713 matches
-
de un articol în care se arăta că acesta se ocupa de "derusificarea" României 1092, pe 22, România era declarată "o fostă țară satelit"1093, iar pe 25, David Binder scria: "aerul abătut al românilor a fost înlocuit de o licărire latină și vorba lor e mai spirituală și mai veselă"1094. Pe 4 februarie, chiar și Gheorghiu-Dej se poate să fi avut o "licărire latină" cînd a aflat că Johnson aprobase finanțarea de către Eximbank a vînzării produselor agricole către România
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
1093, iar pe 25, David Binder scria: "aerul abătut al românilor a fost înlocuit de o licărire latină și vorba lor e mai spirituală și mai veselă"1094. Pe 4 februarie, chiar și Gheorghiu-Dej se poate să fi avut o "licărire latină" cînd a aflat că Johnson aprobase finanțarea de către Eximbank a vînzării produselor agricole către România. Chiar dacă nu era necesar ca Bucureștiul să importe excedentul de produse alimentare americane, acceptul demonstra un progres al relațiilor româno-americane. Independența României - aprilie 1964
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
sub steaua căruia am împărtășit aceste reflecții, pornind de la conceptul ontologic Basarabia eminesciană. Culmea e că, în orbecăiala ultimă, Nicolae Ceaușescu a înțeles că enigma pe care el n-a putut-o dezlega este tot Basarabia. A fost ultima lui licărire de conștiință românească de care și-a bătut joc în clipa când ajungea la mal. El ar fi trebuit să știe că Basarabia nu este nici a rușilor, nici a lui Yarrow, ci a lui Eminescu și a lui Paul
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
mișcară/ Ale poveștilor duioase eresuri/ Cînd răsăritul meu l-înseninară/ Cu abia-nțelese, pline de-nțelesuri38. Desigur că și aici s-a referit la răsăritul său, tot ca poet. Doar se spune că la Ipotești a răsărit Luceafărul poeziei românești. PRIMELE LICĂRIRI IPOTEȘTENE N MEMORIA LUI EMINESCU În volumul festiv, cu titlul Omagiu lui Mihail Eminescu, pregătit la Galați, în 1909, datorită investigațiilor făcute de Corneliu Botez, au fost adunate, pentru prima dată, cele patru fotografii ale poetului, alături de portretele părinților, ale
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
Gr. Focșa îi lăsase Harietei 111 franci, contra chitanță 285, așa că Eminescu nu era "pieritor de foame". Nici starea lui fizică", nu era așa de rea cum o descria Bădescu: "Zilele sale nu mai sunt decît o tristă și dureroasă licărire a vieții, o jalnică și sfîșietoare agonie... Orice speranță de bine, după diagnoza medicilor din Viena, pare o esagerată ilusiune"290. Starea aceasta e contrazisă categoric de scrisoarea Harietei din 12 septembrie: "Mihai se află destul de bine, doctoru Isac n-
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
oamenilor, fapte cărora morții însângerați de atunci ar ști să le dea un nume. Aici, pe hârtie, morții tac. Faptele s-au săvârșit altundeva și în alte vremuri, mitice, iar cuvintele ce le desemnează nu mai păstrează decât palida lor licărire. Cât de exact mai poate fi astăzi cuvântul ceremonial, exceptând ceea ce a mai rămas în el din ideea de rigoare, de ordine și de putere lumească? De fantomele venite să răzbune un sânge vărsat mișelește, prezente în tragedia greacă sau
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
mai rămas în el din ideea de rigoare, de ordine și de putere lumească? De fantomele venite să răzbune un sânge vărsat mișelește, prezente în tragedia greacă sau shakespeariană, teatrul lui Genet își amintește vag, și recunoaște asta. Totuși „palida licărire” a acestor amintiri este singura care, aureolând arhitectura pur verbală a unui asemenea tip de teatru, îi precizează și îi nuanțează sensul. Căci întregul eșafodaj de cuvinte deplânge aici zădărnicia invocației funebre, sentimentul de vid și de tăcere; actul „sculptării
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
dimineață, plaja sub ploaie și navele care se Îndepărtau de orașul incendiat, o incintă Înnegurată În zarea melancolică, aproape cenușie Între mare și cer, toate Îndreptau ochii privitorului spre linii convergente oculte, care legau siluetele de departe, Înălțate de unele licăriri metalice, de coloana fugarilor, În special de un chip de femeie cu trăsături africane - ochi mari, linia fermă a frunții și bărbiei, degetele care Încercau să-i acopere privirea - din prim-plan, În tonuri calde, care Îi accentuau apropierea. Dar
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
roată pe Îndelete spre stânga, În jurul punctului fix al Stelei Polare. Din ușa turnului, cu spatele lipit de pietrele tocite de trei sute de ani de vânt, soare și ploaie, Faulques nu putea zări marea, dar izbutea să distingă În depărtare licăririle farului de la Capul Rău și auzea vuietul mării jos, pe stânci, la picioarele crăpăturii spre care se Înclinau siluetele pinilor, aidoma unor sinucigași nehotărâți În contralumina lunii galbene În descreștere. Ținea În mâini paharul cu coniac, pe care Îl umpluse
