2,011 matches
-
îndepărtă alene, spre amuzamentul lui Becker. Illmann fu cel care o găsi. Nici măcar nu trase capacul: — Aici. Ăsta. A fost mișcat de curând. Iar capacul are o culoare diferită de restul. Îndepărtă capacul, respiră adânc și apoi lumină înăuntru cu lanterna: — Ea este. M-am apropiat de el și am aruncat o privire pentru mine însumi și una pentru Hildegard. Văzusem destule fotografii ale Emmelinei prin apartament ca să o recunosc imediat. Scoate-o de acolo cât de repede poți, profesore. Illmann
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
în tot castelul și nu părea probabil că voi trezi pe cineva, mort sau viu. O ușiță din poartă se deschise și un caporal SS ieși afară să discute cu mine. După ce mi-a examinat cu atenție documentele la lumina lanternei, mi-a dat voie să pășesc prin ușă în spațiul arcuit al porții, unde mi-am repetat povestea și am prezentat actele, numai că de data asta unui tânăr locotenent, aflat în aparență la comanda serviciului de pază. Există o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
când deschizi? — Tovarășe Felix, eu n-am fost trimis în spațiu să-mi fac de cap. Îmi pare rău, nu vă pot servi cu nimic. — Și dacă stăm până mâine, ce ne dai? Ce se vede, zise Gică și îndreptă lanterna spre o vitrină mică de lângă ușă. După sticlă se zăreau, așezate în piramidă, cutii cu tocană de legume și borcane cu gogoșari în oțet. — Ce să facem noi cu mâncarea? Niște ulei n-ai? — Am ulei „Apahida”, da’ numai cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
o fiică, Monia (36), de profesie manager, care i-a dăruit doi nepoței, o fetiță și un băiețel, alături de care aceasta se simte fericită și împlinită. - Vă plăcea să citiți în copilărie? - Da, foarte mult. Citeam până târziu seara, cu lanterna sub plapumă. Mama mă certa, să nu mă culc târziu, pentru că dimineața trebuia să merg la școală și atunci am gasit soluția: lanterna. - Care a fost cartea dvs. preferată? - Au fost mai multe. Nu pot să nu amintesc „Poezii” de
SCRIITOAREA RODICA ELENA LUPU DEŢINE UN CONT... DE AMINTIRI ÎN CARE ADUNĂ FERICIRE ŞI MULTĂ FRUMUSEŢE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361516_a_362845]
-
fericită și împlinită. - Vă plăcea să citiți în copilărie? - Da, foarte mult. Citeam până târziu seara, cu lanterna sub plapumă. Mama mă certa, să nu mă culc târziu, pentru că dimineața trebuia să merg la școală și atunci am gasit soluția: lanterna. - Care a fost cartea dvs. preferată? - Au fost mai multe. Nu pot să nu amintesc „Poezii” de Mihai Eminescu, „Învierea” de Lev Tolstoi, „Quo Vadis” de Henryk Sienkiewicz, „Numele trandafirului” de Umberto Eco. - În „Scara cu flori” spuneți: „Iar când
SCRIITOAREA RODICA ELENA LUPU DEŢINE UN CONT... DE AMINTIRI ÎN CARE ADUNĂ FERICIRE ŞI MULTĂ FRUMUSEŢE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361516_a_362845]
-
apei. -- Nea Fane, vezi ceva? -- Tacă-ți gura, își avertiză însoțitorul, nu vreau să-mi trădez poziția! În dreptul malului, chiar în fața lui Nea Fane, se auzi un nou trosnet, mai puternic de data aceasta. Pescarul scoase din buzunarul pantalonilor o lanternă îngustă și îndreptă fascicolul firav de lumină spre locul din care se auzise zgomotul. Doi ochi imenși străluciră ireal printre frunzele înalte și ascuțite, făcându-l pe om să-și scape cuțitul și lanterna din mâini și să se întoarcă
ARĂTAREA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1555 din 04 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362999_a_364328]
-
Pescarul scoase din buzunarul pantalonilor o lanternă îngustă și îndreptă fascicolul firav de lumină spre locul din care se auzise zgomotul. Doi ochi imenși străluciră ireal printre frunzele înalte și ascuțite, făcându-l pe om să-și scape cuțitul și lanterna din mâini și să se întoarcă rapid, tremurând, lângă tovarășul său: -- Bă!!! N-am văzut în viața mea așa ceva! -- Ce-i Nea Fane? -- Ce animal poate avea ochii cât felinarele și să trăiască în apă? -- Un somn uriaș? -- Ești prost
