557 matches
-
acele momente se născuse din nou doar pentru a lua parte la o bucurie măruntă pe care o împărțea cu noi trăindu-și simplu propriul prezent. Aradul nu mai văzuse atâta zăpadă de mult timp și nici Mureșul care aburea lenevind sub cruste de gheață. M-am oprit o clipă să privesc împrejur. Eram singuri în parc... doar urmele noastre și-un chef nebun de distracții. Îmi țineam respirația și-am deschis brațele să pun o linie între cer și pământ
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
lung la mine, dar mi-am dat seama că de fapt nu mă vede. Îndărătul ochelarilor, ochii lui albaștri rotunzi păreau chinuiți. — Stroeve! l-am strigat. A tresărit puțin, apoi a zâmbit, dar era multă tristețe în acest zâmbet. — De ce lenevești în modul ăsta rușinos? l-am întrebat în glumă. — N-am mai fost de mult la Luvru. M-am gândit să vin să văd dacă mai au vreo noutate. — Bine, dar îmi spuneai că trebuie să termini un tablou săptămâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
le aruncam regulat firimituri de pâine. După o săptămînă-două controlam cu ceasul dacă matinalii mei oaspeți mă vizitau exact la aceeași oră. Ei da, așa de exact, parcă aveau și ei un ceas potrivit după al meu. Într-o zi, lenevind în pat, am neglijat să le pun porția obișnuită. Ei veniră, ca de obicei, fără să găsească nimic de mâncare. Se plimbau nervoși pe bordura ferestrei, gângurind mirați, zburau pe aproape în văzduh, se întorceau iar bătând cu aripile în
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
să plec în provincia mea natală, Mino, iar de-acolo, să mă duc la Azuchi pentru a-l vizita pe Seniorul Nobunaga. Întrucât îi voi spune Domniei Sale povestea voastră, vă propun să mergeți direct în Harima. Desigur, nu vreau să lenevesc nici o zi, spuse Kanbei, dar apoi privi, cu îndoială, chipul lui Hanbei. Ești încă bolnav și mă întreb cum îți va afecta sănătatea o călătorie neașteptată. — Oricum plănuiam ca azi să mă scol. Dacă mă las învins de boală, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
fiecare fir de iarbă. — Uite și Muntele Bodai, murmură Hideyoshi. Ridicând privirea spre munte, și-l aminti pe stăpânul acestuia, Takenaka Hanbei, călugărul de pe Muntele Kurihara. Când își amintea acum la acele vremuri, era recunoscător că nu petrecuse nici o zi lenevind, în acea scurtă primăvară a vieții. Răsturnările din tinerețe și luptele acelor vremuri făcuseră din el ceea ce era acum și simțea că fusese, într-adevăr, binecuvântat de acea lume întunecată și de curentele tulburi de pe străzile ei. Hanbei, care-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
curând. Am rugat-o pe mama să mă ajute. M-am gândit că ea o să știe ce-i de făcut. Trimite pe cineva în seara asta, un individ pe nume Dave. O să mă ducă la un fel de întrunire. Dan lenevise în casă toată ziua, rezemându-și capul de tocurile ușilor și de cuverturile cu model. Dumnezeule, cât putea să o enerveze pe Carol privirea lui mahmură! Niciodată nu o mai scârbise în halul ăsta. Era atât de demoralizant. Și acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
am aruncat ochii trudiți peste câteva din poveștile alea, în căutarea neobișnuitei forțe erotice. Am citit-o pe cea intitulată „înaltul stil ironic“. Era vorba de un vagabond care folosea exclusiv citate din Shakespeare. Nu făcea decât să cerșească, să lenevească și să mai ciupească și el câte ceva, dar în tot acest timp vorbea din Shakespeare. Mi-e greu să vă explic ce pacoste mai era și vagabondul ăsta. Oricum, până și eu am reușit să-mi dau seama că dialogul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
se mărginesc în a privi pergamentul cu atâta încântare, încât îți vine a spune că tocmai acesta a fost scopul încrâncenării lor. Amândouă știu bine că, nu după multă vreme, atunci când se va observa că bărbații au prins a se lenevi ori deda unor treburi prea lumești, dăunătoare, prin pildă, generației mai tinere, cârmuitorii vor da iarăși semnalul pregătirilor de luptă. Adică vor începe un alt război. Și povestea se va repeta. Morții vor fi înmormântați tot în câmpie, noaptea, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
