1,038 matches
-
Oamenii și cărțile 1. Meseriile cărții. Meserie nouă, tipografia nu s-a integrat dintr-o dată într-un cadru prestabilit, dar extinderea ei a făcut-o să intre în legătură cu alte meserii vechi ale cărții: copiști (pe atunci se numeau scriitori), ilustratori, librari care au trecut progresiv de la fabricarea și traficul cu manuscrise la comerțul cu cartea tipărită. Ori aceste meserii erau organizate, cel puțin în orașele universitare; membrii lor aparțineau Universității și, atunci cînd s-au instalat primii, tipografii au trecut cu
by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
au trecut cu ușurință sub tutela sa, cu atît mai mult cu cît interesul pentru comerțul lor îi aduna în același cartier, iar mulți lucraseră și înainte în domeniul cărții. În alte orașe, exercitarea meseriei a rămas pentru moment flexibilă; librarii erau foști scriitori sau chiar negustori de mărunțișuri în magazinele cărora cartea sfîrșise prin a ocupa un loc preponderent în diversitatea mărfurilor pe care le vindeau. Totuși, în a doua jumătate a secolului al XVI-lea, criza economică, revendicările confraților
by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
concurența, înmulțirea contrafacerilor i-au obligat pe patroni să se regrupeze, creîndu-se corporații de tipografi în toate marile orașe ale Europei pentru a face respectate regulamente din ce în ce mai complicate și ca să le apere interesele profesionale. La început, distincția dintre tipografi și librari nu era foarte clară. Dacă anumiți librari angajau tipografi, cei din urmă vindeau ei înșiși cărțile pe care le produceau și, în schimbul celor pe care le livrau colegilor lor, primeau adesea alte cărți pe care le vindeau în magazinele lor
by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
patroni să se regrupeze, creîndu-se corporații de tipografi în toate marile orașe ale Europei pentru a face respectate regulamente din ce în ce mai complicate și ca să le apere interesele profesionale. La început, distincția dintre tipografi și librari nu era foarte clară. Dacă anumiți librari angajau tipografi, cei din urmă vindeau ei înșiși cărțile pe care le produceau și, în schimbul celor pe care le livrau colegilor lor, primeau adesea alte cărți pe care le vindeau în magazinele lor, și nu bani. Turnarea și comerțul cu
by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
magazinele lor, și nu bani. Turnarea și comerțul cu caractere tipografice au fost asigurate mai întîi chiar de tipografi. În ceea ce-i privește pe legători, ei au rămas multă vreme simpli lucrători în atelierul unui tipograf sau în magazinul unui librar. Confuzia era și mai mare în orașele mai mici, în care practicarea unei singure meserii nu-i ajungea să trăiască unui om; aici librarul vindea și pergament și hîrtie, fabrica cerneală, lega cărți și confecționa registre. Marea problemă a tipografiei
by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
legători, ei au rămas multă vreme simpli lucrători în atelierul unui tipograf sau în magazinul unui librar. Confuzia era și mai mare în orașele mai mici, în care practicarea unei singure meserii nu-i ajungea să trăiască unui om; aici librarul vindea și pergament și hîrtie, fabrica cerneală, lega cărți și confecționa registre. Marea problemă a tipografiei este cea a finanțării. Pregătirea materialului, cumpărarea materiei prime cereau fonduri importante, recuperabile într-un termen mai lung sau mai scurt, după cum vinderea producției
by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
săi. Antoine Vérard, apoi Jean Petit, au jucat un rol asemănător la Paris; din 1493 pînă în 1530, cel din urmă a publicat aproape 1 500 de ediții, dînd de lucru numeroșilor tipografi și asociindu-se cu cei mai buni librari ai orașului, cu care împărțea cheltuielile și vînzarea edițiilor. În toată Europa, familii importante de librari întemeiau instituții în diferite orașe și își extindeau afacerile în afara frontierelor. Familia Giunta din Florența avea ateliere prospere la Veneția și Lyon și depozite
by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
în 1530, cel din urmă a publicat aproape 1 500 de ediții, dînd de lucru numeroșilor tipografi și asociindu-se cu cei mai buni librari ai orașului, cu care împărțea cheltuielile și vînzarea edițiilor. În toată Europa, familii importante de librari întemeiau instituții în diferite orașe și își extindeau afacerile în afara frontierelor. Familia Giunta din Florența avea ateliere prospere la Veneția și Lyon și depozite în Italia, Franța, Germania și Spania. Johann Rynmann, librar la Augsbourg (1498-1522) și frații Alantsee, librari
by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
edițiilor. În toată Europa, familii importante de librari întemeiau instituții în diferite orașe și își extindeau afacerile în afara frontierelor. Familia Giunta din Florența avea ateliere prospere la Veneția și Lyon și depozite în Italia, Franța, Germania și Spania. Johann Rynmann, librar la Augsbourg (1498-1522) și frații Alantsee, librari la Viena (1505-1522), dădeau de lucru tipografilor din numeroase orașe, de la Strasbourg pînă la Veneția. Uneori, editura și tipografia rămîneau în aceleași mîini. Anton Koberger, tipograf la Nürenberg din 1473 pînă în 1513
