1,268 matches
-
și prozator. Este fiul Mariei (n. Dragnea) și al lui Vasile Petculescu. Absolvind în 1972 Conservatorul „Ciprian Porumbescu” din București, devine profesor de muzică la Liceul „Dinu Lipatti” și la Academia de Muzică din capitală. Debutează cu versuri la „Suplimentul literar-artistic al «Scânteii tineretului»” în 1979, fiind apoi prezent cu proză în volumul colectiv Desant ’83. Colaborează la „Contrapunct”, „Luceafărul”, „România literară”, „Teatrul azi”, „Avanscena”, „Actualitatea muzicală” ș.a. După ce a bătut pe claviatura prozei cu multă inteligență și umor, P. își
PETCULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288768_a_290097]
-
literare, în saloane, în reuniuni boeme în care dominau jovialitatea și calamburul. Uimea asistența și crea bună dispoziție prin extraordinara ușurință de a improviza catrene, cu poantă savuroasă și ironie fină, la adresa celor mai diverse personaje și împrejurări din mediul literar-artistic, politic, juridic, gazetăresc, salonard etc. Se mai pot discerne dexteritatea cu care erau alcătuite catrenele, verva spumoasă, acuitatea instantanee a observației, urbanitatea și umorul sagace al ironiei. Prin natura și obiectul lor, țintind situații de moment, trăsături de caracter particulare
PAVELESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288739_a_290068]
-
Ca student, participă la ședințele Cenaclului de Luni, condus de Nicolae Manolescu. Debutează cu poezie în „Amfiteatru” (1978), iar prima carte, Aide-mémoire, îi apare în 1989. Colaborează și la „România literară”, „Timpul”, „Interval”, „Convorbiri literare”, „Vatra”, „Luceafărul”, „Cronica”, „Astra”, „Suplimentul literar-artistic al «Scânteii tineretului»”, „Tineretul liber”, „Pagini bucovinene”, „Bucovina literară”, „Arca”, „Hyperion”, „Euphorion”, „Poesis”, „Apostrof”, „Contrapunct”, „Familia” ș.a. Din 1997 susține câțiva ani cronica literară în cotidianul „Bună ziua, Brașov”. Poezia lui P. cultivă o anume delicatețe ce răzbate din banalul cotidian
PISCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288826_a_290155]
-
pe care i-a cunoscut și sprijinit prin revista sa. De altfel, arhitectul Ion Mincu este și personajul principal din romanul Marin Gelea (1905), scriere cu numeroase inserții autobiografice, în care P. intenționează să descrie societatea românească și îndeosebi lumea literar-artistică de la sfârșitul secolului al XIX-lea. SCRIERI: Mihail Eminescu, București, 1892; Noi în 1892, București, 1892; Figuri literare contimpurane, București, 1893; Vasile Alecsandri, București, 1894; Scriitori români contimporani, București, 1898; Carmen Sylva, București, 1899; Marin Gelea, București, 1905; Zvârcoliri (în
PETRASCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288777_a_290106]
-
Casa Cărții de Știință din Cluj-Napoca. Debutează cu versuri în revista „Luminița” (1957), iar prima carte, Proza lui Camil Petrescu, îi apare în 1981. Colaborează la „Steaua”, „Tribuna”, „Transilvania”, „Echinox”, „Astra”, „Vatra”, „Ramuri”, „România literară”, „Ateneu”, „Tomis” „Orizont”, „Literatorul” „Supliment literar-artistic al «Scânteii tineretului»”, „Caiete critice”, „Contemporanul - Ideea europeană”, „Apostrof” ș.a. A mai semnat cu pseudonimele Agneta Ganea, Ileana Ulmu. P. desfășoară o activitate intensă în presa literară, deținând rubrici permanente în „Steaua”, „Transilvania” (cronica traducerilor) sau în „Apostrof” (cronica literară
PETRAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288776_a_290105]
-
Caragiale” din București, pe care îl va absolvi în 1973. Repartizat la Teatrul „Mihai Eminescu” din Botoșani, în 1977 se transferă la Teatrul Național din Cluj-Napoca. Debutează în 1981 la „Tribuna”, cu povestirea Pradă pentru pisici. Publică proză în „Suplimentul literar-artistic al «Scânteii tineretului»” și sporadic în „Tribuna” și „Steaua”. După 1989 devine și redactor la Editura Dacia din Cluj-Napoca. Prima carte a lui N., romanul Spărgătorii de vitrine, apărut în 1984, este o radiografie ușor teribilistă a vieții tineretului vremii
