548 matches
-
uita Paradisul? Nevoia religioasă e răspunsul negativ. Într-un simpozion care ar reuni pe Platon și pe romanticii germani, s-ar spune aproape totul despre iubire. Esențialul ar trebui însă adăugat de Diavol. Acel ce a refuzat sfințenia, dar nu lepădarea de lume, își face dintr-o divinitate dezabuzată ținta devenirii lui. Când te adresezi lui Dumnezeu, fă-o cu pronumele, fii singur, - ca să poți fi cu El. Altcum ești om - și nu vei sta niciodată față-n față cu singurătatea
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
și griji. Niciodată idei. Și doar numai conceptul nu e vulgar. Noblețea abstracției le e necunoscută, căci, zgârciți cu puterile lor, ei nu-s capabili de-a cheltui energii pentru a hrăni ceea ce nu e: ideea. Vulgaritatea: lipsa de abstracție. Lepădarea patetică de lucruri fixează cei doi poli ai simțirii: o iubire fără iubire și o ură fără ură. Iar universul se tranformă într-un Nimic activ, în care totul este pur și fără de folos ca întunericul într-un ochi de
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
dată ce un exercițiu atât de străvechi te subjugă și te cucerește. Se prea poate însă ca rostul gândirii pornite pe cărări proprii să nu fie altul decât încordarea în contradicții și adâncirea în irezolvabile. Nicăieri mai mult ca-n lepădarea de lume nu le putem atinge mai ușor. Infinit reversibilul extaz, străpungând înălțimile detașării, creează o dezorientare care este sursă de probleme, de neliniști și de întrebări. Într-un spirit urgisit de excesul de gânduri, dezmierdările și horcăiala consecutivă împreună
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
cum se pare că făcea Koch, ci În fiecare „individualitate“ În parte. Acești fanatici ai goliciunii au impresia că dețin unicul acces la secretele lăuntrice ale vieții, mi-am spus Înverșunat. Printr-un gest atât de strident, cum ar fi lepădarea hainelor, străinii se vor elibera de toate atributele secundare, vor Încălca barierele și tabuurile, și se vor contopi Într-un colectiv pe cât de exaltat, pe atât de insultător, Îmbrăcați doar În numele lor. Pentru mine asta părea o sumă care era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
lui Cuptor", la Dobrești, "un sat binecuvântat de Dumnezeu cu oameni credincioși". Încă de la o vârstă fragedă..." etc.). Nu cred că așa se sărbătorește un slujitor, un rob al lui Dumnezeu, un om care a ales, prin călugărie, nu doar lepădarea de lume, ci și lepădarea de sine. Cei care asmut asupra lui toate hergheliile preamăririi lumești nu-i fac nici un serviciu"129. Este fără îndoială un discurs critic la adresa clerului, care, așa cum aminteam în deschiderea prezentei teze, se răsfrânge asupra
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
sat binecuvântat de Dumnezeu cu oameni credincioși". Încă de la o vârstă fragedă..." etc.). Nu cred că așa se sărbătorește un slujitor, un rob al lui Dumnezeu, un om care a ales, prin călugărie, nu doar lepădarea de lume, ci și lepădarea de sine. Cei care asmut asupra lui toate hergheliile preamăririi lumești nu-i fac nici un serviciu"129. Este fără îndoială un discurs critic la adresa clerului, care, așa cum aminteam în deschiderea prezentei teze, se răsfrânge asupra Bisericii, lucru arătat explicit și
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
Azi îmi vine să râd amar amintindu-mi de aceste argumente. Meseria mea? Ce meserie? N-am fost niciodată altceva decât un cioplitor oarecare de cruci; un sculptor prost, ratat. Sănătos? Cât de sănătos am fost? Dragostea am trădat-o. Lepădarea de păcate? Iov credea că Dumnezeu îl va auzi până la urmă și-l va ajuta să câștige procesul său împotriva lui Dumnezeu însuși. Eu, lepădîndu-mă de păcate, le spoream în realitate, le adunam pentru procesul pe care, asta mă deosebește
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
le-au făcut numărătoarea după porunca pe care o dăduse lui Moise Domnul. $5 1. Domnul a vorbit lui Moise, și a zis: 2. "Poruncește copiilor lui Israel să izgonească din tabără pe orice lepros, și pe oricine are o lepădare de sămînță, sau este întinat prin atingerea de un mort. 3. Fie bărbați, fie femei, să-i scoateți afară din tabără; să-i scoateți afară, ca să nu spurce tabăra în mijlocul căreia Îmi am Eu locuința." 4. Copiii lui Israel au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85128_a_85915]
-
