1,351 matches
-
m-a ținut nemâncată atâta vreme și-n picioare la ușă ? După ce c-am bătut atâta amar de drum, m-a ținut la ușă cât am sunat, suna-i-ar creierii, că-mi tremura picioarele de foame și-mi venea leșin de la lingurea... Cum îmi vine și-acuma... Ai nevoie de ceva, madam Delcă ? Dacă ai nevoie de ceva, spune mi mie... Uită-te la ea ce țâfnoasă și ce mutroasă e ! Și ce strâmbă din nas, ei, nu, pân-aici
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Că nu vezi cum arăți, gălbejită, și numa piele pe os, cu cosmeticile și cu distracțiile tale ! Mai dă te dracu, și lasă hodorogu ăla de ceas și du-te sus și adă banii ! Adă banii, că-mi vine-un leșin de la lingurea și văz negru-naintea ochilor, de foame... Că io rabd cât rabd, da și când n-oi mai răbda, i-o zic de-a dreptu ! Că dacă nu-i zic, cine pierde ? Nu pierz tot io ? Ș-atuncea
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Și io, dacă mi se-ntâmplă ceva, odată mi se taie picioarele și toată ziua nu mai sunt bună de nimica. Și-acu tot așa : de dimineață am plecat în mare zor, pe inima goală, și parcă tot îmi vine leșin... Da dumneata bag mâna-n foc că n-ai pus az nimica în gură... — Poate, dar nici foame nu-mi e... Hai să-ți citesc scrisoarea... Cine zici că scrie ? — Anca. Ea este responsabilă cu corespondența. Nu o iau chiar
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
nicăieri din ce În ce mai dens, probabil că am ieșit din zona clădirilor și ne apropiem de pistă. Probabil, cine dracu’ poate să spună ceva prin ceața asta? Starea de neliniște e urmată de o stare de iritare, apoi de o blegeală aproape de leșin. Frica ia proporții, nu-mi pot liniști inima, Îmi zvîcnesc tîmplele și viscerele, mi s-a uscat gura, limba pare străbătută de curent electric. Ce facem? Ce dracu’ facem? Ce se Întîmplă? Poate că era mai bine să-l fi
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
E una din puținele dăți cînd nimerește cadoul. De fapt, cred că e cel mai mișto cadou pe care a reușit să mi-l facă de cînd am Împlinit 10 ani. Aș putea spune că mă găsesc În pragul unui leșin privind cutia. Și ea, Într-un fel, pentru că, fiind prima mea duminică În calitate de pacient al Spitalului Militar, a avut loc o evadare și așa s-a trezit cu mine la ușă. Ceea ce nu o face foarte fericită. N-o Încălzește
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
pe spate și să-și desfacă picioarele ca să primească în ea seva plăcerii, cum scria într-un roman. O plăcere la gândul căreia, dacă zăboveai prea mult, trebuia, ca viitor bărbat, să-ți ții firea ca să nu te ia cu leșin. Dănilă își amintea de jocurile pionierilor... Tabăra de vară de la Homorod... Fata aia, care era de la altă școală și din alt oraș Miercurea-Ciuc, din câte-și amintea -, pistruiată și roșcovană, atât de firavă, de subțirică și de aeriană, cu încheieturile
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
se petreceau în jur erau bătaia lui Dumnezeu și că doar prin această rugă lucrurile ar putea lua altă întorsătură... Un geamăt l-a adus la realitate. Mișcarea de pe laiță l-a dumirit de a binelea: Maranda se trezise din leșin. Ai înviat, fata tatii? Da’ ce s-o întâmplat de sunt pe laiță și nu pe cuptor, unde m-am culcat? Ai leșinat. Ai ieșit să vezi ce-i cu lumina de afară și te-am găsit leșinată în mijlocul ogrăzii
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
poate capul. Și? - a fost și mai curioasă Maranda. Ei. Pe urmă am așteptat să se afișeze rezultatele. Și ce au spus rezultatele celea? - nu s-a lăsat Toaibă. 170 Să vezi foială, țipete de bucurie, plânsete ca la mort, leșinuri, chiuituri ca la nuntă, mutre ce priveau în fundul dracului în neștire... Ce mai? Potopul lui Noe nu alta! Da’ tu ai reușit? - a presat, cu sufletul la gură, Maranda. Apoi, până ce să aflu ce am făcut sau mai degrabă ce
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
aceste elemente primordiale, calul și grajdul, s-a născut o gloabă de-a noastră, autentică și pur sânge, din al cărei pântece a țâșnit nechezând ca un izvor purificator mânzul cu aripi. Suntem conștienți, așa cum ne relata, după revenirea din leșin, corespondentul nostru, dragul și iubitul nostru corespondent al cărui nume va fi săpat în veșnicie: G, că pe aripile acestui pui de gloabă vom urca necontenit și permanent în stima și recunoașterea contemporană. În sfârșit, am ajuns și noi, românii
