661 matches
-
este ușor să punem astfel de Întrebări, dar atunci opinia satului conta, era lege nescrisă. Poate s-a dăruit din dragoste celui care avea să devină tatăl natural al copilului. Și atunci, nu bărbatul care a seduso, nu el este licheaua? Dar licheaua care a sedus-o Își scutură pălăria de noroi, o așează iar pe cap, ba Încă pe o ureche, și merge falnic mai departe, iar satul nu-l condamnă. De ce oare? Desigur, acum spunem că nu era drept
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
să punem astfel de Întrebări, dar atunci opinia satului conta, era lege nescrisă. Poate s-a dăruit din dragoste celui care avea să devină tatăl natural al copilului. Și atunci, nu bărbatul care a seduso, nu el este licheaua? Dar licheaua care a sedus-o Își scutură pălăria de noroi, o așează iar pe cap, ba Încă pe o ureche, și merge falnic mai departe, iar satul nu-l condamnă. De ce oare? Desigur, acum spunem că nu era drept. Atunci Însă
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
învăța despre încărcătura cărturărească necesară pentru a te apropia de un subiect. Minima moralia e o carte pe care cei mai tineri ar putea încă s-o citească fără să-și piardă timpul cu această lectură. În schimb, Apel către lichele mi se pare o întreprindere vană. Dacă lichelele ar putea asculta un asemenea Apel, ele n-ar mai fi niște lichele, deci nu ar avea nevoie să fie apelate. Dar dacă sunt lichele, nu pot auzi Apelul! E, până la urmă
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
apropia de un subiect. Minima moralia e o carte pe care cei mai tineri ar putea încă s-o citească fără să-și piardă timpul cu această lectură. În schimb, Apel către lichele mi se pare o întreprindere vană. Dacă lichelele ar putea asculta un asemenea Apel, ele n-ar mai fi niște lichele, deci nu ar avea nevoie să fie apelate. Dar dacă sunt lichele, nu pot auzi Apelul! E, până la urmă, un simplu exercițiu retoric, poate chiar prea retoric
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
tineri ar putea încă s-o citească fără să-și piardă timpul cu această lectură. În schimb, Apel către lichele mi se pare o întreprindere vană. Dacă lichelele ar putea asculta un asemenea Apel, ele n-ar mai fi niște lichele, deci nu ar avea nevoie să fie apelate. Dar dacă sunt lichele, nu pot auzi Apelul! E, până la urmă, un simplu exercițiu retoric, poate chiar prea retoric. D-l Liiceanu a publicat multe cărți în ultimii vreo 15 ani, dar
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
cu această lectură. În schimb, Apel către lichele mi se pare o întreprindere vană. Dacă lichelele ar putea asculta un asemenea Apel, ele n-ar mai fi niște lichele, deci nu ar avea nevoie să fie apelate. Dar dacă sunt lichele, nu pot auzi Apelul! E, până la urmă, un simplu exercițiu retoric, poate chiar prea retoric. D-l Liiceanu a publicat multe cărți în ultimii vreo 15 ani, dar rămân la opinia că prima, cea despre Tragic... e cea mai solidă
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
că dorește să fie prezent acum în lumea aceasta din care atâta vreme a fost chiar silit să se retragă. Și, apoi, nu mai există Constantin Noica, nici Alexandru Dragomir... Mi-am amintit, când ai adus în discuție Apelul către lichele, de alte câteva descrieri făcute românilor de către străini, acum câteva veacuri: "Românii sunt iubitori de noutăți, înșelători ca grecii și nerușinați ca țiganii". (Anton Stepancic, 1688). "Firea acestei populații (...) o găsesc nestatornică, impulsivă și brutală, fiind bine știut că nu
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
chiar troița care va sta pavăză între bine și rău. Atitudine de ziua Unirii Țara mea plutește în derivă ca o arcă, de douăzeci și doi de ani a strâns numai minciuni. Astăzi pântecul ei a explodat nemaiputând ține greutatea lichelelor ce s-au îngrășat din furat. Poporul meu ce-a îndurat de-alungul acestor ani umilințe, dezamăgiri, minciuni, deșertăciuni, atât de răbdator și iertător nu a mai putut sta în travaliu, a ieșit azi pe străzi cu pieptul gol, să-și
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
țării barcă {EminescuOpIV 496} Și ce râu ne prorocește A cobirei neagră țarcă. Voi ne duceți spre peire, Bismarqueuri de falsă marcă. Escelența, Bezedeaua Cu mândrie poartă steaua Ce cu stima i-a fost dată C-a putut a fi licheaua [.............. ] Ci în loc de ștreangul care Se cădea, i-au dat cordeaua Căci nevasta-i pentru-o târlă De cătane fu cățeaua; În zădar cu-a lor mândrie Tu îngreuni canapeaua, Crezi că lumea te admiră Când colinzi în lung șoseaua; În
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
