914 matches
-
inspectorul. Tot ce sper e că știi ce faci. Asta-i tot. Pot să vă spun doar un singur lucru. Ticălosul care a aruncat-o aici știa ce face și o știa foarte bine. însă și a cincea încercare eșuă lamentabil, ca și celelalte patru dinaintea ei, așa că Judy coborî iar în adâncuri, unde se lăsă greu peste laba piciorului lui Barney. Mergeți și aduceți blestemata aia de macara! zbieră el. Nu mai rezist mult la toată chestia asta. — Nici eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
pagină plină, ciorna altei scrisori. „Nu practic anonimele, cum observați. Îmi asum răspunderea pentru micile mele reclamații și sugestii. Mici, poate, dar importante. Ceea ce depinde de noi trebuie corectat, îmbunătățit. Măcar ceea ce depinde de noi. V-am mai sesizat calitatea lamentabilă a ascensoarelor care poartă marca ASCENSORUL. Ei bine, alaltăieri...“ Îi era silă, da, trebuia să recunoască. Silă și neputință de a renunța, totuși, la aceste mesaje frumos caligrafiate, prin care își semnala lumii existența, perseverența, falimentul. Privi departe, nicăieri, înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
face treișpe-paișpe. Și, evident, momentul a fost total compromis. Bravo. Minunat. Jack Încearcă să mă sărute, iar eu Încep să urlu ca descreierata. Hai că mă descurc de milioane În seara asta. De ce trebuia să fiu În halul ăsta de lamentabilă ? mă gândesc furioasă. De ce m-am apucat să țip ? Trebuia doar să strâng din dinți. Evident, nu la modul propriu. Dar trebuia să fiu un pic mai detașată. De fapt, trebuia să fiu atât de absorbită de moment, Încât nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
bunăvoinței ei de ființă bine-crescută, nu știu de fapt ce era, dar eu, săracul de mine, mi-am făcut multă vreme iluzii... Un zâmbet stânjenit, sarcastic, ți-a Încremenit În colțul buzelor. Și acești unchi stupizi, și acest văr, elev lamentabil, incapabil să traducă ceva fără juxtele tale, toți zâmbesc prudenți, dar flatați. Cu cât aplauzele vor spori, cu atât mai friesc Își vor Închide ochii, ca să nu Întrezărească ceva din exhibiționismul fanatic al artei. — ...Crescusem Într-o casă mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
ani egoiști și fără copii, în care să se cunoască reciproc. Susan intrase într-un program intensiv de maternitate și uneori se întreba dacă, la un moment dat, n-o să se trezească și să-și dea seama c-a eșuat lamentabil. Momentele ocazionale de respiro, cum era acela, aveau să fie folosite ca să-și reîncarce bateriile. Acum Susan abia aștepta s-o revadă pe Milly a doua zi de dimineață. — Am ajuns. Nick s-a chinuit, câteva secunde, cu cheia de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
mii de alte bogății de care avem nevoie dacă vrem să devenim o națiune puternică, progresistă și modernă - negă cu convingere. Și nu pot face asta cu oameni ca locotenentul Razman, ci cu tipi ca Malik sau căpitanul Kaleb... E lamentabil să recunosc asta, dar nu e nici un motiv ca tuaregii să existe în plin secol XX, cum nu e pentru indienii din Amazonia și n-a fost pentru pieile roșii americane. Ți-i imaginezi pe indienii sioux alergând pe câmpiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
adorat de toți pentru chipul ei minunat. Era clar că aștepta ca eu să deschid discuția. În fond, eu dorisem să o văd. Îmi pregătisem câteva propoziții, dar acum nu-mi mai găseam cuvintele. Am reușit, până la urmă, să spun lamentabil: — Voiam să văd dacă ești... dacă ai nevoie de ceva. Se uita drept la mine. Numai ochii i se mișcau, corpul fiindu-i tot atât de nemișcat ca cel al gardienei. Era ca și cum, odată intrați, cei mai inteligenți Învățau să-și mențină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
prieten. În loc să așteptăm astfel, aș zice să ascultăm raportului. — Ai dreptate, ata, să trecem mai departe. Oricine a remarcat că sultanul și-a numit din nou vizirul „tată”. Să fie oare semnul recăpătării favorurilor? În vreme ce Hasan Înoată În cea mai lamentabilă confuzie, vizirul trage foloase: Să uităm de acea pagină pierdută. În loc să-l facem pe sultan să aștepte, sugerez ca fratele nostru Hasan să ne prezinte cifrele care privesc câteva orașe sau provincii importante. Sultanul se grăbește să Încuviințeze. Nizam continuă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
