3,802 matches
-
l-am lăsat în mod deliberat la o parte, furnizează în celebra sa culegere de haggada și alte episoade inedite care totuși n-ar putea figura ca mărturii propriu-zise într-o lucrare filologică și istorică. Această bogăție constituie o dovadă limpede a interesului pe care mitul căderii îngerilor l-a suscitat în mod constant începând din secolul al II-lea înainte de Cristos până în secolul al V-lea după Cristos, datele pe care le-am luat ca limite temporale ale demersului nostru
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
aceste posibilități contradictorii? Pentru Stăniloae, existența unui corpus de învățături ferme ale credinței la începutul secolului al III-lea pare un lucru evident. Acest corpus dogmatic ar fi fost transmis de către Cristos și apostolii săi prin Biserică, într-un fel limpede și distinct. Origen ar fi pus la îndoială aceste învățături de credință, zdruncinându-le autoritatea. Or, ajunge să citim prefața de la De principiis, pentru a-l absolvi pe Origen de orice intenție vătămătoare, dat fiind că el afirmă în mai
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
mie arhaismele, dar la locul lor, în paginile autorilor din secolele trecute, acolo unde le este locul și unde sună realmente frumos. Papagaliceasca arhaizantă modernă nu poate stârni decât haz, ca și papagaliceasca neologizantă. Noi am ales calea traducerii curgătoare, limpezi și elegante. Diferențele dintre registrul poetic și cel cronicăresc, dintre tonul sapiențial și diatriba profetică se afișează singure, cu condiția ca traducătorul să respecte expresia de bun-simț a limbii române de azi și să aibă el însuși un minim simț
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
cu ceața lui și ni se făcea, așa, dor, deodată, de ceva... De ce anume, nici noi nu știam... Dar locul acela și asta v-o spun sigur ne chema. Cum stăteam noi pe pod și ne uitam așa, în apa limpede a râului, se stârni vântul. Era o adiere ca oricare alta, plină de mireasma apei și dulce... cum e primăvara aerul pe la noi. Soarele strălucea, dar era încă rece vremea se vede că ninsese la munte... Ne-am uitat unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
că ai dreptate, Despi. Și unde mai pui că pacientul trebuie să-l asculte pe doctor... Vântul, purtând parfumul furat de la floarea caisului din grădinița din fața cerdacului, l-a Întâmpinat pe Gruia În acea dimineață cu mare generozitate. Un cer limpede și deschis spre Înalturi, Întins deasupra dealurilor albastre ale Iașilor, i-a amplificat respirația... A răsuflat adânc, cu aducere aminte de diminețile primăverilor de acasă... A zâmbit unei amintiri de când Încă nu știa ce sunt aceia pantaloni... Aducerea aminte Îi
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
de telefon. Ciudat, nu încredințează bilețelul lui Dragoș, ci lui Ciprian pe care îl roagă : "Uite, în caz că..." Dragoș privește în noaptea în care ghicește că zorile sunt aproape. Se întoarce ca un automat, ca o păpușă de la panopticum. Cu cuvinte limpezi, care parcă anunță dimineața pe care doar el a văzut-o, rostește : Te las în mâinile lui Atanasie, în care am o încredere totală. Tot el va veni să te caute peste o săptămână în același loc în care te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
împreună cu copiii, formau o familie care număra patru generații. Cei mai vâstnici, Artenie și Ulitia, aveau spre optzeci de ani. El înalt, osos și încă foarte drept și dârz pentru anii lui. Ea, o bătrânică micuță, firavă, cu ochi albaștri limpezi și expresivi. Fetele lor, două gemene blonde zdravene, Olga și Ana și bărbații lor, Andrei și Vadim, doi slăbănogi înalți de parcă ar fi fost fii iar nu ginerii lui Artenie. Ana avea la rândul ei o fată, Iuliana măritată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
păduri stufoase și negre spre care se îndreptase camionul care ne adusese. În apropierea pădurii am dat peste o zonă mlăștinoasă. Când ne-am apropiat, din smârcuri s-au ridicat în zbor, speriate, păsări de apă. În ochiurile de apă limpede și încălzită de soare înotau cohorte de peștișori. Ne-am umflat pântecele cu zmeură dulce și parfumată, iar copiilor le-am dat și câte o felioară din pâinea pe care știam că trebuie să o drămuim, întrebându-ne când și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Cu toate că aveți slovă diferită, voi vă înțelegeți totuși ca frații și cu binecuvântarea mea... și trebuie să învățați unii de la alții de toate cele ca să vă ușurați și să vă înfrumusețați viața voastră pământeană. Că eu v-am dat izvoare limpezi, codri umbroși, pajiști însorite, livezi înflorite, câmpuri mănoase, fete și neveste frumoase, feciori și bărbați mândri și neînfricați pentru a vă bucura cu toții de viață și de frumusețile ei aici, în prea frumoasa și vesela Grădină. Iar cine va încălca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
