607 matches
-
se formează mai mult acid carbonic în sânge. Acesta disociază rezultând protoni, ceea ce duce la creșterea acidității sângelui. Acidoza respiratorie acută poate provoca decesul. Alcaloza metabolică apare ca rezultat al acumulării ionilor bicarbonici sau al pierderii acizilor nevolatili din compartimentul lichidian extracelular (de obicei HCl prin vomismente). Tulburarea este de multe ori consecutiva incapacității rinichilor de a excreta o cantitate adecvată de ioni bicarbonici din cauza afectării filtrării glomerulare, a unei hipovolemii, a unei depleții de clor sau potasiu (consecința frecventă a
MOTRICITATEA – O ABORDARE FIZIOFARMACOLOGICĂ by BOGDAN-ALEXANDRU HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1758_a_92281]
-
se continue cu anticoagulante dicumarinice (Trombostop, Sintrom) sub controlul periodic al timpului de coagulare (timp Quick) (2). Pacienții vor fi mobilizați cât mai precoce, atât cât le permite intervenția chirurgicală. Hidratare corespunzătoare (enterală și parenterală) suplimentată în condițiile unor pierderi lichidiene importante (perspirație insensibilă, transpirație, drenaje, diureză, tranzit pentru materii fecale, vărsături, aspirat nazogastric). 7. Complicații postoperatorii Complicațiile postoperatorii includ complicațiile nespecifice, generale și locale, și pe cele determinate de intervenția chirurgicală. a. Complicații generale: - Complicații cardiovasculare (coronariene, cerebrale, vasculare periferice
Tratat de diabet Paulescu by Eduard Catrina, Iulian Brezean, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92219_a_92714]
-
realizează pe cale orală, de câte ori este posibil. Soluțiile de rehidratare orală (SRO) recomandate de OMS conțin: 3,5 g NaCl, 2,5 g NaHCO3, 1,5 g KCl, 20 g glucoză la 1 litru de apă. În formele severe (>10% pierderi lichidiene) se administrează parenteral soluții Ringer lactat (NaCl 5 g, Na2CO3 4 g, KCl 1g la 1 litru de soluție). Cantitatea și ritmul soluțiilor administrate se adaptează vârstei, evoluției clinice și biologice. Tratament etiologic se administrează în funcție de agentul etiologic suspectat. Sindromul
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
IM de VD) sau a unei rupturi de SIV; d. frecătura pericardică apare la 10-20% din bolnavi în primele 2-3 zile de la debut, uneori cu persistență până la două săptămâni la pacienții cu infarcte transmurale extinse; se însoțește de reacție pericardică lichidiană în cantitate mică-medie la 1/2 din pacienți, neevidențiabilă frecvent pe electrocardiogramă. Uneori frecătura periinfarct se continuă cu frecătura din sindromul Dressler. Frecăturile pericardice sunt auscultate cel mai des parasternal stânga sau imediat endoapexian. Uneori se pun în evidență o
Tratat de chirurgie vol. VII by LAURENŢIU COZLEA () [Corola-publishinghouse/Science/92071_a_92566]
-
precoce o zonă akinetică atunci când diagnosticul pozitiv este incert, clasic; b. precizează originea unei disfuncții acute de pompă; c. pune în evidență prezența trombozei intracardiace (intraventriculară/intraatrială); d. identifică complicațiile mecanice (ruptură de SIV, cordaje tendinoase, pilieri) sau prezența pericarditei lichidiene; e. apreciază funcția sistolică și diastolică a ventriculului afectat. Fracția de ejecție VS estimată prin eco-2D se corelează bine cu măsurătorile angiografice și este utilă în stabilirea prognosticului după IMA. Utilizarea precoce a eco-2D poate ajuta în detectarea precoce a
Tratat de chirurgie vol. VII by LAURENŢIU COZLEA () [Corola-publishinghouse/Science/92071_a_92566]
-