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
a părut rău că bezna tot mai mare Îl Împiedica să distingă trăsăturile celui cu care vorbea. - Asta-i nedrept, a spus celălalt, În fine. - Poate. Dar, nedrept sau nu, asta mă Întreb eu. Umbra de pe scaun, Învăluită În ultima licărire roșiatică a luminii pe frescă, s-a gândit la toate acelea. - Poate că ai dreptate, a conchis. Poate că a supraviețui atunci când alții n-au izbutit implică o anume mișelie. Pictorul de război a dus paharul la gură. Iar era
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
sufla dinspre uscat spre mare, iar noaptea era caldă. Deși luna strălucea, se putea zări toată constelația Pegas. Faulques era tot afară, cu mâinile În buzunare, În scârțâitul greierilor și foșgăitul licuricilor pe sub pinii care se profilau, negri, la fiecare licărire a farului Îndepărtat. Tot la Ivo Markovic se gândea: la vorbele, tăcerile și nevasta lui, despre care croatul vorbise Înainte de plecare. Ce-a fost Între ea și dumneata, domnule Faulques? Întrebase după ce se ridicase În picioare, ducându-se spre ușă
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
cei care Îi vor contempla fresca În viitor, atâta vreme cât turnul rămânea În picioare. Nu era o pictură bună, a conchis. Dar era perfectă. 19. A Încuiat ușa cu cheia și s-a Îndreptat spre siluetele negre ale pinilor, pe care licăririle farului din depărtare le profilau din când În când pe cerul Încă spuzit de stele. Calmul era absolut; chiar și briza aceea ușoară se oprise. Faulques nu-și auzea decât pașii, scârțâitul greierilor printre copaci și vuietul resacăi, ce urca
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
până unde... Nu știu. Plecarea ei, Într-un chip ori altul, nu depindea de mine. Poate că geometria ar fi avut ceva de spus În acest sens. Markovic asculta nespus de liniștit. De n-ar fi fost jarul țigării ori licăririle periodice ale farului, care Îi decupa din când În când silueta, Faulques ar fi crezut că nici nu era acolo. - Ea a făcut doi pași Înainte, a continuat. Exact doi. Voia să fotografieze ceva de pe jos, un caiet de școală
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
sub semnul lui Eros. Spațiul și timpul devin categorii supuse unor esențe concretizate într-un univers osteologic: oase, vertebre, genunchi, brațe, coaste. Umerii devin viaducte și poduri, pieptul terasamente și diguri, genunchii acoperișuri, iar el, poetul, Amfion, constructorul subțire ca licărirea, dematerializat, își sacrifică esența cu generozitate. De fapt, la Nichita Stănescu, universul acesta de esențe, reprezentat prin oase, presupune organizare, cristalizare, la care ajungi după ce dai la o parte lumea de păpădie, de aer, de cântec firav al materiei; procedeul
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Astrul zilei și cel al nopții devin simbolul conflictelor interioare dintre luciditatea supraconștiinței și orbirea subconștiinței. Soarele aduce realmente și simbolic ziua, lumina, alungînd necunoscutul și spaima. Luna aduce noaptea (pentru imaginația primitivă). Lumina ei insuficientă învăluie obiectele într-o licărire vagă care le conferă un aspect fantasmagoric. Semnificația simbolizată de lună este diametral opusă semnificației soarelui: ea divine un spirit rău, o divinitatea ostilă. Spiritele pămîntești și multiple ale animismului încep să se concentreze în două grupe de divinități solare
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
mai mare. Este legătura dintre starea noastră prezentă de singurătate Și starea noastră viitoare de slavă. Teologia ne permite să vedem suferința ca o fereastră spre prezența lui Dumnezeu, în care vedem prin ea Și dincolo de ea Și surprindem o licărire a slavei Și a prezenței lui Dumnezeu care ne așteaptă la poarta ei. Nu poate fi evitată - dar nu trebuie nici temută. Noul Testament este străbătut de ideea că a deveni creștin înseamnă a pătrunde în experiența poporului suferind al lui
Suferința și creșterea spirituală. In: Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_169]
-
mai mare. Este legătura dintre starea noastră prezentă de singurătate Și starea noastră viitoare de slavă. Teologia ne permite să vedem suferința ca o fereastră spre prezența lui Dumnezeu, în care vedem prin ea Și dincolo de ea Și surprindem o licărire a slavei Și a prezenței lui Dumnezeu care ne așteaptă la poarta ei. Nu poate fi evitată - dar nu trebuie nici temută. Noul Testament este străbătut de ideea că a deveni creștin înseamnă a pătrunde în experiența poporului suferind al lui
