542 matches
-
fluier pe care îl ținea la gât pe tot timpul serviciului. Când se dădea deșteptarea, fiecare voia să mai stea măcar două minute în pat. După ce se oprea soneria, de regulă, ofițerii veneau imediat prin dormitoare să vadă cine mai lenevește, să prindă pe cineva asupra faptului. Or, David pleca din Comandament suflând într-una în fluier, ca să nu ajungă în situația neplăcută de a găsi pe cineva într-o postură necorespunzătoare. Dacă găsea și în aceste condiții pe cineva în
Așa ne-am petrecut Revoluția by Sorin Bocancea, Mircea Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
prosperitate. S-a Înserat, lampadarele din imensul parc s-au aprins și revarsă cu dărnicie o lumină Îmbietoare asupra caselor, pavilioanelor și muzeelor care și-au Închis porțile vizitatorilor. Rămân aleile umbroase, florile multicolore și grațioase, băncile pe care poți lenevi În continuare după un strop de răcoare. Căldura s-a mai potolit și parcul este invadat de tineri, copii, adulți doritori de conversație și mai ales destindere În aerul puțin mai răcoros al serii. Stau pe o bancă la umbra
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
care, de la a treia generație, Începe să-și risipească avuția. Membrii primei generații sunt inovatori ori Întreprinzători care se spetesc muncind; a doua generație păstrează avutul familiei; apar apoi copiii celei din urmă, care se Îngrașă, se prostesc și se lenevesc și Încet-Încet fituiesc totul. Știu că fac o afirmație dură, chiar o generalizare grosolană, dar totuși există un grăunte de adevăr În ea. Societatea americană a pornit pe o pantă descendentă În anii ’90, când cea de a treia generație
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
lanțul încântării ușoare și, puțin încurcat, s-a tras deoparte cu capul în jos, până s-a terminat danțul. Știam că această întâmplare îl va urmări toată viața, ca un act de trezvie, cum spun Sfinții Părinți, ca nu cumva lenevind sau desfătându-ne în cele lumești să uităm că diavolul nu doarme. Oarecine ar putea zice: „Ce bine o duceau elevii la Târgșor: muzică, dans etc”. Acesta a fost un moment, nu o stare continuă. Dar putem înțelege două lucruri
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
cu dezvoltarea unor relații sintactice, verbele trec dintr-o clasă în alta: a îmbătrâni Ț a-l îmbătrâni (necazurile) (verb de devenire) (verb de acțiune) a se plictisi Ț a-l plictisi (prietenul) (verb de stare) (verb de acțiune) a lenevi Ț a se lenevi (verb de stare) (verb de devenire) Raportul dintre subiect și desfășurarea planului semantic al verbului impune distincția între verbe subiective și verbe obiective. Planul semantic al verbelor subiective rămâne circumscris sferei subiectului. Fac parte din această
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sintactice, verbele trec dintr-o clasă în alta: a îmbătrâni Ț a-l îmbătrâni (necazurile) (verb de devenire) (verb de acțiune) a se plictisi Ț a-l plictisi (prietenul) (verb de stare) (verb de acțiune) a lenevi Ț a se lenevi (verb de stare) (verb de devenire) Raportul dintre subiect și desfășurarea planului semantic al verbului impune distincția între verbe subiective și verbe obiective. Planul semantic al verbelor subiective rămâne circumscris sferei subiectului. Fac parte din această categorie: • verbe existențiale: a
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
tați abstracți. Copiii aceia rămân relativ de izbeliște sau cu bunica. Iar pentru femeile care într-adevăr câștigă și rezolvă problemele financiare ale familiei, rezultatul este adesea o familie destrămată, cu copii lăsați aiurea și needucați, adesea cu bărbați care lenevesc și beau. Dacă pleacă bărbații, femeile preiau de regulă copiii și vârstnicii din familie. Dar în foarte multe cazuri pleacă femei. Nu există un sprijin foarte serios legat de copiii acestora, deși sunt mari contributoare la produsul intern brut. Este
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
nici nu au observat frumusețea apei întunecate sau raza de lumină ce scălda din când în când chiparosul cu brazde gri și se oglindea în frunzele verzi de laur. Ochii lor erau fixați pe un mocasin de apă uriaș ce lenevea pe o rădăcină de chiparos - pe un genunchi, cum îi spun oamenii mlaștinilor - ce ieșea din apă înălțându-se cam până în dreptul capului D-nei plantelor. Prora bărcii, unde stătea ea, se izbise de genunchi și se oprise, din fericire fără
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