pulmonară; c. raport crescut a presiunii de umplere VD/VS; d. deprimarea curbei funcționale VD. 3. scintigrafie: a. hipercaptare în peretele liber VD; b. creștere dimensiunilor VD și scăderea cineticii parietale. 4. ecocardiografie: a. creșterea dimensiunilor VD; b. absența reacției lichidiene pericardice. 5. determinări enzimatice: a. discordanță între valoarea crescută a enzimelor sugestive pentru necroză miocardică (CK, CK-MB troponină) și gradul disfuncției VS. 6. cateterism cardiac și coronarografie: a. frecvent ocluzie proximală ACD, rar ACx; b. akinezie VD. 7. diagnostic diferențial
Tratat de chirurgie vol. VII by LAURENŢIU COZLEA () [Corola-publishinghouse/Science/92071_a_92566]
-
afectarea miocardului și/sau a endocardului. Majoritatea pericarditelor sunt secundare altor afecțiuni [10, 37, 50]. CLASIFICAREA PERICARDITELOR [10, 20] Cea mai frecvent folosită în clinică, este cea anatomo-clinică și cea etiologică. CLASIFICAREA ANATOMO-CLINICĂ: I. Pericardita acută: A. uscată (fibrinoasă); B. lichidiană. II. Pericardita cronică: A. lichidiană; B. adezivă; C. constrictivă. CLASIFICAREA ETIOLOGICĂ: I. Pericardite infecțioase: A. virală; B. bacteriană; C. tuberculoasă; D. micotică; E. alte infecții (sifilis, parazitară). II. Pericardite neinfecțioase: A. pericardita acută idiopatică (benignă); B. pericardită epistenocardică (în infarctul
Tratat de chirurgie vol. VII by LAURENŢIU COZLEA () [Corola-publishinghouse/Science/92071_a_92566]
-
endocardului. Majoritatea pericarditelor sunt secundare altor afecțiuni [10, 37, 50]. CLASIFICAREA PERICARDITELOR [10, 20] Cea mai frecvent folosită în clinică, este cea anatomo-clinică și cea etiologică. CLASIFICAREA ANATOMO-CLINICĂ: I. Pericardita acută: A. uscată (fibrinoasă); B. lichidiană. II. Pericardita cronică: A. lichidiană; B. adezivă; C. constrictivă. CLASIFICAREA ETIOLOGICĂ: I. Pericardite infecțioase: A. virală; B. bacteriană; C. tuberculoasă; D. micotică; E. alte infecții (sifilis, parazitară). II. Pericardite neinfecțioase: A. pericardita acută idiopatică (benignă); B. pericardită epistenocardică (în infarctul miocardic acut); C. uremie; D.
Tratat de chirurgie vol. VII by LAURENŢIU COZLEA () [Corola-publishinghouse/Science/92071_a_92566]
-
îngroșate de depozite fibrinoase, care nu au consecințe hemodinamice. Sindromul pericardic din pericardita acută uscată este caracterizat prin prezența a trei semne clasice: durere precordială, frecătură pericardică și modificări electrocardiografice. Pericardita uscată poate fi modalitatea de debut a unei pericardite lichidiene sau se poate opri la această fază. Tabloul clinic [10] Simptome funcționale: - Durerea precordială: Durerea în pericarditele acute uscate este localizată precordial sau retrosternal, este continuă, accentuată de inspir, de tuse sau de schimbarea poziției. Uneori durerea este retrosternală constrictivă
Tratat de chirurgie vol. VII by LAURENŢIU COZLEA () [Corola-publishinghouse/Science/92071_a_92566]
-
zile, segmentul ST devine izoelectric, cu unda T aplatizată sau bifazică. Ulterior, unda T devine negativă. Spre vindecare, traseul ECG revine la normal. Nu apar unde Q patologice. Diagnostic pozitiv: cele trei semne clasice: durere, frecătură pericardică, ECG. PERICARDITA ACUTĂ LICHIDIANĂ (EXUDATIVĂ) Pericardita acută lichidiană poate fi urmarea unei pericardite acute uscate, sau de la început apare lichid în cavitatea pericardică. Reprezintă afecțiunea pericardului caracterizată prin prezența de lichid în cavitatea pericardică. Exudatul instalat lent nu produce fenomene clinice decât mai tardiv
Tratat de chirurgie vol. VII by LAURENŢIU COZLEA () [Corola-publishinghouse/Science/92071_a_92566]
-