a ocupa un post de asistentă la orice spital din țară. * Fetele mai aveau doar o singură zi când își propuseră să mai zăbovească în Iași. Olga veni cu propunerea: - Hai să nu facem nimic astăzi. Dar nimic, înțelegi! Să lenevim, să omorâm timpul. - Olga, e adevărat, e o zi așa de frumoasă! - Ce părere ai dacă am merge în Copou, să privim lumea pe alei... să mergem la Teiul lui Eminescu, să ne spunem rugăciunile de suflet, ca un fel
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
a cui aprobare. Căutăm pește. Cu aprobarea șefului marii unități, și a primarului localității pe al cărei teritoriu se găsește barajul. Dacă-i așa, hai să stăm de vorbă. Hai. Ăla s-a adresat, apoi, trupei de militari-braconieri. Voi nu leneviți. Cât noi stăm la parlamentări, voi dați-i bătăi. Scoateți captura din matiță. Și o răsturnați în sacii noștri, și, sacii, duceți i, rapid,în autocamion. Ioane: tu ce pretenții ai? Să-mi faceți parte, cu doi-trei saci, plini cu
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
la matematică, trebuie să am grijă de el! Dar în ultimele săptămâni ale trimestrului trei profesorul Ion Vodă a început să nu mai vină la școală. Spre sfârșitul anului școlar a intrat în viața lui Tamba. Era duminică dimineața și lenevea în pijama. A auzit glasul mamei și al unei femei însă n-a dat importanță și a citit în continuare romanul care i se părea mai captivant decât probabila vecină. Ele continuau să discute vesele când deodată pătrunse mama lui
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
se întorc ea se întristează motivat: iar se despart. Intră în curte abătută, lui îi pare și mai rău însă n-o arată. Niciodată nu o va arăta! În ziua următoare s-a trezit la 6 a.m. însă a mai lenevit în pat; vorbește cu tatăl său îi spune ce dorește unchiul Titi de la el; taică-său mulțumit îl întreabă dacă a luat dimineață micul dejun: Mănânc o ciorbă de burtă la unchiul! - Hopa, ai intrat și tu în rândul bărbaților
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
gestul și îndrăzneala ei, bazate pe impulsuri nestăvilite. Când îl vedea, era printre fetele de vârsta ei și îi făcea voioasă semn cu mâna de departe< îi răspundea la fel. Pe Flora nu o va mai întâlni niciodată. Duminică dimineața lenevește citind o carte până pe la 8 în pat. Mamă-sa curioasă îl întreabă când apare îmbrăcat, gata de plecare: - De ce nu mănânci? Cum te descurci la serviciu, este greu? - Mă duc la Delfinul. Este foarte interesant! Îi povestește ce face
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
Copilași și copilițe, Băiețași și voi fetițe Hai cu toții să strigăm: „Primăvară cu alai Vino și la noi pe plai”. Vara Cu călduri dogoritoare Și cu ploi răcoritoare, Care se succed deodată, Vara a sosit îndată. Păsările ciripesc, Greierii toți lenevesc, Dar auzi strigând deodată, Din valea îndepărtată, Copiii care strigau în gura mare: „Vară, tu ești cea mai tare!” Motorga Diana-Andreea, clasa a VII a Școala Gimnazială Malovăț Mehedinți profesor coordonator Colibășanu Monica Mihai Eminescu - biografie în versuri S-a
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
La Télégramme de Brest Înainte de anii ‘70. O văzu Îndreptîndu-se spre dulap și Înhățînd niște haine pe care i le aruncă. - Avem Întîlnire la ziar. - Avem? - În mod evident nu te poți descurca fără mine, decretă ea. Și apoi, ai lenevit destul În pat. Se Îndreptă spre ușă. - La drum! Ai să-mi explici cum se face că un trăgător ca dumneata, cu note atît de bune la evaluări, și-a putut rata ținta de șase ori la rînd. 16 Cerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
dar să îmi pară bine! Pot să-mi înfig temeinic picioarele-n pământ, Pot să pășesc alături de mari și de mai mici; Pot să îți fiu prieten când ceilalți nu îți sunt, Pot fi dușmanul aprig, ... indiferent ce zici! Pot lenevi întruna, simțind că-s ostenit, Pot alerga continuu fără un țel precis; Pot să adorm o clipă de visuri stăpânit, Pot să fiu treaz o viață, dar să trăiesc în vis! Iarăși prin sat... După mulți ani mă întorc iar
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Mai avea rost să se schimbe în haine de zi, dacă știa sigur că nici azi n-o să iasă din casă? Nu mai bine ar fi să rămînă în cămașa de noapte, dacă tot n-o să facă altceva decît să lenevească la televizor, sau cel mult să frunzărească vreo carte? Se duse la baie și începu să se privească nemișcată în oglindă. Cu stilul ăsta de viață în curînd o să ajungi o cîrpă, începu să și spună, simțind cum amețește, cercetîndu-și
