758 matches
-
bine, cu gloria se descurca, iar eu îi stricam reputația; era peste puterile lui să se împace cu asta. De câte ori primea oaspeți și avea nefericita inspirație să mă închidă în cameră, băteam cu pumnii în ușă până ce, dacă nu era larma prea mare și se auzeau zgomotele, se vedea nevoit să-mi deschidă, spumegând de furie și îngrozit de ce va urma; deoarece în prezența prietenilor și cunoscuților lui eram totdeauna și mai îndrăzneț, îmi arătam cu cruzime sentimentele antipaterne și răspundeam
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
mici ne jucam și jucam rolul vânzătorului enervat de mine. Cum aveam timp de zăbavă, după ce plecam de la școală, în grupuri mici, ne mai și jucam prin fața prăvăliei din centrul satului, folosind nostima sintagmă de „Iesi afară, parsivule!”, făcând o larmă așa de mare, încât i-am atras atenția domnului Tachi care, auzind repetarea insistentă ce mi făcuse, a priceput că noi, dracii de copii, ne luasem nasul la purtare și îi aduceam astfel o insultă, chiar în fața prăvăliei al cărei
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
trotuarul ce Înainta pe lângă traficul blocat fără speranță; grăbindu-se spre o Întâlnire la care Întârziase deja, Înjurând ca un birjar, afurisind pietrele sparte din pavaj, tocurile ei Înalte, bărbatul care o urmărea, șoferii care claxonau frenetic, deși faptul că larma nu avea nici un efect asupra deblocării traficului era deja o realitate urbană, Întreaga dinastie otomană care cucerise odinioară orașul Constantinopole și apoi persistase În greșeala sa și, o, da, ploaia... blestemata asta de ploaie de vară. Aici ploaia e un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Zelihăi se schimonosi de neplăcere. Nu-i plăcea faptul că o rugăciune ce fusese la origini destinată tonalităților pure ale vocii omenești era dezumanizată, preschimbată Într-un muget electronic ce se ridica deasupra orașului, răbufnind din microfoane și boxe. Curând larma deveni atât de asurzitoare, Încât ea Își Închipui că era ceva În neregulă ce sistemul de difuzoare al moscheilor din apropiere. Ori asta, ori urechile ei deveniseră extrem de sensibile. — O să se termine Într-o clipă. Nu-ți face griji. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Încă pe toți fantoma lui - până În ziua de azi nu se puteau abține să nu coboare vocea câteodată În timpul zilei, de teamă să nu-l deranjeze pe tată cu prezența lor. Lui Levent Kazanci nu-i plăcea zgomotul, În special larma făcută de copii. Pe când erau mici fuseseră siliți să vorbească În șoaptă. A fi unul din copiii familiei Kazanci Însemna mai Întâi și mai presus de toate să Înveți sensul cuvântului dad, nu ca În „Daddy“, ci ca În „DAD
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
de la ferestrele mașinilor lor, pe când se alăturau veseli cântecului. Din când În când toboșarul se oprea și Își folosea bățul ca să deseneze În aer șerpi imaginari Înspre trecătorii și vânzătorii ambulanți de pe trotuar, de parcă Îi dirija pe toți, orchestrând Întreaga larmă a orașului. După ce s-a terminat prima jumătate a cântecului s-a iscat o scurtă confuzie, fiindcă puțini din corul acela pestriț păreau să știe versurile celei de-a doua jumătăți. Însă nelăsând acest amănunt neplăcut să le distrugă solidaritatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
asta și mai agresiv ca Înainte. Pământul, cerul, apa să ne asculte glasul Întreaga lume să se cutremure sub pașii noștri. Astfel s-au perindat cu toții de-a lungul bulevardului Într-un potop de roșu și galben, În mijlocul haosului și larmei. Armaoush, Asya și șoferul priveau În tăcere din dric, cu ochii țintă la taxiul galben din față. Îl urmau la o distanță periculos de mică, astfel Încât Asya putea vedea cutiile gole de bere rostogolindu-se Încoace și-ncolo În fereastra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
bine, cu gloria se descurca, iar eu îi stricam reputația; era peste puterile lui să se împace cu asta. De câte ori primea oaspeți și avea nefericita inspirație să mă închidă în cameră, băteam cu pumnii în ușă până ce, dacă nu era larma prea mare și se auzeau zgomotele, se vedea nevoit să-mi deschidă, spumegând de furie și îngrozit de ce va urma; deoarece în prezența prietenilor și cunoscuților lui eram totdeauna și mai îndrăzneț, îmi arătam cu cruzime sentimentele antipaterne și răspundeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
