3,366 matches
-
făcea să mă simt așa, Însă știam precis că trebuie neapărat să găsesc apă. M-am dat jos din fotoliul În care mi-aș fi petrecut bucuros tot restul vieții dacă ar fi fost făcut din apă și am luat Liftul pînă jos. Eram mai slăbit decît crezusem și de vreo cîteva ori am fost la un pas să alunec și să cad. M-am Întrebat dacă am să pot urca vreodată Înapoi. Am coborît În prăvălie. Vitrina era spartă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
drag decît să-ți iei viața. 2 Organizația Mamelor libere Își avea sediul Într-un birou gol dintr-un imobil modern, nu departe de Strand. Clădirea albă și enormă semăna cu o morgă mecanizată, În care cadavrele sînt transportate cu liftul În compartimentele lor. Unul dintre aceste lifturi Îl transportă pe Rowe, precis și silențios la etajul al cincilea; dintr-un coridor lung, plin de birouri cu geamuri mate, un individ cu pince-nez deschise ușa liftului și păși Înăuntru, purtînd sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Organizația Mamelor libere Își avea sediul Într-un birou gol dintr-un imobil modern, nu departe de Strand. Clădirea albă și enormă semăna cu o morgă mecanizată, În care cadavrele sînt transportate cu liftul În compartimentele lor. Unul dintre aceste lifturi Îl transportă pe Rowe, precis și silențios la etajul al cincilea; dintr-un coridor lung, plin de birouri cu geamuri mate, un individ cu pince-nez deschise ușa liftului și păși Înăuntru, purtînd sub braț un dosar cu mențiunea „Urgent“; apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
care cadavrele sînt transportate cu liftul În compartimentele lor. Unul dintre aceste lifturi Îl transportă pe Rowe, precis și silențios la etajul al cincilea; dintr-un coridor lung, plin de birouri cu geamuri mate, un individ cu pince-nez deschise ușa liftului și păși Înăuntru, purtînd sub braț un dosar cu mențiunea „Urgent“; apoi ascensorul Își continuă urcușul lin. Pe o ușă de la etajul al șaptelea, Rowe putut citi: „Ajutoare pentru mamele din națiunile libere. Informații“. Începuse să creadă că, la urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
că asta e o metodă sigură de a-i Încuraja pe hoți, anunțîndu-i că apartamentul lui era gol. Prudența lui Henry era cunoscută prietenilor săi, care nu pregetau să urce pînă la apartamentul său, situat la ultimul etaj al imobilului. Lift nu exista. Scara era În spatele clădirii, spre Chelsea; de la etajul al doilea În sus, cel care urca scara redescoperea priveliștile războiului. Mai toate turlele bisericilor păreau ciuntite În vîrf, aidoma unor batoane de zahăr, și multe străzi altădată selecte arătau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
imperturbabil drumul. Nimic nu i se părea ciudat acestui copil al hotelului. Tot felul de oameni poposeau pentru o noapte, cu sau fără bagaje, la Regal Court; unii dintre ei mureau aici, iar cadavrele lor erau scoase discret afară, cu liftul de serviciu. În anumite perioade, divorțurile Înfloreau În incinta hotelului, amanții dădeau bacșișuri grase, iar detectivii, fiind plătiți pentru treaba asta, ofereau bacșișuri și mai mari, ca să-i surprindă În flagrant delict. În această atmosferă, băiatul ajunsese să nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
de soare, obiectele stradale și indicatoarele de traseu - toate acestea păreau amenințătoare și suprarealiste, la fel de captivante ca niște aiuritoare jocuri mecanice dintr-un centru de distracții dezlănțuite pe acele șoselele. Conștientă că sunt suprastimulat, Catherine m-a urcat repede în lift. Perspectivele vizuale deschise de apartamentul nostru fuseseră transformate. Am împins-o în lături și am ieșit pe verandă. Mașinile umpleau străzile suburbiei care se întindea dedesubt, sufocând parcările supermarketurilor, îngrămădite pe caldarâm. Două accidente minore avuseseră loc pe Western Avenue
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
personalul de pe ambulanță încremeniți în diferite posturi în vreme ce eu stăteam în mașina zdrobită. Am auzit din spate sunetul unui radio cu tranzistori. Omul de serviciu, un bărbat tânăr cu păr aproape până la brâu, se întorsese la biroul de lângă intrarea în liftul din subsol. Ședea pe masa de metal, cu un braț petrecut pe după umerii iubitei lui, doar o copilă. Ignorându-le privirile pline de respect, m-am dus înapoi în curtea blocului. Bulevardul mărginit de copaci care ducea la centrul comercial
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