Numai streinii de rituri creștine pot dobândi împământenirea. Art. 8. Împământenirea se dă de puterea legislativă. Numai împâmântenirea aseamănă pe strein cu românul pentru exercitarea drepturilor politice. Art. 9. Românul din orice stat fără privire către locul nașterii sale, dovedind lepădarea sa de protecțiunea streină, poate dobândi de îndată exercitarea drepturilor politice prin un vot al Corpurilor Legiuitoare. Art. 10. Nu există în Stat nici o deosebire de clasă. Toți românii sunt egali înaintea legii și datori a contribui fără osebire la
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
hotărât să se despartă de Isus din proprie voință, prin liberul său arbitru, astfel spus, printr-un proces deliberativ strict rațional, neinfluențat de nimeni. Diavolul, crede Origen, n-a reușit să-l pervertească total și irevocabil, dovadă fiind remușcarea și lepădarea de banii murdari. Natura sa păstrase acel „rest de bunătate” care-i permite să constate și să cântărească efectul faptei sale. Dar abia retrezit la realitate, Iuda ia din nou o hotărâre greșită, împins tot de către diavol. Pentru a explica
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
moarte”. Textul are dreptate. Abia atunci ne iartă cel de alături. Dar pînă una, alta, ne scuipă silindu-ne să căutăm izolarea. Ne alungă. Ne alungăm apoi noi înșine. Cînd ajungi să te desconsideri, contururile vederii tale se schimbă. Și lepădarea de sine, fără o umplere, e și mai dureroasă. Viața apare un fals, n-are rost să-l aperi iar mîntuirea, o utopie care revelația nu mai coboară odată... Un rost pierdut al rațiunii care nu mai poleiește nimic din
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
tine Însuți, să crezi În el cu atîta fervoare Încît, În jurul tău, pe o distanță de cîțiva kilometri, să reușești a tăia maioneza oricărei liturghii, să-ți Înscenezi un botez ca și cum ai da pe goarnă un cîntec de lepădare, să-ți arvonești noapte de noapte capcanele. ...Despică-i limba, fă-o să semene leit cu cele două testamente! Ceea ce se știe nu poate fi deranjat În următoarele stări: cînd se-mpreunează cu martirii neamului, dîndu-le din sămînța sîngelui său
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
spun: să zicem că deocamdată mi-e bine, să zicem că de la jumătatea acestui poem voi Înnebuni, să zicem că nu voi Îmbrăca sfînta cămașă de forță, dar deocamdată mi-e bine... Condimentez textele sacre: ienibahar pentru exod, piper pentru lepădare, cuișoare pentru răstignire. Fac și eu ce pot să amîn sosirea celeilalte jumătăți a poemului. Tai cu securea o felie groasă din pîinea tatei, și tăișul Își pierde luciul În aluatul părintesc. Mi-e teamă, totuși, atît de teamă mi-
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
nerăbdătoare capătul lumii să se oprească-n rărunchii mei, iar muștele să atace cerul, iar lemnul să se răzvrătească pe cruce. E tăcere... Nu se aude decît rumegatul marilor ierbivore din staulul icoanelor, vine doar o boare de vînt dinspre lepădarea omului de către om, dinspre vînzarea fără factură a lui Dumnezeu. Ridică-te, femeie! și vestește Începerea acestui carnaval, legalizat și autentificat, cu Înalta Încuviințare a procleților de la sanepid. Putem mînca În voie, putem În voie să ne ospătăm cu resturile
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
de literă trufașă ce-mi hăituiește numele. Prin ce formulă matematică furișată-n trupul meu, și celebră ca sosirea unui Înger, Încreștinez În amonte, astăzi, mersul de fiară al lucrurilor!? Ce cuțit de argint scrijelește-,n mine, acum, tratatele hermetice-ale lepădării!? Plouă... Sus În cerurile lăuntrului meu ciozvîrta lunii e roasă de larve; aici pe pămînt mama arde cu tăciune aprins foetusul de lele din pîntece. Dar deocamdată mi-e bine... Eu sting cu var, atît cît pot stinge doar cu
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
niciodată nu va fi omul mai rău În moarte, decît acolo unde moartea Însăși va fi fără de moarte.” Dar eu nu mă tem. Continuu să alerg pe străzi, vestindu-mă numai dinspre partea necositorită a insomniei, ca un hram al lepădării de frate, ca o agapă petrecută-n groapa albită de varul leneș al trecerii timpului, altfel decît În ghicitură. Sunt pregătit să rup himenul dintre viață și moarte, să rup liliacul cum ai rupe o pîine pe masă, și deodată
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
Aud cum urlă lupii. PÎnă la Încheietura mîinii mă lucrează un botez pe care-l răstorn cu tot cu apa silnică și caut să păstrez În curățenie și- n taină remușcarea. Răsturnat În scaun, mărturisesc pe gură un cîntec de lepădare. Între cer și pămînt, icoanele ― marile acrobate ce păstrează Încă vie imaginea de cerșetor bătrîn a lui Dumnezeu cîntînd o melodie năstrușnică la ultima vioară cu efect Întîrziat. Doar așa..., fiindcă ne aflăm Între cer și pămînt. Anul cînd se