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
l-a umplut pe general de rușine până în măduva oaselor. Dar el îi cunoștea temperamentul și și-a început misiunea cu conștiinciozitate. După multe luni fără rezultate, a găsit, în cele din urmă, bărbatul potrivit, care se numea Hsueh Huai-yi, lenevind într-un bordel, în care se pare că era foarte renumit pentru dimensiunea și forța Armei sale yang. Hsueh Huai-yi era vânzător ambulant de afrodiziace și alte medicamente și, după toate relatările, se pare că era foarte „bine dotat”. Împărăteasa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
Într-adevăr capul cârlionțat al domnișoarei Filcz. Mai exact, capul de dimineață, fără pelicula subțire de fard care Îi sublinia aerul inexpugnabil de castel teuton. Iolanda pur și simplu, Înainte de a se hotărî să fie cumva pentru Încă o zi. Lenevind sub cearceaf, cu tâmpla lipită de umărul lui, părea un vâsc vermion În care pulsa egal o inimă de Împrumut. Închise ochii. Își pipăi obrazul țepos, pomeții ascuțiți, buzele cărnoase. Cu vârful limbii obtură pentru o clipă fisura dureroasă dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
condiționat, proxenet și escroc patentat, a fost mai dur. Răspunsul lui la „Bună, căcatule!“ a fost „Ești un labagiu alb“. El a lovit primul. Am făcut schimb de pumni aproape un minut, sub privirile unor membri ai găștii Chopper, care leneveau pe verandă. Era pe cale să mă învingă și aproape că am recurs la baston - treabă cu care nu devii legendar. În final am făcut o manevră à la Lee Blanchard, i-am ars niște lovituri succesive la mansardă și la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
pământul, Rahela era deja amețită de vin și de plăcere. Nu și-a amintit mai apoi cum picioarele i s-au lipit de pământ, cum sângele s-a întărit - ea zâmbea prin somn. Plină de veselie și de încredere, a lenevit în cort cele trei zile, adunând lichidul prețios într-un bol de argint - pentru că primul sânge al unei virgine era o ofrandă neprețuită pentru recolte. Au fost cele mai liniștite și mai senine zile din viața ei. De cum femeile și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
fiu mai aproape de oamenii cu recomandările cele mai bune. Unul dintre ei aproape m-a orbit cu tratamentele lui. Am Încercat să pictez În continuare, dar mă temeam să nu-mi suprasolicit ochiul bun. O bună parte din timp am lenevit, mă tem, am lenevit și m-am simțit deprimat. Am avut momente când m-am gândit serios să mă sinucid. Singurul lucru care m-a salvat a fost faptul că am Întâlnit-o Întâmplător pe Emma la Düsseldorf, unde venise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
cu recomandările cele mai bune. Unul dintre ei aproape m-a orbit cu tratamentele lui. Am Încercat să pictez În continuare, dar mă temeam să nu-mi suprasolicit ochiul bun. O bună parte din timp am lenevit, mă tem, am lenevit și m-am simțit deprimat. Am avut momente când m-am gândit serios să mă sinucid. Singurul lucru care m-a salvat a fost faptul că am Întâlnit-o Întâmplător pe Emma la Düsseldorf, unde venise În vacanță. O cunoscusem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
lunii septembrie, la care Henry participă cu rigurozitate. — Nu e nevoie să vii chiar În fiecare zi, James, Îl asigură Compton. Dar, dacă nu apărea timp de o zi sau două, actorii aveau tendința de a lăsa accentul să se lenevească sau de a introduce contribuții proprii, neautorizate. Oricum, era inutil să stea acasă, prefăcându-se că lucrează. Gândurile Îi erau acaparate de piesă. Uneori, Compton se arăta iritat de comentariile și Întreruperile lui, dar actorii le răbdau cu bunăvoință. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
ud, către așternutul unde era de așteptat de la el să compună versurile acelea nemaiauzite cu care ar fi izbutit să-i izbească până și pe neasemuiții Bacovia și Eminescu cap în cap. Dar el mai mult nu compunea. Toată ziulica lenevea, se întindea și se scobea cu degetul ales într-o nară, până și-l murdărea și, apoi, bineînțeles, nu mai putea să se înțepe tocmai la degetul ăla. Treceau suratele și funcționarii, tăbărau muieri și lucrători de la nouă străzi
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]