poate aminti decât o mică parte - prima țigară de dimineață sau cea de după o masă. Adevărul este că țigările mai curând sporesc, indirect, plictiseala, căci te fac să te simți fără vlagă și în loc să fie activi, fumătorii au tendința să lenevească, plictisiți, calmându-și chinul lipsit de nicotină. lată de ce este atât de important să contracarezi spălarea creierului. Cum fumătorii au într-adevăr tendința să fumeze când sunt plictisiți și cum ni s-a spus dintotdeauna că fumatul înlătură plictiseala, nu
În sfărșit, nefumător by Allen Carr () [Corola-publishinghouse/Science/92303_a_92798]
-
sală. Marsilianu și Perpinian, cei doi frați care vor să își salveze mama (din far, de bărbații care o înconjoară, de ea însăși) își fac de lucru pe la capetele primelor rânduri. În vremea asta, pe scenă, Cățeaua dansează, alte personaje lenevind, zâmbind, observându-ne din fundal. Frații vor urca de îndată pe scândură și vor depăna, în ritm de road movie, povestea unei copilării cu tatăl absent și o mamă care nu seamănă cu celelalte („De ce face mami așa? De ce nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
vaganți... Nu-ți slăvi buricul adânc, alături de ghizdul statornic și umed al fântânii. Și mai ales, o, mai ales ferește-te să-ți preamărești genunea, prăpastia cărnoasă a bucuriei suculente dintre coapse, văile fericirii intime... Undeva, departe, pe o pajiște lenevită la marginea unui râu lat și lin, lucrat în sepia, c-un cer profilând o imensă catedrală gotică, la periferia străvezie a orașului, se agitau niște domni mărunți, cu barbișon și mustăți învolburate, îmbrăcați în frac, acoperiți cilindric de jobene
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
împrejurări. Prințesa avea un temperament năvalnic, neastâmpărat, activ, exuberant, pietatea ei era entuziastă, studiile fervente, firea impetuoasă, imaginația debordantă și mistică. I se spunea Vârtej. Nu putea suporta să stea fără să facă nimic sau ca în jurul ei lumea să lenevească. La douăzeci și patru de ani, de la Napoli, îi scria mamei sale aceste confidențe care ne oferă taina firii sale: "Marea e verde și cenușie; pe creasta albă a valurilor pare să lucească fosforul. Este o lume sălbatică și un muget sălbatic
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
deal. Toți au fost de acord. Era pentru noi o dorință arzătoare de cunoaștere, o încercare prematură de a ne elibera, chiar și pentru câteva ore, de sub tutela părinților. Mai degrabă, ei, ceilalți, aveau nevoie de libertate, eu eram liber. Leneveam ziua întreagă la umbra unui copac sau la umbra gardului să văd cine vine și cine pleacă pe stradă. La ora aceea nu trecea nimeni și atunci mă gândeam la tata, doream să ajung la vie, pe deal. Eram mândru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
că este încă funcțional ... și eventual cu internat în care să cer voie a locui în cele câteva nopți. Dar ... stupoare... Peste tot uși deschise, geamuri sparte, fân împrăștiat pe parchet sau dușumele. În sfârșit, de la un vagabond bătrân ... ce lenevea pe un așternut de fân ... aflu că în aceste camere au stat caii nemților până la plecare. Norocul meu. Într-un colț de cameră alăturată, mi-am făcut și eu un pat din fân, ales a fi mai puțin rânced (majoritatea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
viață aspră în pustia Iordanului și s-a ostenit cu postul și cu rugăciunea, hrănindu-se doar cu miere sălbatică și cu lăcuste ca un adevărat înger în trup, cum este zugrăvit și în icoane”, ne spune preotul. Fericitul Ioan, nelenevindu-se de mântuirea sa și nici de a altora, lupta prin cuvânt, învățându-i și pe alții să facă la fel. Apoi și pe cei leneși îi învața să-și omoare patimile, iar trupurile să lesupună duhului. După aceea, fericitul
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
viață aspră în pustia Iordanului și s-a ostenit cu postul și cu rugăciunea, hrănindu-se doar cu miere sălbatică și cu lăcuste ca un adevărat înger în trup, cum este zugrăvit și în icoane”, ne spune preotul. Fericitul Ioan, nelenevindu-se de mântuirea sa și nici de a altora, lupta prin cuvânt, învățându-i și pe alții să facă la fel. Apoi și pe cei leneși îi învața să-și omoare patimile, iar trupurile să lesupună duhului. După aceea, fericitul
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
Teologia. Integrala publicisticii religioase, p. 131. Canonul 3 al Sinodului al IV-lea Ecumenic spune: "Au venit la Sfântul Sinod (înștiințare) că oarecari din cei numărați în cler, pentru mârșav câștig, se fac năimiți streinelor averi și lucrează lucruri lumești, lenevindu-se despre liturghia lui Dumnezeu și alergând prin casele lumenilor și primind asupră-și încredințări de averi pentru iubirea de argint. Deci, au hotărât sfântul și marele Sinod ca nimic de acum înainte, nici episcop, nici cleric, nici monah, să
