679 matches
-
Ei, aș! Cu femeile..., niciodată nu poți spune că ești în gardă. Te pot surprinde oricând... Apoi, ne-am despărțit total... Fiecare cu orarul său. Nu aveam aceleași cursuri, aceleași săli și programe sau drumuri comune. Cu timpul... m-am lecuit, deși tânjeam mereu după ea. Îmi rămăsese la inimă mai mult după discuția aceea și cred că o doream mai mult ca oricând, dar... eram rațional și pe vremea aceea și am învățat de mic să respect omul. Am respectat
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
atât mai esențial, cu cât răpești "istoriei" tale caracterul de temporalitate. Privirile spre cer n-au dată, iar viața în ea însăși e mai puțin localizabilă decât neantul. În dorul după absolut există puritatea unui vag, care trebuie să ne lecuiască de infecțiile temporale și să ne servească de prototip al neîncetatei suspendări. Căci aceasta nu-i, în fond, decât deparazitarea conștiinței de timp. De câte ori mă gândesc la om, mila îmi îneacă gândurile. Și astfel nu-i pot da de urmă
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Ce greu e însă a disocia melancolia de o ființă! Căci ea-i boala subiectivă prin excelență, inseparabilă de cel posedat, aderentă până la coincidență, și ca atare incurabilă. Să nu existe leac pentru ea? Totuși; dar atunci trebuie să ne lecuim de propriul eu. Nostalgia după altceva din reveriile melancolice nu e decât dorul după un alt eu, dar pe care-l căutăm în peisaje, în depărtări, în muzică, înșelîndu-ne fără voie asupra unui proces mult mai adânc. Totdeauna ne reîntoarcem
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
mai subtile pierzanii? Dacă avea cerul altă înfățișare, religia ar fi consistat probabil în alipirea de pământ. Cum însă albastrul este culoarea dezlipirii, credința a devenit un salt din lume. În orice nuanță, albastrul e negația imanenței. Cu cât mă lecuiesc mai mult de mine, cu atât îmi semăn mai mult. Melancolia ne scutește de Eu, în așa măsură este ea răul lui. Față de totul morții, nimicul vieții este o imensitate. Sfinții au spus atâtea paradoxe, încît e imposibil să nu
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
un „glas prietenesc” plutesc prin aer și-i dezmiardă urechea. El nu simte, În consecință, dorința „să nu mai facă parte din trista omenire”, să se piardă, cu alte cuvinte, În orizonturile goale. CÎmpia apără, astfel, o nerăbdătoare afecțiune și lecuiește un spirit iritat de larma și fățăriile lumii. Din acest spațiu dulce, lainic, ocrotitor au dispărut Însă obiectele materiale. Căldura tandreții le-a transformat În energii volatile. Universul alecsandrian este constituit la ceasul plăcut numai din șoapte și văpăi line
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Desigur, cărțile sunt un dar de la Dumnezeu, dar nu toate pot fi citite la o vârstă fragedă. Te iert de păcat. În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin. Câteva zile Tommaso rămase pe gânduri; părea că se lecuise de curiozitatea și dorința de a se cufunda în paginile cărților spre mângâiere și iluminare. Se preumbla în ceasurile libere, privea în jurul său oprindu-se asupra celor mai mici amănunte: observa felurimea ierburilor, a arbuștilor, a plantelor, a micilor animale
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
în chiupuri de ulei, dar ceva îl oprise: un impuls contradictoriu îl împiedicase să-și ducă la bun sfârșit gestul nebunesc. Își închipuia flăcările înalte și necruțătoare devastând cu scrâșnetul lor vechile pagini manuscrise și primele ediții tipărite. Voia să lecuiască omenirea de frământări și probleme? Nu era altă cale decât să devină piromanul tuturor bibliotecilor, readucând lumea la începuturile sale, când gândurile, ideile, proiectele, sentimentele erau transmise prin viu grai, când se putea citi fără niciun fel de siluiri în
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
și nu mai vorbesc de riscul să-ți fie confiscată orice pagină scrisă. Se spune că te-ai aliat cu ocupantul străin, știai? Nu mă ating zvonurile și bârfele, m-am obișnuit cu lucruri mult mai rele. E-adevărat că lecuiești și durerea de cap fără unguente și medicamente, punând doar mâna pe capul bolnavului? Nu este un lucru imposibil. Dacă reușești să-ți eliberezi mintea de povara trudei, de griji și de gânduri, se poate găsi o cale pentru a