rău. Merg un timp În liniște. Pe malul lacului suflă vîntul; lacul e agitat și casa lacustră, legănată de valuri, arată ca un ou ars de soare cu ferestre fumurii. Terapeuții Jungieni se Înghesuie Înăuntru și toată această Îmbulzeală și larma ei Îi produc lui Wakefield o oarecare greață. O pierde rapid pe Zelda În mulțime și Începe să se plimbe printre Jungieni, costumați cu toții În arhetipuri de un fel sau altul, inclusiv Liberace și Elvis. SÎnt o mulțime de alți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
scufund în gârlă iară, Dar doar atât, pentru o vară. Să prind gâze-n insectar, Să mă simt copilă iar, Să joc șotronul pe trotuar, Of, de-aș fi copilă iar! Joc de seară Peste drum în fapt de seară Larmă mare e în toi, Mic și mare strânși în gloată Fac un mare tărăboi. Saltă praful de pe uliți Câinii latră fără glas Ceata de copii năvalnici Joacă, cântă, fac alai. Blând privește mândra lună Pe ștrengarii mititei, Râd pe sub mustăți
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
uscat încă de ieri. Cu al lor foșnet adormitor Pășim pe ele ca pe un covor Și cum vântul bate-afară Îi duce pe copii la școală. Iarna Iarna a sosit Pe dealul înzăpezit Și copiii ies afară Ca să facă mare larmă. Copiii au o mare escapadă Ca să iasă la zăpadă Dar părinții nu îi lasă Ca să nu se-mbolnăvească. Popa Maria, clasa a VI-a Școala Gimnazială „Mihai Viteazul” Boldești-Scăeni - Prahova profesor coordonator Albu Elena Copilăria nu o poți uita Copil
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
facă mai departe de cap și ei ar șerge‑o. Cea mai mare satisfacție a lui Ravelstein era să primească informația fierbinte, din interior, de la sursă. Asemenea copilului din poemul lui Lawrence, cuibărit sub un „pian negru, mare, appassionato” “ În larma corzilor care vibrau”, În timp ce mama lui cânta. - Ei, să vă spun ultima bombă de la Departamentul Apărăriiă Cei mai mulți dintre noi știam că sursa lui principală era Philip Gorman. Tatăl acestuia, profesor universitar, obiectase drastic Împotriva seminariilor lui Ravelstein, la care lua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
de papagali - cei proveniți din perechea scăpată din colivie, și care acum Își clădiseră cuiburile lungi ca niște săculețe prin aleile laterale. Se hrănesc cu boabe roșii. Ravelstein se uită la mine, râzând cu plăcere și uimire, gesticulând pentru că În larma păsărilor nu se face auzit. Nu poți renunța cu ușurință la un om ca Ravelstein, nu‑l poți ceda morții. Saul Bellow, Ravelstein: ficțiune, memorie, istorie* Note pentru publicul românesc Sorin Antohi Prin prietenul meu Richard Stern, scriitor și profesor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
OMUL CU SACAUA, PRIMUL BĂRBAT CARE MĂNÎNCĂ SEMINȚE, AL DOILEA BĂRBAT CARE MANÎNCĂ SEMINȚE, ORBUL, MAMA și RECRUȚII - câți consideră regizorul că e bine - precum CĂLĂTORUL GRĂBIT care apare din groapă; personajele sunt gălăgioase și grotești, ele provoacă dezordine și larmă; fiecare își face loc pe marginea gropii și își așază picioarele în groapă; înghesuială violentă, fiecare încearcă să-și ocupe un loc cât mai bun și mai comod; se împing unii pe alții, se bruschează; lanțul de trupuri de pe marginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
și a treia netezește tot, stârnind un val de spumă albă. Aici, nici vorbă de așa ceva. Closetul abia dacă îi înghițea dejecția; multe hârtii igienice pluteau fără speranță într-un vârtej. Își întoarse ochii cu scârbă. Și ce sunet dezgustător, larma unui rezervor uriaș însă complet neputincios. Deschise ușa și o închise precipitat în urma lui. Nu remarcase bine chiuveta când intrase și sufletul îi tresări abia acum. Culoarea carmin a acesteia îl binedispuse. Răsuci mânerul cu striații, dar în zadar. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Mariana Eftimie Kabbout Călău cu paloș tăinut la spate, Pe câte stele verzi neterminate Vrei să m-ascundă patima, în zori, De ochii tăi, străine sărbători? Să mă îngroape-n larma de pe lângă Un gând necultivat pe partea stângă? Dar... dacă scapi de grija mea întâi, Cu cine cânți sonata nimănui? Călăul meu cu mâini întortocheate, Ce paloș greu, ce stele înclinate! Ce strigăt orb și câtă biruință În taină-ai încrustat
Neînfrânt. In: Cântec pentru mai târziu by Mariana Eftimie Kabbout () [Corola-publishinghouse/Imaginative/469_a_762]
-
revistă pârtia de schi din apropiere. Era deja luată cu asalt de numeroși turișticopii, tineri și mai puțin tineri - dornici să se bucure de tot ce le putea oferi natura atât de bogată, de frumoasă și de darnică. Înțelegând că larma cea mai mare pătrunde dinspre pârtia de schi destinată amatorilor, s-a hotărât să meargă și el acolo. „Unde sunt copii este mai frumos și veselia nu se sfârșește decât la plecare” a fost gândul care a condus la această
