2,103 matches
-
O atare limitare a legiuitorului delegat rezultă din însăși rațiunea existenței delegării legislative. Astfel, atribuțiile legislative delegate în favoarea Guvernului nu se pot constitui în piedici pentru punerea în aplicare a unui act de reglementare primară adoptat chiar de puterea legiuitoare în exercitarea competenței sale originare. Guvernul trebuie să acționeze în sensul punerii în aplicare a legilor edictate de către Parlament, iar când consideră că nu există suficiente resurse financiare sau de orice natură pentru aplicarea legii adoptate, va uza de
DECIZIA nr. 417 din 11 iulie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/275144]
-
aplicabil aceleiași situații. ... 109. Este real că o deplină respectare a normelor de tehnică legislativă trasate de Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările și completările ulterioare, ar fi impus ca autoritatea legiuitoare să nu plaseze cele două ipoteze juridice distincte în același alineat, conform prevederilor art. 48 alin. (2) din această lege [„Alineatul, ca subdiviziune a articolului, este constituit, de regulă, dintr-o singură propoziție sau frază, prin care se reglementează o
DECIZIA nr. 51 din 18 septembrie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/275977]
-
constituțională, numai coexistența lor ar pune în discuție constituționalitatea uneia dintre ele. Rezultă deci că într-o astfel de situație nu se pune în discuție o chestiune privind constituționalitatea, ci una de coordonare a legislației în vigoare, de competența autorității legiuitoare. ... 35. Curtea a precizat și că modalitatea de aplicare a dispozițiilor legale criticate excedează controlului de constituționalitate exercitat de instanța de contencios constituțional, revenind autorităților publice cu competență în materia salarizării personalului plătit din fonduri publice și, în caz de
DECIZIA nr. 359 din 27 iunie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/276358]
-
în competența dată prin lege autorităților publice stabilite la art. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, fără a fi încălcate dispozițiile art. 61 alin. (1) din Constituție, care proclamă Parlamentul drept organ reprezentativ suprem al poporului român și unica autoritate legiuitoare a țării. Reglementarea contravențiilor în condițiile dispozițiilor art. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 nu reprezintă o reglementare primară, ci una secundară în raport cu legea care stabilește competența în materie a autorităților administrației publice locale sau județene într-un
DECIZIA nr. 210 din 20 aprilie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/274513]
-
concursului de infracțiuni, în ipoteza în care s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, prin aplicarea sistemului cumulului juridic cu spor obligatoriu și fix, intră în atribuțiile Parlamentului, conform politicii penale a statului, potrivit rolului său constituțional de unică autoritate legiuitoare a țării, consacrat de prevederile art. 61 alin. (1) din Legea fundamentală. Așa fiind, prin adoptarea noului regim juridic de sancționare a celor două forme de concurs de infracțiuni, real și formal - cât privește persoana fizică, infractor major -, Parlamentul s-
DECIZIA nr. 325 din 30 mai 2023 () [Corola-llms4eu/Law/274570]
-
8 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 145 din 27 februarie 2017, în care instanța constituțională a statuat că prevederile art. 61 alin. (1) teza a doua din Constituție conferă Parlamentului calitatea de unică autoritate legiuitoare a țării, iar, în virtutea acestui monopol legislativ, Parlamentul este singura autoritate publică ce adoptă legi. În esență, sub aspectul competenței de legiferare, Curtea a reținut că relația dintre puterea legislativă și cea executivă se desăvârșește prin competența conferită Guvernului
DECIZIA nr. 497 din 3 octombrie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/275796]
-
68 din 27 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 181 din 14 martie 2017). ... 77. Totodată, Curtea mai reține că, în temeiul prevederilor art. 61 alin. (1) din Constituție, potrivit cărora Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării, acesta poate adopta orice soluție pe care o consideră oportună și necesară, iar, în prezenta cauză, Legea privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 175/2022 a fost adoptată atât de prima Cameră sesizată, cât și de Camera
DECIZIA nr. 497 din 3 octombrie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/275796]
-
aprecia întinderea și amploarea măsurilor pe care le stabilește prin lege. Ulterior aprobării sale prin lege, ordonanța de urgență a Guvernului încetează să mai fie un act normativ de sine stătător și devine, ca efect al aprobării de către autoritatea legiuitoare, un act normativ cu caracter de lege, chiar dacă, din rațiuni de tehnică legislativă, alături de datele legii de aprobare conservă și elementele de identificare atribuite la adoptarea sa de către Guvern (a se vedea, în acest sens, Decizia nr.
