3,373 matches
-
TUDORICĂ, Alexandru (14.IV.1942, București), istoric și teoretician literar. Este fiul Floricăi Tudorică (n. Dobrescu), economistă, și al lui Nicolae Tudorică, ofițer. Își face studiile la București, unde va fi licențiat al Facultății de Limba și Literatura Română (1964) și va obține doctoratul în filologie (1980). Intră în sistemul universitar, promovând până la gradul de conferențiar la Catedra de teoria literaturii de la Facultatea de Litere bucureșteană. Debutează în 1963, la „Gazeta literară
TUDORICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290291_a_291620]
-
gimnaziul (1944-1948), apoi o școală profesională de silvicultură (1948-1950), continuată, după un stagiu la Școala de Pilotaj din Brașov, la Școala Tehnică de Silvicultură din Câmpulung Moldovenesc (1952-1954). Frecventează un an Institutul „Maxim Gorki”, dar se transferă și va fi licențiat al Facultății de Filosofie de la Universitatea din București (1961). Înainte și după absolvirea facultății are numeroase profesii: pădurar, reporter la ziarul „Zori noi” din Suceava (1954-1955) și la „Viața nouă” din Galați (1955-1956), pilot, instructor artistic, corector într-o tipografie
TURTURICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290315_a_291644]
-
1921, Turnu Măgurele - 5.I.1990, București), prozator și gazetar. Este fiul Clemenței și al lui Anastase Uba, comerciant. Urmează școala primară și Liceul „Sf. Haralambie” din Turnu Măgurele (1931-1940), Școala de Ofițeri Activi de Infanterie (1940-1942), Facultatea de Drept (licențiat în 1948) și Academia Militară (absolvită în 1961) la București. Participă la război ca sublocotenent, în 1944 fiind rănit în luptele de pe Mureș, la Iernut. Urcă în ierarhia militară până la gradul de colonel (1961). Este director al Teatrului de Estradă
UBA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290322_a_291651]
-
de a accede la poziții înalte. Să ne amintim: mulți dintre foștii legionari s-au înscris rapid în Partidul Comunist, s-au înregistrat asemenea conversii și din partea unor categorii sociale care aparțineau grupurilor etichetate negativ de noua putere- chiaburi, intelectuali licențiați din posturile lor, preoți, ofițeri. Cea mai mare parte a unei populații confruntate cu o schimbare radicală a contextului se găsește însă în dificultate, incapabilă să dezvolte strategii de articulare la noua realitate. „Masele largi” sunt adesea inerte, adoptând un
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
mitară Arma din care face parte: em Ctg 1924, gradul: sergent, cercul de trupă căruia aparține: Muscel, Terit. unde a recrutat: Muscel 8. Studii generale sau de specialitate școala elementară: 1909-1912. Liceul 1918-1928 (întrerupt studii 1924-1926) Universitatea din Cluj: 1929-1934. Licențiat Universitatea din Cluj 1934-1939 (ani de specializare) Diplomă de doctor în etnografie 9. Profesia de bază (ocupația) semnatarului: Conferențiar de etnografie la Universitate 10. Cât timp a lucrat în profesie: din 1930 Funcțiile deținute de la începutul activității profesionale, inclusiv întreruperile
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
se răsfrânge și asupra altor persoane care provin din mediul de viață al copilului: părinți, bunici, educatori sau oricare altă persoană care poate contribui la rezolvarea cazului. Consilierea mai poate fi înțeleasă ca o relație profesională între un consilier specializat (licențiat în științe psihopedagogice sau asistență socială) și un client (înțelegând o persoană, un grup de persoane sau o comunitate). Intervențiile de consiliere cuprind toate acțiunile destinate să producă schimbări în existența persoanelor, activitatea grupurilor și instituțiilor. Pentru exemplificare, prezentăm un
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
în mintea lor - ori cred că furnizorii nu-i vor prinde, ori că nu va întreprinde nimic împotriva lor în cazul în care sunt depistați. Un alt exemplu de copiere cu „grijă” este cel în care utilizatorul obține o copie licențiată pentru un program general, cum este un procesor de texte sau un program de calcul tabelar, cu intenția ascunsă de a-l folosi pe un alt calculator decât pe cel căruia i s-a acordat dreptul de utilizare. Un caz
Protecția și securitatea informațiilor by Dumitru Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
Sus, j. Sălaj), poet și eseist. Este fiul Mariei (n. Bodea) și al lui Flore Pop, țărani. Urmează școala primară și primele două clase de liceu în comuna Sâg, județul Sălaj, absolvind apoi Liceul de Filologie-Istorie din Oradea (1984). Este licențiat în teologie-istorie la Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, Departamentul Oradea (2002). A lucrat un timp ca muncitor și controlor tehnic de calitate la Întreprinderea Metalica din Oradea (pînă în 1992). Între 1990 și 1994 funcționează ca redactor la „Gazeta de Vest
POP-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288887_a_290216]