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
fără unguente și medicamente, punând doar mâna pe capul bolnavului? Nu este un lucru imposibil. Dacă reușești să-ți eliberezi mintea de povara trudei, de griji și de gânduri, se poate găsi o cale pentru a înlătura durerea și a lecui pe oricine. Dar de ce mă-ntrebi? Fiindcă de două sau trei zile nu mă simt prea bine, am ca o apăsare aici chiar pe frunte, și n-am reușit să-i vin de hac cu niciun fel de fiertură sau
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
fie scârbă de mine. Așadar, de ce sunt întrebat de ce mă mai tem acum?". Dar nu-i așa că te-ai deghizat? Și ai făcut magie și vrăjitorie în temnița de la Castel Nuovo? I-am ajutat pe mulți cu cunoștințele mele medicale lecuindu-i de durerea de stomac sau de cap punând în aplicare cele învățate la Padova și la Bologna pe când eram student; nu m-am ocupat niciodată de magie, este împotriva principiilor Bisericii și în contradicție cu crezul meu. Ți-a
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
te chinuie. La urma urmei, nu suntem și noi un fel de sinucigași ? Arătă spre pahar : Până și poșirca asta de-o îndoaie cu apă Șofronică... Vrem să trăim mai bine și tot rău facem. Pe de-o parte, ne lecuim, pe de alta, ne vătămăm. Că tot veni vorba, n-ai o țigare ? — Nu prea fumez. Mai bine dau pe mâncare. Șofronică se apropie, cu mers legănat, scoțând din buzunarul șorțului pătat cu grăsime un pachet de țigări. — Suntem firmă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
acolo, ca lumea să nu uite niciodată, să nu se mai repete ce-a fost. Așa au rămas aici, să doarmă până le mănâncă rugina, dar pot și să învie și să se năpustească iar asupra orașului. Nu ne-am lecuit de tot. Dar ce știi tu, Aurică, erai mică pe atunci. Ba mi-aduc aminte. Când mirosea a portocale era Crăciunul. Aveam un prun în fața blocului, visam să dea portocale... Întunericul se îngroșase. Un firicel de vânt muta frigul dintr-
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
niște simple prevestiri, altminteri lumea nu se schimbase. Și nici alte semne nu mai văzu, nici măcar resturi de măr. Timpul și spațiul se bifurcaseră și fiecare alesese o altă cale. Lipsit de călărețul de bronz, atriul părea acum mai larg. Lecuiți de crengile uscate, gutuii se pregăteau să înflorească. Lespezile străluceau, ca după maslu. Abia atunci văzu, la doi pași, cununa din care ieșeau cuiele, ca niște spini. Se simțea plin de bunătate, dar și de tristețe în lumea cea nouă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
un CV și ei se ocupă de tot... Cum Cosmina ezita să ia hârtia, Efrem i-o îndesă în buzunar. Apoi desprinse un celuloid de pe ecran. — Ia și asta. Portretul artistului în tinerețe. În orice caz, dacă vrei să-i lecuiești frântura de la tâmplă, să n-o faci cu bidineaua, ci cu o pensulă subțire. Altminteri, mai mult o să vatămi decât o să lecuiești. Ieși îngândurată, ferindu-se în ultima clipă din calea tărgilor purtate în fugă și a brancardierilor care cereau
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
un celuloid de pe ecran. — Ia și asta. Portretul artistului în tinerețe. În orice caz, dacă vrei să-i lecuiești frântura de la tâmplă, să n-o faci cu bidineaua, ci cu o pensulă subțire. Altminteri, mai mult o să vatămi decât o să lecuiești. Ieși îngândurată, ferindu-se în ultima clipă din calea tărgilor purtate în fugă și a brancardierilor care cereau, în gura mare, să li se facă loc. Se strânse în pardesiu și se opri o clipă, în buza trotuarului. De aceea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Cosmina îl lăsă până ce se opri singur. Sunt prea mulți oameni jos, spuse el, într-un târziu. Nu poți să le vorbești tuturor deodată și nici ei nu te ascultă. Acolo sus e ca pe un munte, poți să te lecuiești. Eu am visat că urcam încet către balconul tău. Chiar tu îmi arătai drumul. Era, într-adevăr, foarte sus, deasupra orașului, chiar mai sus decât blocurile cele mai înalte. N-aș fi crezut, nu are mai mult de cinci etaje
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
