575 matches
-
de afară, două oale, mari,pline cu lapte prins. Ne-am ospătat, bine , cu toții, după care, ne-am culcat. Copiii -în una din camere; noi -în alta. Și-am început o viață nouă. Eu mă ocupam cu de-ale bărbatului; Leana - ce de-ale femeii. Și copiii se dezvoltau, concomitent cu trecerea timpului, de, parcă, nici n-ar fi provenit din două familii diferite. Ce mai: frați - frați! Și,în timp ce aproape două decenii, politicienii României s au stupit, și s-au
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
un „fleac” de șapte milioane de dolari. Cam așa stă presa noastră cea liberă, pe ici, pe colo, mai ales în punctele esențiale. Dar cică trebuie s-o prețuim, fiindcă este o presă liberă. Ei, sanchi! S-o creadă țața Leana, zarzavagioaica din piața veche și nea Grigore cheferistul pensionar. Hai să tragem linie și să vedem ce-am avut și cu ce am rămas acum, cu douăzeci de ani mai târziu după ce niște adevărați ghinioniști au murit, ca să fim noi
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
pe poartă afară cu două căldări goale în mâini, apucând-o spre puțul lui Crap. Rămas singur în poartă, Mitică al lui Caloianu își scoase pălăria ca să-l salute, apoi îl pofti înăuntru. În spatele casei o aflară pe fata țăranului, Leana, care trebăluia de zor, făcând mămăligă într-un ceaun mare, așezat pe un foc de pirostrii, dar fratele ei, Culae, nu se vedea. Ia adu sticla aia de țuică încoace, ca să-l servim pe domnul Stelică, și niște pahare curate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
ce-i spusese tatăl ei. Nu e nevoie, Mitică, protestă Stelian, asezându-se pe un scaun, față în față cu vecinul său. Ce necazuri aveți?... Văd că ești cam supărat! Mitică al lui Caloianu zâmbi trist și așteptă să se întoarcă Leana cu sticla de țuică și cu paharele. Ce necazuri să avem, domnu Stelică, vorbi cu glasu-i trist și blajin omul, turnând țuica în pahare. N-ați auzit și dumneavoastră?... Culae al meu a fugit cu Mituș ăsta al Stancăi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Ei, cum așa?! se miră Stelian. Eu nu știam nimic. Uite-așa, domn Stelică..., de ieri dimineață sunt duși și nu știm ce să ne facem!... grăi țăranul, ștergându-și lacrimile răzlețe de pe obraji. Mitra reapăru cu căldările pline și Leana dădu fuga să o ajute. Hm, foarte curios, comentă Stelian. Cum se poate să fi plecat copiii așa, fără să spună nimic la nimeni?!... Leana așeză căldarea de apă pe un scăunel și se uită spre tatăl ei. Culae zicea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
facem!... grăi țăranul, ștergându-și lacrimile răzlețe de pe obraji. Mitra reapăru cu căldările pline și Leana dădu fuga să o ajute. Hm, foarte curios, comentă Stelian. Cum se poate să fi plecat copiii așa, fără să spună nimic la nimeni?!... Leana așeză căldarea de apă pe un scăunel și se uită spre tatăl ei. Culae zicea că vrea să se ducă la deadul Vasile de la Gostinari, mărturisi fata pe neașteptate. Așa zicea... Mitică al lui Caloianu tresări și se făcu galben
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
deadul Vasile de la Gostinari, Leano?! Ce tot spui tu acolo, proasto?... se răsti necăjit Mitică al lui Caloianu la fată aproape cu spaimă, închinându-se. Păi deadul Vasile... Cum era să se ducă la deadul Vasile?!... Culae așa zicea, repetă Leana cu o anumită încăpățânare, sigură că ce spunea era adevărul adevărat și necăjită că nu era crezută. Zicea că trebuie să se ducă la deadul Vasile, ca să-l învețe toate cântecele... Că deadul Vasile n-a mai venit pe-aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
cu pumnul în masă și și-a luat în fața noastră angajamentul c-o să-i împuște cu mâna lui pe toți chiaburii!... Că la Vrancea, într-un sat, l-au lăsat țăranii fără căciulă (aia pe care i-a dat-o Leana de ziua lui!!) și n-a lipsit mult să-l atârne cu capul de un copac!... Da' el, curajos cum îl știi, și-a scos pistolul și i-a pus pe fugă... Un încărcător întreg a golit!... Ce părere ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