-
POPA, Cornel George (6.VII. 1958, Popricani, j. Iași), prozator. Este licențiat ca inginer constructor. Lucrează ca muncitor necalificat, pedagog, recepționer, primitor-distribuitor, funcționar, ziarist. Colaborează la publicațiile „Opinia studențească”, „Convorbiri literare”, „Amfiteatru”, „Orizont”, „Cronica”, „Timpul”, „Contrapunct” ș.a. Volumul de debut al lui P., Cincizeci și șase de blitzuri și alte chestii (1992
POPA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288904_a_290233]
-
în comuna natală, iar cursurile secundare la Liceul „Principele Ferdinand” din Bacău, secția reală (1928-1936). Devine student la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din Iași, unde are profesori, între alții, pe G. Călinescu, Iorgu Iordan, Dan Bădărău, fiind licențiat în filologie modernă (1940). Urmează și Școala Normală Superioară, apoi, la București, Seminarul Pedagogic Universitar, pe care îl termină în 1941. Își susține examenul de capacitate în învățământul secundar la București (1942) și este clasat primul pe țară (în comisie
PIRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288825_a_290154]
-
, Florian (3.III.1925, Timișoara - 6.V.1997, București), teatrolog și traducător. Este fiul Anittei Francisca Maria (n. Brusaco) și al lui Iulian Potra, licențiat în științe economice și sociale. Urmează Liceul „C. Diaconovici-Loga” din Timișoara, trecându-și bacalaureatul în 1943. Face apoi studii la Universitatea „La Sapienza” din Roma, unde obține licența în litere magna cum laude în 1948. Câțiva ani trăiește din sport
POTRA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288990_a_290319]
-
Posteuca), iar tatăl, Ieremie Posteuca, a murit în 1914 pe front, în Galiția. P. face clasele primare în satul natal, pe cele secundare la Liceul „Lațcu Vodă” din Siret și Facultatea de Litere și Filosofie la Universitatea din Cernăuți, fiind licențiat magna cum laude în 1936, în limba și literatura română, secundar istorie și pedagogie. În timpul studenției devine membru al asociației Arboroasa, căreia în 1934 și 1935 i-a fost și președinte, apoi vicepreședinte al Centrului studențesc din Cernăuți (1936). Se
POSTEUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288985_a_290314]
-
, H.[enri] R. (27.VI.1907, București - 9.IX.1992, București), traducător. Este fiul Sofiei (n. Pollinger) și al lui Jean Radian, licențiat în comerț. Face clasele primare în limba germană, apoi urmează la București Liceul „Matei Basarab” și Liceul „Dimitrie Cantemir”, unde își va susține bacalaureatul. În 1924-1925 face parte din redacția ziarului „Rampa”, unde și debutează, sub pseudonim, continuând să publice
RADIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289087_a_290416]
-
MUNTEANU, Cornel (9. IV. 1956, Cetatea de Baltă, j. Alba), critic și istoric literar. Este absolvent al Liceului „Horia, Cloșca și Crișan” din Abrud și licențiat în filologie română-franceză la Universitatea din Suceava (1982). Își susține doctoratul cu teza Pamfletul ca literatură la Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca (1997) și este cadru didactic la Facultatea de Litere a Universității de Nord din Baia Mare. În 1994 a fost
MUNTEANU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288289_a_289618]
-
D.[imitrie] (26.X.1873, Câmpulung - 16.II.1943, Câmpulung), poet și traducător. Este fiul Zoei (n. Hristodos) și al lui Gheorghe Nanu. Urmează școala primară la Câmpulung, iar din 1884 Liceul „Matei Basarab” și Liceul „Sf. Sava” la București. Licențiat în drept (1900), nu profesează. După o specializare în literatura franceză la Bruxelles, este profesor de franceză la Bacău și între 1902 și 1905, la Liceul „Gh. Roșca Codreanu” din Bârlad (în 1904, aici înființează și conduce revista „Paloda literară
NANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288352_a_289681]
-
1995, București), poetă și eseistă. Este fiica Mariei Vasilache (n. Manea Gheorghe-Belduganu), muncitoare, și a lui Constantin Vasilache, tehnician. A urmat liceul la Botoșani și Călărași, absolvindu-l în 1965, și cursurile Facultății de Filologie a Universității din București, fiind licențiată în 1970. În 1971 a început să studieze și filosofia, dar se retrage de la cursuri după doi ani. Din 1970 lucrează ca lector la Editura Albatros. Debutează în 1963, cu poezia Dunăre, în „Luceafărul” (semnată Gabriela Vasilache; a folosit, cu
NEGREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288406_a_289735]
-
G.[heorghe] (19.III.1926, Dorohoi), editor. Este fiul Paraschivei (n. Vasiliu) și al lui Octavian Pienescu, licențiat în teologie și drept, magistrat. Urmează cursurile primare la școlile „Gheorghe Asachi” din Dorohoi (1933-1936) și „Sauciuc Săveanu” din Cernăuți (1936-1937), frecventând apoi Liceul „Mitropolitul Silvestru” din Cernăuți (1937-1940), Liceul „I. C. Brătianu” din Pitești (1940-1941) și Colegiul Național „Carol I
PIENESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288810_a_290139]
-
poetul Theodor Șerbănescu, iar după tată cu pictorul Gheorghe Petrașcu și cu Nicolae Petrașcu, directorul revistei „Literatură și artă română”. Urmează școala primară în orașul natal și cursurile secundare în București, la Colegiul „Sf. Sava” (1892- 1899). În 1903 este licențiat al Facultății de Drept, iar în 1904 și al celei de Litere și Filosofie din cadrul Universității bucureștene. A fost unul dintre discipolii preferați ai lui Titu Maiorescu. Doctor în filosofie (1905), face specializări la Leipzig și la Berlin, avându-i
PETROVICI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288800_a_290129]
-
, C.[onstantin] D. (26.II.1907, Pitești - 21.VIII.1993, Craiova), poet și istoric literar. Este fiul Elenei (n. Teodoride) și al lui Dimitrie Papastatopol. Urmează Liceul „I. C. Brătianu” din Pitești, absolvit în 1926, devenind apoi licențiat în filologie romanică al Universității din București (1929). Face un stagiu de specializare la Dijon (1929-1930). Obține titlul de doctor în litere (1946) cu teza Science et poésie dans la peinture animalière de Leconte de Lisle. La Craiova va fi
PAPASTATE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288676_a_290005]
-
1947, Galați), poet, eseist și traducător. Mama poetului, Ortansa (n. Dimitriu), avea preocupări intelectuale, iar tatăl, Ion Pătulea, era negustor. P. a urmat școala primară în orașul natal, continuându-și învățătura la București, unde va absolvi Liceul „I. L. Caragiale” (1965). Licențiat în 1970 al Facultății de Limbă și Literatură Română a Universității bucureștene, a funcționat până în 1990 ca profesor la școala generală din Bumbuești, județul Vâlcea, devenind apoi redactor la săptămânalul ecologist „Eco” și profesor la liceul bucureștean „Marin Preda”. Debutează
PATULEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288718_a_290047]
-
interviurilor erau supuse atenției unor evaluatori independenți, care urmau în prealabil un stagiu de formare, orientat mai cu seamă spre reperarea mecanismelor de apărare definite în mod operațional. Acești evaluatori - un asistent social lucrând în sectorul medical și un tânăr licențiat în psihologie, absolvent al unui colegiu universitar - nu aveau o formație psihanalitică. Evaluarea lor era mai curând instinctivă, căci nu știau nimic despre copilăria sau istoricul vieții adulte a „Bărbaților din Boston”. Pornind de la rezumatele interviurilor, evaluatorii trebuiau să identifice
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
19273. În acest an cele mai multe licențiate erau la Filozofie și Litere și numai câteva la facultățile cu profil tehnic sau matematic. Peste numai un deceniu, Anuarul Universității din București va înregistra însă și la acestea din urmă 100 de fete licențiate dintr-un total de 3164. Multe dintre femeile cu diplomă universitară și-au continuat studiile, susținând doctorate și obținând titluri academice. Personalități feminine ca Elena Gr. Romniceanu, doctor în științe economice și politice, cu înalte responsabilități în domeniul protecției femeii
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
sale și, probabil, pentru angajamentul eficient față de țelurile partidului. Deși a fost În guvern din august 1949, el a dobândit calitatea de membru plin al CC (și nimic mai mult) numai În decembrie 1960. Unele surse indică faptul că era licențiat În electronică la o universitate franceză. Acestea sunt argumentele pentru includerea lui În categoria tehnocraților „recompensați politic”. Gradul redus de implicare În viața de partid a ultimilor patru confirmă aprecierea anterioară ca politicieni „de plan secund”. Durata calității de membru
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
deosebită, care i-a modelat și orientat sensibilitatea, cum au făcut-o și atmosfera elevată, incitantă a Liceului Internat din Iași și, mai cu seamă, școala de literatură și de spirit care era cercul revistei „Viața românească”. Din 1915, este licențiat al Facultății de Drept. Participă ca ofițer la primul război mondial (1916-1917). După demobilizare, reușește să se impună ca avocat, făcând o carieră remarcabilă, încheiată ca vicepreședinte al Uniunii Avocaților din România (1948). Activ și pe tărâm politic în cadrul Partidului
BOTEZ-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285830_a_287159]
-
din Iași, ținând în același timp, gratuit, un curs de violină la Conservator. Pentru a-și perfecționa studiile, pleacă la Paris, unde urmează cursurile Facultății de Drept și Conservatorul de Muzică, fiind primul student din Moldova înscris la această instituție. Licențiat în drept în 1865, se întoarce în țară în anul următor. Până în 1885 ocupă funcții în magistratură la Roman, Galați, Focșani și Iași. Stabilit definitiv în Iași din 1871, este numit în 1877 profesor de teorie și solfegiu la Conservator
BURADA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285952_a_287281]