840 matches
-
își reproșa cu atît mai mult că într-o seară se îmbătase în barul Uniunii și îi spusese lui Kingsley că ambiția lui era să scrie un scenariu cu o bătaie în timp de cincizeci de ani. Din această discuție lapidară și îngreunată de alcool Kingsley dedusese că Terry era un fel de vizionar și din clipa aceea insistase să-i spună "scriitorul" de fiecare dată cînd i se pomenea numele. într-un tîrziu reieșise că din același motiv îl rugase
Jonathan Coe - Casa somnului by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/15650_a_16975]
-
în cadru intim a filmului, pentru ca după douăsprezece ore să fie găsit mort într-o cameră a unui hotel din afara Romei, împușcat în cap, cu un revolver alături și ținînd în mînă o foaie de hîrtie pe care fusese mîzgălit lapidarul mesaj: Viața nu poate fi suportată". Variety semnalase incidentul, sub titlul "Un film rău l-a tras în hău pe un critic pămpălău", și chiar dacă exista o explicație alternativă pentru sinucidere (recenzentul tocmai fusese părăsit de soție și copii), era
Jonathan Coe - Casa somnului by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/15650_a_16975]
-
face casă bună cu lipsa talentului. Se privește pe sine ca pe un scrib mîzgălind anapoda o sumedenie de observații inepte care nu pot interesa pe nimeni, și de aceea e uimitor contrastul dintre farmecul stilistic pe care îl poartă lapidarele sale formule și detestabila părere pe care el însuși o are despre ele. În plus, Rosei scrie chinuit, canonindu-se pentru fiecare propoziție, neavînd decît rar euforia aceea de bun-augur pe care o resimt scriitori atunci cînd se așază să
Scribendi cacoethes by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5212_a_6537]
-
se dovedește, de asemenea, un antreprenor de succes. În ultimele sale apariții, Mudura s-a arătat marcat de dosarul penal deschis de DNA Oradea, pe numele său și al liderului UDMR Bihor, Alexandru Kiss, subliniind cu tărie, atât în declarația lapidară dată procurorilor, cât și în comunicatele pubice, că el nu are nicio legătură cu speța invocată de procurori. E posibil, spun apropiați ai lui Mudura, ca acest ultim scandal să fi afectat sănătatea omului de afaceri.
Regele Kinder a încetat din viață. Vezi povestea omului de afaceri by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/30333_a_31658]
-
schimb, foarte apropiată i-a fost Alice Voinescu, profesoară admirabilă, iubită de toți studenții, fără să afișeze obișnuita morgă universitară. Memorialista i-a remarcat marea bunătate și vasta cultură. André Gide, care-i era prieten, spusese despre ea, caracterizând-o lapidar: "Une tčte d^homme sur un coeur de femme". Printre colegiide generație, îi amintește pe Fory Etterle, pe frumosul Mihai Popescu (de care era îndrăgostită în taină), Emil Botta, Tanți Cocea. în 1931, termină cele două facultăți, Conservatorul dovedindu-se
între bunăcredință și conformism (I) by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/10888_a_12213]
-
nou) 1912: „Cel mai mare virtuoz la cello al zilelor noastre, Pablo Casals, cunoscut publicului lugojean după prestațiunile sale de o artă desăvârșită din anul trecut, va concerta și anul acesta în Lugoj” („Drapelul”, Lugoj, XII, 108, 1912, 3). O lapidară considerație asupra recitalului a fost publicată în „Drapelul”, Lugoj, XII, 128, 1912, 3: „Casals, celebrul cellist de renume european, a concertat ieri seara în Lugoj, în sala mare de la Hotelul «Regele Ungariei», în fața unui numeros și distins public. Credem că
Revista MUZICA by Constantin-Tufan Stan () [Corola-journal/Science/244_a_487]
-
alcătuit după regulile genului - exordium, narratio, argumentatio, peroratio - și apoi sîntem inițiați în polemica iscată între cele două curente de gîndire care își disputau atunci întîietatea oratorică: aticismul și asianismul. Discursul aticist cere un stil sobru și sec, simplu și lapidar, mergînd de-a dreptul la obiect și ferindu-se de zorzoane specioase. Stilul asianic, dimpotrivă, cere rafinament emfatic, podoabă retorică și mult joc de scenă. Aticii pun accentul pe claritate și concizie, în vreme ce asianicii apasă pe vigoarea estetică și pe
