516 matches
-
revistei Runway, am zis eu coborându-mi vocea și am Început, plină de Încântare să mă descarc: și e cea mai mare cățea pe care am văzut-o În viața mea. Nici măcar nu cred că e ființă omenească. Aveam o litanie Întreagă de plângeri pe care mi-ar fi plăcut să i-o Înșirui lui Benji, dar Virajul Paranoic Runway a dat năvală cu nimicitoare putere. M-a cuprins brusc o neliniște vecină cu paranoia, convinsă că acest om neștiutor, indiferent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
lungimea tălpii piciorului; la același joc Îl Îndeamnă pe copil, Însă În sens contrar: În timp ce el merge spre apă, pe copil Îl alungă, conform regulii jocului instituit, spre uscat; Îl mai sperie aruncând În el cu apă și Îngână o litanie neauzită; el mută talpa dreaptă a piciorului În continuarea tălpii stângi, talpa stângă În continuarea tălpii drepte și așa se Îndreaptă Încet spre adânc; curând, cade, nu se mai vede; copilul fuge speriat, uitând un degețel În gura Încleștată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mâncarea de cartofi, coltucul de pâine și un castravete murat, pe o farfurioară. Iar alături, pe hârtia despăturită, feliile de parizer. Petrache începu să mănânce, resemnat. Într-o zi o să-ți fie dor de vorbele astea, își începu maică-sa litania bine-știută. O să mă cauți și n-ai să mă găsești. O să vezi doar capotul agățat în cui, cu mânecile bălăngănindu-se goale, și papucii puși dedesubt. Tu n-ai trăit așa ceva, să știi ce greu e, să vezi haine pe
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
însoțește planificarea care așază în centrul deciziei cele cîteva personalități care cumulează tripla funcție de conducători ai aparatului de stat, de partid și ai planului. Copiii recită "industria este izvorul bunăstării poporului", lista realizărilor regimului este învățată pe de rost în litanii, care preamăresc data de 11 iunie 1948, cînd uzinele, fabricile, băncile, bogățiile subsolului și căile ferate au fost naționalizate, adică retrase de la capitaliști și trecute în proprietatea statului ca bunuri ale întregului popor. Așa a luat sfîrșit în industrie exploatarea
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
opoziție cu tratarea stereotipă a problematicii negrilor ori chiar neglijarea acesteia de către cei de la Hollywood. Desigur că Lee a introdus piesa "Luptă cu puterea" a celor de la Public Enemy în Do the Right Thing. În schimb, Ice Cube a folosit litania de epitete rasiale a italienilor din DRT într-unul dintre cîntecele sale pentru a le reaminti negrilor ce cred cu adevărat albii despre ei. Și Ice-T include imagini din filmele lui Spike Lee în videoclipul versiunii sale la "Original
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
și judeca pe scară mare, în pofida - sau chiar stimulat de - derizoriul contingentului imediat. Din scoriile cotidiene i se naște sufletul (căci ne plictisim). Conștientizarea marginalității, sentimentul de a trăi într-o lume bizară (de unde scăparea posibilă, evocată repetat, ca o litanie ironică, nu fără aluzie tragic-burlescă la situația „neamțului” amintit de Crăcănel în D’ale carnavalului de I. L. Caragiale, a fugii în Bulgaria) convertesc deruta măruntă în sentențe fundamentale. Efectul decurge din contrastul dintre, pe de o parte, derizoriul ambianței imediate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288718_a_290047]
-
orientă discuția, cu autoritate, de parcă el ar fi fost prezentatorul acelei mini-dezbateri, spre Ocupația din Paris, În general, spre schimburi de focuri, restricții, cozi de la chioșcurile sărăcăcioase de alimente, alarme, liste de ostateci agățate pe pereți, denunțuri anonime și toata litania de neajunsuri cotidiene din acei patru ani interminabili. În rest, nu vorbeau ca să se afle În treabă, pentru că acel mediu lugubru și opresiv era fundalul omniprezent al lucrării.” Singura posibilitate a lui Gastinel e să rămână la generalități despre cei
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
dat ontologic al prezentului istoric. Există aici o substanță religioasă care, pentru a nu se pierde o dată cu moartea religiei, a fost incoroprată de literatură. Vocabularul trădează această continuitate: Mad about the Boy este, pentru un critic de la revista Télérama, o litanie. Una al cărei singur rost este de a fi În plus, ca semn al unei Înstrăinări funciare (de divin, de Celălalt). Alienarea cască un vid În substanța omului (sau a comunității), deschide o absență, care numai ea devine pentru artist
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
vise", Editura Cartea Românească, 1969; "Semne cerești", Editura Cartea Românească, 1970; "Eleusis", versuri, Editura Cartea Românească., 1970; "Deschideri", Editura Cartea Românească, 1972; "Amintiri", Editura Cartea Românească, 1973; "A. B. C.", poeme, Editura Cartea Românească, 1973; "La capăt", Editura Eminescu, 1974; "Litanii pentru Horia", Dacia, 1975. Poate, nimeni altul nu realizează, ca Leonid Dimov, descoperirea esențelor într-un imagism rar; el crede în triumful unei arte ce golește poezia de epic, de retoric, adunând în terenul liric amiezi fierbinți, cu ceruri transparente