mutre Serioase mascaraua, Cu blazoane-nchipuite Ș-a împodobit cupeaua. Știm ce-aramă este-ntr-însul Și-i cunoaștem noi turaua. -N-alte țări e-onoare mare Decorația și steaua, Dar ce merite-are dânsul Escelența, Bezedeaua? E o carte măsluită Toată viața lui licheaua Și noi știm ce însemnează De pe pieptu-i tinicheaua. 39. DORMIT-AM EU... (cca 1875 ) Dormit-am eu pe patul în care-ai fost dormit. Ce visuri radioase prin mine-a rătăcit! Cu ochi pe jumătate închiși dormeam ca dus. Ce
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
mai ales viciul acomodării cu ea. Trogloditul nu-și poate ierta neghiobia pe care ți-a făcut-o. Prostia este țesută numai din unghiuri optuze. Prostul nu se lasă până când nu se depășește pe sine însuși. Dispariția proștilor și a lichelelor ar însemna depopularea planetei. Prostia în artă e precum bășicile pe limbă. Numai imbecilii simt viața ca pe o perpetuă croazieră. Imbecilii nu se împiedică în regrete. Scriitorii nu pot fi comparați între ei precum merele. Idealul prostului e idolatria
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
fie obligați să scuipe în sus. Unii reușesc să rămână deasupra, numai dacă știu să sape pe dedesubt. Avocatul invocă binele și când slujește răul. Succesul nemeritat nu poate evita ignoranța. Un premiu satisface orgoliul câștigătorului și distruge ficatul adversarilor. Lichelele - acești viguroși dăunători ai valorilor. În absența paranoicilor, Pământul ar fi fără buric. Scriitorii mediocri sunt cei mai mari hoți de timp. Cel mai adesea, averea se constituie în bălăriile care întunecă virtutea. Ura nu înalță monumente. Bârfa poate fi
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
cabotină. Înjurătura - o vulgaritate răcoritoare. Unii sunt foarte atenți să nu se păteze de durerile altora. Întotdeauna vor exista corbi cu alergie la zăpadă. Cel mai prolific creator de școli filosofice continuă să fie alcoolul. Canalia este regele neîncoronat al lichelelor. Alcovul - cea mai eficientă poliție secretă a lumii. În situații limită se poate conta oricând pe lașitatea celor din jurul nostru. Mai vor încă o viață, îndeosebi cei care au descoperit deliciile lenei. Cei care nu sunt în stare de nimic
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
valori mor în scutece. E tot mai dens vidul dintre oameni. Nu poți intra în legendă, când mori de obezitate, ori de hemoroizi. Majoritatea jurnalelor sunt "îngrășate" cu dejecții. Pădurea își macerează uscăturile. Societatea le promovează deseori. Idealurile sfărâmate hrănesc lichelele. De cei mai mulți violatori "se bucură" libertatea. Se întâmplă în multe prietenii ca unul să fie țucălarul celuilalt. Ratarea este drumul asfaltat cu clișee. Se întâmplă uneori ca scriitorul să fie sublim în operă și lamentabil în biografie. Sinceritatea nu încape
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
o literatură pentru cei mulți, alta pentru cei puțini și una pentru nimeni. Când toate dorințele se împlinesc, Paradisul capătă irizări de Infern. Socrate poate fi considerat prima mare victimă a democrației. Mulți oameni se plâng că nu pot deveni lichele. Loialitățile pot fi de conștiință, ori de turmă. Mă simt rătăcit într-o diasporă internă. Oamenii pot trăi și fără artă. Dar cu handicapuri majore. Cârtirea, nu revoltă, se menține în gena spirituală a românului. Unii vor să schimbe lumea
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
la ea și o sunam doar ca să o întreb: "Mai ești cu cheliosul?" M-aș fi bucurat să-mi spună: Nu, am terminat-o cu nemernicul", ca să-i spun: "Bine ai făcut că ai scăpat de el, fiindcă era o lichea sentimentală." Mai nasol era că, dacă m-ar fi întrebat "de ce?", aș fi constatat că orice i-aș fi spus despre el se potrivea al dracului de bine cu descrierea mea. Pentru că și eu am fost la fel ca el
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
ne-am ales? Sărăcia și corupția se generalizează, Munca și cinstea nu mai valorează, Lumea interlopă crește în exces, Încât te întrebi: cu ce ne-am ales? Când ajung demnitari... Oamenii integri își apără demnitatea, Păstrându-și cinstea și verticalitatea. Lichelele îmbracă, iute, haina grobiană, Și își exersează flexibilitatea la coloană. Cosmetizare Guvernul a „descoperit”, ce toată lumea știe, Că în România este multă sărăcie. Ca urmare, un program social a adoptat, Iar traiul săracilor e... cosmetizat. Capitalism de tranziție Economia capitalistă
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