el se apucă să-i înșire verzi și uscate despre americani și despre rusnaci, despre Hrușciov (al cărui nume îl stâlcea dinadins, rostindu-l Hârciog) și despre Gheorghiu-Dej, despre chiaburi și despre colectivizare, despre Ana Pauker și despre o oarecare Leana lui Cosor, la care puteai să te duci când pofteai, dacă aveai o sticluță de coniac în buzunar, despre socrul lor, Grigore, și despre cumnatul Siminică, pe care-i întâlnise nu de mult în București, la Calul Bălan, bând cot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
definitiv, și din păcate, iremediabil, că omul acesta este pierdut pentru societatea română normală și ca urmare a fluturilor adunați în țeasta sa cheală, nu mai are nici o intenție rațională cu țara asta. A devenit vizibil chiar și pentru țața Leana, de la parter, că băsescul nostru național, vrea doar un cadru, perfect legal, pentru un viol general. Și pentru asta. s-a gândit că ar fi nimerit să deschidă, el personal, șlițul Constituției, că urmarea va fi după placul lui, de
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
că a venit Piratu’, e-adevărat? întreabă nea Fane, mai uscat ca niciodată, plin de riduri, de pete soioase pe cămașă și pantaloni. Imediat își aprinde o mahorcă, fără să mai ceară voie. Cât ai zice pește, pică și țața Leana, cu izmenele lui răposatu’ bărbatu-său legate în chip de turban pe creștet. Picară și tanti Jenica și tanti Cocuța, care era cam cherchelită și cât p-aici să mi se așeze în poală. Curând se întoarse și mătușă-mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
deghizeze la parăzile proletare de 1 Mai și 23 august, Sabina avea efectul unui marțian venit să-i sfideze pe bieții pământeni, îmbrăcați toți în negru și gri. Curiozitatea îi dădu afară din case pe vecini. Nea Fane și țața Leana, care, de la plecarea Piratului, nu mai scoseseră nasul din bârlog, se băgau tot mai tare în seamă. O pândeau pe Sabina, intrau în vorbă cu ea: - Ce frumos îmbrăcată ești azi! Te duci la o petrecere? - Desigur, sunt invitată la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
altul. Mama torcea pe lavița de lângă sobă, tăcută, închisă în muțenia ei. Uneori, lăsa furca pentru a se apropia de fereastra dinspre curte, unde lua ceaslovul cu rugăciuni și bolborosea din el, în șoaptă, să audă numai ea. Sora mea, Leana, fire neastâmpărată, nu prea suporta să stea acasă. Eu, mai cuminte, sedentar din naștere, încercam să țin pasul cu tata la "lecturi". Biblia o învățasem, cred, pe dinafară, o citisem de vreo șapte ori. Când venea primăvara și nu era
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
continuă Hrisanti, s-o fi văzut prin 1920-22, când cânta la "Floarea-soarelui"! Nu, n-ai de unde s-o știi. Era o circiumă măruntă, tăinuită, pe strada Popa Soare, dar avea și grădină, și în fiecare vară venea să cânte acolo Leana. Așa-i spuneam, și așa îi plăcea și ei să-și spună: Leana. Dar nu uita niciodată să adauge: Nu mă cheamă așa. Pentru păcatele mele am ajuns să cânt prin cârciumi, și oamenii îmi spun Leana. Dar eu n-
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
n-ai de unde s-o știi. Era o circiumă măruntă, tăinuită, pe strada Popa Soare, dar avea și grădină, și în fiecare vară venea să cânte acolo Leana. Așa-i spuneam, și așa îi plăcea și ei să-și spună: Leana. Dar nu uita niciodată să adauge: Nu mă cheamă așa. Pentru păcatele mele am ajuns să cânt prin cârciumi, și oamenii îmi spun Leana. Dar eu n-am fost făcută pentru asta." Și poate, uneori, îți lua paharul, îl ducea
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
să cânte acolo Leana. Așa-i spuneam, și așa îi plăcea și ei să-și spună: Leana. Dar nu uita niciodată să adauge: Nu mă cheamă așa. Pentru păcatele mele am ajuns să cânt prin cârciumi, și oamenii îmi spun Leana. Dar eu n-am fost făcută pentru asta." Și poate, uneori, îți lua paharul, îl ducea la buze, și uneori sorbea din el. Zic poate, pentru că nu făcea asta decât arareori, și numai dacă îi plăcea de tine, dacă te
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ești frumos sau melancolic și visător. Doar ce-și atingea buzele de pahar, dar nu era unul de la masa ei și de la mesele vecine să n-o urmărească avid, sorbind-o din ochi, pentru că, cum să-ți spun? când atigea Leana paharul, toată fața i se lumina de un zâmbet nemaivăzut și neînchipuit. Nu putea fi comparat cu nimic, nu semăna cu nimic - nici cu zâmbetul celor mai frumoase femei, nici cu al copiilor și nici cu zâmbetul îngerilor. Da. Nu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