izoelectric, cu unda T aplatizată sau bifazică. Ulterior, unda T devine negativă. Spre vindecare, traseul ECG revine la normal. Nu apar unde Q patologice. Diagnostic pozitiv: cele trei semne clasice: durere, frecătură pericardică, ECG. PERICARDITA ACUTĂ LICHIDIANĂ (EXUDATIVĂ) Pericardita acută lichidiană poate fi urmarea unei pericardite acute uscate, sau de la început apare lichid în cavitatea pericardică. Reprezintă afecțiunea pericardului caracterizată prin prezența de lichid în cavitatea pericardică. Exudatul instalat lent nu produce fenomene clinice decât mai tardiv, când cantitatea de lichid
Tratat de chirurgie vol. VII by LAURENŢIU COZLEA () [Corola-publishinghouse/Science/92071_a_92566]
-
arterială, fenomene ce caracterizează sindromul de insuficiență cadiacă hipodiastolică. Dacă fenomenele compensatorii nu sunt suficiente, apare tamponada cardiacă: prăbușirea tensiunii arteriale și stare clinică de șoc [10]. Investigații paraclinice [10] - Examenul radiologic: este o metodă esențială în diagnosticul pericarditei acute lichidiene. Se constată mărirea globală a umbrei cardiace, care poate fi considerabilă în caz de revărsat pericardic voluminos. Această cardiomegalie este simetrică, aproximativ triunghiulară în revărsate medii iar în cele voluminoase, imaginea radiologică a cordului are aspect de „carafă”. Pediculul vascular
Tratat de chirurgie vol. VII by LAURENŢIU COZLEA () [Corola-publishinghouse/Science/92071_a_92566]
-
cu revărsat abundent sau foarte abundent și semnele ce decurg de aici; o evoluție subacută (febră moderată, stare generală alterată, de impregnare toxică bacilară: paloare, transpirații, inapetență, scădere ponderală), care evoluează lent, de multe ori cu apariția unei pericardite cronice lichidiene sau constrictive. Puncția pericardică este indispensabilă pentru a preciza diagnosticul. Se constată un lichid serofibrinos, clar sau hemoragic, cu predominența limfocitelor la examenul citologic. Pericardita reumatismală Mai frecventă la tineri, apare în cursul unui puseu de reumatism articular acut, precedat
Tratat de chirurgie vol. VII by LAURENŢIU COZLEA () [Corola-publishinghouse/Science/92071_a_92566]
-
acute (de cele mai multe ori de etiologie TBC) și se datorește îngroșării fibroase a pericardului și producerii de aderențe intra- și extrapericardice, care, comprimând cordul, împiedică umplerea sa în diastolă. Se descriu trei forme anatomo-clinice de pericardite cronice: A. pericardite cronice lichidiene; B. pericardite cronice constrictive; C. pericardite cronice adezive. Pericarditele cronice lichidiene Au evoluție clinică cronică, afebrilă și adesea asimptomatică și perioade îndelungate, de ani de zile, ele simulează o inimă mărită la examenul radiologic. Lichidul pericardic este de tip exudat
Tratat de chirurgie vol. VII by LAURENŢIU COZLEA () [Corola-publishinghouse/Science/92071_a_92566]
-
fibroase a pericardului și producerii de aderențe intra- și extrapericardice, care, comprimând cordul, împiedică umplerea sa în diastolă. Se descriu trei forme anatomo-clinice de pericardite cronice: A. pericardite cronice lichidiene; B. pericardite cronice constrictive; C. pericardite cronice adezive. Pericarditele cronice lichidiene Au evoluție clinică cronică, afebrilă și adesea asimptomatică și perioade îndelungate, de ani de zile, ele simulează o inimă mărită la examenul radiologic. Lichidul pericardic este de tip exudat (conținut crescut de proteine). Etiologia: 1. Tuberculoza rămâne cea mai frecventă
Tratat de chirurgie vol. VII by LAURENŢIU COZLEA () [Corola-publishinghouse/Science/92071_a_92566]
-