că urcam încet către balconul tău. Chiar tu îmi arătai drumul. Era, într-adevăr, foarte sus, deasupra orașului, chiar mai sus decât blocurile cele mai înalte. N-aș fi crezut, nu are mai mult de cinci etaje. De ce anume te lecuiește locul acela ? — Boala cea mai grea, șopti Ionuț, a lipsei de sens. E un fel de munte al fericirilor. Înțelegi multe... pentru totdeauna... Ionuț îi luă mâna într-a lui. Ochii lui roșii, încă traumatizați, se umeziră. — E boala cea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ea, dar Cosmina se întoarse încet, atât cât buzele lui să-i prindă abia colțul gurii. — Nu face asta, te rog, șopti fata. Nu înțelege greșit, de data asta nu e vorba de tine. Nici nu știa dacă se va lecui vreodată, dar nu era pregătită să încerce. — Într-un fel, mă simt vinovată că sunt femeie... Când simt anumite lucruri, îmi amintesc, în același timp, de altele, care se leagă. O să-mi trebuiască mult timp până să-mi treacă. Eu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de aproape : Fericiți cei care iubesc mai mult decât pot suferi. Fericiți cei care se fac auziți, vorbind cu buzele strânse. Fericiți cei care urcă și coboară în timp, ca pe un stâlp de lumină. Fericiți cei care, pe măsură ce se lecuiesc, se vatămă și, pe măsură ce se vatămă, se lecuiesc. Fericiți cei care pot să se roage, fără să ceară nimic pentru dânșii. Fericiți cei a căror lacrimă nu-i împiedică să vadă lacrima din ochiul celuilalt. Fericiți cei care pot privi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
decât pot suferi. Fericiți cei care se fac auziți, vorbind cu buzele strânse. Fericiți cei care urcă și coboară în timp, ca pe un stâlp de lumină. Fericiți cei care, pe măsură ce se lecuiesc, se vatămă și, pe măsură ce se vatămă, se lecuiesc. Fericiți cei care pot să se roage, fără să ceară nimic pentru dânșii. Fericiți cei a căror lacrimă nu-i împiedică să vadă lacrima din ochiul celuilalt. Fericiți cei care pot privi în sufletul lor, fără a ști de care
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
n-are cine citi... Zăpada începuse să se așeze. Cerul cobora în pămătufuri înstelate. Asfaltul, crăpat de frig, lăsa să crească iarăși copacii, din rădăcinile lățite ca niște tălpi, sub caldarâm. Zidurile vechi se ridicau din nou și pământul se lecuia de betegelile și spaimele adunate în vreme. De sus, lumea începea să se vadă în toată limpezimea ei, reîntregită, rotundă... Legătura de leuștean Simțea, pe măsura trecerii timpului, că tot mai puțin e ea însăși și tot mai mult numele
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
întrerupă, pentru a o ruga să aprindă lumina, ca să-i vadă buzele și să poată citi pe ele. Încuviința, din când în când, înțelegând că, de fapt, nu cu el vorbea. — Berti a avut dreptate, continuă Rada. Nu te poți lecui de ceva ce n-are chip și nume. De-asta te-am chemat, ca să mă conving că m-am vindecat. Nici măcar nu știu, poate că mâine-dimineață sau într-o altă dimineață, când o să mă trezesc, dacă o să mă pot răsuci
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
te-am chemat, ca să mă conving că m-am vindecat. Nici măcar nu știu, poate că mâine-dimineață sau într-o altă dimineață, când o să mă trezesc, dacă o să mă pot răsuci spre perete ca să adorm la loc înseamnă că m-am lecuit. Pavel Avădanei apucă sticla și-și mai turnă un păhărel, își simțea limba îngroșată de praf, parcă și fața i se înnegrise de praful de cărbune. — N-ai venit pentru mine. Rada se opri, căută în sertar un căpețel de
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
a sa, o percepție diferită asupra morții. Iaca mortu’ ! — Nu pare a fi un loc cu verdeață și odihnă, se aplecă Isaia, cercetând îndeaproape mâna desfăcută. — Parcă e pe vrutelea ? suspină Lucică, mângâind gâtul lung al Magdalenei. Marchiza, care se lecuise de sila față de orice atingere, îngenunche și-și puse palma stângă peste cea încolțită dintre gunoaie. — E de bărbat, socoti. Mâna dreaptă. — Cine-o fi ? întrebă Chisăliță. — N-auzi... veni și Iadeș. O fi tocmai mortu’ nostru... Isaia își făcu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
mine s-a întâmplat deja... Nu văd nimic neterminat, al cărui capăt să fie în viitor. Ziua de mâine e atât de lipsită de speranță, încât viitorul pare a fi partea vinovată a existenței mele. Dacă mai ai câte ceva de lecuit, tot mai rămâne ceva pentru viitor. Rănile supraviețuiesc bătăliilor. Dacă am ști cu cine luptăm... Ții minte că acum ceva vreme m-au dat afară de la pizzerie ? Amintirea era dintre cele neplăcute, totuși Tili zâmbi. — Oamenilor le era frică de
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]