778 matches
-
juisseur": locot. Ullea; altul Horki; altul: ofițer tânăr care "face" pe Napoleon. "Un tip de funcționar reacționar: Nihodolski, cu lanțul greu de aur al ceasornicului atârnându-i mai jos decât jiletca. În gubernia de pe lângă Moscova, unde trăesc Velico-Ruși, Cațapii și Lipovenii, sunt păduri nesfârșite de tei, unde ei duc știubee mari de trunchiuri pe care le leagă în furcile copacilor. În altă parte populația aceasta e așa de ticăloasă, încât bărbații se duc "gorodovoi" ori portari la Moscova ori în alte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
1959. În 1975, Constantin Rezachevici a numărat 63 de manuscrise, dintre care 21 erau tetraevanghele. Tetraevanghel copiat în 1943, pentru biserica de la Pătrăuți, nu s-a mai știut unde se află. În 1900, Florea Marian l-a văzut la Episcopia Lipovenilor de la Fântâna Albă, după care i s-a pierdut urma. Virgil Cândea l-a descoperit, în 1984, la Pierpont Morgan Library. Tetraevanghelele, atâtea câte sunt cunoscute ca fiind copiate în timpul domniei lui Ștefan cel Mare, toate au fost lucrate la
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
plus față de alte orașe europene? Bârladul a fost și este un oraș ecumenic, tolerant, cultural. Are dealuri cu livezi și podgorii, grădină zoologică, dar și fabrică de rulmenți, de textile, de abrazive. Aici au conlocuit creștinește români, evrei, turci, greci, lipoveni, albanezi, țigani, sârbi etc. Profesorul meu de germană, Hary Zupperman, era un evreu de ținută europeană... Bârladul are o tradiție a școlilor, cum puține orașe în țară, școli animate, încă din secolul al XIX-lea, de dascăli veniți din Transilvania
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
-a); total: 29 dughene sau ateliere (15 - starea a II-a și 14 - starea a III-a). În 1831, numărul negustorilor era de 208, din care: abăgeri - 12; bacali - 34; cafegii - 1; precupeți - 52; crâșmari - 48, rachieri - 12; bogasieri - 17; lipoveni - 9; pescari - 4; negustori nespecificați - 19. În aceeași perioadă, la Fălciu funcționau numai 16 negustori, din care: bacali - 8; precupeți - 5; bogasieri - 3. Interesul negustorilor pentru comerț a crescut în perioada Regulamentului organic. Prezentăm, în tabelul următor, numărul negustorilor patentari
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
punct de vedere etnic, în Catagrafia din 1845 distingem negustori de următoarele naționalități: 138 moldoveni, 146 bulgari, 38 sârbi, șapte greci, doi unguri, un rus; dintre meșteri: 389 moldoveni, 47 bulgari, 10 sârbi, un polonez, doi arnăuți, cinci unguri, patru lipoveni, trei greci, doi ruși. În Catagrafia din 1851 sunt trecuți 71 de supuși străini, din care 14 pământeni sub protecție străină, patru care proveneau din Turcia, 53 originari din alte locuri cu pașapoarte. Printre sudiții menționați în documente, ca fiind
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
realitate: căci evoluam zilnic, parcur gând micile străzi din Cetățuie, pe itinerarii istratiene identi ficabile. Iar în apropiere era un alt cuprins istratian, Comorofca lui Codin, eroul cu trăsături romantice, uriașul cu suflet de copil, bestia miloasă. Comorofca era cartierul lipovenilor, creștini de rit vechi rusesc, al căror lăcaș de închinăciune se afla undeva nu departe de casa noastră de pe Cuza. Eram impresionat în fiecare duminică dimineața de spectacolul trecerii lor, în grupuri mari, către biserică, venind din Comorofca pe strada
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
tipic. De multe ori erau prezidate de Vasile Alecsandri, iar a douăzecea a fost sărbătorită cu o deosebită pompă. Iată convocarea făcută pentru acea aniversară: "SOCIETATEA "JUNIMEA" Intră Rămâne cine cine vra poate CITAȚIUNE Membrii tuturor triburilor societăței "Junimea": fundatori, lipoveni, caracudă și cei nouă, sunt citați ca în ziua de 26 octombrie curent să se afle la scaunul societăței în Iași, unde se va da cu mult chef și puține parale, în Otelul Binder, oarele 6 sara, al 20-lea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
să ne-mproaște cu ocări, Uitând dintr-o zi la alta ale noastre-mbrățoșări Și cercând să nimicească roiul harnic de albine, Pentru că, invidioșii, nu puteau face mai bine. Astfel fost-am de ocară în tot chipul porecliți: "Ignoranți, fără az-buche, lipoveni, cosmopoliți". Răii ne pârau la lume că suntem răutăcioși, Sterpii ne găseau pricină că n-avem copii frumoși. Dar a vrut Dumnezeu sfântul și făcutu-s-a lumină, S-a deosebit cu-ncetul grâul spornic din neghină; Alți tineri cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
