654 matches
-
republicană și imperială raportându-ne la începutul cărții a XXXV-a din Istoria naturală, laborioasă nomenclatură în care Pliniu cel Bătrân evocă epoca greacă drept vârstă de aur a picturii. În secolul I, ea se stinge. "Artă nobilă cândva se lamentează el -, când era dorită de regi și de popoare, și având darul de a-i înnobila pe cei socotiți demni să fie încredințați posterității; acum a fost însă cu totul împinsă deoparte de marmură și chiar și de aur"*. De
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
ales în limba scrisă; în consecință, în română nu a ajuns verbul lat. flere, ci s-a moștenit numai lat. plangere > rom. (a) plânge. Verbele latinești sinonime cu acesta, lacrimari „a plânge, a vărsa lacrimi », lamentari „a plânge, a se lamenta“ și plorare „a plânge tare“, nu au fost nici ele moștenite în română; (a) lăcrima este un neologism împrumutat din latina medievală, iar (a se) lamenta este un împrumut recent din franceză. Dintre verbele latinești cu sensul „a omorî“, s-
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
sinonime cu acesta, lacrimari „a plânge, a vărsa lacrimi », lamentari „a plânge, a se lamenta“ și plorare „a plânge tare“, nu au fost nici ele moștenite în română; (a) lăcrima este un neologism împrumutat din latina medievală, iar (a se) lamenta este un împrumut recent din franceză. Dintre verbele latinești cu sensul „a omorî“, s-au păstrat în română doar occidere > rom. (a) ucide și necare > rom. (a) îneca (cu specializarea sensului: „a omorî prin scufundare în apă“). Există însă și
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
686 Robert Wilonsky opina că banda desenată "escapistă" nu mai poate fi viabilă, ficțiunea fiind depășită de realitate, iar refrenul încrezător "Priviți pe cer! E o pasăre! E un avion!" nu mai poate fi interpretat la fel. Superman însuși se lamenta: Fig. 16 Tabloul lui Roy Lichtenstein "Fata care se înceacă" (dreapta) și sursa de inspirație "pot sfida legile gravitației. Pot ignora principiile fizicii... pot zbura înaintea probabilității... pot aduce zâmbete de ușurare populației recunoscătoare. Dar din păcate... singurul lucru pe
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
de la prânz și ieșirea de revenire din mahmureală. —Of-of, observă Trix. Uite-l pe Heathcliff. Jack Devine năvălea în birou cu părul răvășit și cu o expresie de îngrijorare întipărită pe față. —Pur și simplu nu mă pot hotărî, se lamenta Ashling, încercând să aleagă băutura. Bineînțeles că nu poți, spuse Jack pe un ton urâcios, fără să încetinească. Până la urmă, ești femeie. A trântit ușa de la birou în urma lui și capetele au început să se clatine empatic. Cu siguranță nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
o zi la alta, el, care visase o putere mai mare decât cea care-i fusese smulsă lui Elius Sejanus, vedea că influența sa asupra Împăratului se risipea, iar puterea cohortelor pretoriene devenea inutilă. Soția sa Ennia continua să se lamenteze: „După câte am făcut, eu nu mai valorez nimic“, până când el urlase: „Împăratului îi trebuie o împărăteasă, nu o târfă!“ Și adăugase că ea nu reușise nici măcar atât, fiindcă Împăratul trecea pe lângă ea ca pe lângă un zid. Și mai iritat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
mai trufaș una după alta. Iubeam. După ce a descoperit acest nou sentiment al iubirii, adolescentul Flaubert, cu o precocitate bolnăvicioasă, nu se fixează prea mult la prima etapă a educației sentimentale și descoperă concomitent sentimentul de gelozie turbată; el se lamentează, plânge, se revoltă că femeia iubită nu poate să fie a lui și că, În chiar această noapte când el se află singur În fața ferestrelor ei, ea aparține altuia (soțului) cu toate comorile Închipuite și neînchipuite ale corpului ei: Stăteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
se întoarse apoi către Rhyme și Thom. - Ați mâncat vreodată sandwichuri cubaneze? Sunt de departe cele mai bune. Dar pe Thom nu-l interesa absolut deloc mâncarea. Nici măcar Magicianul. - E timpul să mergi la culcare. - E 9:38 abia, se lamentă Rhyme. E abia după-amiază. Deci nu e. Timpul. Să merg. La culcare. Reușise să-și modeleze vocea astfel încât să pară infantilă și amenințătoare în același timp. - Să fim serioși. Avem un psihopat care nu se hotărăște cât de des să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
