15,723 matches
-
în acest timp Medeea, Heroidele. Scrisori ale unor amante celebre: Penelopa, Hermiona, Ariana, Phedra, Sapho... Anul unu al erei creștine a trecut. Imediat după el apăruse buclucașa de Ars amandi. Cenzură benevolă sau interioară la aștrii cei mari ai literaturii latine, Horațiu, Virgil și ceilalți... MECENA. La acest grad... la această măreție cenzură nici nu mai are de lucru. Între toți, cel mai modern, Ovidiu. Cu un astfel de autor nărăvaș, dîndu-se drept rob al Amorului, predîndu-se acestuia fără nici un fel
Cînt lucruri triste,fiind trist by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18091_a_19416]
-
un punct de vedere mai înalt și să privim mai adânc în viață". Ce arată o privire mai atentă? Arată că în Orient maghiarii au un singur aliat firesc: pe poporul român. În Europa ei au un singur sprijin: rasă latină." 4. Nașterea unei națiuni. Trebuie să ne întrebăm câte dintre opțiunile serialului consacrat maghiarilor îi aparțin lui Slavici și câte dintre judecați se află sub semnul gândirii lui Eminescu. Eminescu, educatorul, e citat într-un lung șir de articole pe
Slavici si arta autodistrugerii la români by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/18026_a_19351]
-
bine să se fi adăugat și alte poezii care să-l reprezinte pe evocatorul trecutului istoric transilvan (Vlădicul valah, Balada lui Gheorghe Șincai, cântărețul Mării Uniri și evocatorul dramei naționale din 1940 și, neapărat, pagini din traducerile sale din lirica latină și maghiară. Unul dintre autori vorbește de o traducere în manuscris a poemului Ianos Viteazul de Petăfi Sandor, superioară celei publicate de Eugen Jebeleanu. În manuscris a rămas - se spune - și o Balada lui Păcală, probabil o interpretare originală a
O restituire by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/18102_a_19427]
-
răspuns, aderarea lui Sapiens la creștinism fiind doar de fațadă. Acest final face din el un fel de "Romulus cel Mare" al lui Dărenmatt - care se îndeletnicește însă cu meditații asupra lumii înconjurătoare. Meditații care abundă în trimiteri la clasicii latini; intertextualismul da, pe alocuri, un plus de autenticitate scrierilor. APROPIERI se mai pot face de Umberto Eco (în epilogul-cheie, umilul arhivar al Vaticanului, Giovanni Pietro Salvatorini, reclamă găsirea - într-o nișă din Bibliotecă - a manuscriselor epistolare). Din aceste scrisori se
"Istoria nu are nici o noimă" by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/18117_a_19442]
-
ajuns, în octombrie, la a 43-a ediție) și cel de la Salonic (ajuns, în noiembrie, la ediția a 39-a). Iată, pentru cititorii României literare, cîteva rînduri extrase dintr-un "jurnal de festivalist". PRINTRE atributele care șunt conferite libertății "spiritului latin", este și acela al lipsei de punctualitate. La "Semăna Internacional de Cine de Valladolid" poți însă potrivi ceasurile elvețiene după exactitatea cu care ți se închide ușa cinematografului în nas: odată începută proiecția, nimic nu-i mai convinge pe spanioli
De la Valladolid la Salonic by Magdalena Stanciu () [Corola-journal/Journalistic/18122_a_19447]
-
în mod special scenă în care tatăl îi explică fiului că dacă unii nu primesc în magazin evreii și cîinii, alții nu acceptă spaniolii și caii. (Ar fi trebuit să le amintească cineva organizatorilor că și ei le interzic adevăraților "latini" (întîrziații! accesul la proiecții...) SALONUL celei de-a 39-a ediții a Festivalului Internațional de Film părea scos dintr-un film de Theo Angelopoulos, presedintele festivalului: un cer veșnic mohorît și o lumină gri pe care în Grecia nu o
De la Valladolid la Salonic by Magdalena Stanciu () [Corola-journal/Journalistic/18122_a_19447]
-