ARĂTAREA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1555 din 04 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362999_a_364328]
-
au ochii cât felinarele! Poate balenele, da’ n-ai să vezi tu balene în Mureș! -- Ai văzut bine? -- Nu-s de ieri de azi, ce naiba? I-am văzut cum te văd pe tine! Mi-a înghițit cuțitul de Rambo și lanterna mea norocoasă. -- O fi vreun extraterestru din ăla care face cercuri prin cucuruz, cum am văzut la teveu? Că om nu poate fi, dacă șade în apă... -- Du-te tu să tragi o tură cu ochiul. -- Mă cam tem, Nea
ARĂTAREA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1555 din 04 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362999_a_364328]
-
cu nisipu’ în chiloți! Împins de camaradul său, Nelu se strecură pe urmele proaspăt lăsate prin ierburi, până în dreptul malului. Tremura de-a binelea. Ceva pocni sub cizmele lui, făcându-l să se arunce pe burtă. Dădu cu mâna peste lanterna subțire cu carcasa de plastic, scăpată de tovarășul său și înjură încet. Se târâ în patru labe, mușcându-și buzele de nemulțumire. Făcea prea mult zgomot, dar era bine că avea un firicel de lumină, chiar dacă se întrerupea destul de des
ARĂTAREA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1555 din 04 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362999_a_364328]
-
când privirea spre gâtul sticlei care ieșea din ranița lui Nelu. În cele din urmă, hotărând că putea să își dezmorțească picioarele foarte bine făcându-le pe plac celor doi pescari, își părăsi postul, urmându-i spre malul râului cu lanterna lui uriașă care lumina ca un reflector într-o mână și cu o rangă de fier în cealaltă mână. De departe auziră zgomotul stufărișului zdrobit, însoțit de niște sunete atât de tânguitoare, că li se ridică părul pe ceafă. -- Ia
ARĂTAREA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1555 din 04 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362999_a_364328]
-
aprindem lumină că ne pot descoperi! Înainte să se facă ziuă și să vină lumea pe plajă, trebuie să o scoatem din magazie.Trebuie să reușim să o aducem în simțiri până atunci! -Rămân eu tati, cu ea, îmi iau lanterna cu mine și trusa medicală ca să-i curăț rănile, că era plină de sânge și de vânătăi. Sunt femeie și vorbesc bine italiana, așa că pot să-i explic ce se întâmplă ca să nu țipe cumva și să-i atragă e
PETRECERE NEFASTĂ (2) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368507_a_369836]
-
zice că avem chiar un grup de hoți, nu numai un hoț! Mica își duse înspăimântată lăbuțele la botic. De ce să dorească cineva să fure toate ouăle? Îl urmări cu ochișorii mari pe iepurașul detectiv care scoase din dulap o lanternă și un rucsac plin cu tot felul de unelte necunoscute pentru ea. - Relu?! - Ar fi bine să rămâi cu ceilalți iepurași, ancheta poate deveni periculoasă! Mica-Iepurica îl asigură că este foarte curajoasă și că îi poate fi de folos de-
POVESTEA IEPURAŞULUI DETECTIV de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1553 din 02 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368003_a_369332]
-
asigură că este foarte curajoasă și că îi poate fi de folos de-a lungul cercetărilor. Se ținu după el de-a lungul șinelor, până ce ajunseră în apropierea tunelului care făcea legătura dintre ținutul iepurașilor și ținutul oamenilor. Relu aprinse lanterna și pătrunse în întuneric, cercetând urmele de vopsea care se vedeau din loc în loc. - Unele dintre ouă nu au fost suficient de uscate, iar hoții au fost foarte grăbiți. Iată, zise aplecând conul de lumină pe una dintre șine, aici
POVESTEA IEPURAŞULUI DETECTIV de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1553 din 02 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368003_a_369332]
-