NICOLAE-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288436_a_289765]
-
București. Între 1974 și 1976 este lector de limba și literatura română la Bratislava, iar între 1990 și 1992, director al Editurii Eminescu. Debutează la „Gazeta literară” în 1964, continuând să colaboreze îndeosebi la „Ramuri”, „România literară”, „Amfiteatru” și „Suplimentul literar-artistic al «Scânteii tineretului»”. După 1990 susține la „România literară” rubrica permanentă „Simulacrele normalității”. Editorial, debutează cu volumul Antim. Logos și personalitate, apărut în 1971, căruia îi urmează Narațiunea în cronicile lui Grigore Ureche și Miron Costin (1972; Premiul Asociației Scriitorilor
NEGRICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288409_a_289738]
-
, În dicționarele explicative, termenul o. (al cărui etimon grec este oneiros „vis”) figurează cu două sensuri principale: unul interesând domeniul medical („delir, halucinație asemănătoare visului, care definește unele stări psihopatologice”), celălalt, sfera creației literar-artistice („structură estetică rezultată din fluxul spontan al conștiinței și opusă celei realiste”). În comentarea literaturii, termeni ca onirism, oniric, onirist etc. au fost și sunt folosiți destul de frecvent, dat fiind că visul și raportarea, în variate feluri, la vis au
ONIRISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288537_a_289866]
-
universalis și către sfârșitul vieții a ajuns la ideea „devenirii întru ființă”. În Mathesis sau Bucuriile simple, pe urmele lui Blaise Pascal, care distingea între spiritul de geometrie și cel de finețe, cu alte cuvinte între spiritul științific și cel literar-artistic, autorul nuanțează distincția spre a o prelungi etic și a întemeia speculativ ideea „bucuriilor simple”, a simplității și a modestiei, cu corolarul excesului în puțin, pentru a înfăptui un ideal etic pe care l-a urmărit întreaga viață: „să apropiu
NOICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288472_a_289801]
-
Direcția de Relații cu Presa (1963-1968) și Direcția de Cultură și Presă (1973-1975). A fost secretar executiv al Comisiei Naționale pentru UNESCO (1975-1976), ulterior pensionându-se din motive medicale și dedicându-se exclusiv literaturii. Colaborează la „Tribuna”, „România literară”, „Suplimentul literar-artistic al «Scânteii tineretului»”, „Luceafărul”, „Transilvania”, „Cronica”ș.a. Personalitate care se manifestă în poezie, proză și eseu, unitară prin constanța preocupărilor de fond, care vizează problematica existenței individului și a colectivității în istorie, P. a debutat ca poet, ipostază pe care
PACURARIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288604_a_289933]
-
debutează în 1920 cu poezii, colaborează la ziare provinciale, iar ulterior, stabilindu-se în Cluj (1924), publică poezii, nuvele, articole în „Keleti Újság”, „Ellenzék”, „Brassói Lapok”, „Pásztortűz”. Din 1931 este redactor responsabil al revistei „Korunk”, iar în 1937-1938 scoate revista literar-artistică „Széphalom”. Unele dintre scrierile sale au stârnit controverse puternice, la fel ca și volumul de traduceri Eminescu összes költeményei, apărut în 1934, care pretindea a fi prima ediție completă în limba maghiară a poeziei eminesciene. A fost aspru criticat de
KIBÉDI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287712_a_289041]
-
devine director-proprietar al publicației. Articolul-program Către cititori promite o gamă amplă de informații despre Basarabia, însoțite de ilustrații. În conformitate cu programul sunt alcătuite rubricile „Instituții basarabene”, „Deputații Basarabiei”, „Figuri din Chișinău”, „Vederi din Basarabia”, „Scriitori de origine basarabeană” ș.a. În plan literar-artistic, revista își orientează activitatea în mai multe direcții: popularizarea clasicilor (Alecu Russo, Vasile Alecsandri, Ion Creangă, Mihai Eminescu), asimilarea valorilor străine prin traduceri și prelucrări (din A.S. Pușkin, M.I. Lermontov, L.N. Tolstoi ș.a), promovarea patrimoniului literar contemporan (Octavian Goga