Sfîrăitul oratoriei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7010_a_8335]
-
dar o accelerare care nu este defel prielnică largilor desfășurări orale. Pur și simplu repeziciunea nu face casă bună cu perorația. Gîndurile iuți nu pot fi stufoase la rostire. Cum s-ar spune, sîntem laconici nu fiindcă am prețui expresia lapidară, ci fiindcă sîntem siliți de iureșul colectiv. Cînd trăiești în galop nu-ți mai arde de fastuoase împletiri de ghirlande lexicale. Preferi scurtimile argotice și șabloanele subînțelese, adică exact elementele care nu cer un dram de oratorie. A doua cauză
Sfîrăitul oratoriei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7010_a_8335]
-
tânărul sclipitor care, la 22 de ani, anunță și pune în practică, cu o incredibilă seninătate, propria sinucidere. Datorită insistențelor Martei Petreu, tulburătoarea poveste subiacentă e readusă la lumină dintr-un articol-necrolog publicat de Vona în 1947. Cele câteva rânduri lapidare, prea concentrate pentru un ochi neatent se explicitează, din fericire, prin acest text complementar. De cele mai multe ori, totuși, nu avem șansa unor asemenea completări, poveștile începând, tranșant, chiar din centrul lor. Orice enunț pare să fie, de fapt, o concluzie
Poveștile de peste umăr by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Imaginative/10736_a_12061]
-
asupra așezării, Balcicul pierzîndu-și aura. Cine vizitează azi Tenha Juvah, va găsi un obiectiv turistic al cărui farmec s-a subțiat pînă la inexistență. Nimbul locului a dispărut odată cu persoana suveranului. Volumul se citește ușor, grație analizei alerte, cu constatări lapidare și trimiteri precise. Informația e bogată, istoricul găsind-o în Arhivele Naționale, în manuscrisele Bibliotecii Academiei Române și în documentele MAE. Dacă informația cărții place, scrisul lui Lucian Boia nedumerește, fiindcă stilul i se apropie tot mai mult de reportajul revistelor
Tenha Juvah by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2671_a_3996]
-
dintr-o convingere extraliterară. Autorul succint e militant, cel concis e detașat. Și, adept fiind al gratuității artei, Manolescu respinge critica tezistă, recuzînd din principiu orice aderență intelectuală la o atitudine ideologică. Tocmai de aceea stilul său are o elocvență lapidară, de judecată concisă, dar nu de vigilență succintă. Criticii sunt în genere oameni șterși. Manolescu nu este. Se mișcă atît de firesc în lume, încît, privindu- l, îți dai seama că lumea cărților nu poate fi sursa unui handicap vital
Cutia de rezonanta by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5969_a_7294]
-
Răzvan Voncu S-a vorbit mult, în primele două decenii de după 1989, de recuperă ri, de restanțele criticii (ca să reiau lapidara sintagmă a lui Eugen Negrici), dar realitatea este că abia în anii din urmă am început cu adevărat să recuperăm ceea ce a fost interzis sau ocultat, din motive politice, în perioada comunistă. Pentru că primii ani de democrație au fost, de
Al doilea Pillat by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4389_a_5714]
-
sau încântătoare. La vremea aceea, stilul neologistic cucerise toți criticii, istoriografii, cronicarii sau recenzenții de oarecare relief; era admis fără restricții, fiind socotit „tehnic”, adică propriu unui jargon specializat; în comunism însă, se cultiva limbajul tern, voit neutru, de preferință lapidar, ca ordinele în armată și în concluzia ședințelor de partid. Călinescu avea la activ cel puțin 25 de ani de activitate publicistică, în care folosirea unei terminologii noi, scandaloase, nu fusese constatată reprobativ de nimeni. Cu doar câțiva ani înainte de