ieșeau, căminele pentru vârsta a treia și a patra nici nu voiau să se gândească la un viitor de muncă În care obiectele Îngrijirii lor nu și-ar schimba niciodată chipurile și trupurile, În afară de faptul că ar deveni tot mai lamentabile cu fiecare zi care ar trece, mai decadente, mai jalnic descompuse, chipul ridându-se, cută după cută, la fel ca o stafidă, membrele tremurătoare și ezitante, ca un vapor căutându-și inutil busola căzută În mare. Un oaspete nou fusese Întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
Eu nu m-aș Îngrijora, sire, nu fac decât să profite de situație ca să răspândească ceea ce ei numesc propunerile lor de guvern, În fond nu sunt mai mult decât niște sărmani pescari În ape tulburi, A se adăuga, cu o lamentabilă lipsă de patriotism, Așa este, sire, republicanii au niște idei despre patrie pe care numai ei sunt În stare să le Înțeleagă, dacă Într-adevăr le Înțeleg, Ideile pe care le au nu mă interesează, ceea ce vreau să aud de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
etern, dacă sunt ele atât de sinonime pe cât se crede În general, ei bine, odată trecută această perioadă de câteva luni pe care am putea s-o numim probă de rezistență sau perioadă de grație și având În vedere rezultatele lamentabile ale experienței, atât din punct de vedere moral, adică filozofic, cât și din punct de vedere pragmatic, adică social, am considerat că pentru familii și pentru societate În ansamblul său, fie pe verticală, fie pe orizontală, cel mai bine ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
trecute aceste șapte luni de deziluzii continue și anevoie suportate, numai câteva drapele supraviețuiră ici și colo, și, chiar și acelea, reduse la niște zdrențe melancolice, cu culorile mâncate de soare și spălate de ploaie, pe lângă arhitectura distrusă În mod lamentabil a stemei. Dând dovadă de un admirabil spirit prevăzător, guvernul, Între alte măsuri de urgență menite să atenueze efectele colaterale ale neașteptatei Întoarceri a morții, reabilitase drapelul patriei ca semn că acolo, la acel etaj trei pe stânga, exista un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
facă mâine copiii noștri dacă le va trece prin minte să imite asemenea monstruozitate filologică, sub pretextul că, umblând moartea pe aici de atâta timp, trebuie să știe totul despre toate ramurile cunoașterii. Și, termina gramaticianul, Inepțiile sintactice care umplu lamentabila scrisoare m-ar face să cred că ne aflăm În fața unei mistificări uriașe și grosolane dacă n-ar fi realitatea extrem de tristă, evidența dureroasă că teribila amenințare s-a Îndeplinit. În după-amiaza aceleiași zile, după cum am anticipat, sosi la redacția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
avea nevoie... Capitolul VIII Aceasta s-a dovedit a fi, fără știrea mea, prima întâlnire a Ex-ilor Anonimi, din care am învățat repede două lucruri. Unu: trebuie să existe o anumită formă de organizare, altfel totul va degenera într-o lamentabilă autocompătimire, fără vreun efect pozitiv asupra cuiva. Doi: trebuie să nu se consume alcool peste o anumită limită, subiecții nu au voie să participe la discuții într-o stare avansată de ebrietate. Prima noastră întâlnire nu ține cont de nici una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
ultim, ca să ce?! Pentru duelul veșnic Bine-Rău? Pentru maniheismul de paradă al super-vedetelor? Angra Mainyu versus Ahura Mazda? Așa, și...? Mi se fâlfâie! Antihristul ăsta de operetă e curată butaforie, e un basm, o farsă, un mit urban anost. Penibil. Lamentabil. À la Ponson du Terrail. Păi, nu...? " Tinerii voștri vor avea vedenii, iar bătrânii vor avea visuri..." Hopa! Revino-ți! Maturizează-te, odată, bâtă! Hai! Ce-aștepți? Rușine! Te faci de râs, ca ultimul tâmpit, reia el introspecția. Suntem în
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
atunci, pe altcineva... Are vreo importanță? Bineînțeles că are! Glasul Iepurelui, care răsună pentru prima oară în timpanele umanilor, stârnește o surpriză trecătoare. Dacă dați dosul, dacă renunțați, le vorbește solemn Urecheatul, nu numai că săvârșiți o lașitate de netolerat, lamentabilă ca orice lașitate! Dar disprețuiți și ofensați și Pronia cerească, despre care eu, unul, recunosc smerit că nu am habar pe ce criterii v-a preferat taman pe voi și vă puneți și destinele, definitiv, sub semnul abandonului impardonabil. În
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