Constantin Țoiu Nici Anglia nu scapă de bârfa ăndrăcită a celor patru ași ai vieții pariziene. Greoaia, morală, cinstită, dacă vreți, buna Anglie, orișicum, față de spiritul franțuzesc latin, ironic, spumos, tolerant și atât de ăntelegător an ale vieții... Azi limba engleză ași ia o revanșa. Dar nu despre asta-i vorba. Dar, măi ăntăi verva, cinismul celor patru, ideile lor an materie de fericire, de morală: ..."Eh, eh
Ce se face si ce nu se face by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17489_a_18814]
-
pedagogica a discursului, ca și "comoda fetișizare a informațiilor de factură științifică" fac să apară incongruente an planul referințelor la descoperirile făcute de Galileu. Intervenția lui Gheorghe Stratan e și de astă dată pertinenta: "Galilei n-a folosit niciodată cuvântul latin lex său italian legge altfel decât an context religios (lege divină). Rezultatele cercetărilor sale șanț exprimate prin alți termeni, ca ^proporții^, ^rapoarte^ sau ^principii^, iar de cele mai multe ori, sub forma unor simple constatări (observații). ^Legile^ lui Galilei se bazează pe
Galileu, vai, Galileu! by Gabriela Tepes () [Corola-journal/Journalistic/17483_a_18808]
-
iar noi jucăm table la umbră strungului? Aceasta este, cred, principala lecție pe care în zece ani noi, românii, nu am învățat-o: că pentru a obține un lucru trebuie să luptăm cu ghearele și cu dinții. Că urmași ai latinilor, ar fi trebuit să știm că sintagma "do ut des" - "da ca să ți se dea" - are o conotație temporală: pentru a primi, mai întâi trebuie să dai! Or, noi așteptăm în continuare să ni se dea, somnolând mioritic și lamentându
Corsarul Drake si petrolistul Dracula by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17510_a_18835]
-
expoziții peste Ocean" (RL 2790, 1999, 20) - care se aude azi, foarte des, în formă orală si-vi. Rostirea englezeasca a abrevierii are explicații socio-culturale: contactul masiv cu oferte de serviciu străine, frecvență anunțurilor de mică publicitate în engleză; sintagma latină curriculum vitae era folosită totuși la noi dinainte de masivă influență contemporană a englezei, ceea ce ar face preferabila, cred, o abreviere adaptată regulilor românești.
CD, DJ, CV etc. by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17514_a_18839]
-
de Renaștere, mai putin fecunda decît în occidentul Europei, dar, așa tîrzie cum a fost, reprezintă un fenomen din trecutul literar și cultural. (Udriște Năsturel, Petru Movila). Apoi se ocupă de marii cronicari moldoveni ("Ureche este un om de stil latin, un om de strict stil latin"), de N. Milescu, Istrate Logofătul zis Eustrate, și el, "un om al Renașterii". Și cum ar putea ocoli fenomenul secolului al XVII-lea cînd, la noi, se produce o mare mișcare către individualism. Ureche
N. Iorga- istoric literar by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17518_a_18843]
-
în occidentul Europei, dar, așa tîrzie cum a fost, reprezintă un fenomen din trecutul literar și cultural. (Udriște Năsturel, Petru Movila). Apoi se ocupă de marii cronicari moldoveni ("Ureche este un om de stil latin, un om de strict stil latin"), de N. Milescu, Istrate Logofătul zis Eustrate, și el, "un om al Renașterii". Și cum ar putea ocoli fenomenul secolului al XVII-lea cînd, la noi, se produce o mare mișcare către individualism. Ureche, Miron Costin, chiar Nicolae Costin, Stolnicul
N. Iorga- istoric literar by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17518_a_18843]
-
Costin, chiar Nicolae Costin, Stolnicul Cantacuzino, Ion Neculce că povestaș (memorialist), Radu Popescu, D. Cantemir influențat de erudiția apuseana sînt expresii remarcabile ale acestei expresivități. Capitolul despre personalitatea și opera lui Cantemir este remarcabil. Îl prezintă ca scriitor de limbă latină, socotind că "a pus pe alte baze istoria poporului său, si aceasta este fără îndoială cel mai mare merit al lui; el a considerat poporul sau ca un singur întreg, întocmai ca acel muntean contemporan, Constantin Cantacuzino Stolnicul... Astfel, două
