1,196 matches
-
rază, Împlinește-mi visele... Dăruiește-mi o zi nouă... Limpezește-mi mințile! Îmbrățisează-mă când cerul Își oglindește-n val albastrul... Zeul pasiunilor, de foc, Cavaler, pe murg măiastru! Aprinde dorul și pasiunea... Păcatul și dorința... În brațe vei avea vulcanul... Lava-ți va topi ființă! Răcorește-mă spre seară Când amurgu-i pe cărare... Fă-mă să mă pierd de dor Așteptând o sărutare! Si cand noaptea se coboară În umbrele cu chip de stele... Aprinde-mă cu-al tău apus... Fi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379613_a_380942]
-
o rază,Împlinește-mi visele...Dăruiește-mi o zi nouă...Limpezește-mi mințile!Îmbrățisează-mă când cerulîși oglindește-n val albastrul...Zeul pasiunilor, de foc,Cavaler, pe murg măiastru! Aprinde dorul și pasiunea...Păcatul și dorința...În brațe vei avea vulcanul...Lava-ți va topi ființă!Răcorește-mă spre searăCând amurgu-i pe cărare...Fă-mă să mă pierd de dorAșteptând o sărutare! Și când noaptea se coboarăîn umbrele cu chip de stele...Aprinde-mă cu-al tău apus...Fi Soarele iubirii mele
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379613_a_380942]
-
cu o oarecare economie a mijloacelor de expresie, în cuvinte aparent banale, necăutate, sau poate de aceea, ea se aseamănă cu acele apoftegme din care extragi învățături și sfaturi bune pentru viață. Un exemplu, poemul „Phoenix”: „Se surpă munții în lava din adâncul lor. / Cuvintele prind aripi salvându-ne / De frigul nerostirii, de iluzia iubirii, / Cuib făcând sub streașina tainei...// Adâncul începe să fiarbă / Resuscitat de cuvinte, (Banalitatea-i înșelătoare moarte,) / Noaptea dispare topită în zori / Pe chipul tău apare soarele
LUMEA VĂZUTĂ PRIN CEL DE-AL TREILEA OCHI. RECENZIE LA CARTEA LUI TEO CABEL TABLOURI FĂRĂ SEMNĂTURĂ (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 850 din 29 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/374684_a_376013]
-
e gol, e drum, iar rostul de a trăi există infinit palpat de la mâinile lutarului increat ce-a înnobilat argila, modelând-o și spiritualizând-o, până azi...! Cu ce ne-am deosebi de pământ dacă prin noi n-ar curge lava sufletului, cristalizându-se în stele și cantate?! De la cea mai simplă afecțiune, până la cel mai înalt sentiment, muzica a scris, scrie și va scrie istoria umanității. În trecerea timpului, unii muzicieni au avut, au și vor avea vocația eliberării omului
DIALOGURILE DRAGOSTEI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2288 din 06 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371720_a_373049]
-
prin cap să cedez. Și nu am renunțat, am urcat împreună la etaj, într-unul dintre dormitoare, am ieșit pe balcon unde au urmat câteva minute sublime de sex sălbatic sub imperiul poftelor carnale și al exaltării simțurilor, dezlănțuite precum lava unui vulcan. Ceea ce se petrecuse pe balcon îmi stârnea, ori de câte ori îmi aminteam, fiori. A doua zi, după o scurtă rememorare a evenimentelor, am ajuns la concluzia că a omite este cea mai bună soluție. Mă temeam să aștept ceva în
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 1 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2210 din 18 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371670_a_372999]
-
gândului ce-i purta temeri. A-nceput a curge iute pasul ei cu frig de verde, dorul ei cărări pierdute la-nțărcat ca să-l dezmierde. Lăcrimau troiene-n luncă geana-i scurtă și firavă fără triluri de poruncă din eternu-i făcea lavă. În armuri de lungi nesomnuri legănate-n nori năvoade umbra-și prinse zarea-n țărmuri ca zălog de timp ce arde. Vântu-i susura-n aripa blând ecou îngâna lerul, vatra-și strânge-n grabă clipa și dă umbrei efemerul. Coborî