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
decât gazetărească. Spre norocul meu și al altor câtorva cetățeni pașnici, am descoperit că individul, în afara unei sirene tatuate sub omoplat, a cinci bancnote de câte zece mii lei și a unor tremurături dubioase, nu avea nimic cu presa. Revenit din leșin a surâs cu ochiul mai puțin vânăt sticlei cu apă minerală de canal, benevolul prim-ajutor. Din gura sa, după căderea unui incisiv și a unui premolar, se strecură șoapta otrăvită din care i se trăsese și oprobiul public mai
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
U Ei bine, puteți să vă liniștiți. Impreună suntem cu mult mai mulți mai ales c-a venit și Petrache. Dânsu. Abia a încăput pe geam. Dar ce faci mussiu ? EL Plec la Salvare, la Urgențe. Am o stare de leșin și vreau să leșin la spital, că de aia plătim asigurare de sănătate. EA Vasile ! EL Da, mamă. EA Mă lași cu dânșii ?!! EL Nu, iepurașul meu scump, te iau cu mine...Pot s-o iau cu mine ? UU Da
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
Asta se întâmplă de exemplu atunci când începem să ținem post negru sau total (să ajunăm). Toxinele, în încercarea organismului nostru de a le elimina, sunt puse în circulație. Asta ne creează o stare de amețeală sau de slăbiciune sau de leșin. Atunci tendința celor mai mulți dintre noi este să ne speriem și să ne ducem repede să mâncăm ceva în ideea că nu mai putem continua, că ne este rău, că nu vom mai putea munci. În realitate sunt destul de puțini cei
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
În general, oamenii nu înțeleg importanța purificării și atunci corpul este obligat să o facă singur, folosind mecanismele de urgență. Apare uneori, ca din senin, febra, ne curge nasul sau avem erupții pe piele, dureri de cap, palpitații, senzații de leșin, dar toate acestea nu sunt altceva câteodată decât mijloace naturale de purificare la care organismul apelează atunci când este forțat de împrejurări (adică atunci când este urgentă nevoie). Aceste fenomene neplăcute nu dovedesc altceva decât prezența unei mari încărcări cu impurități, de
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
În definitiv, ce e dragostea decât o taină pe care o ascund îndrăgostiții și o poartă în umbră, de frica luminii? îndată ce taina se dă pe față, dragostea vestejește, își pierde frăgezimea, vraja, devine ceva obișnuit, de toate zilele. Vestea leșinului Mihaelei se răspândi ca fulgerul în toată mansarda, dezlănțuind o avalanșă de ironii: ― Contesa leșinată! tragedie în opt acte, striga patetic Charlot. ― Era bine cu ea în brațe? mă întreba insinuant doctorul. ― Să punem o inscripție pe scară: aici a
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
vis. -7- Zbor, născut din mări de dor, ca să luminezi în lume, pe biletul incolor drumu-i rupt, abrupt sub nume; aer acid, imaginea unui zid și pleoapele se-nchid ca o geană de pădure poticnită în secure. -8- Trezit din leșin în lumină, străin într-o lume străină, mă uit mai atent pe hârtie: un sat nou într-o veche câmpie. -9- Un șuierat de locomotivă se pare... mă uit în zare, foarte bine: oare trenul vieții sau al morții vine
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
Și, pe măsură ce înaintau în vârstă, ridurile îi făceau să semene cu pământul pe care-l lucraseră. Viața nu arăta deloc roză, ca în poveștile bucolice, cu țărani decorativi, mirosind a ierburi și a eternitate. Motiv pentru care consider sămănătorismul un leșin de târgoveți care suspină după viața la țară, bîndu-și cafeaua la oraș. Dar orice "paradis" ― dacă merită acest nume -e de o admirabilă simplitate (doar infernul e complicat). El nu e "perfectibil", fiindcă în paradis nu există nici progres, nici
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Beba era În stare să-i pună și alte Întrebări, Îi tremura zîmbetul pe buze, dar se străduia să fie foarte amabilă cu musafirii care o chemau din toate părțile, silind-o să se dăruiască trup și suflet cocteilului, deși leșinul era iminent. Între timp, Ernesto Pedro, pentru moment cu amîndoi ochii deschiși, Înainta reușind să scape de diferite grupuri care-l solicitau cînd trecea prin dreptul lor; le zîmbea, ce-i drept și În ordinea meritelor: trei sferturi de zîmbet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
