regim. O bogăție de date atestă o astfel de neîncredere. Lamentațiile dezvoltate împotriva prezenței acestora în democrații par superflue. Dar, ca în toate organismele vii, partidele degenerează adesea și devin surse de disfuncțiuni importante. Din 1917 (punctul de început al secolului XX) mai multe regimuri democratice și semi-democratice din Europa au
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
a părăsit amfiteatrul, nu se întoarce acasă, ci hoinărește pe coridoare în căutarea altor colegi. În fața tribunei se dezvăluie un scenariu pregătit pe holuri, locuri necesare pentru formularea politicilor naționale. Fără a exagera, regimul parizian al celor mai mulți deputați este extenuant. Lamentația de înfrângere a deputatului lasă să se-ntrevadă o notă de ușurare autentică: "Gata cu viața febrilă în capitală patru zile pe săptamână, chinuită de incertitudinea agendei și a programelor mereu schimbate. Gata cu sesiunile de noapte interminabile și cu
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
se vor iluziona noii profeți ai artei moderne. Și, se pare, tocmai prin asta e mai modern decât toți. Marea lui "invenție" în poezia românească (și europeană) e negativul stilistic. Efect a ceea ce am numit "complexul Bacovia"" (ibid., pag. 253). Lamentația universală reprezentată de poezia bacoviană are atâtea resurse declarate și atâtea modele recunoscute încât ar părea că nu mai rămâne nimic specific sub umbrela noțiunii de "bacovian". Totul pare cunoscut, "folosit" și chiar originalitatea subțire provine dintr-o substanță poetică
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
pătrată cu mînerul din dreapta, eleganța în serviciul nocturn al transporturilor feroviare, INTERVENȚIE ÎN TEXT Intervalele dintre călătorii constituie cea mai mare parte a călătoriei. SFÎRȘITUL INTERVENȚIEI ÎN TEXT trei secunde de staționare, o haltă, ești muritor, aceasta este o haltă, lamentația ești muritor! trei secunde, Itești, corpuri de iluminat globulare, trupuri-lumini celor care intră în ele, sibilinic vei scăpa nu vei muri! păcat de trenul gol în cea mai plăcută ambianță, Bacăul, mai înainte trecerea peste apa Bistriței, alte brațe, povîrnișuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
am adus femeie asupra ei înainte de moarte! are dreptate țîganii să-l jupească de viu! să-nebunească băiețălu' ăla, că eu am adus femeie asupra ei în agonia morțîi! culme de pe linia obcinilor crește albastră la distanța constantei de culoare, reiau lamentația, cît de banal, cît de patetic! grîul îl seceră abia acum, un petic secerat Dorneștiul căzînd de pe deal pe tăcerea vîntul, nici cu intrarea între case nu dă drumul la motor, vorbele pornografice, lipsa acomodării cu limbajul pornografie de referință
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
și infirm, (...) fiindcă a ridicat și îndemnat poporul să se plângă de mine (scrie Bandini) domnitoruilui și nu știm din ce motiv ori poate că pretinde să aibă locul din Bacău, după cum mi-a făcut aluzii de multe ori; deși lamentația poporului s-a făcut într-o audiență publică a întregii Provincii, nu și-a atins scopul, pentru că domnitorul a fost foarte înțelept. În aceiași scrisoare trimisă Mons. Ingoli, din Bacău pe 10 aprilie 1649, cu un an înaintea morții sale
Misiunea Fraţilor Minori Conventuali în Moldova şi Valahia din prima perioadă, 1623-1650 by Bonaventura Morariu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100996_a_102288]
-
care în 1895 deplângea absența identității naționale la țăranii români: "Românii pe care dacă-i întrebăm ce sunt, ne răspund scărpinându-se în cap: apoi de! ce să fiu! Uite sunt și eu creștin ca toți creștinii" (p. 11). Aceleași lamentații împotriva primatului identității creștine au fost exprimate și de G. Ionescu-Gion în 1899: "Dacă din vorbă în vorbă întrebai pe țăran: "dar tu ce ești, mă vere?", el răspundea, când scărpinându-se în cap, când surâzând cu supunere: "păi deh
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
încadrează, neîndoielnic, în grupul statelor constructoare retoric a educației. Luând aminte de discrepanța majoră dintre forma juridică (Legea instrucțiunii publice adoptată la 1864) și fondul efectiv (rata înrolării de 6,9 la sută în 1870), devine cu atât mai inteligibilă lamentația maioresciană exprimată sub chipul "formelor fără fond" ca teorie sociologică a modernității românești. Dincolo de acest start fals, retoric, în durata lungă a procesului de construire a statului-națiune românesc, autoritățile politice s-au angajat cu consecvență progresivă în realizarea efectivă a
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
și celelalte continente, 10.000 de hărți ale României. Totuși, mare parte din aceste investiții masive în imagistica memoriei naționale erau făcute în zadar în condițiile cu totul precare în care se găseau lăcașurile unităților de învățământ. Haret dă glas lamentațiilor sale atunci când se plânge că pentru majoritatea școlilor "salele de clasă sunt așà de micĭ, în cât pe perețiĭ lor nu e destul loc pentru o hartă; iar lumina e așà de mică, în cât nu se póte citi pe
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
discursului didactic românesc (Mitu, 1999). Succesul reacției naționalist-tradiționalistă a reușit să aresteze pentru moment schimbarea de paradigmă. Însă aceasta nu a putut frâna procesul de înnoire a tradiției naționale românești, care a devenit din ce în ce mai impregnată de spiritul occidental postnaționalist. În ciuda lamentațiilor vocale, dar tot mai neputincioase, ale facțiunii tradiționaliste adeptă a principiului status quo ante, redefinirea memoriei publice românești a continuat impetuos în direcția eticii europene a memoriei. La modul general, comparând universul discursiv despre trecut închegat înainte de 1999 cu modul
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
nu fi trist“, „fii bărbat!“, „ridică te deasupra necazurilor!“. Se spune și „capul sus!“, tot o formulă încurajatoare, dar cu o nuanță în plus: „fii demn!“, „nu te lăsa călcat în picioare!“, „rezistă dinaintea tuturor relelor fără compromisuri și fără lamentații!“. Ambele imperative valorifică verticala, mișcarea ascensională, dar rămân la nivel psihologic sau moral. „Sus inima!“ și „Capul sus!“ îndeamnă la a nu te lăsa copleșit de emoții negative și, respectiv, a-ți păstra coloana vertebrală dinaintea adversităților. În liturghia Sfântului
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
Apoi împotriva lehamitei înseși. Aflu din dicționare că „lehamitea“ e un cuvânt de proveniență bulgărească („liha-mi-ti“, mi-e silă, m-am săturat). Avem o mulțime de lucruri de învățat de la vecinii noștri. Nu era musai să ne blocăm într-o lamentație. Sensul vieții. Punctaj pregătitor 1. O viață în cuprinsul căreia întrebarea cu privire la sensul vieții nu survine niciodată e o viață fără sens autonom. Viața tinde să aibă sens de îndată ce îți pui problema sensului ei. Sau: a reflecta asupra sensului vieții
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]