UMBRA UNEI IUBIRI de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2268 din 17 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375686_a_377015]
-
și este galben vara când soarele-l răsfață. Toamna, arama frunzei îi dă a ei culoare... Secătuit de vlagă îl află mândra iarnă și-i învelește trupul în stratul de zăpadă. Pământul hibernează, profund se odihnește, în trup îi fierbe lava și inima-i zvâcnește. Perpetua-i existență protejată e de soare, de lună, în timp de noapte, și stele strălucitoare. Luceafărul dimineții îi trimite a lui rază să-i trezească muritorii ce încă profund visează. Citește mai mult (22 aprilie
CÂRDEI MARIANA [Corola-blog/BlogPost/375626_a_376955]
-
prinde viață,și este galben vara când soarele-l răsfață.Toamna, arama frunzei îi dă a ei culoare...Secătuit de vlagă îl află mândra iarnăși-i învelește trupul în stratul de zăpadă.Pământul hibernează, profund se odihnește,în trup îi fierbe lava și inima-i zvâcnește.Perpetua-i existență protejată e de soare,de lună, în timp de noapte, și stele strălucitoare.Luceafărul dimineții îi trimite a lui razăsă-i trezească muritorii ce încă profund visează.... III. „SIMFONII DE PRIMĂVARĂ”, de Cârdei Mariana
CÂRDEI MARIANA [Corola-blog/BlogPost/375626_a_376955]
-
Când ne-am pierdut vibrația viorii. Din zbor dispar și fluturi și cocorii, Culoarea-n frunze nu mai știm de-i verde. Lumina piere în amurg, bolnavă, Chiar stelele, în noapte, sunt topite, Se scurge vara ca un râu de lavă, Iar sufletele sunt prea istovite. Doar marea ne mai mângâie, suavă, Cu valuri albe și neostoite. (Leonte Petre) Sursa foto: Internet Referință Bibliografică: PRIGORII / Leonte Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2054, Anul VI, 15 august 2016. Drepturi de
PRIGORII de LEONTE PETRE în ediţia nr. 2054 din 15 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379220_a_380549]
-
Iar morți de suflet umblă prin lumea celor vii. Se poartă aroganța, această vechitură Ce lasă-n urmă aburi de putred și otravă, În inimi mult prea pline de patimă și ură Dă-n clocot răutatea și se revarsă-n lavă. E-atâta tulburare între pereți de ceară Că geamandura vieții stă-n umbre ancorată, Amestecate-s toate și dau pe dinafară Șuvoi de neputințe cu viață-abandonată. Destine stau clădite pe umeri mult prea mici, Iar hainele puterii - croite mult prea
ANGELINA NĂDEJDE [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
multe vieți proscriseIar morți de suflet umblă prin lumea celor vii.Se poartă aroganța, această vechiturăCe lasă-n urmă aburi de putred și otravă,În inimi mult prea pline de patimă și urăDă-n clocot răutatea și se revarsă-n lavă.E-atâta tulburare între pereți de cearăCă geamandura vieții stă-n umbre ancorată,Amestecate-s toate și dau pe dinafarășuvoi de neputințe cu viață-abandonată.Destine stau clădite pe umeri mult prea mici, Iar hainele puterii - croite mult prea mari,Scheletice
ANGELINA NĂDEJDE [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
eminescian are în față doar o entitate obscură haosul originar, vidul, absolutul, eternitatea, care sunt, situate "dincolo de principii" (F.W.J. Schelling). Domeniul "răzvrătitului" la M. Eminescu nu este istoria, ci lăuntricul ființei: "Eu scormonesc în minte-mi a gândurilor lavă" (Mureșanu). Nu am avut "metalul" demonului în vine, zice el în Ca o făclie. Prin astfel de tonalități, Eminescu rămâne mai aproape de profet, nu de (răzvrătitul) titan. Simbolismul din panoramele sale rămâne în perimetrul "proiectului lui Dumnezeu privitor la istoria
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