într-un loc special, spuse locotenentul amenințător. Chemă apoi prin stație un agent de poliție, care intră în cameră cu două perechi de cătușe pe care le folosi pentru picioarele lui Weir. - Dar așa nu pot să mai merg, se lamentă iluzionistul. - Pași de bebeluș, spuse cu răceală Sellitto. Fă pași de bebeluș. Capitolul XXXIII Bărbatul primi mesajul la un restaurant de pe Autostrada 244, care, din cauză că nu avea telefon acasă în rulotă - nu voia unul, nu avea încredere în ele - era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
în care se putea citi disperarea se apropiară la doar câțiva centimetri de ai ei, iar țeava pistolului se îndreptă încet spre ea. Cu un geamăt, Weir încercă să-și pună arătătorul pe trăgaci. - Nu, te implor, nu, nu! se lamentă ea. Prizonierul zâmbi cu cruzime, în timp ce ea privea gaura neagră a țevii, așteptându-se dintr-o clipă în alta să se declanșeze. Văzându-și copiii, văzându-și soțul, văzându-și propria mamă... Sub nicio formă, gândi Welles furioasă. Își propti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
la nevasta mea, ne-am potolit și ne-am resemnat. Și-ncetul cu încetul în casa noastră a reînceput să domnească nu numai pacea, ci și fericirea. La începutul acelei noi vieți, la vreo patru, cinci ani de la căsătorie, ne lamentam uneori de singurătate, dar foarte curând nu doar ne-am consolat, ci ne-am și obișnuit. Și-am ajuns nu doar să nu mai ducem lipsa copiilor, ci și să-i compătimim pe cei care au. Ne-am obișnuit unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
sau cu numele lui, uneori chiar denaturată. Prietenilor le plăcea să-i amintească, uneori chiar cu ușoară dojană, că reușise de două-trei ori să aibă premoniții reale, ca de exemplu În ’73, când mersese din casă În casă și se lamentase până la ridicol din cauza orbirii care lovise Israelul și a catastrofei ce se apropia. Sau În preajma războiului din Liban. Sau Înaintea valului fundamentalismului islamic. De câte ori prietenii Îi aminteau de prevestirile sale, Fima se retrăgea În sine și răspundea cu un zâmbet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
serviciul meu și casă. E mai bine decât să nu vorbim deloc, dar doar puțin mai bine. Nu știu ce să mai fac, așa că m-am gândit să-i cumpăr o cămașă de noapte frumoasă. Ce naiba e cu voi, oameni buni? se lamentă Maria. Ați sărit cu toții într-un tunel al timpului în facultate și v-ați trezit doar acum, direct la vârsta a doua? Phil se crispă, apoi continuă. — Mi-a zis că ați luat prânzul împreună ieri. Ți-a spus cumva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
corturi, în clădirile cazărmii și în grajdurile spațioase - lagărul trebuie să fi fost ocupat odinioară de garnizoana unui regiment de cavalerie - cum se poate lupta împotriva foamei și a insistenței cu care roade ea. Puțini erau cei care nu participau. Lamentându-se, aceștia se complăceau în ipostaza de învinși și plângeau după bătălii pierdute. Unii credeau chiar că, în cursul unor jocuri în nisip, ar putea obține retroactiv victorii - de pildă, în bătălia de tancuri de la Kursk ori în aceea pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ședea vizavi de noi și purta o pălărie dinainte de război în formă de oală, s-a plâns fum, a arătat cu un deget ascuțit spre plăcuța care interzicea fumatul, a început să tușească demonstrativ și nu mai înceta să se lamenteze, ba chiar a strigat cu glas pițigăiat după conductor și s-a pornit să-i stârnească și pe ceilalți pasageri din compartiment împotriva „nerușinatei agresiuni prin fumat“, pronunțând s-ul din cuvântul agresiuni necuviincios de ascuțit, după felul hanovranilor care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
cadă pe un scaun, lângă Harry. — Dumnezeule, tu ai trecut prin blestematul ăsta de examen medical? Îl Întrebă el pe Harry. — Mda. Încă de ieri. — Mi-au Înfipt un ac uite-așa de lung În picior, continuă el să se lamenteze. — Adevărat? Mie nu. — Dar respirația cu clema prinsă de nas? — Nici asta, spuse Harry. Se pare că ți-au aplicat ție un tratament special. Norman era și el de aceeași părere, dar implicațiile acestui fapt nu-i surâdeau deloc. Brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
te hrănești pe tine și bebelușul, peste șase luni te întorci la serviciu, ai un copil pe care trebuie să-l îngrijești. Dă-i ceva timp lui James și până la urmă o să ajungeți la o înțelegere. —Dar, Judy, m-am lamentat eu, James vrea să divorțeze. Deși James părea să uite o chestie foarte importantă. În Irlanda nu există divorțuri. Eu și James ne căsătoriserăm în Irlanda. Mariajul nostru fusese binecuvântat de părinții bisericii Sfânta Maria, Ajutorul Nostru Dintotdeauna. Cu toate că iată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