știi exact care e socoteala ei, ai niște presimțiri... e În stare de surprize. În orice caz, vara anului lui Dumnezeu 1989 se arată a fi foarte solară, ca o saltea pe care eroul nostru anonim cade În urma unui eșec lamentabil. Scurt răsfățul, pentru că În toamnă Îl așteaptă serviciul militar obligatoriu, un an și patru luni de... Bun, vara cu cele două episoade. Episodul unu. Iulie, marea. Trenul groazei În sezon, venind de la Timișoara, geme de lume și bagaje, te verși
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
rămîn, se absorb sub ochii mei În zid. Zidul e moale, Încerc să țip cuprins de spaimă, văzînd cum mîna se scufundă În el. Apoi se face că, de fapt, trebuie să transmit acest mesaj cuiva, pentru că eu am eșuat lamentabil, cine să mă creadă că peretele era moale? Așa că fur niște baloane de la niște copii și leg de ele un maieu alb care nu se știe de unde apare, scriu pe el mesajul, dar baloanele nu se ridică și rămîn prinse
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
într-un fel, sursa unor neliniști morbide, care asaltează din când în când orașul, ca un soi de epidemie. Dați-mi voie să vă descriu clădirile balneare, așa cum arată ele acum. Edificiul principal e o construcție în stil victorian, o lamentabilă cazarmă lungă și înaltă, din cărămidă galbenă smălțuită, încărcată cu o sumedenie de ornamente gotice. Când a fost ridicat, stabilimentul se numea „Institutul balnear“, și i se mai spune și acum „Institutul“, deși multă lume îl numește, familiar, „Băile“. Clădirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
impresia pe care i-o lăsase prima lor întâlnire, când el se purtase ca o lichea. Dar întâlnirea lor din grădina conacului părăsit, privită acum în retrospectivă, îi apărea la fel de oribilă. Să fie din pricină că voise s-o impresioneze? Se prezentase lamentabil. Ea deținuse tot timpul avantajul asupra lui, fusese rece, superioară, aproape tăioasă. Tom nu reușise să exorcizeze răul. Și după aceea îl apucase starea lui euforică, exaltarea ridicolă, pe care mai târziu nu o putuse înțelege, în legătură cu legenda aceea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ziua de azi nimeni nu se mai sinchisește de lucruri de felul ăsta. — Vorbești ca un dezmățat. Ar fi trebuit să-mi dau seama că ești întocmai ca și fratele dumitale, un cinic egocentric cu sufletul murdar și un idiot lamentabil. Și ești tovarășul și aghiotantul lui de beție. Nu-i adevărat, nu trebuie să mă asociați cu George. Vreau să spun că nu suntem chiar atât de apropiați. Nu mă interesează amănuntele. Toată povestea ne este fatală. M-ai pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
gemu. Apoi spuse: — Eram atât de fericită la Papuc. Mi-ai luat-o pe Pearl. Și acum îmi iei tot restul. Hattie îi dăruise lui John Robert „ziua“ pe care i-o ceruse, adică vineri. Dar în acea dimineață, după lamentabila lui izbucnire sentimentală, nu mai putuseră discuta normal. Amândoi erau puțin speriați și foarte doritori să dea îndărăt. El îi spunea întruna: „Îmi pare rău“, iar ea îi răspundea: „E în ordine“. „Apologia“ lui John Robert, „explicațiile“ lui bolborosite se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Viața e o himeră”, dar dacă Dumnezeu le știe pe toate, atunci cu siguranță vede ce scrie sub fruntea mea. - Ce nevoie a avut Pământul să-și facă umbră cu ființa mea ? - De ce să-mi aștept toată viața un sfârșit lamentabil, o coborâre în Nimic, când se putea să fiu iertat de această idee terorizantă, prin absența organismului de gândire, cu tot ce mai ține de el? - Nimic nu pot gusta deplin din câte văd, fie Missuri Univers, fie flori exotice
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93027]
-
Abia așteptam să se termine acel calvar. Eram furios și umilit. Nu mai aveam nici o plăcere să merg cu bicicleta. Ajuns acasă, am aruncat-o într-o magazie și din ziua aceea cariera mea de ciclist amator s-a încheiat. Lamentabil, după cum vedeți. A doua pasiune a fost șahul. Jucam în fum de țigară ore întregi fără să mă pot desprinde de pe scaun. Parcă mă țintuia cineva acolo. Nu mâncam, mă durea stomacul de foame, dar continuam. Nu exista nimic mai
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
vinovată față de dumneata? ― Nu mi-a răspuns la ultimele două scrisori pe care i le-am trimis și asta mi-a dat să înțeleg că nu mai ține la mine. Cu toată minciuna grosolană, apărarea mea păru de-a dreptul lamentabilă. Alexa surâse mușcător, ca adineauri (un surâs care îmi provoca durere fizică). ― Mi se pare ciudat că nu ți-a răspuns la scrisori, dar ți-a jertfit totul. Care lucru cântărește mai mult? Eu nu vreau discuție multă. Nu cunosc
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]