DECIZIA nr. 497 din 3 octombrie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/275796]
-
nu reglementează un termen de prescripție, sunt în contradicție cu art. 31 din Legea nr. 50/1991 nu are relevanță sub aspectul controlului de constituționalitate, deoarece, chiar dacă ar fi reală, aceasta reprezintă o problemă de coordonare legislativă, de resortul autorității legiuitoare, iar nu de competența Curții Constituționale. Se menționează jurisprudența instanței de contencios constituțional în materie, respectiv Decizia nr. 26 din 27 ianuarie 2004 și Decizia nr. 431 din 13 septembrie 2005. ... 12. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea
DECIZIA nr. 411 din 11 iulie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/275648]
-
contrară prevederilor constituționale. Din contră, prevederile art. 108 alin. (2) din Legea fundamentală consacră în mod expres posibilitatea Guvernului de a emite hotărâri pentru organizarea executării legilor, iar în acest sens Curtea Constituțională a precizat că Parlamentul, ca unică putere legiuitoare a țării, poate împuternici Guvernul să reglementeze anumite aspecte prin acte normative specifice, în temeiul dispozițiilor art. 108 din Constituția României (a se vedea, spre exemplu, paragraful 46 din Decizia nr. 686 din 2 noiembrie 2017, precitată). ... 46. Curtea a
DECIZIA nr. 360 din 27 iunie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/276624]
-
și 12, și Decizia nr. 721 din 6 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 59 din 20 ianuarie 2017, paragraful 21). Totodată, Curtea a reținut că reglementarea condițiilor amânării aplicării pedepsei intră în atribuțiile organului legiuitor, Parlamentul, conform politicii penale a statului, potrivit rolului său constituțional de unică autoritate legiuitoare a țării, consacrat de prevederile art. 61 alin. (1) din Legea fundamentală (Decizia nr. 266 din 17 mai 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
DECIZIA nr. 455 din 13 iulie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/276935]
-
al României, Partea I, nr. 59 din 20 ianuarie 2017, paragraful 21). Totodată, Curtea a reținut că reglementarea condițiilor amânării aplicării pedepsei intră în atribuțiile organului legiuitor, Parlamentul, conform politicii penale a statului, potrivit rolului său constituțional de unică autoritate legiuitoare a țării, consacrat de prevederile art. 61 alin. (1) din Legea fundamentală (Decizia nr. 266 din 17 mai 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 833 din 24 august 2022, paragraful 22). ... 16. În același sens, Curtea
DECIZIA nr. 455 din 13 iulie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/276935]
-
din 24 aprilie 2017). ... 18. Așa fiind, Curtea a constatat că reglementarea condițiilor ce trebuie îndeplinite pentru a se putea dispune amânarea aplicării pedepsei, inclusiv cea referitoare la cuantumul pedepsei prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită, intră în atribuțiile organului legiuitor, reprezentând opțiunea acestuia, conform politicii penale a statului, potrivit rolului său constituțional de unică autoritate legiuitoare a țării, care apreciază, în concret, în funcție de o serie de criterii, printre care și frecvența fenomenului infracțional. ... 19. În continuare, în ceea
DECIZIA nr. 455 din 13 iulie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/276935]
-
pentru a se putea dispune amânarea aplicării pedepsei, inclusiv cea referitoare la cuantumul pedepsei prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită, intră în atribuțiile organului legiuitor, reprezentând opțiunea acestuia, conform politicii penale a statului, potrivit rolului său constituțional de unică autoritate legiuitoare a țării, care apreciază, în concret, în funcție de o serie de criterii, printre care și frecvența fenomenului infracțional. ... 19. În continuare, în ceea ce privește criticile referitoare la lipsa proporționalității individualizării legale și judiciare a pedepselor, ca urmare a
DECIZIA nr. 455 din 13 iulie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/276935]
-
sănătate. “ ... ... 19. Autoarele excepției apreciază că prevederile legale criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 16 alin. (2) potrivit căruia nimeni nu este mai presus de lege, art. 61 alin. (1) cu privire la rolul Parlamentului de unică autoritate legiuitoare a țării și art. 139 alin. (1) privind stabilirea prin lege a impozitelor, taxelor și a altor contribuții. ... 20. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că textele legale criticate au mai format obiect al controlului de constituționalitate din perspectiva unor
DECIZIA nr. 485 din 28 septembrie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/276877]
-
legislația specială în materie. Existența unor eventuale probleme de interpretare și aplicare a legii este inerentă oricărui sistem de drept, deoarece, în mod inevitabil, normele juridice au un anumit grad de generalitate. În consecință, Parlamentul, în calitate de unică putere legiuitoare, a adoptat actul normativ în mod legitim și asumat, conform Constituției, principiul legalității stând la baza oricăror acte adoptate de acest organ reprezentativ. ... 20. Guvernul apreciază că sesizarea de neconstituționalitate este neîntemeiată. ... 21. Cu referire la critica de neconstituționalitate extrinsecă
DECIZIA nr. 521 din 5 octombrie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/276418]
-
drept constituțional de sine stătător, prevăzut expres în Constituție, ci un beneficiu legal acordat de legiuitor, în condiții stabilite prin lege, persoanelor care doresc să își continue activitatea la angajatori din domeniul public. Un astfel de beneficiu acordat de către legiuitor poate fi și retras, tot de către legiuitor, dar cu respectarea dispozițiilor constituționale care consacră principiul nediscriminării și care impun respectarea proporționalității între obiectivul urmărit de legiuitor și mijloacele folosite de acesta pentru realizarea lui. Așadar, problema de drept constituțional
DECIZIA nr. 521 din 5 octombrie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/276418]
-
legale de exercitare a dreptului de a continua activitatea în sistemul public, iar nu interdicții care conduc la anihilarea/eliminarea dreptului la muncă sau al dreptului la pensie. De altfel, soluția normativă a suspendării plății pensiei în cazuri stabilite expres de legiuitor, inclusiv în situația realizării concomitente/ulterioare a altor venituri cu privire la care nu este permis cumulul, nu este nouă în legislația specială din domeniul sistemului public de pensii (a se vedea cazurile de suspendare a plății pensiei reglementate de art.