pentru convertirea dragostei în unică soluție la dezastrele ce s-ar putea abate peste oameni. Erau momente, cu adevărat magice! În sală întuneric! La un moment dat, ca la comandă, încep să se aprindă una câte una luminile făcute de lanterne ori de lumânări. Aveai senzația că cerul nopții a picat peste sală. Că stelele din cer se aprind într-o simfonie astrală, una câte una. Erau de fapt ... stelele din privirile oamenilor! Ale oamenilor îndrăgostiți de dragoste, îndrăgostiți de frumos
SINGURA CERTITUDINE ... SĂ FIE, OARE, O INCERTITUDINE? de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367314_a_368643]
-
care mă ocupam de acest lucru, căci iubita asculta muzică la radio, întinsă pe scaunul mașinii, lăsat în poziția de dormit. Lumina zilei începea să se zărească binișor, ceea ce avantaja aranjarea locului de pescuit, dar nu și pescuitul propriu-zis. Fără lanternă nu puteai să descurci forfacurile strânse în grabă pe lansete. Timpul trecea repede, eu mă grăbeam să mă găsească zorile pregătit, cu toate că simțeam din plin oboseala nopții foarte zbuciumate prin care trecusem. Am început să-mi momesc locul cu lanseta
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367557_a_368886]
-
prin norme draconice comportamentul care guvernează locul, regulament tipărit într-o broșurică alb-negru simplă și oarecum subțirică și pe care îl poți cumpăra de la standul cu pliante, suveniruri, brelocuri, tricouri și pantaloni în dungi, verticale și orizontale după preferință, cătușe, lanterne, bice ori cravașe ale gardienilor, poze cu „musafiri iluștri”, etc. și care au, amândouă, o formulare frustă, lapidară care nu lasă loc niciunei interpretări, reflectă seriozitate în abordarea și rezolvarea oricărui lucru aparent secundar, periferic sau altcum: prima, nu face
ALCATRAZ-UL DESTINELOR NOASTRE!... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 174 din 23 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367024_a_368353]
-
la vacă” sau „iau ouăle din cuibar”, cu toate că găinile aveau cotețul lor și nici n-aveam vârsta care să-mi fi permis singur să fac pe gospodarul casei. Noaptea îmi „transferam” „literatura conspirativă” „sub sarică”, la lumina slabă a unei lanterne „Elba-Focus” cu care mă mândream și lângă care dormeam, ca o fetiță lângă păpușa ei cea mai dragă. Al treilea moment care mi-a stârnit curiozitatea de a știi mai mult despre atâtea câte se petreceau și zvoneau, îmi va
ÎNCEPUTURILE LECTURII ŞI CUM ÎŢI VINE POFTA DE EA ... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 159 din 08 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367214_a_368543]
-
ușa pe interior. Anca s-a îndreptat către barca unde o puseseră mai devreme pe Desire. Ea se mișcase puțin, însă părea tot în stare de inconștiență. Când ea a chemat-o cu voce ușoară, nu a tresărit. A aprins lanterna ce o avea cu sine și a început să-i cerceteze îndeaproape rănile, care păreau superficiale, cu excepția unei vânătăi urâte deasupra ochiului stâng și avea buzele rănite și umflate. De la acea rană de deasupra ochiului sângerase ușor și era mânjită
PETRECERE NEFASTĂ (3) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2021 din 13 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368497_a_369826]
-
e nu e el cu mine? Ce mi-ai făcut? Dumnezeule! În timp ce încerca să se ridice tot mai alarmată, a avut iarăși un spasm dureros dar strângând din dinți se ridică șezută în acea barcă și la lumina slabă a lanternei privea în jur cu ochii speriați și confuză. Abia atunci, aluneându-i prosopul care o acoperea, realiză că nu avea nimic altceva pe ea și vede semnele întunecate ale vânătăilor pe corp și pe mâini.Trage instinctiv colțul prosopului acoperindu-și
PETRECERE NEFASTĂ (3) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2021 din 13 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368497_a_369826]
-