își cumpărau case, erau fetele lui.) Toată noaptea beau, după care toată ziua stau în pat! Și se presupune că eu trebuie să strâng toată mizeria din bucătărie? Era clar că tata descoperise urmele micii noastre „petreceri“. Mama s-a lamentat: —Oooof! Iar au găsit băutura. N-am crezut c-o s-o mai dibuie și sub containerul cu păcură. Acum va trebui să găsesc alt loc unde s-o ascund. După o vreme, toată agitația s-a stins. Când speram și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
prima noapte după ce ajunsesem acasă. Și tu unde te duci? am întrebat-o pe un ton imperios pe Helen. —Sus, să-mi iau adidașii. Când, după multă vreme, Helen s-a întors de la magazin, udă leoarcă, picurând peste tot și lamentându-se în gura mare, mi-a întins sticla de un litru de vodcă, care era băgată într-o pungă udă. Restul de la cele cincisprezece lire nu a fost cerut. Și nici nu a fost oferit. Până când am ajuns să descopăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
O cunoșteam mult prea bine pe mama. Se poate să-l fi întrebat, mi-a răspuns ea făcând pe misterioasa și netrădându-și metodele. Așa că vezi tu, a continuat ea, nu e deloc prea tânăr pentru tine. —Mamă, m-am lamentat eu nefericită. Ce tot spui tu acolo? Eu am aproape treizeci de ani, iar el abia douăzeci și patru. Tot e mult prea tânăr pentru mine. Pe naiba! a exclamat mama plină de însuflețire. Toți fac așa. Uită-te la Britt Ekland
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
facă apariția armate întregi de chiloți murdari, șosete înnegrite, căni, farfurii, reviste cu mașini, pulovere hidoase, costume jegoase de fotbal, pahare de bere, calendare sexiste, cărți de Stephen King, prosoape umede, borcane de Wintergreen, toate astea dându-și coate, vociferând, lamentându-se cu voce tare din cauza perioadei de timp pe care au fost nevoite s-o petreacă în ascunzătoare, întinzându-se și scuturându-se de praf, apoi drapându-se artistic pe covorul din dormitor, încântate să revină la locurile lor. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
minte, aveam norocul ca mereu să am în față un document incredibil de complicat și de plictisitor în studiul căruia să mă cufund. Iar Helen era cam tot timpul prin preajmă. Învăța pentru examene și stârnea tot felul de scandaluri, lamentându-se cu amărăciune, punând întrebări și zicând că dacă voia să-și treacă examenele, trebuia să se culce cu toți profesorii. Helen reușea să mă facă să nu mă mai gândesc la Adam. Reușea să mă facă să nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
cum e. Uneori întâlnești un om minunat, dar durează foarte puțin. Îl cunoști în vacanță sau în tren sau chiar la coadă la autobuz. Și pentru o clipă, omul ăla îți influențează viața într-un mod special. Și în loc să te lamentezi pentru că persoana respectivă nu poate să mai fie cu tine, nu credeți că e mai bine să fii fericit că totuși ai întâlnit-o? Aveam sentimentul clar că un capitol din viața mea se încheiase. Am început să mă pregătesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
În legătură cu acest desigur inefabil suflet, ce iese prin vîrful capului, povestind În Jurnal despre Întîlnirea sa cu Rudolf Steiner, care era Îngrozitor de răcit, Kafka i se plîngea dezgustat că el (Franz) este un artist Împotmolit În munca de asigurări. Se lamenta În timp ce observa cu silă nasul care curgea Întruna, nările Înroșite, scuamele, ochii umflați și inacceptabila batistă ezoterică a Întemeietorului antropozofiei. Misticul austriac i se părea incapabil să interpreteze În mod accesibil creștinismul artistului Înnămolit În munca de asigurări. Astfel Încît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
mutase în acest bloc cu zodiacul zugrăvit pe peretele de la stradă. Ar fi putut spune că desprinderea copiilor de ea fusese firească, chiar dacă ea rămânea singură, dar așa se întâmplase cu miliarde de femei de când există lumea, să nu se lamenteze. Dar nu era numai îndepărtarea lor de ea, de care își dădea foarte bine seama - cum foarte bine a știut când fiica ei s-a îndrăgostit prima oară și a doua oară, deși nu i-a mărturisit nimic, sau când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]