MOLDOVA DE LA NISTRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288214_a_289543]
-
publicației „Curierul Primăriei”, iar din 2002 ca redactor la „Ramuri”. Debutează în ziarul „Teleormanul literar” (1969), iar primul volum, Jocuri în piatră, îi apare în 1972. Colaborează cu poeme și eseuri la „Amfiteatru”, „Argeș”, „Luceafărul”, „Ramuri”, „Orizont”, „România literară”, „Suplimentul literar-artistic al «Scânteii Tineretului»”, „Transilvania”, precum și la publicații locale. M. este un poet din familia de spirite a lui Lucian Blaga. Versurile lui, fluente, muzicale, lipsite de orice asperitate în lexicul și textura lor, sunt expresia sentimentului de existență armonioasă în
MIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288193_a_289522]
-
cadre de nădejde” cunoscută de Uniunea Sovietică la începuturile sale - când unii „dușmani de clasă” au trebuit „reciclați”, iar vanitosul cinic Maxim Gorki a fost readus din exil -, încercând să-și formeze sau „reeduce” elitele intelectuale, educative, științifice, tehnocratice și literar-artistice, Occidentul a fost nevoit să recurgă o vreme la expediente și strategii dubioase. „Scopul scuză mijloacele” - iată ce aveau în comun dușmanii încleștați, după toate aparențele epocii pe o durată indeterminată, în Războiul Rece. Un „Război Rece cultural” s-a
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
instructivă este rubrica „Medalioane”, îngrijită succesiv de către Lucian Emin și George Popescu, în fapt, adevărații cronicari literari ai ziarului, cărora li se alătură Mircea Leca, toți trei ocupându-se, sub paravanul pseudonimului Cronicar, de o foarte vie și incitantă rubrică literar-artistică, „Însemnări”. Nume și opere importante ale literaturii din perioada interbelică trec prin sita judecății critice a acestora, așa încât consultarea unora dintre luările de poziție consemnate acum este mai mult decât utilă istoricului literar. Traducerile aparțin lui T. Nice (din Francis
ACŢIUNEA BUZAULUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285160_a_286489]
-
, săptămânal editat de societatea „Acolade literare”, apărut la București în intervalul iunie-octombrie 1991. Director: Stelian Cincă. Singurul material literar demn de parcurs îl reprezintă amintirile lui Ștefan Baciu despre personalitățile literar-artistice românești din deceniul patru al secolului al XX-lea. Titlurile articolelor sunt expresive prin ele însele: Vremuri burghezo-moșierești, „Absurd” la Tănase, Perahim, Ionel Teodoreanu, Humor, humoriști, Jul (este vorba despre umorul lui Iulius Lazăr), Epigramiști, Cosco, Omul (George Ciprian), Radu
ACOLADE ESTIVALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285153_a_286482]
-
tuturor colportorilor de știri - scrie Gheorghe Crutzescu - mai ales false, areopagul care da sentințe irevocabile, unde se puneau la cale treburile țării, unde se făceau și se schimbau ministerele”, C.F. exercită o atracție s-ar spune magnetică și pentru lumea literar-artistică a Bucureștilor celei de a doua jumătăți a secolului al XIX-lea. Aici se întâlneau, la o partidă de biliard (existau două mese de biliard) sau de domino, la o halbă cu bere ori, alături, la o prăjitură, poate, dintre
CAFENEAUA FIALKOWSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285995_a_287324]
-
vechi, „de modă turcească”, devenite vetuste după revoluția de la 1848. Timp de aproape trei decenii, de la 1870 la 1898, în epoca sa de glorie, C.F. a reprezentat una dintre marile atracții ale Bucureștilor de altădată, reper memorabil al traseelor boemei literar-artistice. Repere bibliografice: C. Bacalbașa, Bucureștii de altădată, III, București, 1936, 121; Eftimiu, Amintiri, 66; Gheorghe Crutzescu, Podul Mogoșoaiei, București, 1986, 209-210, 295, 316. V.F.M.