figura Maiorescu, și aceea din București, în capul căreia figura Hasdeu, un om nu mai puțin însemnat prin cunoștințele și calitățile sale intelectuale. Atunci a căzut asupra noastră, în lipsă de argumente, un potop de invective, că suntem adică: analfabeți, lipoveni, cosmopoliți, germanofili, vânduți austro-maghiarilor și câte alte grațiozități care-mi scapă acum din memorie. Atunci a compus un tânăr de la Revista contimporană, al cărui nume este astăzi cu totul uitat, o piesă de teatru intitulată Borta rece, care de la început
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
frumoasa uniformă de Căpitan de vas, despre care se spunea că, seara, putea să bea o găleată de vin negru (specie locală numită 1001), după care mai bea o sticlă de spirt și apoi se ducea pe picioarele lui acasă. Lipovenii aveau nume specifice și adesea curioase, ca de exemplu Belacurenco, Potap Mercur, Policarp și altele, iar limba lor era un amestec de rusă și română. Zicea de pildă unul către altul care pleca spre Tulcea: „Nicalai, cac videa u Tulciu
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
ca de exemplu Belacurenco, Potap Mercur, Policarp și altele, iar limba lor era un amestec de rusă și română. Zicea de pildă unul către altul care pleca spre Tulcea: „Nicalai, cac videa u Tulciu nevastă maia, scaji complimente din cauza mea”. Lipovenii își construiau casele în principal din stuf cules de ei din deltă și adus nemijlocit cu lotca proprie, tot din stuf erau acoperișurile și gardurile, dar când totul era gata, veneau „tovarășii” de la Tulcea, socoteau cât stuf a intrat în
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
Acest considerant e de prisos, pentru că-l știu nu numai copiii, ci până și Alianța izraelită, căreia nu-i place a-l ști. E dar curat zadarnic de a repeta acest adevăr pentru a suta oară. Catolici, protestanți, calvini, armeni, lipoveni, turci și În fine evrei, toate confesiile creștine și necreștine, posibile și imposibile, s-au bucurat pururea de cea mai mare toleranță religioasă pe pământul nostru” <endnote id="(285, p. 57)"/>. De altfel, aceasta era și poziția oficială a României
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
refugiaților și asupri ților din toată lumea. A domnit aici o toleranță religioasă cât se poate de largă și nemărginită, traiul a fost patriarhal, toate trebuințele vieței ieftine ca nicăieri, poporul blând și fără egoism. De aceea au venit În țară lipovenii, bulgarii, grecii, ungurii și izraeliții, mai cu seamă după revoluțiunea din 1848. Astăzi lucrurile s-au schimbat. [...] Egoismul sub numele de apărare națională a inspirat multe res- tricțiuni, Încât străinii nu mai privesc România ca pe o țară unde pot
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
endnote id="(675, p. 111)"/>. Mai mult decât atât, Întotdeauna Țările Române au primit din afară disidenți religioși (de două ori străini), spațiul românesc fiind considerat un fel de paradis al ereticilor (fie ei isihaști și bogomili veniți de la sud, lipoveni și muscali scopiți de la est, husiți de la vest), expulzați de Bisericile creștine din jurul României, mai dogmatice și mai intolerante („mai bine organizate”, cum ar fi spus Culianu). „Religiile prigonite În acele țări - se spunea În programul pașoptiștilor moldoveni - au găsit
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Racoviță și a ginerelui său, Gheorghe Ghica (prima jumătate a secolului al XVIII-lea) <endnote id="(416, II, p. 134)"/>. Nu numai evrei galițieni au fost Încurajați să imigreze În Bucovina la sfârșitul secolului al XVIII- lea, ci și ruteni, lipoveni, maghiari și germani. Coloniile, „mai ales rurale”, Înființate de aceștia - comentează Andrei Corbea - „vor constitui un factor important al modernizării provinciei, preconizate cu atâta zel de Iosif al II-lea” <endnote id="(419, p. 25)"/>. De data aceasta, nu mai
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
el. Cu toate acestea, iarna, tata avea mai mult timp liber, ba uneori chiar se plictisea. În astfel de momente, ieșea la drum în fața casei și invita câte un trecător în casă „la o cană de vin”. Treceau iarna lipoveni care transportau, cu căruțele, mărfuri de la Focșani la Brăila. „La trei vânturi”, casa fiind în câmp, între Măntăila și Râmnicelu, era loc bun și de popas și pentru evreii care făceau comerț ambulant, cu marfa în spate. Tata îi
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