Revenind la vechi cuvinte noi by Alexandru George () [Corola-journal/Journalistic/5736_a_7061]
-
și dincolo. Se întîmplă să mai am și cîte un scurt răgaz. Atunci privesc în urmă. Cu mîndrie, cu furie, cu neputință, cu lacrimi în suflet, cu exuberanță, cu aripi, cu deznădejde. Cu speranță?! Poate. Citesc însemnări mai ample sau lapidare ce s-au adunat de-a lungul timpului în zeci de carnețele. Viața mea stă stivuită în pagini peste pagini. Greutatea amintirilor nu-mi deformează bloc-notes-urile. Doar sufletul. Comentarii nostime sau cinice. Care nasc altele și altele, stări, refugii, disperări
Krapp versus Krapp by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13441_a_14766]
-
fiind împrumutate de Societatea istorică din Chicago. Nu știm cât de bun este scriitorul Brik. Hemon, însă, a uluit America: a început să scrie și să publice într-o engleză nu doar fără cusur, ci și aforistic expresivă, cu formulări lapidare dar pline de înțelesuri, la numai trei ani după ce începuse să învețe această limbă, întrecân-du-l prin rapiditatea cu care și-a însușit-o până și pe Joseph Conrad (venit nu dinspre bosniaca maternă a lui Hamon, ci dinspre poloneză). Firul
Sarajevo-Chișinău-București via Chicago by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6317_a_7642]
-
de recuperare, descotorosiți de păcatele trecutului, autorii reabilitați revin la izvorul fecundității. Prezint, desigur, evoluția sumar, în linii esențiale, neoprindu-mă acum la ezitări, reculuri, drumuri ocolite. La Cioran, resurecția s-a săvârșit cu recunoașterea erorilor - chiar dacă spovedania a fost lapidară. Autoimputarea a fot formulată net în declarații neechivoce și ea s-a confirmat în producțiile din epoca franceză când și motivele vechi au fost reluate din altă optică, schimbată, cu accente noi pe etică și pe istorie. La Eliade, același
Pe un grafic în mișcare by S. Damian () [Corola-journal/Imaginative/12644_a_13969]
-
mândrie, vechiul clan, să-i confere gradul de colan (de, repet, colan, - iar nu golan) al ordinului Steaua României" etc. Răsvan Popescu, Femeia visurilor, București, Ed. Du Style, 2004 (roman; prezentare pe ultima copertă de Dan Pița). 162 pag. Roman lapidar, plin de dramatism, despre un regizor, Thomas, aflat la apogeul carierei, care face un ultim film, pentru a-și reprezenta și ordona propria existență. Ființa care îl obsedează este Noa, amanta sa (care închide un patrulater conjugal - și ea, și
Ea modelează realitatea capricios,ca pe o plastilină colorată by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/12127_a_13452]
-
în lacrimi." Saviana Stănescu afirmă că manuscrisele lui semănau cu "ierbarul unui savant îndrăgostit de natura umană sau al unui puber candid, bântuit de spasme erotice, eretice, nevrotice și, desigur estetice". Și așa mai departe. Acestor evocări li se adaugă lapidarele studii critice semnate de Alexandru Condeescu și Mircea Martin. Alexandru Condeescu caracterizează inspirat natura caietului-manuscris: "Din munca neostenită și înfrigurată a acestui "om-al-lenei", cum se definește cu încântare undeva, a rezultat un soi de jurnal cotidian, nocturn și liturgic, menit
Cine a fost Cristian Popescu? by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17192_a_18517]
-
decât proza. Geo Dumitrescu ia distanță față de această modă. De fapt, ia distanță față de orice modă. (Așa se și explică de ce poezia sa nu se demodează odată cu trecerea anilor, ajungând să se combine congruent până și cu poezia optzecistă.) Enunțurilor lapidare și solemne tânărul poet le opune explicații intenționat prozaice. Iraționalității îi opune logica. Dar aceasta nu înseamnă că renunță la poezie. Din negarea competentă a unui mod de a exprima elanul liric rezultă un fel de electricitate care exprimă tot