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
determinată: ea îi facilitează fiului contopirea cu moartea, așa cum se întâmplă, spre exemplu, în splendidul poem Doina (Părul cel mai lung din lume), inclus în volumul Doina (București, Cartea Românească, 1983). Suferința pierderii mamei este contrasă, aici, într-o sfâșietoare litanie, alcătuită după un tipar folcloric distilat în forme de cert rafinament stilistic: "!ți-ai crescut parcă anume/ părul cel mai lung din lume/ ca-ntr-un giulgi să-ți ții într-însul/ trupul tău curat ca plânsul/ lin pornit și-ncheiat
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
spațiu al întâlnirii cu alteritatea radicală, cea divină. Astfel se explică apariția, în texte, a unor elemente de gnoze animiste și în special revenirea obsesivă a unei scenografii epifanice sau hagiografice: poeme precum Oul, Copilul Soarelui, Mama Copilului, Ochiul conțin litanii întunecate, dar sfâșietoare, în care decorul, recuzita și scenariul rugăciunii configurează un spațiu textual menit parcă exclusiv conceptualizării sacrului. Dumnezeu cel viu este, practic, personajul-cheie al discursului: aproximat ori invocat direct drept Fiul Sunetului Aur, "Împărat al Privirii" (Purtători de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
mai doare o singură rană/ Cuvântul poem nu vine de la cuvântul pomană// Nesfârșit gândesc/ La un poem îngeresc/ Cu carne dulce-amară/ Precum înăuntru așa și afară" (Tatăl nostru). Spre finalul cărții, meditația asupra poemului angelic se prelungește, din ce în ce mai mult, în sfâșietoare litanie a unui spirit însetat de iubire ("Te iubesc// Aceasta este singura metaforă adevărată/ A poemelor mele") și, mai presus de orice, de ordinea absolută a Poeziei. Deloc întâmplător, Țara bursucilor se încheie cu un text fără titlu, în care eul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
dramatice a expierii, o etapă necesară în procesul devenirii ontologice având ca punct esențial exorcizarea ei. În acest sens trebuie privit și textul antologic numit Când vine îngerul, selectat din Nimic nu tulbură ca viața (Editura Dacia, Cluj, 2004); frumoasă litanie a întâlnirii îndelung amânate, în fine așteptate, Când vine îngerul e nodul final, al definitivei pierderi de sine, al estropierii ce nu mai îngrozește, căci este simultan o reîntâlnire cu dătătoarea de viață, deci o binefăcătoare regressus ad uterum: "de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
resturi însîngerate au fost masacrate de cuțitul sinagogii..." Cel care a făcut din întuneric regatul său, cel care răpește copiii noaptea, care poartă cu sine otrava și corupția, cel al cărui chip necunoscut poate căpăta înfățișarea unui animal această lungă litanie acuzatoare, ajunsă la un grad înalt de intensificare a ororii, nu face decît să reia, în ceea ce au esențial, acei termeni mult mai vechi și mai profunzi, ai unei alte denunțări: a răului, a spiritului pervers, a invizibilului și omniprezentului
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
organizarea conștiinței mele, femeia mea era mai vie și mai reală decât stelele distrugător de uriașe. (Camil Petrescu) - Hiperbola substantivală interferează cu epitetul, metafora, comparația, enumerarea: Imensul cristal careți servește de pleoapă. (Gellu Naum); Abia mai înțeleg bocetul, ca o litanie, ca un blestem apocaliptic, din adâncul adâncurilor parcă.; Între noi e o prietenie definitivă ca viața și moartea. (Camil Petrescu) - Hiperbola verbală se poate suprapune unei dezvoltări a metaforei verbale, unei antiteze etc.: poți zidi o lumentreagă, poți so sfaremi
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
în numele internaționalismului proletar. În consecință, deși poezia și critica literară rămâneau domeniile discursive de prestigiu, organizate de valori și imagini apolitice, chiar anistorice, curentul cultural principal se orienta acum către glorificarea națiunii, un exercițiu mult mai atrăgător pentru intelectuali decât litania dogmatică a luptei de clasă. Schimbarea de context nu poate fi separată de o schimbare de formă: romanul și nuvela au fost revitalizate de această revoluție canonică. O conlucrare simbiotică între unii autori și Partid s-a instituit repede, culminând
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
noi". Formulă lucidă, fără îndoială, pentru un fost membru în Comitetul Central al Partidului, fost președinte al televiziunii naționale și un apropiat al unuia dintre personajele marcante ale Serviciilor de Informații, Virgil Măgureanu. "Liniște" și calm proclamau într-o nesfârșită litanie cetățenii români, după o iarnă grea, îndreptându-se spre urne în mai 1990, pentru a alege un Președinte și un Parlament și a pune capăt provizoratului unei situații de criză. Totul se petrece fără probleme. Cel ajuns în fruntea țării