Femeia îmi pipăia acum pelvisul, căutând din nou un penis neascultător. I-am făcut semn să se ridice. După ce-și îndreptă părul în oglinda retrovizoare, ieși din mașină fără să se uite la mine și se duse spre cabina liftului. Bărbatul înalt cu aparatul foto străbătu cu pas hoinar acoperișul. M-am uitat prin luneta mașinii. Scaunul pasagerului era doldora de echipament fotografic - camere foto, un trepied, o cutie plină vârf cu becuri. Un aparat de filmat era montat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
casei peste pietrișul sfărâmat, Vaughan se ridică anevoie de pe bancheta din spate. Fără să se uite în urmă la noi, se strecură nesigur la volan. Mă așteptam să demareze în trombă, însă el porni motorul și plecă în liniște. În lift, am ținut-o strâns pe Catherine, iubind-o pentru loviturile pe care Vaughan le aplicase corpului său. Mai târziu în noaptea aceea, i-am explorat trupul și vânătăile, pipăindu-le blând cu buzele și obrajii, văzând în porțiunea de piele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
Europa, la etajul 43. De unde Andreas Hartmann privea la oraș, la seară, la ploaie, la imaginea lui reflectându-se în fereastră. Închise computerul și își puse paltonul. Cu mânușile de piele în mână, ieși din birou. Colegii îl așteptau în fața liftului. Încheiaseră proiectul la care lucraseră în ultimele trei luni - o analiză de piață pentru o firmă de asigurări din Japonia - și hotărâseră spontan să meargă la o băută. Coborâră în parcarea de la subsol cu liftul, ale cărui dimensiuni și așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
birou. Colegii îl așteptau în fața liftului. Încheiaseră proiectul la care lucraseră în ultimele trei luni - o analiză de piață pentru o firmă de asigurări din Japonia - și hotărâseră spontan să meargă la o băută. Coborâră în parcarea de la subsol cu liftul, ale cărui dimensiuni și așa gigantice erau exagerate de oglinzile ce acopereau trei din patru pereți. Andreas era îngândurat, dar afișă un zâmbet profesional, de bun coleg, îi bătu pe umăr pe bărbați, făcu glume cu fetele, promise (ca toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
nu cunoșteam pe mai nimeni acolo... Nici Albania și Grecia nu mă tentau. - Atunci rămân Germania și România, nu? a întrebat Mathieu. - Exact. - Să începem cu Germania, propuse Mathieu. Eram de acord. Ne-am urcat într-unul din cele șase lifturi care așteptau în foaierul hotelului și Mathieu a apăsat pe butonul pe care scria FRG. Am observat că și numele celorlaltor sectoare erau prescurtate, ca la olimpiadă. Dar dacă Germania era FRG, ce se întâmplase cu DDR? L-am întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
L-am întrebat pe Mathieu. - Aici au fost unite mereu, a răspuns. - De ce? - Păi, merita să schimbăm plăcuțele pentru numai patruzeci și ceva de ani? - Și la iugoslavi? - La iugoslavi este altceva, răspunse Mathieu misterios. Nu am aflat niciodată ce. Liftul se opri, ușile se deschiseră, și în fața mea se ivi sectorul german. Liftul ne lăsase într-un parc, care consta, din câte puteam vedea, dintr-o pajiște uriașă, înconjurată și brăzdată de alei. În mijocul pajiștii se afla un panou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
Păi, merita să schimbăm plăcuțele pentru numai patruzeci și ceva de ani? - Și la iugoslavi? - La iugoslavi este altceva, răspunse Mathieu misterios. Nu am aflat niciodată ce. Liftul se opri, ușile se deschiseră, și în fața mea se ivi sectorul german. Liftul ne lăsase într-un parc, care consta, din câte puteam vedea, dintr-o pajiște uriașă, înconjurată și brăzdată de alei. În mijocul pajiștii se afla un panou de dimensiuni cretine, circa nouă metri pe doisprezece, pe care scria JOCUL CU
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
reeducăm, dar sunt rezistenți... Știam. - Mathieu, i-am zis, se pare că nu o să rămân aici. Astea cinci minute mi-au fost de-ajuns. Hai să vedem sectorul român. - Sigur, a răspuns, dar ca să fiu cinstit... - Ce? - Nimic. Vei vedea. Liftul ne-a dus acolo unde voiam să ajungem. Doar că de data asta, ușile nu s-au deschis înspre o pajiște, ci către o cameră de bloc. - Asta-i tot? am întrebat speriat. - Da. În cameră erau cinci persoane. - Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