Cineva probabil că omoară un biet puțoi pundeva pân Pilton, iar noi o frecăm paici cu două fufe, zic eu la cafea În timp ce ne trecem pe listă. — Dălio șansă Robbo nici măcar n-am Început Încă, zice Clelland. Clell e o lichea pisăloagă pe primă mână. E un tip alcoolic pervers cu păr cărunt și fața roșie. Vorbește ca un căcat doar să se afle-n treabă. Duhnește ca disperatu a loțiune după ras râncedă și clocită. Asta-i maschează o droaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
vinovatului devine, inexorabil, imperioasă. Bunăoară, lipsa de caracter a omului "cât de cât public" (atributul, evident, lărgește semnificativ categoria incriminaților) este un bun pretext de a justifica agresiunea fizică drept unica metodă punitivă acceptată, și asta pentru că, în viziunea moralistului, "licheaua" este "cea mai abjectă" specie antropoidă. Aici, superlativul are ca referent o umanitate privită poetic, în care "un singur om nu este tolerabil să fie bătut: animalul: câinele, calul și boul"142. Și constată cum, din nou, ideologia moralistului contrazice
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
și un cal va rămâne cal toată viața, pe când un om e un comedian vulgar, care imită zece specii într-o singură zi, fără să și-o găsească pe-a lui." Cameleonismul comportamental, ascuns în spatele unei imagini impecabile, este propriu "lichelei" care "se trădează într-o fărâmă de rânjet, într-un ciob al căutăturii, în surceaua unui act". Moralistul atacă implicit convenționalismul social care încurajează falsitatea în relațiile interumane, iar critica sa ia forma unui autodenunț: " Fiecare din noi ducem la
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
care încurajează falsitatea în relațiile interumane, iar critica sa ia forma unui autodenunț: " Fiecare din noi ducem la pălărie o mână de plumb, cu care ar trebui să zdrobim la fiecare pas pliscul amabil și scuipăcios al câte unei amabile lichele. Suntem mai civilizați decât presupunem și mai artificiali: salutăm și adăugăm și o metanie la salut. Această dramă mi se pare mai imensă decât toată bătaia". Apariția locutorului în enunț semnifică, pe de o parte, intenția de a-și asuma
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
un colț de redacție, să lovească"186. Depistăm, în proza publicistică argheziană, o dublă versiune a agresivității: pe de o parte, cea a unui lexic brutal, injurios, descalificant, aparținând unor registre-sursă inventariate minuțios de Ruxandra Cesereanu, și anume: infracțional (canalii, lichele, bandiți, găinari, profitori, samsari, pezevenghi, impostori etc.)., de tip bestiariu, aici zoomorfismul este privilegiat și extrem de variat, de la animalitatea domestică sau cea sălbatică, până la creaturi hidoase, insectar, teriomorfe (șerpi, năpârci, reptile), rozătoare, de asemenea, registrul septic care plasticizează imundul, pestilențialul
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
este exprimată prin observații, reflecții cu caracter general sau când vehemența acuzațiilor atinge cote incendiare, reflectând solitudinea subiectului vorbitor în luptă cu "răul", ori de câte ori adversarul se "topește" în anonimatul unei întregi categorii umane. Pentru că satiristul sondează tipologii, creionează portrete alegorice: "licheaua", "lingăul"196, "năpârca"197 etc., în care sinecdoca polemică (în sensul propus de Marc Angenot, ca substitut cu o accentuată conotație peiorativă) evidențiază transferul negativului sancționabil asupra unei categorii. Agresivitatea lexicală rezidă și în selecția denominărilor peiorative: hoți, nebuni, isterici
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
clasic, voi nu știați desigur în ce mâini avea să cază drapelul vostru. [...] Iată urmașii voștri liberali. Iată haitele catilinare de politicieni liberali, de diplomați de mahala, de vânători de slujbe și de mici gheșeftari: avocăței lătrători, samsarași dibaci, toate lichelele și drojdiile sociale, tinzând să suie cât mai sus, distincție fară merit, avere fără muncă, pofte fără sațiu roade minunate ale unei școli ce le-a înarmat numai instinctele pernicioase, pândind alegerile și toate nevoile publice pentru a ciupi pataca
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
o tranșantă și definitivă opoziție a două lumi: pe de o parte, cea a "pampoanelor de paradă", reprezentată de văduva colonelului Stavăr, de Mioara, "păpușa" lipsită de dorința de autocunoaștere a ibsenienei Nora, și de Valter, "băiatul deștept", profitor și lichea veselă, tipul amicului ingrat, și pe de altă parte, universul sufletelor pure, nepervertite, capabile de iubire autentică și sacrificiu, așa cum se dovedesc a fi Ion, un tip de Cănuță "om sucit" prin inocență și inadaptabilitate și Frosa, metamorfozată fabulos și
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]