să mai Încerce o dată, cînd ea, Dumnezeu știe de ce, adăugă: „am dat faliment“. Și Îl privi scrutător. O privi și el nedumerit, așteptînd o explicație care să lămurească Înțelesul frazei, dar Frau Proserpina, ca și cum și-ar fi revenit dintr-un leșin, adoptă iarăși tonul ei ironic și-i spuse că poimîine nu se ține ora. „Poimîine e recital. Dumneata stai acasă ca să Înveți exercițiile. La recital vin doar elevii cei mai buni.“ Pentru Julius, care figurase printre cei mai buni pianiști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de ieftin -, senzațiile de déjà vu m-au însoțit constant în viață, din fericire nu atât de des încât să nu le mai dau atenție. Au început în ado lescență (când încep de fapt toate) printr-o impresie neașteptată de leșin, de dizolvare în nostalgie pe care-am avut-o într-o zi de toamnă mergând pur și simplu pe stradă către liceu. Mă încrucișasem cu o femeie care trecea în sens invers și care miro sea... a un anume parfum
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
fi luat ceva de băut, așa, ca să mai treacă timpul, pe urmă ar fi dormit și, uite-așa... Însă, de plecat, n-a plecat decât Toma. Costică i-a spus că nu se simte prea bine, că-l ia cu leșin de la stomac. “Nu-i a bună!” și-a spus căruțașul. “Dar de plecat, trebuie să plec, orice ar fi”. După ce străbătuse o bucată bună de drum (era, de-acum, lângă pădure) a auzit un urlet prelung și înfiorător. “Lupii! Să
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
prea rapid ca să mai poată reacționa. În timp ce Enro se așeza, Ashargin-Gosseyn a leșinat. * Când și-a revenit, Gosseyn se găsea așezat la masă susținut de doi servitori. Imediat corpul lui Ashargin se contractă. În așteptarea unui reproș. Alarmat, Gosseyn combătea leșinul posibil. Aruncă o privire la Enro, dar dictatorul înfuleca de zor. Nici preotul nu-l privea. Ospătarii îl abandonară și începură să-l servească. Mâncarea aceasta îi era cu totul străină lui Gosseyn, dar de fiecare dată când era ridicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
prea rapid ca să mai poată reacționa. În timp ce Enro se așeza, Ashargin-Gosseyn a leșinat. * Când și-a revenit, Gosseyn se găsea așezat la masă susținut de doi servitori. Imediat corpul lui Ashargin se contractă. În așteptarea unui reproș. Alarmat, Gosseyn combătea leșinul posibil. Aruncă o privire la Enro, dar dictatorul înfuleca de zor. Nici preotul nu-l privea. Ospătarii îl abandonară și începură să-l servească. Mâncarea aceasta îi era cu totul străină lui Gosseyn, dar de fiecare dată când era ridicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
stil, în care ei toți își țineau respirația. Și? Unde venise? Parcă adormise pe puntea unei vechi corăbii de lemn și atunci se trezea în larg, fără să-nțeleagă încotro merge. Când Godun îi deschisese ușa mansardei, fusese luat de leșin, ca și cum ar fi stat deasupra unei prăpăstii: era o cutie ca de instrument muzical, lambrisată cu fag, cu pereții presărați cu tablouri. Dar se asemănau prin ceva: Godun prefera scenele de ospăț și naturile statice și tot astea îi plăceau
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
când fiorul se stinge și se simt ca lăsate în frig. Chiar asta simțea: o răcoare, tremurând ca un cârcel într-un mușchi, în inima ei vizitată de atâtea emoții tari. Erau și beție, și spaimă, o plăcere scufundată în leșin, precum o comoară îngropată. Prin birouri începuse să se vorbească despre ea și Leclerc. După o lună și jumătate în care stătuseră pe insula Kish, oficial fiecare cu altă treabă, câțiva se-ntrebau dacă va fi nuntă. „Nu, mai întâi
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
judecător al districtului Teheran și un veghetor al moralității. După execuția Shahlei Jahed, aștepta să fie împușcată, de aceea, când, cu noaptea în cap, o înghesuiră într-o dubă, îi mai licări o speranță: „Poate doar mă vor biciui până la leșin și mă vor întoarce la carceră“. Ce nu i se spusese era că făcuseră groapa cu o seară în urmă și-anunțaseră lumea să vină în piață: Ghazal era avocată, era mai primejdioasă ca o leoaică, ea îi batjocorise destul
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]