cetății mândre și din cranii ei ciocnesc. Arderea în stâlpi de flăcări mai cu cerul se unește, Grinzi se sparg, murii se clatin', fumu-n muri negru izbește. Focul prin ferești pătrunde ... / ... / ... Muntele-și aruncă-n nouri sângele de foc și lavă Frânt stejarul cade-n vale după cel din urmă dac..." Poetul a mutat accentul de pe distrugerea zidului spre moartea omului, care e una cu zidul construit de el: " Se sting una câte una faclele mirositoare, Se sting una câte una
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
de-atunci o inconfundabilă paradigmă. Policromia făcea vie scena: bărbatului frumos destinîndu-i-se brunul viril, grațioasei femei, lascivul galben. Muzicantele cu harfă concurează frapant grațiile din dancing-urile de azi. "Bacante dansînd", dintr-un Pompei care și-a conservat tragic sub lavă culorile, anunță deja somptuozitatea Renașterii, pe un Giorgione. În al cărui "Concert cîmpenesc" femei goale în prezența costumaților cavaleri anunță, la rîndu-i, "scandalosul" "Dejun pe iarbă" al lui Manet. De unde se vede că lumea devenise, progresiv, tot mai pudică, de vreme ce
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
etapei următoare își confirmă, într-adevăr, derutanta expresivitate.E de recunoscut încă aici cabrarea unui cal/ centaur, abandonul leneș-lasciv al unei debordante planturoase etc. etc. Altă nouă etapă e cea a unor sprințare efecte vivante: pástele ca niște viu colorate lave vulcanice devin, împreună cu gălețile din care s-au scurs, insolite obiecte de joacă pentru copii, călărite de ei cu voluptate nedisimulată. De la experiențele acestea încă plastice pînă la faza... deșeurilor nu-i decît un pas. Pe care "oportunistul" César îl
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
lăncile, cu care a ucis în goană noaptea, ca o fiara. (1) Eu stau pe țărm și sufletul mi-e dus de-acasă. (2) (La mare) (Blaga, 2010 : 26) (1) fonction créative (2) fonction expressive Le soleil qui se lève lave dans la mer le sang, des lances avec lesquelles, en să course, îl a tué la nuit, comme un fauve. Moi, je reste sur la berge et mon âme a quitté să demeure. (Au bord de la mer) (Drăgănescu-Vericeanu, 1974 : 59
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
un fauve. Moi, je reste sur la berge et mon âme a quitté să demeure. (Au bord de la mer) (Drăgănescu-Vericeanu, 1974 : 59) Leș deux suppressions successives constituent une double perte en traduction : d'un côté, la métaphore du soleil qui lave dans la mer leș lances avec lesquelles îl a tué la nuit perd une pârtie de șa signifiance ; de l'autre côté, le passage du paysage marin vers le " paysage intérieur " du moi lyrique est aboli.1408 À d'autres
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
poem se intitulează chiar Nietzsche, un altul, Panteism, se încheie cu două versuri definitorii („Cutremurând vertebre de silex ori granit, / Va hohoti, imensă, Vitala Histerie”); sufletul universal vorbește - și se exprimă - prin glasul „munților” (soliditate, „supremă încordare de granit”), al „lavei” (fluid solidificat), al „banchizelor” (soliditate aparentă, ascunzând de fapt „verzi și stătătoare pustietăți lichide”), al „râului” (lichid „gigant clocotitor”, devenit „ușoară spumă”), iar izbucnirea colosală spre înalt și coborârea spre „calda, impudica Cybelă” nu constituie două opțiuni extreme, aflate la
BARBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]
-
arzător în plasa rece, „indiferentă”, strict instrumentală, a unei prozodii regulate. „Spasm încremenit”, așadar, inclusiv cu ajutorul dat de forma fixă, perfect cizelată, a strofelor. Elementele nu sunt decorative, ca la adevărații parnasieni: materialul folosit de poet este el însuși o lavă care s-a răcit și a devenit materie verbală, dobândind formele reliefului pe care îl „umple” („Te-năbușai în pâcla încinsei atmosfere, / O, tu, noian de lavă ce-aveai să fii pământul!”), tânjind cu toate acestea (sau, poate, tocmai de aceea
BARBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]
-
sunt decorative, ca la adevărații parnasieni: materialul folosit de poet este el însuși o lavă care s-a răcit și a devenit materie verbală, dobândind formele reliefului pe care îl „umple” („Te-năbușai în pâcla încinsei atmosfere, / O, tu, noian de lavă ce-aveai să fii pământul!”), tânjind cu toate acestea (sau, poate, tocmai de aceea) după „o altă lume”, după „slava-ntrevăzută”. Cele două extreme, căutând, în virtutea unui principiu supraordonator, apropierea și identificarea, sunt în prima fază a creației barbiene oarecum „epurate
BARBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]
-
usucă... E viața vieței mele. Ea de-ar fi a mea însă, De-aș aținti în ochii-i privirea mea cea plânsă Poate-aș găsi-o rece... ideea-ar fi grozavă Că ea nu mă iubește, și un vulcan cu lavă S-ar face al meu suflet, ars de o gelozie, Secat de-un amor barbar... Dar astfel... poezie Și cântece și visuri în inima mea jună, În sufletu-mi ca ziua astfel se împreună {EminescuOpVIII 171} Cum ai țese-n
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
moartea-mi s-aibă preț. Să nu zic despre nime ce despre om s-a zis: Că-i visul unei umbre și umbra unui vis!... Bolnav în al meu suflet, cu inima bolnavă Eu scormolesc în minte-mi a gândurilor lavă. Închin a mea viață la scârbă și-ntristare Și-mi târâi pintre anii-mi nefasta arătare... Prea bun pentru-a fi mare, prea mândru spre-a fi mic, Viața-mi cum o duce tot omul de nimic, Supus doar ca
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
din tăpșanul de la Paderborn, clămpănește în buzunarul ducelui de Nassau, sperie pe călătorii nevinovați din Hundsgrotte, escită interesul geologilor chemici în peșterele de la Pyrmont și e cumplit pentru oameni și animale în fatala Vale a morții. În acea minune a lavei. Și mai mult gaz o fi ieșind încă din fundurile necunoscute ale apei care acopere o parte atât de mare a suprafeței pământului. Din aceste izvoare numeroase curge pururea acid carbonic în aer sau în mare și se restituie în locul
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
nepotului său adresată lui Tacitus povestește evenimentul în detaliu -, dar Philodemos din Gadara și alți câțiva filosofi epicurieni îDemetrius Lacon, Carneiscos, Polistrat) beneficiază în acea zi de o șansă extraordinară: operele lor scrise s-au păstrat sub un strat de lavă gros de vreo douăzeci de metri, imobilizate, dar protejate de vitregiile timpului, deci disponibile pentru secolele viitoare. Pentru aceasta va fi nevoie ca oamenii să descopere, aproape o mie șapte sute de ani mai târziu - în 1753-, că Herculanum și Pompei
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Acest lucru ar explica apariția hidrosferei prin extragerea apei din crusta terestră, datorită temperaturii mari rezultate atât în urma descompunerilor radioactive, cât și a erupțiilor vulcanice intense. Procesul continuă și în prezent, întreținut de uriașa presiune subcrustală care face să țâșnescă lavă în permanență, în tot lungul dorsalelor oceanice. Cu fiecare val de magmă, apa din roci este și ea adusă la suprafață. Prima teorie este contrazisă de procentele extrem de mici de argon și neon, aflate în cantități de milioane de ori
Apa, între miracol și științã. In: Aplicaţii ale echipamentelor periferice şi de interfaţare om calculator by Dan Marius Dobrea () [Corola-publishinghouse/Science/259_a_528]