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
Și-au dorit ca rugăciunea să fie cât mai curată, cât mai aproape de adevăr, săvârșită cu toată dăruirea și din toată ființa omului. „Privegheați și vă rugați”, ne îndeamnă Iisus Hristos, mai ales „să ne rugăm totdeauna și să nu lenevim”. în biserică, cerem ajutor și sprijin de la Dumnezeu, rugându-ne: „Sprijinitor sufletului meu fii, Dumnezeule, că umblu prin mijlocul a multor curse. Izbăvește-mă de ele și mă mântuiește Bunule, ca un iubitor de oameni.” Prin rugăciune, se face
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
vom umbla în căile Domnului. Este tocmai ce ne spune Sf. Ap. Pavel: „Dacă trăiți cu Duhul, cu Duhul și să umblați.” Domnul și Mântuitorul Iisus Hristos ne îndeamnă: „Privegheați și vă rugați!”. Să ne rugăm și să nu ne lenevim. Biserica cere ajutor și sprijin permanent de la Dumnezeu rugându-se: „Sprijinitor sufletului meu fii Dumnezeule, că umblu prin mijlocul a multor curse, izbăvește-mă de dânsele și mă mântuiește, Bunule, ca un iubitor de oameni.” Prin rugăciune îl slăvim pe
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
câini vagabonzi pe ogoare, solitari sau În grupuri de asalt, hălăduind bezmetici, probabil Înfometați. Iar asta În partea cea mai civilizată a țării. Mai În interior a fost și mai provocator. La toate parcările, câțiva câini leșinați de foame sau lenevind, sătui, după ce au fost omeniți de trecători. Și cerșetori sau fel de fel de indivizi și individe care-ți oferă ceva sau formulează cereri de ajutor. La autogara Deva, lângă gară, popas obligatoriu pentru cei ce tranzitează, o lume agitată
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
cărnii devine mult mai bună decât cea a "obezilor artificiali". Porcul are nevoie, ca și omul, de mișcare și aer liber. Interesante sunt și dimensiunile intestinelor; porcul domestic le are cu aproape doi metri mai lungi. Ineficient, cojile de cartofi "lenevesc" aparatul digestiv. M-am uitat la microscop și mi s-a arătat că irigarea sangvină a intestinelor porcului sălbăticit este mult mai bogată. Constatare colaterală: conținutul intestinelor este bogat în pene. E clar că porcului sălbatic îi plac fazanii și
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
de înmormântare, corifeul îi observă pe grecii sosiți cu torțe aprinse în mâini, cărora Talthybios le cere să incendieze Troia înainte de a se întoarce la casele lor : Luați aminte, ofițerilor însărcinați s-aprindeți a lui Priamos cetate, să nu vă lenevească torțele în mâini, dați foc orașului, culcați-l în ruină, ca să putem începe, bucuroși, călătoria de la Ilion spre casă. Deplângând soarta ei și a orașului (focul mi-a cuprins cetatea. [...] Troie [...] arzi în focul pus de ahei ; pe noi ne
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
cu cea mai mare audiență de vineri seara pentru a programa "Trei pentru Crockett", trei episoade la rînd toate preocupate de personajul principal. În termenii construirii de imagine, albul este culoarea favorizată: Crockett poartă adesea sacouri albe, conduce mașini albe, lenevește pe plaje cu nisip alb și curtează frumoase femei albe. Ca în melodramele tradiționale, negrul reprezintă pericolul, misterul, nesiguranța și răul. În puține alte seriale au apărut atîtea cadre nocturne, întunecate, amenințătoare, în care formele și siluetele luminate apar ca
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
cu teamă și speranță. Într-un târziu, am deschis cu anevoie ochii, auzindu-l pe Mircea: Ce faci, măi, Bălule, ne-ai speriat al naibii! Ia spune, cu cine vorbeai în somn? Cum? Hai, scoală-te, că avem treabă, nu lenevi! 6. SĂPAREA FÂNTÂNILOR sau EXERCIȚIU DE SUPRAVIEȚUIRE Se zice că viața a apărut pe Pământ din oceanul planetar. Probabil. Ceea ce știm cu siguranță e că în absența apei tot ce e viu moare. Obstacolul cel mai puternic în confecționarea chirpicilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
să-l întrebe dacă vrea o cafea. A refuzat-o politicos. — Mă bucur că v-ați întors, într-un final, am fost foarte îngrijorată. — Și eu mă bucur, tanti Apostolescu. Și eu... Atât i-a spus, după care a mai lenevit câteva minute, simțindu-și pe rând toate vânătăile și rănile. Îl durea tot corpul și mai ales oasele. S-a ridicat, slăbit, cu mâinile tremurânde și stomacul ghio- răindu-i de foame. Îi venea încă să vomite, dar n-avea ce
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]