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
Ei, nu! Nu mă deranjează, dar eu știu? Doriți cu adevărat? Sunteți singur, așa... ca mine? - Păi..., cred că... așa ca dumneavoastră. Doresc să cred că este așa, răspunse Iustin râzând și încercând să o privească în ochi. Este așa larmă aici și noi... pierdem timp prețios, cred. - Ha, ha, ha! Aveți umor, domnule Tinu! - Cum? Tinu? De ce ați... Păi..., așa v-am botezat eu în gând. Mi-a plăcut mie așa, răspunse ea râzând cu seninătate. - Îmi place și mie
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
prins-o de braț și a Marian Malciu readus-o cu forța în acea încăpere, mai mult târând-o. I-a aruncat poșeta pe o lustră de perete și a forțat-o să danseze cu el. Celelalte fete chicoteau în larma generală și nu se mai auzeau cuvinte întregi. De altfel, abia acum a observat Iuliana că dansau toate fără sutiene, iar o parte din băieți erau doar în maiou și slip, desculți cu toții. - Mișcă-ți, bă, trupul în ritm cu
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
invazia fu atât de generală, încît brișca fu înconjurată de acești zei negri, care trăgeau din nări privind spre Otilia, confundînd-o poate cu o buruiană mai înaltă. Toată câmpia părea din pricina colbului cotropită de bivoli. Tropotul, răgetele sugrumate făceau o larmă surdă, în care răsăreau niște urlete sălbatice. Felix și Otilia nu distinseră alt animal; dar Pascalopol, ținând bine caii, care sforăiau, începu să strige: - Măi, care sunteți acolo?Un glas se auzi ca de pe lumea cealaltă: - Aici suntem, boierule. În
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
clasă alertată de profesoară, distinge într-adevăr un vag iz de colonie ieftină, dar și de țigări. A dat din umeri indiferentă cine are nevoie de istoria contemporană? Doar ei urmează s-o înfăptuiască! Și spuse înțelegătoare : - Vedeți nu faceți larmă în această oră, cât sunteți singuri. Doamna Martinov refuză să mai vină în clasa voastră. Vă rog să nu se mai repete, că avem scandal cu directorul. Aerisiți și voi mai mult când aveți istoria! Ca de obicei seara se
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
fier 19 hurducăiau prin gropile drumului. Căruțașii spătoși suduiau caii nădușiți și-i loveau năprasnic cu bicele. Alături alergau mașinile pline vârf cu precupeți veniți de la Găiești și Pitești. Deasupra automobilelor, în papornițe, țipau curcani și porci legați cu frânghii. Larma îți lua auzul. Priviră prăvăliile așezate una lângă alta: cojocarii cu galantarele pline de căciuli de miel, albe, brumării și negre; ceasornicării, hăinării din pragul cărora te trăgeau de mânecă vânzătorii, strigând și lăudîndu-și marfa; pielării având de vânzare bocanci
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
preț bun! Haide, uceniciile! a strigat la Paraschiv. Câte doi, câte doi, au luat drumul Oborului. Cu caii, veneau mai în urmă Cocîrță și ai lui. Iepele grele se mișcau alene, vesele, mâncate bine. Târgul se simțea de departe după larma glasurilor și după mirosul de vită. În margini, stăteau căruțele și carele dejugate. Drumurile erau stricate și pline de praf. Mulțimea pestriță de târgoveți se înghesuia spre mijloc, unde, într-un țarc împrejmuit cu șipci albe, dădeau ocol caii și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
vită. În margini, stăteau căruțele și carele dejugate. Drumurile erau stricate și pline de praf. Mulțimea pestriță de târgoveți se înghesuia spre mijloc, unde, într-un țarc împrejmuit cu șipci albe, dădeau ocol caii și vitele, să le vadă cumpărătorii. Larma tocmelii se auzea de departe. Pungașii și-au făcut loc cu coatele. Era treabă, nu jucărie. Vânzarea iepelor ca vânzarea, dar puteau ei să lase bunătate de fraieri, burdușiți de parale, amețiți de băutură? Într-o parte, țăranii vindeau oale
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
că știu totul. Târgul boilor se întețea la urmă. Gheorghe se dădu lângă geambași și bouari și întrebă ce prețuri erau în ziua aia. Unii îl cunoșteau și strigau: - Ai ieșit la treabă, bă, păzea buzunarele! Glasurile se pierdeau în larma tocmelilor și codoșul ocolea pe departe. Sandu-Mînă-mică, Oacă și Nicu-Piele pipăiau locul. Stăpânul cu Florea trăseseră la hanul Oborului, să nu stea la vedere, că erau cunoscuți. Cel tânăr se uluise. Bani, gârlă. Numai hârtii de cinci sute și o
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]