Geo Dumitrescu by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/12444_a_13769]
-
adevărate gravuri, "insectizând" comportamente și măști transformiste, ceea ce nu exclude momentele de reverie și reprezentare onirică a acelui "paese innocente ungarettian al locurilor și miturilor copilăriei(...) întoarcere deopotrivă arheologică și sentimentală în memoria spațiului cultural autohton". Prozatorul satiric, neîndurător și lapidar, se dovedește a fi în contrapartidă un paseist al reîntoarcerii cfr. celebrului declic proustian. Momente în care Mircea Zaciu este un veritabil fenomenolog al originilor, dar și al propriului eu proiectat cosmic, un visător bachelardian al arhetipului copilăriei, dar și
Călătoria, ruptură și întoarcere by Geo Vasile () [Corola-journal/Imaginative/8170_a_9495]
-
săracilor, fapt ce a făcut ca niciodată osemintele sale să nu poată fi aduse în patrie și să li se dea cinstirea ce li se cuvine. Moartea lui a fost înregistrată în Giornale Officiale di Sicilia, cât se poate de lapidar: Nicolo Balcescu, d'ignoti di anni 31 possidente di Vallacchia. Trecând prin orașul Palermo, în cursul acestei veri, pe lângă casa în care a murit Nicolae Bălcescu am descoperit tabla cu inscripțiile fixată aici: în această casă a murit în exil
Nicolae Bălcescu - 150 de ani de la moarte by Pavel Petroman () [Corola-journal/Imaginative/14519_a_15844]
-
o interpretare, trebuie să ne mulțumim cu exigența simplității. Între două sau mai multe comentarii la același text, cel mai concis are cîștig de cauză. Asta nu înseamnă că un comentariu e cu atît mai valid cu cît e mai lapidar, dar în genere criticul care a înțeles ceva se poate exprima scurt și limpede, modul prolix de argumentare fiind semnul unei gîndiri confuze. Dar chiar și așa, ce anume stă în miezul unui text rămîne „lucru în sine“, cu neputință
Cauda pavonis by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4142_a_5467]
-
meu de aici, la Paris. N-a sosit nici până acum! Am telegrafiat, am scris iar și iar. Cu toate astea, merg înainte.” *** În altă scrisoare trimisă lui Franck Budgen expediată la 21 martie 1920, Joyce terminată cu această frază lapidară: „Bloom este spermatozoidul, spitalul, uterul, infirmiera, ovulul, Stephen embrionul.” Nici că se putea explicație mai clară. Mileniul al doilea este înzestrat, astfel, cu Odissea lui. Radu Lupan a făcut un dar, lăsând literaturii noastre să întrezărească un orizont fabulos. Pentru
James Joyce – corespondență – în românește de Radu Lupan by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/5713_a_7038]
-
semnificativ, mai polemic, mai dur decât al altor prozatori iubiți de critica literară - de istoriile literaturii la zi. E, în 2014, un scriitor uitat? Mircea Iorgulescu nota în prezentarea numitei nuvele (selectată în antologia din 1981): „Mihai Sin scrie reținut, lapidar în austeritatea sugestivă a expresiei resimțindu-se o violentă comprimare: proza lui, obsedată de concretul existenței, este una a tensiunilor surde, controlate prin exprimarea laconică și enunțul alb de încordare. Producându-se rareori, explozia e mai mult potențială, neliniștind într-
Mihai Sin și cărțile sale necunoscute by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/2534_a_3859]
-
De reținut însă că nici măcar amănuntul acesta nu-l înduplecă pe autorul acestei istorii oculte, el continuând să se arate inclement față de, vai, prea estetul Călinescu.) Adăugând intimidanta ușurință cu care se mișcă în bibliografiile ezoterice occidentale și alte câteva lapidare observații deconcertante, cam acestea sunt toate calitățile unei cărți ca Literatura luciferică. Rămâne de verificat o informație interesantă referitoare la titlul real al romanului lui Bolintineanu, care ar fi Manoel, nu Manoil, cum s-a încetățenit, afirmă Cernătescu sprijinindu-se
Cum grano salis by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5930_a_7255]