CAFENEAUA FIALKOWSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285995_a_287324]
-
școlii române, beletristică. Cercul redactorilor, mai toți profesori (G. Mârzescu, I. Strat, I. Missail, Z. Columb), era dominat de V. Alexandrescu (V. A. Urechia). De la 20 februarie 1861, el va fi singurul redactor al revistei, devenită acum organul unei societăți literar-artistice și științifice. V. A. Urechia tipărește aici, sub titlul Poezia, fragmente din cursul său, Schițări de literatură română. Sprijinindu-se pe bogate citate (din Aristotel, Tacit, Platon, Sofocle, Bossuet, Lamartine), cu trimiteri comparatiste, autorul încerca să definească specificul poeziei în raport cu
ATENEUL ROMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285488_a_286817]
-
mai bogat material dintre toate publicațiile interbelice. Conducându-se după vechiul adagiu horațian, al îmbinării utilului cu plăcutul, sora mai mică, bucureșteană, a „Vieții românești” a reprezentat timp de aproape două decenii o tribună de promovare a valorilor morale, culturale, literar-artistice, de propagare a gustului pentru frumos, în slujba cărora a apelat la condeie dintre cele mai reputate ale scrisului românesc de atunci. Al.S.
ADEVARUL LITERAR SI ARTISTIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285188_a_286517]
-
în același oraș (1962). Își practică meseria de medic în Dobrogea (Medgidia, Cogealac), apoi la Hunedoara și Arad, la Centrul Sanitar Antiepidemic. În timpul studenției a frecventat cenaclurile literare timișorene, iar mai târziu, la Arad, a fost redactor responsabil la „Viața literar-artistică”, „Orizont arădean” (supliment literar al revistei „Orizont” din Timișoara), Almanahul „Aradul literar”, fiind și președinte al Cenaclului din Arad al Uniunii Scriitorilor. A colaborat, îndeosebi cu proză, la „Tribuna”, „Orizont”, „Luceafărul”, „Cariatide” și „Arca” (Arad). Debutează cu povestirea Duminică la
BANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285605_a_286934]
-
Cuza” din Iași (1973, cursuri fără frecvență). Este apoi bibliotecar la Clubul ICTB (Apaca) din București. Debutează cu poezie în revista „Ateneu” (1967), fiind încurajat de Ioanid Romanescu. Colaborează cu versuri, eseuri și recenzii la „Ateneu”, „Amfiteatru”, „Convorbiri literare”, „Suplimentul literar-artistic al «Scânteii tineretului»”, „Steaua”, „Luceafărul”, „Contemporanul”, „Familia”, „România literară”, „Caiete critice”, „Cuvântul românesc” (Canada), „Sinteze”. Participă la mai multe cenacluri literare și înființează el însuși unul, în cadrul Clubului ICTB. Debutul editorial are loc în 1989, cu volumul Gravitația tăcerii, prefațat
BARDAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285638_a_286967]
-
peisageră, apoi cursurile Facultății de Jurnalism din cadrul Universității București. Debutează, în 1967, cu poezie și reportaje în „România literară” și „Luceafărul”. Conduce cenaclul Serbările „Scânteii tineretului” până în 1985. Ziarist la „Orizont” (Râmnicu Vâlcea, 1975), „Scânteia tineretului” (redactor-șef adjunct), „Suplimentul literar-artistic al «Scânteii tineretului»” (1986-1989) și „Tineretul liber”, ziar înființat în 22 decembrie 1989, este fondatorul Agenției de știri „AM Press” (1991), prima agenție de știri independentă din România. Într-o perioadă în care poezia românească era tentată de experiment, de
AVRAMESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285507_a_286836]
-
Bacovia și Grigore Tăbăcaru. De la numărul 1/1974, subtitlul „Revistă de cultură” devine „Revistă social-culturală”. În articolul-program din primul număr, intitulat Cu sentimentul demnității, se arată că A. își propune să fie o revistă „cu un profil multilateral, oglindind creații literar-artistice și științifice, precum și aspecte ale culturii de masă”. Recunoscându-se drept „rod al revoluției culturale”, noua publicație promite că va fi „o tribună de afirmare a noii vieți spirituale”. Mai accentuat după 1974, servilismul ideologic al revistei nu va afecta
ATENEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285485_a_286814]
-
atenție nu doar literaturii autohtone, ci și celei universale, așa cum o atestă numeroasele rubrici de recenzii și comentarii critice („Cronica traducerilor” de Laurențiu Ulici, „Scriitori străini contemporani” de Leonard Gavriliu, „Permanențe” de Al. Husar) sau de traduceri („Orfeu”, „Accente”, „Meridiane literar-artistice”, „Din poezia lumii”, unul dintre colaboratorii consecvenți fiind Ștefan Aug. Doinaș). În ce privește traducerile, acestea sunt de găsit și în afara rubricilor menționate și reprezintă cele mai diverse literaturi, epoci și genuri. Din lungul lor șir se pot reține scrieri celebre precum
ATENEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285485_a_286814]