o frunză pe ici, pe colo de salcâm sau de tei plutea pe râul respectiv. E primăvară. În tabloul înrămat cu o ramă groasă, lată, arămie, căprioara zveltă, subțirică și drăguțică soarbe apă din pârăul rece de munte, cu apa limpede, netulburată deci, prin care se văd ca prin urmare pietrele și pietrișul gri. Pietricele mărunte se întrezăresc prin șuvoiul de apă limpede, de izvor. Copacii înmuguriți, cu muguri, care au chiar și înfrunzit, au coroana rotundă, cu crengile maronii, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
a ochilor. Părul blond și lucios, ca al lui Angi, era prins într-un coc sofisticat, cu fire subțiri. Ținuta mea era pretențioasă. Angi purta, ca de obicei, un costum, nou, verde închis, evidențiindu-i și lui ochii verzi, unici, limpezi. Pantofii negri erau lăcuiți impecabil. Și în acea serată Angi îmi ceru mâna rostind: Să mergem, chérie. Cu plăcere, cavalere. Oh, tată, îi spusei după ce intrarăm în mașină, ce fericire că te-ai întors. Îmi lăsai capul pe umărul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
de miracol alb îi îngreunau mersul, până nu se mai putea deplasa. Nu știa nici cum ajunse acolo, nici de ce înaintase. Sclipiri în masă, un alb apos și pur și zări apropiindu-se de el cristaluri. O femeie din cristal limpede, scump, desăvârșit, splendid, suplă. Cristal și atât. Alături de ea, venea Mercur. Gros, în forma unui bărbat, părea soțul ei. Ii era frig, așa că se hotărî să plece. Te simți bine? îl întrebară cei de la bord. Da, de ce? Te-am găsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
plăcu de acest Vlad. Îl învinse pe Erickson, neutralizându-l. Îl amenință cu sabia: Nu te-aș omorî, însă mai bine tu decât eu. Stai, măi omule, nițel! Glumeam și eu cu tine. Eram în cada cu apă călduță și limpede. Întreaga baie, pe o frumoasă nuanță de bleu inspira liniștea unui colț de cascadă. Aveam sânii, cam ascuțiți, tari și frumoși, scoși din apă. Pielea mi se răcise. Cu mâna dădui un val de apă peste piept, și căldura îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
o vreme, ea a început să se miște și să caște ca un copil frânt de somn. S-a ridicat și i-a pecetluit căscatul cu cea mai dulce sărutare determinând-o să deschidă mari ochii ei albaștri, atât de limpezi, odihniți și frumoși. —Mireasa mea pură! —Băiatul meu romantic. —Soția mea dulce. —Soțul meu acru. —Ce-ai zis? o dă jos de pe pieptul lui și-o imobilizează ținându-i brațele strâns. —Soțul meu acrișor. Mai spune o dată, o strânge mai
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
după cum și eu am aflat la rândumi, mai deunăzi, cu mirare. Istorisiri nesănătoase fericirii 41 Se întâmplă uneori ca gândurile omului, sub imboldul puternic și violent al unor patimi adesea tăinuite, să se preschimbe pe neașteptate în dovezile cele mai limpezi de adevăr, cu totul reale, evidente, care ți se așază drept sub nas, pregătite gata să le observi, să le îmbrățișezi și să le pătrunzi sensul pe deplin, plămădind, totodată, în tine acel ciudat motus animi continuus 1, ce începe
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
decât să dea pe loc măsura imperfecțiunii acelui ceva, deoarece admite clar, încă de la început, neputința depășirii condiției în care se găsește lucrul acela la acel moment. - Ia așteaptă!, îl întrerupse brusc. Vorbele acestea nu înseamnă, oare, doar o condamnare limpede și definitivă la mediocritate?, întrebă ea nelămurită. - Întocmai asta înseamnă, însă un om mediocru, atunci când este înconjurat de alți nenumărați oameni mici, el se vede, de departe, cel mai mare peste ei, tot așa cum un om mare nu este mare
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
un alt țăran mărturisea ca fiul preotului din Șerboieni, studentul I. Popescu "mai fusese prin sat și făcuse propagandă printre țărani, îndemnându-i să se ridice la luptă ca în alte părți"14. M. Iosa interpreta evenimentul drept o dovadă limpede a implicării studenților în răscoala din 1907 și a activității lor susținute pentru îmbunătățirea stării țăranilor. Într-un raport întocmit în august 1907 de către Spiru Haret, la aceea vreme ministru al Cultelor și Învățământului, se preciza faptul că într-adevăr