by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
librari întemeiau instituții în diferite orașe și își extindeau afacerile în afara frontierelor. Familia Giunta din Florența avea ateliere prospere la Veneția și Lyon și depozite în Italia, Franța, Germania și Spania. Johann Rynmann, librar la Augsbourg (1498-1522) și frații Alantsee, librari la Viena (1505-1522), dădeau de lucru tipografilor din numeroase orașe, de la Strasbourg pînă la Veneția. Uneori, editura și tipografia rămîneau în aceleași mîini. Anton Koberger, tipograf la Nürenberg din 1473 pînă în 1513, a fost unul dintre principalii editori ai
by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
său; atelierul lui folosea o sută de persoane și 24 de prese; el angajase și alți tipografi și dispunea de agenți în principalele orașe ale Europei. Acești mari editori, cu relații extinse, deveneau adesea intermediarii îndatorați ai tipografilor și ai librarilor mai puțin puternici, care rămîneau cei mai numeroși. Condițiile de muncă erau dure în tipografie. Munca se repartiza între culegătorul așezat, apoi în picioare în fața cutiei cu litere, presorul care mînuia presa pentru a imprima, în timp ce un alt confrate ungea
by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
de Parlament sau de jurisdicții mai mici, dar prin ordonanța din Moulins (1566) regele rezerva colaționarea numai cancelariei sale. Acest sistem antrena unele inconveniente. Acordînd privilegii prea extinse sau reînnoindu-le la infinit, puterea crea monopoluri ale unor tipografi și librari pe care voia să-i favorizeze. În plus, nu exista nici un acord internațional, iar privilegiile nu erau respectate în afara frontierelor țărilor unde fuseseră stabilite. Ideile vehiculate de cărți au neliniștit repede autoritățile. Dacă biserica favorizase adesea introducerea tiparului, ea era
by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
pentru alegerea manuscriselor și corectarea textelor. Atunci cînd tipografia s-a dezvoltat, mulțimea textelor inedite s-a epuizat și editorii căutau lucrări noi, în timp ce autorii, conștienți de difuzarea pe care tipografia ar da-o lucrărilor lor, aduceau din ce în ce mai multe manuscrise librarilor. Dacă unii continuau să lucreze pentru glorie, mulți primeau cîteva exemplare din lucrări, pe care le comercializau în diverse moduri, fie pur și simplu vînzîndu-le, fie cel mai adesea oferindu-le prietenilor și protectorilor care, de obicei, știau să le
by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
lor dedicații în cinstea persoanelor importante care le comercializau recunoștința. Încă din secolul al XVI-lea, editorii au început să ofere bani autorilor, dar abia în secolul al XVII-lea autorii și-au luat obiceiul de a-și vinde manuscrisele librarilor; sumele importante rămîneau totuși rare și autorii continuau să se bazeze pe dedicații; cea pentru Cinna i-a adus lui Corneille 2 000 de monede (écus). Vînzîndu-și manuscrisele, autorii primeau o sumă negociabilă și nu participau la succesul ulterior al
by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
textului, fără să mai vorbim de cei care nu apreciază o carte frumoasă decît ca o valoare de plasament. Înmulțirea cărților tipărite a antrenat o sporire a punctelor de vînzare în cursul secolului al XVI-lea. Puțini pe vremea manuscriselor, librarii devin din ce în ce mai numeroși. După 1550 se văd chiar negustori de mărunțișuri vînzînd, în mijlocul mărfurilor foarte diverse, cărți de rugăciuni ieftine și broșuri relatînd noutăți senzaționale sau evenimente uimitoare; este un semn caracteristic al popularizării cărții. Prima clientelă a textului tipărit
by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
meseriile cărții au căpătat o structură capitalistă, închizîndu-se într-un sistem de reglementare riguros și unindu-se pentru a-și apăra interesele, eliminînd concurenții și controlînd exersarea profesiei și atingerea perfecțiunii. Astfel, s-a format la Paris o corporație a librarilor, tipografilor și legătorilor ale căror statuturi au fost stabilite între 1618 și 1619. În fruntea ei, un sindic și mai mulți adjuncți aleși în fiecare an au fost însărcinați exclusiv să verifice ce tipăreau, vindeau sau primeau colegii lor, autoritatea
by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
și Catehismului conciliului celor 30. El pretinde chiar să i se rezerve privilegiul exorbitant al tipăririi cărților liturgice după uzul roman; în fața protestelor regilor Franței și Spaniei se ajunge la soluția ca familia Plantin-Moretus la Anvers și o companie de librari parizieni (Compagnie des usages) să împartă acest privilegiu; editările textelor Sfinților Părinți dau naștere la monopoluri asemănătoare, așa cum este Compagnie de Grand navire la Paris. De fapt, amploarea și cheltuielile unor asemenea editări justificau regruparea mai multor librari și protecția