câteva lucruri de care aveam nevoie. Apoi m-am îndreptat spre apartamentul primului Popescu, situat într-un bloc la fel de urât ca ăla în care locuiesc eu. Am străbătut holul blocului, care duhnea a păstrăv mort, și am intrat într-un lift șubred și plin de inscripții porcoase, care m-a transportat la etajul trei. Popescu stătea la apartamentul 11. Am sunat. Mi-a deschis un bărbat de înălțime, greutate și, evident, inteligență medie. - Ce doriți? a zis. - Bună ziua, domnule Popescu, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
Mă dau bătut, am zis, după ce am stat câteva secunde pe gânduri. Logica dumneavoastră este imbatabilă. La revedere. Am părăsit blocul pe același drum pe care venisem și am intrat în următorul. Alt hol, acesta mirosind a lemn putred, alt lift, dar cu aceleași inscripții porcoase, care m-a ridicat la etajul șase de data asta. Am sunat la ușa apartamentului 34. Mi-a deschis alt domn Popescu, asemănător cu primul. - Ce vrei? s-a răstit la mine. Din apartament se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
chinuind o pisică și vreau să vă rog să vorbiți cu el și să îi explicați că nu este etic să... - Du-te domne de-aici! a țipat omul la mine. - Mda, bine, mă duc, am zis întorcându-ma către lift. - Ia, ia stai puțin, tu nu ești ăla care bate la tobe toată ziua? m-a întrebat. Eram. - Păi, și tu vii la mine și-mi zici cum să-mi educ copilul? Păi, nu ți-e rușine... Popescu a continuat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
Sper că fiului dumneavoastră nu îi va trece niciodată prin cap să chinuie un tigru, i-am spus în loc de rămas-bun ciudatului profesor de filosofie. Mai rămăsese un Popescu. Un ultim hol de bloc, acesta mirosind a hoit de cioară. Nici un lift, deoarece ultimul Popescu locuia la parter. Am sunat la ușă. Apartamentul unu. Mi-a deschis o femeie la vreo 30 de ani, cam spălăcită, dar pe undeva frumoasă. La ochi, la cur, la gură, nu știu. Blondă. Vopsită. - Bună ziua, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
îl salută pe portar - un bătrân necruțător care critica vestimentația oricui (Femeile din zilele noastre, îi zisese într-o seară lui Shuoke, se îmbracă ca niște curve. Se și poartă ca niște curve. Pe vremuri...) și urcă trei etaje cu liftul. Shuoke locuia într-un apartament scump și mare (adică mare pentru el). Un living, un dormitor, o bucătărioară (kitchenette) și o baie cu cadă și veceu. În respectiva baie și intră, se spălă pe mâini și se așeză pe veceu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
un șofer prost și trebuia să se concentreze, iar Suki pentru că nu prea avea ce să zică și nu voia să strice atmosfera. Magia. Shuoke parcă în garajul subteran de sub blocul în care stătea și o târî pe Suki în lift, unde o sărută și îi băgă, ca mai înainte, mâna între picioare. Ascensorul ajunse înaintea lui Shuoke la destinație, adică la etajul trei, și Shuoke se năpusti, trăgând-o pe Suki după el, către ușa apartamentului său, pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
singur în ascensor - scrie Marana, tot de la New York - dar cineva apare lângă mine: un tânăr cu niște plete de salcie plângătoare era ghemuit într-un colț, îmbrăcat într-o haină lungă de pânză grosolană. Ascensorul semăna mai mult cu un lift de mărfuri, închis cu o ușă pliantă. La fiecare etaj pot fi zărite birouri pustii, ziduri decolorate cu urme de mobile dispărute și țevărie vizibilă, un pustiu de podele și tavane mucegăite. Agitându-și mâinile roșii cu încheieturi lungi, tânărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
abțiguit... Nu-i așa, tanti Tinco? Când venea mai afumat, nu mai nimerea blocul, se ducea pe la toate scările, urca, cobora, încerca să descuie, „Cum paștele și dumnevranghela mă-sii să ții minte? Ușile-s la fel, soneriile la fel, liftul la fel...”. Se ducea la leagăne și stătea acolo până cobora Ionel sau Dana să-l ia. Îi era rușine să strige în spate. „Bă, tat-tu nu mai știe unde locuiește... Nu mai nimerește... Nu mai știe domiciliul stabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Spațial. Coborâm și înălțăm privirea spre picioarele care susțin Acul Spațial, restaurantul de jos, restaurantul de sus care se rotește, apoi puntea de observație din vârf. Apoi stelele. Sari la tristul moment când ne cumpărăm biletele și ne suim în liftul ăla mare de sticlă care urcă lin prin mijlocul Acului Spațial. Suntem în drum spre stele în cușca aia de discotecă toată numai sticlă și alamă. Urcând, vreau să ascult muzică Telestar hipoalergică, neatinsă de mâna omului. Orice e generat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]