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
oricărei pluralități și a oricărei diviziuni extatice, fortăreața și linia electrică sunt împreună într-o aceeași lume. Legile relației lor unitare sunt legile sensibilității, adică ale acestui Indiviz care este Individul, sunt legi estetice. A devenit acum pe de-a-ntregul limpede ce înseamnă neluarea în considerație a sensibilității de către știință: este o punere împreună, în cazul de față a liniei și a fortăreței, fără a ține seama de legile care fundamentează în ultimă instanță orice punere împreună posibilă. Și totuși aceste
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
piedică. Domnule episcop! Nu vă puteți imagina cu ce manuscrise proaste și cu ce gunoaie suntem confruntați în fiecare zi! Dar sub mâinile vindecătoare ale unui redactor de carte, aproape orice poate să fie înfrumusețat și înnobilat până ce devine literatură limpede și strălucitoare precum cleștarul! Acesta este, pe scurt, temeiul faptului că acum încercăm să facem împreună această carte despre Doré și despre Biblia lui. VIGNETA Manfred Marklund spune adesea: Dacă s-ar întâmpla ceva! Și-și răsucește degetele sub bărbie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
învelișul ei solid, de argint veritabil, se aflau mai mult de o sută de limbi mici de metal, care puteau reda aproape orice armonie sau melodie. Acum cânt rar. Dar, deși au trecut toți acești ani, notele sunt curate și limpezi - atât cât pot să fie notele unei muzicuțe. în acea valiză se mai afla un Iisus Hristos, pe care îl primisem de la mama. Era o figurină de metal pe care era imprimată imaginea din admirabila gravură a lui Doré, „Iisus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
temă, dar tot poticnit mersese cu redactarea. Pur și simplu, nu era inspirat, nu se simțea în formă. Pe la orele trei și ceva, el hotărî că era cazul să se întrerupă și să revină către seară, refăcut și cu mintea limpede, ca să poată duce la bun sfârșit munca începută. Instalația de aer condiționat din redacție funcționa ireproșabil, dar îi dădea senzația că respira ca într-o seră și se gândea că mișcarea prin aer liber avea să-i facă bine. Mai
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
-l păzeau, acum, jandarmii? Poate că Starostele postăvarilor și încă vreo câțiva, îndemnați de sus, stârniseră oamenii, urmând ca trupa să intervină în ultima clipă. Să vadă căpățânosul ce înseamnă autorități, grija față de oamenii importanți și așa mai departe. Nimic limpede; în silă, dezamăgiți, cei adunați s-au îndreptat spre case. Nu le mai ardea de Ceasornicar. Nici de orologiu, de Starostele postăvarilor, de senator... Toate parcă erau făcute pe dos. Se mai băgaseră și cu jandarmii. Pendula n-avea decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
spun: cu lumea lui Dumnezeu. Și mai vreau să spun ceva: anume că lumea lui Caragiale este, în fond, tot lumea lui Dumnezeu. E cea mai bună dintre lumi, numai s-o contempli îndelung și fără idei prefabricate. Cu gînd limpede și începător".
Recitindu-l pe Alexandru Paleologu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7015_a_8340]
-
Joyce. Altfel spus, atît tradiția "naturalistă" cît și pesemne avangarda de tip suprarealist sunt înțelese ca ilustrînd un model "îngust, meschin, școlar, cu desăvîrșire secundar", de tradiție burgheză. Un ingredient marxizant se amestecă în toate aceste aserțiuni nu totdeauna foarte limpezi, înscrise în ceea ce se dorește o perspectivă istorică a culturii. Cu toate acestea, dînd afară pe ușa principală "angajarea", Phillipe Sollers o introduce pe o ușă secundară. Mai întîi o descalifică prin accentul pus asupra lipsei originalității estetice: "Eu unul
Opinii franceze (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7384_a_8709]
-
adevărată. Înțelegere, de la intellegere, bunica înțelegerii noastre de astăzi. Nu-i o minune că infinitivul vechi, noi l-am păstrat intact? Cel mult, dacă înțepat ca de un spin i-am dat un sunet și un înțeles mai aspru... Verb limpede, răspicat, nerv al unei orientări istorice lucide. Sub acțiunea lui, realitatea capătă proporții firești. Și fiindcă totul este inteligibil, efortul pare mai ușor, dificultatea mai lesne de biruit. Numai utopia nu are dificultăți, nepunând nicio problemă, universalul planând deasupra lucrului
Intellego – înțelegere by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6867_a_8192]