afebrilă și adesea asimptomatică și perioade îndelungate, de ani de zile, ele simulează o inimă mărită la examenul radiologic. Lichidul pericardic este de tip exudat (conținut crescut de proteine). Etiologia: 1. Tuberculoza rămâne cea mai frecventă cauză de pericardită cronică lichidiană. Ea apare secundar progresiei prin contiguitate a leziunilor tuberculoase de la nivelul ganglionilor limfatici hilari sau mediastinali. Mult mai rar, pericardita cronică tuberculoasă apare secundar diseminării hematogene; 2. Alte cauze etiologice: mixedemul; neoplasmul primar sau secundar al organelor toracice cu invadarea
Tratat de chirurgie vol. VII by LAURENŢIU COZLEA () [Corola-publishinghouse/Science/92071_a_92566]
-
sau negative și al complexelor QRS microvoltate. - Ecocardiografia detectează prezența lichidului pericardic prin înregistrarea zonelor lipsite de ecouri între epicardul ventricular stâng posterior și pericardul posterior și între peretele anterior al ventriculului drept și peretele toracic anterior. Evoluția pericarditei cronice lichidiene depinde de natura și evoluția bolii cauzale [10]. Pericardita cronică constrictivă Sindromul constrictiv este dat de îngroșarea fibroasă și densă a pericardului care, comprimând cordul, împiedică umplerea sa în diastolă. Fibroza pericardică se instalează lent în ani, producând un tablou
Tratat de chirurgie vol. VII by LAURENŢIU COZLEA () [Corola-publishinghouse/Science/92071_a_92566]
-
se dezvoltă gradual sau în cazul în care pacientul supraviețuiește afecțiunii acute, devin operaționale o serie de mecanisme adaptative, în special hipertrofia cardiacă. INSUFICIENȚĂ CARDIACĂ STÂNGĂ Predomină inițial simptomele de congestie pulmonară. INSUFICIENȚĂ CARDIACĂ DREAPTĂ Caracterizată prin semne de retenție lichidiană extracelulară: edeme, hepatomegalie congestivă, ascită și revărsat pleural. INSUFICIENȚĂ CARDIACĂ CU DEBIT REDUS Caracterizează insuficiența cardiacă care apare în cele mai multe cazuri de boală cardiacă (congenitală, valvulară, reumatismală, hipertensivă, coronariană, cardiomiopatică). INSUFICIENȚA CARDIACĂ CU DEBIT MARE Apare în tireotoxicoză, fistule arteriovenoase
Tratat de chirurgie vol. VII by LAURENŢIU COZLEA () [Corola-publishinghouse/Science/92071_a_92566]
-
subpleural - determinând acumulări de lichid în formă de fus între plămâni și pleura adiacentă. - când presiunea capilar pulmonară depășește 25 mmHg, apare edemul alveolar, cu apariția și concentrarea „în nori” a lichidului în jurul hilurilor - „în fluture” și pot apărea revărsate lichidiene pleurale mari. D. Ecocardiografia - Este necesară de urgență pentru stabilirea cauzei insuficienței cardiace și, de asemenea, pentru determinarea gravității disfuncției ventriculare; - Când abordul transtoracic nu dă destule informații se practică ecocardiografie transesofagiană; - Rezultate tipice: dilatarea cavităților cardiace, hipertrofie miocardică, disfuncție
Tratat de chirurgie vol. VII by LAURENŢIU COZLEA () [Corola-publishinghouse/Science/92071_a_92566]
-
satisfăcător trombozele gambei sau ale antebrațului. Rezultatele pot fi fals pozitive în cazul în care aportul sanguin arterial este insuficient (inclusiv hipotensiune arterială sistemică) sau când drenajul venos este deficitar (insuficiență cardiacă globală sau predominant dreaptă severă, pericardită constructivă, pericardite lichidiene masive cu tamponadă cardiacă etc.) [3]. 5. Ecografia bidimensională cu compresie detectează trombusul venos ca o zonă cu ecogenitate crescută la nivelul venei cercetate care nu se modifică deloc sau prea puțin prin compresie. Ea oferă rezultate foarte bune (sensibilitate
Tratat de chirurgie vol. VII by LAURENŢIU COZLEA () [Corola-publishinghouse/Science/92071_a_92566]
-