N. Iorga- istoric literar by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17518_a_18843]
-
si o mamă americană cultivata, Michael Heim a început prin a învăța franceză: "În acea perioadă, era în anii '50, se formase deja o mitologie a limbilor străine în Statele Unite. Franceză e limba culturii, limba internațională, germană e limba științei, latină este limba necesară celui care dorește să devină medic sau avocat și spaniolă este pentru cei simpli. Acesta era punctul de vedere al epocii. Ne aflam imediat după război, să zicem la zece ani după, iar engleză nu ajunsese încă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17527_a_18852]
-
aventură lor existențiala petrecîndu-se altfel decît a ungurilor, dornici de acțiune, cuceritori prin însăși firea lor, - petrecîndu-se în interior. Miorița e doar o metaforă; un mit literar recent... Fondul profund interior însă, al nației îl asigura transhumanta, ritmul solar, limba latină, vocabularul, sintaxa ei, zicerile și observațiile asupra lumii, neapărat făcute din mersul răbdător pe jos în urmă oilor, si nu călare... Șansa noastră și a prietenilor noștri, de istorie, unguri, este să ne înțelegem totuși cumva aici, în mijlocul Europei și
Prietenii unguri si transhumanta by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17541_a_18866]
-
G. Mihăilă Creșterile și descreșterile Imperiului Otoman - Textul original latin în forma finală revizuită de Dimitrie Cantemir De curand a apărut la Editură "Roza Vanturilor" impunătoarea ediție a uneia din operele fundamentale ale lui Dimitrie Cantemir (26 octombrie 1673-21 august 1723), cel mai strălucit spirit românesc, deschizător de orizonturi la
O descoperire senzatională by G. Mihăilă () [Corola-journal/Journalistic/17520_a_18845]
-
fundamentale ale lui Dimitrie Cantemir (26 octombrie 1673-21 august 1723), cel mai strălucit spirit românesc, deschizător de orizonturi la începutul secolului al XVIII-lea: Demetrii Cantemirii Incrementorum et Decrementorum Aulae Othmannicae libri tres - Creșterile și descreșterile Imperiului Otoman, textul original latin în formă revizuită de autor, facsimil al Manuscrisului Lat. - 124 de la Bibliotecă Houghton, Harvard University, Cambridge, Mass., publicat cu o introducere de Virgil Cândea, membru al Academiei Române (1999, CIV +1064 p. facsimile + ÎI pl., în folio). Istoricul alcătuirii acestei opere
O descoperire senzatională by G. Mihăilă () [Corola-journal/Journalistic/17520_a_18845]
-
formă revizuită de autor, facsimil al Manuscrisului Lat. - 124 de la Bibliotecă Houghton, Harvard University, Cambridge, Mass., publicat cu o introducere de Virgil Cândea, membru al Academiei Române (1999, CIV +1064 p. facsimile + ÎI pl., în folio). Istoricul alcătuirii acestei opere în latină savanta a vremii, al avatarurilor manuscrisului original și al edițiilor textului tradus și prelucrat în engleză și în alte limbi, inclusiv în română, este expus pe larg de Virgil Cândea, adevărat "secretar postum" - dupa propriile-i cuvinte - al învățatului domn
O descoperire senzatională by G. Mihăilă () [Corola-journal/Journalistic/17520_a_18845]
-
mileniului ce ne așteaptă. Cunoașterea și prețuirea ei la adevărata valoare au devenit însă posibile abia o dată cu descoperirea de către profesorul Virgil Cândea, în 1984, a manuscrisului în formă ultima, cu îndreptările autorului, manuscris în care se păstrează originalul în limba latină, niciodată editat, al Istoriei Imperiului Otoman. Este fără îndoială cea mai senzațională dintre descoperirile acestui veac în domeniul literelor românești" (p. X). Reamintind principalele cercetări monografice consacrate în secolul nostru învățatului domn - ale lui N. Iorga (1901), I. Minea (1926