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
în expuneri, lungi expuneri de bilanțuri pozitive, produse de activiștii de partid din diferitele regiuni ale României: o fotografie în stil fotomaton a oratorului, mohorâtă și țeapănă, însoțește textul. Nicio critică sau autocritică în acest gen de expuneri, doar o litanie fără sfârșit lăudând meritele partidului. Atunci când critica apare, ea provine de la un singur șef: șeful partidului din 1965, șeful statului, președinte din 1974, având misiunea să educe, să mobilizeze, să pedepsească, dacă este necesar. Discursul lui Ceaușescu la cel de-
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
duce spre orizonturi norii...”). Poetul cutreieră ținuturi păduroase, în care trecutul istoric vibrează încă viu în oameni, dar și în frunzele copacilor, în ierburi, unde „și-n aer a rai și a vecie amiroase” și își decantează sentimentele, emoțiile în litanii de o mare discreție pe eternele teme: viața, moartea, ciclicitatea anotimpurilor, istoria neamului. Ardealul se regăsește nu atât în peisaj - deși pastelul stă mereu la îndemână - cât în duhul lui, prin sufletul jelalnic al îngemănării cu natura, cu istoria, ca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289080_a_290409]
-
le presupun, construcțiile oximoronice potențează semnificațiile limbajului politic eminescian, exprimând acțiuni, atitudini, comportamente peiorative ale personajelor de pe scena politică. Vorbind despre semnele elocinței de amvon în publicistica eminesciană, Monica Spiridon semnalează "mulajul sintactic după Scripturi; elementele ritmice și cadența de litanie; prelucrările iconografice și simbolice, în acord cu canoanele legendei și hagiografiei creștine; hieratismul anumitor posturi; fastul liturgic al atmosferei și perspectiva eschatologică"368. Trecerea de la un registru sintactic la altul se realizează cu ușurință, ilustrând interferența dintre componenta pozitiv informativă
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
obținut privilegiul de a renunța, atât în zilele festive cât și cele feriale, la sufragiile sfinților în cadrul rugăciunii laudelor și a vesperelor, la Miserere mei Deus din laudele din zilele feriale, la psalmii graduali în timpul Adventului Domnului, și să elimine litaniile. Fratelui Rizzerio, fratelui Maseu și ministrului care voia, cu permisiunea sa, să păstreze cărțile pe care le deținea, și novicelui care cerea să aibă cu acordul său psaltirea spre binele său spiritual, Francisc le-a răspuns cu o deosebită fervoare
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
prea bine că s? fie adev? raț; Iorga a �ncercat s? fie �practic� de dragul Rom�niei. Ce g�ndea el despre prezen? a ru? ilor reiese din descrierea slujbei Bisericii Ortodoxe de ziua numelui lui Nicolae al ÎI? lea. Chiar ? i litaniile �n registrele joase ale tradi? iei ortodoxe ruse (dup? p? rerea lui Iorga) �ni se p? reau, �n ciuda credin? ei noastre ortodoxe comune, ca o invazie str? în? , o domină? ie str? în? insult? toare care ap? să greu asupra sufletelor
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
satului sînt aici. Îmbrobodite. Cine-a făcut biserica? Noi, femeile! Un preot tînăr, în fraza căruia se simte vag tăietura de dincolo de munte, vorbește fluent și răspicat despre sfinții părinți Ioachim și Ana. La urmă, toată lumea repetă, după preot, austera litanie. Ce scenariu ordonat, franc, pe față, fără iconostas! Consumat aici, în inima podișului moldovenesc, într-o lume neordonată, piezișă, ascunsă după iconostas! Ies. Dincolo de munte, goticul e unul peste tot: biserică și casă. Liniile de fugă ale bisericii se repetă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
nu zic: prost gust! ci: prost! Regele adolescent, în '45, '46, sfidînd prin ținuta lui militară de o firească eleganță pe fălcoșii polcovnici înfipți în capul meselor agresiv-festive. Întîlnire, la Bolta Rece, cu scepticul de serviciu. Îi aud din nou litania: din păcate, dragul meu, pentru noi chestiunea monarhică e încheiată. Îl contrazic mai întîi doar cu un zîmbet.. Și, mai mult pentru mine, zic: fie și așa, dar dă-mi voie, am această superbă libertate, să mă simt bine, crezînd
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
pasiona în ultimă instanță pe Elstir. Sexul lui Proust (Gallimard, 1994) e cartea în care Stéphane Zagdanski își arată măsura extrem de specialei sale scriituri. Știind că în spate îi stau diagnostice dintre cele mai crude despre Proust (Montesquieu: "Amestec de litanii și spermă"; André Germain: "Domnișoara bătrînă"; Claudel: "Bătrîna evreică fardată"; Daudet: "Marcel Proust este diavolul în persoană"), exegetul pare să fi reținut mai ales ultimul diagnostic și pe el își compune provocatoarea carte. Diavol în mascata lui înclinație homosexuală, dar
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]