pot avea originea din orice anastomoză și uneori prin ischemia jejunală, care diminuă șansa de supraviețuire. Tratamentul fistulelor este controversat. Dacă scurgerea este controlată și identificată numai prin controlul radiologic înaintea reluării alimentației orale este recomandat tratamentul conservator, prin dieta lichidiană, și examenul radiologic repetat la 7 zile. Dacă pacientul este în stare septică este necesar drenajul cavității. Există dilemă între că secundară leziunii pancreatice în cursul rezecției sau scurgerii din bontul ca efect ientului și riscul hemoragiei secundare, ologic. Acesta
CANCERUL DIGESTIV SUPERIOR. PRINCIPII, CONTROVERSE ȘI OPȚIUNI DE TRATAMENT by MIHAI STOIAN, CRISTIAN BULAT, MIHAELA DAMIAN () [Corola-publishinghouse/Science/402_a_1123]
-
Florin Gheorghe Șerban a sprijinit dezinteresat pe toți colegii săi pentru elaborarea lucrărilor de doctorat cu investigații biochimice pentru explorarea cavității orale (tumori ale planșeului bucal, parodontopatie marginală cronică, lichidul crevicular etc.), reumatism, cataractă, diabet, alcoolism, boli cardiovasculare, explorarea spațiilor lichidiene etc. A fost veteran de război. În cele peste cinci decenii de activitate neîntreruptă s-a aplecat asupra tinerilor discipoli cu înțelegere, răbdare și migală, constituind un exemplu demn de urmat. După o nemeritată și grea suferință, prof. univ. dr.
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
instrumente atraumatice, - manevre blânde, delicate în manipularea venelor pentru evitarea microtraumatismelor pe pereții venoși generatoare de tromboze, - respectarea - conservarea capitalului venos neafectat de procesul patologic în vederea unei eventuale utilizări ulterioare, - indicarea și utilizarea corectă a tratamentului anticoagulant perioperator, a manipulării lichidiene și farmacologice a echilibrului fluido-coagulant. Se utilizează mai multe procedee chirurgicale, pacientul fiind în anestezie peridurală, rahidiană sau generală, în poziție Trendelenburg pentru combaterea stazei venoase în timpul intervenției chirurgicale. 1. Safenectomia prin procedeul Terrier-Algave este o incizie liniară pe traiectul
Tratat de chirurgie vol. VII by IOAN ŢILEA, RADU DEAC () [Corola-publishinghouse/Science/92084_a_92579]
-
evidență un lumen rezidual extrem de subțire sau chiar absența lumenului pe traiectul venei afectate în prealabil. În cazul flebitelor supurate sau a celor acompaniate de celulite ecografia bidimensională poate să pună în evidență un abces perivenos cu aspect de colecție lichidiană circumscrisă, hipoecogenă cu margini subțiri și bine definite sau îngroșate și nedefinite [4]. Diagnosticele ecografice fals pozitive de TFS pot fi observate în cazul existenței bolilor inflamatorii ale membrului inferior care asociază adenopatii inghinale [5]. Diagnosticul pozitiv este aproape întotdeauna
Tratat de chirurgie vol. VII by IOAN ŢILEA, RADU DEAC () [Corola-publishinghouse/Science/92084_a_92579]
-
proximală corelate cu flebografia. Datele pletismografice pot fi fals pozitive în cazul unui aport sanguin arterial deficitar (inclusiv hipotensiune arterială sistemică) sau în următoarele entități: sindrom posttrombotic, tumori abdominale, sarcină, insuficiență cardiacă congestivă sau predominant dreaptă severă, pericardită constrictivă, pericardite lichidiene masive cu tamponadă cardiacă etc.) 5. Ecografia venoasă este metoda imagistică de elecție pentru pacienții cu TVP posibilă. Ea este ieftină, neinvazivă, fiind larg răspândită, iar comparativ cu flebografia ascendentă sensibilitatea și specificitatea ultrasonografiei în diagnosticul TVP proximale este de
Tratat de chirurgie vol. VII by IOAN ŢILEA, RADU DEAC () [Corola-publishinghouse/Science/92084_a_92579]