O descoperire senzatională by G. Mihăilă () [Corola-journal/Journalistic/17520_a_18845]
-
literare și științifice a lui Dimitrie Cantemir, subliniază faptul că domnul moldovean s-a bucurat de faima europeană încă în timpul vieții și "cel puțin un secol - al XVIII-lea - ea a fost durabilă" (p. XVII). Operele sale, scrise în română, latină și turcă, au fost traduse în opt limbi: arabă, bulgară, engleză, franceza, germană, greacă, italiană și rusă, circulând în manuscrise și în ediții tipărite de la Sankt-Petersburg, Moscova, Iași și București până la Londra, Paris, Hamburg, Leiden și în Statele Unite, la Cambridge
O descoperire senzatională by G. Mihăilă () [Corola-journal/Journalistic/17520_a_18845]
-
și în Statele Unite, la Cambridge (Massachusetts), iar în Sud-Est, la Constantinopol, Muntele Athos și Alep. Trăind, cu mici întreruperi, peste două decenii în metropola de la Bosfor, tânărul fiu de domn și-a lărgit cunoștințele în limbile de cultură ale vremii - latină, greacă, slavona, turcă, arabă, persana -, precum și în domeniul politic, diplomatic, militar, astfel că a putut sesiza primele semne ale slăbirii puterii otomane: asediul neizbutit al Vienei și cucerirea Azovului de către Rusia. Drept consecință, el a putut înțelege mai bine decât
O descoperire senzatională by G. Mihăilă () [Corola-journal/Journalistic/17520_a_18845]
-
a tradus în engleză - cum se va vedea - cu unele comprimări și prelucrări, tipărind în cel mai scurt timp, în două tomuri, legate împreună: The History of the Growth and Decay of the Othman Empire, Part I... Written originally în Latin by Demetrius Cantemir, lațe Prince of Moldavia. Translated into English from the Authors own manuscript, by N. Tindal, M.A.Vicar of Greath Waltham în Essex...(Londra, 1734, XVI + 4 + 272 p. + plânse, în folio); Part ÎI... (1735, p. 273-460
O descoperire senzatională by G. Mihăilă () [Corola-journal/Journalistic/17520_a_18845]
-
a scris până acum despre cartea lui Cantemir, evaluarea operei și, astfel, aprecierea competenței de turcolog a autorului ei vor trebui revizuite în lumina unui fapt nou: descoperirea manuscrisului original". În fond, operă nu a fost publicată niciodată în versiunea latină a autorului și "nici măcar în întregime", căci "Tindal nu a tradus, ci mai degrabă a prelucrat cartea lui Cantemir", manuscrisul acesteia rămânând necunoscut specialiștilor "timp de 250 de ani" (p. XLVII). Este adevărat că aceștia aveau cunoștință de copia lui
O descoperire senzatională by G. Mihăilă () [Corola-journal/Journalistic/17520_a_18845]
-
-Petersburg al Academiei de Stiinte a Rusiei), din păcate, lacunara și cu erori de lectură, cum a observat Gr. G. Tocilescu, obținând în 1878 o transcriere a acesteia pentru Academia Română (B.A.R., ms. lat. 74 și 75). Or, "manuscrisul latin, în ultima formă, revăzuta de Dimitrie Cantemir" (p. XLVII), fusese dăruit lui N. Tindal, cum rezultă dintr-o scrisoare a lui Antioh, datata 1 august 1737 și publicată în Rusia, în 1903. De atunci încoace doar tenacitatea de "explorator" în
O descoperire senzatională by G. Mihăilă () [Corola-journal/Journalistic/17520_a_18845]
-
programului de studii istorice spre alte continente, inițiat de profesorul A.C. Corlidge (1866-1928). Plata manuscrisului s-a făcut dintr-o substanțială donație a unui fost absolvent, devenit avocat și înalt funcționar, Charles Minot (1810-1866). Cu toate acestea, dificultatea studierii textului latin a ținut departe pe cercetători, deși în 1955 o doctoranda, preocupată chiar de Dimitrie Cantemir, a luat cunoștință de existență lui. Cum însă Virgil Cândea a căutat "Cantemiriana" de-a lungul câtorva decenii prin toate bibliotecile unde a studiat, a
O descoperire senzatională by G. Mihăilă () [Corola-journal/Journalistic/17520_a_18845]