primăvară cu o foamete cumplită. Nu erau nici ouă, nici păsări, nici miei, nici lapte sau brânză. Nu aveam decât mămăligă cu fasole sau cu varză murată. Când foamea s- a întețit în casa noastră, tata a cumpărat de la un lipovean un butoiaș cu hamsii sărate, plătite cu două piei de oaie. Erau un soi de peștișori, puțin mai mari, mai groși decât acul, aranjați frumos în butoiaș, și cu foarte multă sare pe ei. Pentru noi, care eram mai mari
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
Ei bine, într-un asemenea spațiu - azi suprarealist pentru mulți dintre noi - trăiau adevărați oameni ai lui Dumnezeu, demni, simpli, inteligenți și de o dăruire cum numai în Viețile Sfinților o mai poți întâlni. Mulți dintre ei erau ucrainieni, ruși, lipoveni, găgăuzi sau bulgari. Nu conta. Pariul conviețuirii interetnice a fost aici de mult timp câștigat. Într-un asemenea colaj interetnic, patrona saturată de respect figura distinctă a învățătorului. Un adevărat apostol al neamului, umilit în permanență de salariul mizer și
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
era cu dop de plută. Vasea, zic eu acum, nu că era un împătimit al băuturii dar, vorbă să fie, avea pasiunea colecționării de dopuri. De la primărie nu cunoșteam decât pe notarul Botez, un om încrezut, și pe secretarul Cibotarev, lipovean cu sufletul bun și blând ca un bunic. Era în jur de 40 de ani. Cânta la chitara acordată rusește de te minunai. Am vorbit de harnicul învățător Teofan Munteanu, directorul căminului, despre stăruințele sale culturale, dar nu știu dacă
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
ani care se oferea să-mi curețe hainele, să spele bocancii și care se simțea bine în prezența noastră. știa românește fiindcă făcuse șapte clase, adică cursul primar de patru clase și încă trei clase, cursul complementar. Locuitorii satului erau lipoveni. Cu Babaca și cu fata am cutreierat tot satul, comună mare și tot cu oameni înstăriți, în majoritate pescari. De acolo se putea merge la Vâlcov numai cu barca pe mare, barcă mare numită caiac. Am venit de câteva ori
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
acolo nu se mai întorcea. A plecat plânsă nu numai de soț și copii ci jelită de toată suflarea comunei pentru tinerețea și frumusețea ei. O altă femeie frumoasă despre care se vorbea peste granițele județului era Mura, fiica unui lipovean bogat. Era absolventă de liceu. Capul, fața, trupul erau de o frumusețe și o armonie ieșite din comun. S-a măritat cu un ofițer superior de marină și se spune că ar fi murit amândoi în timpul războiului, într-o șalupă
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
o rudă de-a gazdei, verișoară cred. Mi-a arătat și m-a servit cu zece feluri de mâncare de pește, de te apuca amețeala numai la mișcarea atâtor și atâtor farfurii. Totul era delicios. Populația era majoritar formată din lipoveni. Oameni buni, blânzi și muncitori. Mă bucuram de bucate minunate, de oameni pe măsură, de prietenia fetei gazdei, Jeni. Totul părea senin și așa și a fost până la intrarea în viața mea a doamnei Cetvericov. La numai trei săptămâni de la
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
pe un teren de două hectare bine ascunse după un gard și el nou! Cât despre autorii incendiului de la dărăpănătura de școală din Necrasovca Nouă, nimeni nu știa nimic, desigur în afară de doi: Petrică și președintele comitetului școlar comunal, un țăran lipovean cu minte bine așezată chiar și la șotii de folos. Bietul Petrică își doarme somnul de veci în curtea bisericii de la Belaevca, în apropierea Odesei. Cine a crezut că va muri de glonț el care crescuse între țărani de diferite
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
vatră cu gradul de soldat fruntaș. Fruntaș-fruntaș dar ce-i de făcut cu slujba? și iată-mă, iarăși, pe scaunul cunoscut de la Revizoratul școlar din Ismail, Steluța apropiindu-se cu postul la 12 kilometri, la Necrasovca Nouă, un sat de lipoveni. Soț și soție, domnul și doamna învățătoare adunau la un loc doar 45 de ani, mai puțin de 100 de kilograme, sărăcie cât toată sărăcia dar și bogăția semnului creșterii numerice a familiei. Trebuia o casă. și am găsit o
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
mamă, plus patroană de băcănie. Ne-am înțeles să-mi procure legume, fructe, carne proaspătă, ba, la cerere, lapte, brânză și smântână la prețuri convenabile și oricum marfă proaspăt de poaspătă. Volciocul era la trei kilometri de Jibrieni, sat de lipoveni de unde se putea merge cu caicele pe mare până la Vâlcov. Iar de la Vâlcov toate drumurile erau posibile dar numai pe apă: Chilia, Câșlița Dunăre, Tulcea, Reni Galați. Aici l-am întâlnit și pe simpaticul institutor Ion Rogojină, om vesel, luminos
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]