by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
companie de librari parizieni (Compagnie des usages) să împartă acest privilegiu; editările textelor Sfinților Părinți dau naștere la monopoluri asemănătoare, așa cum este Compagnie de Grand navire la Paris. De fapt, amploarea și cheltuielile unor asemenea editări justificau regruparea mai multor librari și protecția lor prin privilegii. Congregația Propagandei (de Propaganda fidei) este fondată la Roma în 1622 de Grigore al XV-lea, pentru apărarea credinței, promovarea misiunilor îndepărtate, încercarea de unire cu orientalii. Începînd din 1626, i se alătură o tipografie
by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
iezuiți, refugiații din Provinciile Unite și din regiunile protestante ale Germaniei, acest oraș a devenit un mare centru editorial al Contrareformei. Dar traficul cu carte a cunoscut cea mai mare intensitate la Frankfurt, unde în cursul anilor 1560-1570 tîrgurile atrăgeau librari din toată Europa. Un comerț cu cărți bazat pe troc și creșterea producției făcea necesare aceste adunări. Începînd din 1564, cataloagele anunțau ce aducea fiecare și serveau drept bază compilațiilor bibliografice ale lui Basse (1592), Cless (1602) și Draud (1610-1611
by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
producției europene a epocii. Chiar autorii frecventau Frankfurt-ul și îi dădeau fizionomia unei "noi Atene", după expresia lui Henri Estienne, care descria aceste tîrguri în 1574. Dar războiul de 30 de ani face comunicațiile nesigure, ceea ce-i detemină pe librari să abandoneze aceste reuniuni periodice. Această tradiție este preluată de tîrgurile din Leipzig, unde primul catalog de cărți a fost publicat în 1595. Traficul cu cărți îl va depăși pe cel din Frankfurt, în jurul anului 1675, și va fi înfloritor
by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
era frecventată de studenți din toată Europa, veniți să urmeze cursurile profesorilor iluștri; alte universități se deschiseseră la Franeker, Groningen, Utrecht și Harderw˙k. În timp ce în secolele al XV-lea și al XVI-lea se evidențiază numai 250 de tipografi, librari și editori în această regiune, în secolul al XVII-lea se numără mai mult de 2 500. Provinciile Unite erau o putere maritimă, iar cartografia se dezvoltase foarte mult. Familia Blaeu ilustrează editarea în acest domeniu la Amsterdam, dar familia
by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
de 2 500. Provinciile Unite erau o putere maritimă, iar cartografia se dezvoltase foarte mult. Familia Blaeu ilustrează editarea în acest domeniu la Amsterdam, dar familia care domină editarea olandeză a secolului al XVII-lea a fost Elzevier. Louis Elzevier, librar la Leyda din 1580-1617, este la originea acestei puternice dinastii, care a avut mai multe edituri în Olanda și ateliere în toată Europa. Devenită tipografie, editura din Leyda a cunoscut apogeul, din 1625 pînă în 1652, sub conducerea lui Abraham
by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
-i atribuie monopoluri exorbitante, dar nu a avut timp să realizeze acest plan. Această instituție s-a limitat mai întîi la tipărituri de lux, pentru a ridica nivelul editării franceze, și la publicarea colecțiilor mari, care cereau o finanțare amplă. Librari importanți servesc Contrareforma, la Paris (Sebastien Cramoisy) ca și la Lyon (Jacques Cardon). Și alți tipografi parizieni merită să fie citați: Antoine Vitré, care a tipărit o Biblie poliglotă în 10 volume (1628-1645), Augustin Courbé, care a fost editorul la
by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
spaniole sînt activi și fac concurență celor din metropolă; de exemplu, familia Plantin-Moretus deține monopolul asupra cărților liturgice. Chiar în Spania, chiar și mănăstirile și comunitățile religioase se ocupă cu comerțul cu cărți scăpînd de taxele care-i lovesc pe librarii. Italia, Geneva, Lyon-ul aprovizionează și ele piața spaniolă. Toate acestea, corelate cu conjunctura generală, explică declinul cărții spaniole; prezentarea este urîtă, hîrtia de calitate inferioară, caracterele uzate. Este totuși secolul de aur al literaturii, epoca lui Cervantes, Gongora, Lope
by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
cauze economice și intelectuale. Rămîne Geneva, devenită un important centru de editare în cursul secolului al XVI-lea; producția sa se orientase spre export, dar fixarea frontierelor religioase și controlul cărții în țările catolice au restrîns difuzarea. Astfel, tipografii și librarii genovezi abandonează comerțul local cu cărți religioase pentru a publica lucrări din alte discipline, neexpunîndu-se cenzurii și putînd să pătrundă mai ușor în țările catolice; ei ajung chiar să tipărească operele teologilor Contrareformei (Suarez). De altfel, numele de Geneva nu
by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]