Suferința și creșterea spirituală. In: Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_170]
-
arme și bagaje în universul livresc, "din teamă sau din dispreț față de lume". Redus la o memorie de hârtie, bibliografică, protagonistul cooperează totuși cu medicul, familia, prietenii, nădăjduind într-o posibilă recuperare biografică și afectivă, mai ales că simte sporadice licăriri ale unor foste emoții/sentimente/trăiri, ca și cum "o misterioasă flacără" l-ar atinge. Soția sa Paola îl convinge să se retragă în casa de la țară (aflată în localitatea Solara, Monferrato) unde crescuse, sperând că acele locuri și prezențe care i-
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
un singur volum de versuri, Viața fără sentimente (Editura Cartea Românească, București, 1982). Cartea nu se nutrește din marile iluminări ontopoetice și nici din extazele revelatorii. Textul intitulat Revelație constă de altfel într-o descripție, punctuală și expurgată de orice licărire de afectivitate, a unui interior domestic vag personalizat: "Unghiul drept/ tăblia mesei/ flori roșii/ geometrice-n covor/ tușul galben/ negru/ albastru/ paharul/ cristalul perfect/ aparatul TV/ și tranzistorul/ fotografia persoanei/ cinci flori/ cam ofilite/ și un calorifer/ rece". La fel
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Bufon" mai degrabă hilar în manifestările sale, încît să pună la cale complicatul mecanism al unui asasinat impecabil? La ce se referă straniile "injurii" contrabalansate grav! de o așa-zisă "insultă", menționate la început? Greu de spus. Avem o vagă licărire de speranță atunci cînd Montresor observă cumva fără legătură că Fortunado este iubit, admirat și respectat, așa cum fusese și el cîndva. Să fie așadar motivul rivalității unul social și psihologic? A existat între cei doi un "joc al substituțiilor" în
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
după intrarea vasului în derivă, doar aparent o licență grotescă de tip poesc. În realitate, avem aici schema procesului de corecție dezvoltat la nivelul întregii cărți. Devastați de foame, supraviețuitorii catastrofei de pe Grampus zăresc în depărtare un vas, trăind prima licărire de speranță într-un coșmar fără sfîrșit. Pym expune gradual, toate senzațiile trăite de el la vremea respectivă. Crede mai întîi că marinarii, vag vizibili la bordul navei ce se apropie, fac, prietenește, semne cu mîna, și dezvoltă un întreg
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
unei politicoase, dar sinis tre fantome) e potențat, în cazul vîrstnicului gentleman britanic, și de transferul abrupt al istoriei către o realitate mitică, obscură, bîntuită de coșciuge scîrțîietoare și pricolici cu maniere princiare. Dacă scena de mai sus vă trezește licăriri așa-zicînd "intertextuale", amintindu-vă de episodul întrevederii dintre Contele Dracula și Jonathan Harker, narat de Bram (Abraham) Stoker în romanul său (se pare) nemuritor, nu vă grăbiți să trageți concluzii! Pentru epicul de față, Dracula al lui Stoker reprezintă într-
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
impardonabil, redactarea marelui său roman. El are, în continuare, idealuri prerafaelite (vor bește despre un artefact epic absolut novator, unde muzica și narațiunea se vor combina pentru realizarea proiectului estetic), dar se complace în monotonia unei existențe fără orizont. Singura licărire de dinamism vine din întîlnirea tinerei Malvina, o studentă frumoasă, interesată de discur sul politic, care apreciază, în Ben, calitățile de ascultător, nereacționînd la tensiunea erotică a celui din urmă, ajunsă în pragul unei inhibiții dramatice. Benjamin face greșeala de
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
rușine de neamul lor, să-i caute cu atâta frenezie defectele, să-și bată joc de trecutul lui și să mărturisească, în gura mare, că ar prefera să aparțină, prin naștere, altei țări". (4c, p. 293) Astăzi, în clipele de licărire a lucidității, se apelează și la date contrare. Tot mai multe vin din istoria religiei și a bisericilor ortodoxe, renunțându-se la protocronismul de odinioară. Revin adesea în actualitate fapte din încreștinarea românilor ca factor important de racordare succesivă a
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
mai elegantă? Care este cel mai general context în care rezultatul este adevărat? Dacă vei continua să-ți pui singur astfel de întrebări în timp ce citești o lucrare sau asculți o prelegere, atunci mai devreme sau mai târziu va apărea o licărire de răspuns o posibilă cale de cercetare. Când mi se întâmplă mie acest lucru, fac întotdeauna o pauză pentru a urmări ideea, să văd la ce conduce, dacă va rămâne sau nu în picioare la o examinare minuțioasă. În nouă
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]