dirijat de Dorin Pop. Vorbind despre anii cristalizării preferințelor pentru viitor, niciuna în asincronie cu fascinația muzicii, Stela Enache mărturisea pentru „Formula AS”,(nr. 608/2004): „...a venit și momentul admiterii în facultate. Eu mă pregăteam deja pe sub plapumă, cu lanternă, pentru Teatru. Numai că m-au prins, și mama mi-a zis să mă orientez pentru altceva. Îmi mai rămâneau muzica și sportul. Și-am zis: «Fac muzică, la București». Răspunsul a fost : «Bine, dar la Cluj»! Ne-am suit
STELA ENACHE. VOCEA, CA O LIRĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1103 din 07 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363678_a_365007]
-
o fiică, Monia (36), de profesie manager, care i-a dăruit doi nepoței, o fetiță și un băiețel, alături de care aceasta se simte fericită și împlinită. - Va plăcea să citiți în copilărie? - Da, foarte mult. Citeam până târziu seară, cu lanterna sub plapuma. Mama mă certă, să nu mă culc târziu, pentru că dimineață trebuia să merg la școală și atunci am găsit soluția: lanterna. - Care a fost cartea dvs. preferată? - Au fost mai multe. Nu pot să nu amintesc „Poezii” de
DIALOG DESPRE STIHURI SI PROZA de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 130 din 10 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/349596_a_350925]
-
fericită și împlinită. - Va plăcea să citiți în copilărie? - Da, foarte mult. Citeam până târziu seară, cu lanterna sub plapuma. Mama mă certă, să nu mă culc târziu, pentru că dimineață trebuia să merg la școală și atunci am găsit soluția: lanterna. - Care a fost cartea dvs. preferată? - Au fost mai multe. Nu pot să nu amintesc „Poezii” de Mihai Eminescu, „Învierea” de Lev Tolstoi, „Quo Vadis” de Henryk Sienkiewicz, „Numele trandafirului” de Umberto Eco. - În „Scară cu flori” spuneți: „Iar cand
DIALOG DESPRE STIHURI SI PROZA de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 130 din 10 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/349596_a_350925]
-
de tot felul. Și Culiță își scrijelase numele în melamina băncii cu un briceag având mânerul în formă de pește. Klesch se îndrăgostise de briceagul lui Culiță și îi oferise tot felul de obiecte în schimbul său, între care și o lanternă cu dispozitivul de iluminat detașabil, dar noul nostru coleg n-a fost tentat de nimic. Briceagul i-l dăduse tatăl său la plecare, ne explicase. Culiță se nimerise lângă noi, lângă mine și Klesch adică, nu lângă moldoveni de-ai
IMITATORUL DE PĂSĂRI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 644 din 05 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348454_a_349783]
-
drumul generatoarelor! Am nevoie de lumină! - tună medicul din pragul ușii, apoi se apropie de lehuză. - Narcisa, ești trează? Dar nu termină vorba, că dintre pântecele femeii se auzi un rânjet ca un râs triumfător. - Lumină! Lumină! Aprindeți ceva, o lanternă, o lumânare, avem un geamăn! - țipă doctorul luat prin surprindere. Chiar atunci lumina generatoarelor de urgență invadă încăperea. Un băiețel râdea cu poftă. - Așa ceva n-am întâlnit de când practic această meserie! - exclamă stupefiat doctorul, luându-l între palme. De regulă
XXIII. GEMENII DIN BUCUREŞTI (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1557 din 06 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348681_a_350010]
-
care mă ocupam de acest lucru, căci iubita asculta muzică la radio, întinsă pe scaunul mașinii, lăsat în poziția de dormit. Lumina zilei începea să se zărească binișor, ceea ce avantaja aranjarea locului de pescuit, dar nu și pescuitul propriu-zis. Fără lanternă nu puteai să descurci forfacurile strânse în grabă pe lansete. Timpul trecea repede, eu mă grăbeam să mă găsească zorile pregătit, cu toate că simțeam din plin oboseala nopții foarte zbuciumate prin care trecusem. Am început să-mi momesc locul cu lanseta
VALEA MARE – VALEA IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1758 din 24 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344410_a_345739]