cu nimic zâmbetul ei când își apropia paharul de buze, cu ochii în ochii băiatului. Și zic în-tr-adins "băiatului", pentru că nu cred că am văzut-o vreodată luând paharul vreunui tânăr trecut de douăzeci de ani. Pe-atunci, prin 1920-22, Leana părea că are vreo douăzeci și cinci de ani, poate, chiar, un an, doi mai mult. - Cam tot atât pare să aibă și astă-seară, îl întrerupse Cladova. - Da, nu prea s-a schimbat. Dar, în fond, zece ani, la vârsta asta, mai
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
asta, mai ales la o femeie ca ea, nu prea contează... În orice caz, reluă, după ce umplu paharele, cine n-a văzut-o atunci, n-a văzut-o. Nu i-a văzut adevăratul ei zâmbet, vreau să spun. Căci, altminteri, Leana zâmbește întruna, și zâmbește în atâtea feluri - când tace, când te privește în ochi și te ascultă, chiar când cântă cântecele ei cele mai triste... Dar începusem să-ți vorbesc de "Floarea-soarelui" pentru că, pe atunci, Leana cânta acompaniindu-se cu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
să spun. Căci, altminteri, Leana zâmbește întruna, și zâmbește în atâtea feluri - când tace, când te privește în ochi și te ascultă, chiar când cântă cântecele ei cele mai triste... Dar începusem să-ți vorbesc de "Floarea-soarelui" pentru că, pe atunci, Leana cânta acompaniindu-se cu vioara. Da, cu o vioară, pe care o sprijinea într-un chip ciudat, așa cum n-am văzut pe nimeni altcineva, o sprijinea când de sân, când de coapsă, când parcă ar fi ținut-o în aer
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Păcat, vorbi absent Cladova fără să-l privească. Păcat că a renunțat la vioară. Mi-ar fi plăcut s-o văd și eu... - Dar mai era și altceva. Era farmecul ei, melancolia aceea atât de discretă, aproape neînțeleasă. Te întrebai: Leana asta, de unde o fi venit, din ce mediu? Nimeni nu știa unde locuiește, și nici dacă are sau nu familie: nu știa de ce dispărea așa, pe neașteptate, și nu mai da pe la " Floarea-soarelui" cu săptămânile și nici de ce se întorcea
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
numai că nu știe. De câte ori îl întrebau unii și alții, repeta aceeași poveste: că s-a pomenit într-o bună zi cu ea, când el, Enache, tocmai se pregătea să așeze mesele în grădină, căci seara se vestea caldă, și Leana l-a rugat să-i dea voie să cînte,adîugînd repede că nu cere nici un ban și că nu va trece cu cheta pe la mese. "Am cu ce trăi, i-a spus. Dar dacă o să vă placă, să mă lăsați
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
și uneori rămâneau mult timp după ce plecase și ultimul client, așteptînd-o. Știau că nu doarme la "Floarea-soarelui". Își închipuiau că va trebui să se ducă acasă și o așteptau. Dar o așteptau zadarnic. În noaptea aceea, ca și cum ar fi presimțit, Leana plecase mai devreme, dispăruse fără ca nimeni să prindă de veste. Poate o aștepta vreo trăsură, pe una din străzile vecine, și se făcea nevăzută. Căci nici unul din toți cei care își puseseră ochii pe ea, și care, uneori văzând că
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
și se făcea nevăzută. Căci nici unul din toți cei care își puseseră ochii pe ea, și care, uneori văzând că nu se reîntoarce în grădină, porniseră s-o caute pe străzi, nici unul nu izbutise vreodată să dea de ea, de Leana... - Avea desigur pe cineva. Sau era îndrăgostită. - Așa spunea și ea, când vreunul din noi îi mărturisea, poate mai mult în glumă, dar poate și serios, că e îndrăgostit de ea. "Sînt de mult îndrăgostită, spunea. De când mă știu sânt
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
același", repeta ea râzând, dacă vreunul din noi îi punea vreo întrebare obraznică. - Și nu l-ați văzut niciodată? îl întrerupse Cladova, devenit parcă dintr-o dată curios. Vreau să spun, nu venea și el acolo, tânărul de care era îndrăgostită Leana, nu venea s-o asculte?... Sau poate era acolo, la "Floarea-soarelui", și n-ați știut să-l identificați... - Nu era, reluă după o pauză Hrisanti, zâmbind. Nu era nici la "Floarea-soarelui", și nici într-altă parte. Așa cel puțin mărturisea
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]