DECIZIA nr. 521 din 5 octombrie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/276418]
-
și coordonării întregii legislații», ceea ce este inadmisibil. Consiliul Superior al Magistraturii, ca parte componentă a autorității judecătorești, potrivit dispozițiilor Legii fundamentale, cu rol de garant al independenței justiției, nu poate fi transformat într-un organ consultativ al Parlamentului, autoritatea legiuitoare, fără a fi afectate valori constituționale precum statul de drept sau principiul separației și echilibrului puterilor în cadrul democrației constituționale. Prin urmare, Curtea apreciază că critica de neconstituționalitate întemeiată pe pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 1 alin. (3) și (5
DECIZIA nr. 521 din 5 octombrie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/276418]
-
în jurisprudența sa, Curtea a dezvoltat o veritabilă „doctrină“ referitoare la acesta și la modul în care este reflectat în procedura de legiferare. Ținând seama de indivizibilitatea Parlamentului ca organ reprezentativ al poporului român și de unicitatea sa ca autoritate legiuitoare a țării, Constituția nu permite adoptarea unei legi de către o singură Cameră fără ca proiectul de lege să fi fost dezbătut și de cealaltă Cameră (Decizia nr. 710 din 6 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
DECIZIA nr. 341 din 21 iunie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/276568]
-
mai 2009, sau Decizia nr. 89 din 28 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 13 aprilie 2017, paragraful 53). Legea este, cu aportul specific al fiecărei Camere, opera întregului Parlament, drept care autoritatea legiuitoare trebuie să respecte principiile constituționale în virtutea cărora o lege nu poate fi adoptată de către o singură Cameră (Decizia nr. 1.029 din 8 octombrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 720 din 23 octombrie 2008
DECIZIA nr. 341 din 21 iunie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/276568]
-
justiție presupune accesul la mijloacele procedurale prin care se înfăptuiește justiția, dar aceasta nu înseamnă că el trebuie asigurat la toate structurile judecătorești și la toate căile de atac prevăzute de lege, deoarece căile de atac sunt stabilite exclusiv de legiuitor (a se vedea, în acest sens, Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994). Nici reglementările internaționale în materie nu impun accesul la totalitatea
DECIZIA nr. 514 din 5 octombrie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/276781]
-
2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 16 martie 2022, paragrafele 56-58, invocând jurisprudența sa anterioară, a reținut că prevederile art. 61 alin. (1) teza a doua din Constituție conferă Parlamentului calitatea de unică autoritate legiuitoare a țării, iar, în virtutea acestui monopol legislativ, Parlamentul este singura autoritate publică ce adoptă legi. În sistemul constituțional român, regula este aceea că Guvernul nu dispune de dreptul de reglementare primară a relațiilor sociale, ci doar de dreptul de
DECIZIA nr. 89 din 5 martie 2024 () [Corola-llms4eu/Law/287636]
-
secundară. Cu toate acestea, Constituția instituie prin art. 108 alin. (3) și art. 115 alin. (1)-(3) competența Guvernului de a emite ordonanțe, deci o competență normativă derivată dintr-o lege de abilitare, adoptată de Parlament, prin care unica autoritate legiuitoare din România deleagă, pentru un interval limitat de timp, competența de legiferare în domenii strict delimitate de Constituție și de legea de abilitare. Mai mult, sub aspectul competenței de legiferare, Curtea a reținut că relația dintre puterea legislativă și cea
DECIZIA nr. 89 din 5 martie 2024 () [Corola-llms4eu/Law/287636]
-
ceea ce privește dispozițiile art. 274 teza a doua din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, arată că regimul pedepselor constituie expresia politicii penale a statului, fiind de competența exclusivă a Parlamentului, în calitatea acestuia de unică autoritate legiuitoare a țării. Potrivit art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituție, infracțiunile, pedepsele și regimul executării acestora se reglementează prin lege organică, astfel încât revine legiuitorului infraconstituțional competența să reglementeze, potrivit unor criterii ce țin de politica penală, incriminarea unor
DECIZIA nr. 211 din 9 aprilie 2024 () [Corola-llms4eu/Law/287784]