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
să mă pot gândi mai profund la cele aflate, dar o altă întrebare a țâșnit din adâncuri: „Care sunt păcatele strigătoare la cer?”. Și iar șirul păcatelor strigătoare la cer se rânduiau ca pe carte: „Uciderea de bunăvoie sau sinuciderea; lepădarea de credință; asuprirea săracilor, a văduvelor și orfanilor; oprirea nedreaptă a plății datorate altora.” Ca un ecou al întrebării de dinainte, a venit încă una: „Care sunt păcatele străine?” Și răspunsul a curs la fel de limpede: „A sfătui pe altul la
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
vreme, înainte de a-și cunoaște durerea, odată cu prima romanță de clopot. Lipsa rădăcinilor crucii cufundată în apa botezului sperie. Treizeci de arginți și poți abandona pentru o vreme plugul înțelenit între coaste. Inima rupe cuțite odată cu primul cântat al cocoșului. Lepădarea de sine nu-i un păcat când sinele este pustiu, când Dumnezeu a rămas în urmă cu doi pași, cu douăzeci de pași, cu douăzeci de ani de pași, iar tu încă te mai încăpăținezi să te arunci ca înecatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
un mormânt pe dinăuntru. Vocea ei, o respirație a cerului în rădăcini. Oglinda mirarea de sine, râsul de sine, batjocora de sine, mulțumirea de sine, amăgirea de sine, fuga de sine, violul de sine, dorul de sine, dezgustul de sine, lepădarea de sine, tristețea de sine, singurătatea de sine. Singurătatea lăsa urmă de fard în oglindă. 39. La balamuc, gândurile nu puteau fi îmbrăcate în cămașă de forță. La balamuc, gândurile tropăiau în voie precum o herghelie de cai sălbatici înfometată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
pe limbile ceasului. Într-o fotografie alb-negru, se făcea zi, se făcea noapte: năvodul cu stele stinse fericea cimitirul, Petru cel mai neîndemânatic pescar. Petru număra iluziile, cântărea nimicul, aproxima absența și o lua de la capăt. Promisiune, amăgire, deznădejde și lepădare deopotrivă, înainte de cântatul cocoșului. "Saule, tu ești cel dintâi chemat, de azi înainte vei fi pescar de oameni, te vei numi Petru și pe această piatră voi zidi biserică." "Saule, bate vântul a furtună în clepsidră, este vremea zidurilor crescute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
raportat mereu la impersonalitatea sfinților. În mânăstirea Fântânele, un Dumnezeu mic, uscățiv, pleșuv, ochi întunecați, barbă rară, frunte ridată, lăudat zi și noapte pe Sfânta Sfinților. Alți Dumnezei, la lumina opaițului, intermediau iluzii. Pe malul lacului, în livadă, Iuda împărțea lepădările. La ora două, înainte de duminica Tomii, dormea și crucea de pe catedrală. Plopii, ca niște străjeri leneși, moțăiau în propriile armuri. Straturile de flori din jurul fântânii roșeau privind stelele în ochi. Băncile, parcă bolnave de osteoporoză, își oblojeau încheieturile. Peste morminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
nord: Drumul crucii, cu Iisus și cei doi tâlhari ducându-și crucile, apoi Răstignirea lui Iisus între cei doi tâlhari, o mare desfășurare de personaje care iau parte. Pictura este deteriorată. În registrul următor sunt scene din Pătimirile Mântuitorului: Întreita lepădare a lui Petru, apostolul este redat de trei ori cu diferite personaje; de remarcat este ultima lepădare când stă lângă foc și se leapădă de Iisus ridicând mâinile, Iisus în fața lui Pilat, care stă sub baldachin, iar un ostaș îi
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
cei doi tâlhari, o mare desfășurare de personaje care iau parte. Pictura este deteriorată. În registrul următor sunt scene din Pătimirile Mântuitorului: Întreita lepădare a lui Petru, apostolul este redat de trei ori cu diferite personaje; de remarcat este ultima lepădare când stă lângă foc și se leapădă de Iisus ridicând mâinile, Iisus în fața lui Pilat, care stă sub baldachin, iar un ostaș îi toarnă apă să-și spele mâinile în semn de nevinovăție față de hotărârea luată față de Iisus, Batjocorirea lui
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
lîngă Ingrid, i-ar fi povestit acesteia tot - poate l ar fi iertat, convinsă că o asemenea mărturisire nu pornește decît dintr-un imens regret; dintr-o astfel de spovedanie putea să Încolțească o mare iubire. Păcatul, uneori, purifica, după lepădare; Francisco de Assisi ajunsese chiar sfînt; ce-ar mai fi fost de zis de Maria din Magdala? Dar lucrurile, văzute astfel, denaturau esențialul: fiecare trebuia să dea seamă pentru faptele sale. Ingrid era departe; sentimentul de vinovăție al lui Thomas
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]