586 matches
-
manuscrisul intitulat Colivia, care anunță „ivirea unui scriitor de cursă lungă, intrarea în marea călătorie a literaturii” (Mircea Iorgulescu). Are o activitate publicistică fecundă, colaborând mai ales cu proză scurtă, articole, note la „România literară”, „Vatra”, „Tribuna”, „Urzica”, „Ramuri”, „Luceafărul”, „Literatorul”, „Astra”, „Transilvania”, „Euphorion”, „Opinii culturale” (Deva), „Tribuna Sibiului”. Prima lui carte este culegerea de nuvele Gări cardinale, apărută în 1974 și elogiată unanim de critica literară. Au urmat volumul întâi al romanului Om în mers (1979) (celelalte două volume au
GABRIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287121_a_288450]
-
numai pe baza documentelor (în primul rând corespondența), dar și printr-o permanentă confruntare cu opera. Autorul alcătuiește astfel rămurosul arbore genealogic al familiei, apoi compune portretul scriitorului la diferite vârste: elev, student, tânăr magistrat și gazetar, poet debutând la „Literatorul”, colaborator la „Convorbiri literare” ca discipol și prieten al lui Titu Maiorescu, în sfârșit, diplomat, academician și om politic. Exegetul întreprinde largi incursiuni socio-politice, cu scopul de a reconstitui atmosfera epocii, descrie pas cu pas redacțiile, cenaclurile, hotelurile, orașele și
GAFIŢA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287124_a_288453]
-
revista „Orizont” (1987), iar în 1995 publică primul volum, Opus nr. 1 pentru hârtie și creion (Premiul pentru debut al Asociației Scriitorilor din Timișoara). Colaborează cu recenzii, eseuri, proză și teatru la reviste culturale de limbă română („Caiete critice”, „Contemporanul”, „Literatorul”, „Orizont”, „Reflex”, „Rostirea românească”, „Semenicul”, „Paralela 45”, „Origini” ș.a.) și de limbă germană („Neue Banater Zeitung”, „Allgemeine Deutsche Zeitung”, „Signum”). A luat parte la numeroase seminarii internaționale în Germania și a beneficiat de o bursă DAAD la Universitatea „Ludwig Maximillian
DASCALU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286695_a_288024]
-
Concomitent, lucrează ca profesor universitar asociat la Facultatea de Jurnalistică a Universității „Tibiscus” din același oraș. Debutează cu versuri în „Scrisul bănățean” (1959) și editorial, cu volumul Mânie și marmură, apărut în 1968. Colaborează la „România literară”, „Caiete critice”, „Contemporanul”, „Literatorul”, „Rostirea românească”, „Ramuri”, „Limbă și literatură” ș.a. Chiar de la prima carte a lui D. critica a remarcat existența unui sistem poetic bine conturat atât tematic, cât și imagistic, dezvăluit de însuși titlul care reunește cele două componente ale actului creator
DASCALU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286694_a_288023]
-
, Mihail (26.X.1857, Brăila - 15.VI.1926, București), prozator. Cu un doctorat în științe politice la Paris, D. a fost funcționar superior în Ministerul Cultelor și Instrucțiunii Publice. Debutează în 1880 în „Literatorul”, colaborând și la „Pressa” - cu nuvele și traduceri din La Bruyère, Volney, Hugo -, „România literară”, „Timpul”, „Vatra”, „Revista literară”. Majoritatea scrierilor sale sunt reunite în volumele Izvoade. 1880-1890 (1892), și Nuvele (1896). El cultivă două genuri de proză: „copia după
DEMETRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286724_a_288053]
-
Debutează ca elev, în 1892, cu versuri în revista „Doina”. În continuare, până la primul război mondial, colaborează cu poezii, proză, lucrări dramatice și traduceri la „Curierul român”, „Revista nouă”, „Lumea ilustrată”, „Vatra”, „Țara”, „Universul ilustrat”, „Revista literară”, „Familia”, „Liga literară”, „Literatorul”, „Literatura și arta română”, „Epoca”, „Cronica”, „Sămănătorul”, „Adevărul”, „Dimineața”, „Luceafărul”, „Minerva”, „Seara”, „Flacăra”, „Capitala” ș.a. În același interval, în afara unor broșuri iscălite Adina G., tipărește volumele de nuvele Spre moarte (1897) și Satana (1912), romanele Străbunii (1900), Dușmani ai neamului
DAUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286701_a_288030]
-
Academică Română îi încredințează în 1876 traducerea Istoriei romane a lui Dion Cassius, tipărită „sub privegherea domnului G. Sion” în 1878, lucrare pe care instituția academică o va și premia. După 1880, articole i-au mai apărut în „Revista literară”, „Literatorul”, „Epoca”. Printre ele, un studiu amplu, neterminat, despre D. Bolintineanu (1885) și o critică a piesei Ovidiu de V. Alecsandri. În „Literatură și artă română” tipărește, din 1897 până în 1903, mai multe lucrări de teorie literară, articole despre Eminescu, un
DEMETRIESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286727_a_288056]
-
pregătit la rându-i să devină actor. A urmat, cu întreruperi, cinci clase liceale, apoi, la Conservator, cursul de declamație al lui Ștefan Vellescu. Bonifaciu Florescu și Pantazi Ghica, prieteni ai tatălui său, îl îndemnau să scrie. Frecventează gruparea de la „Literatorul”, unde debutează în 1880 cu „acuarele”. O nuvelă (Victima societății) îi apare tot atunci în „Portofoliul român”. Citea mult și fără metodă, călăuzit însă de intuiție și de gust. Cafeneaua literară a jucat un rol decisiv în formarea sa. La
DEMETRIADE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286725_a_288054]
-
vorbei”. A rămas în amintirile contemporanilor nu atât poetul, cât noctambulul cu o agitată viață de cafenea, ce făcea profesiuni de credință moderniste și sacrifica unui vis de artă posibilitățile unei cariere. D. a colaborat la numeroase publicații ale epocii („Literatorul”, unde în 1890 era redactor, „Portofoliul român”, „Fântâna Blanduziei”, „Revista literară”, „Revista orientală”, „Revista poporului”, „Analele literare”, „Biblioteca familiei”, „Telegraful român”, „Unirea”, „Românul”, „Naționalul”, „Binele public”, „Raiul”, „Ciulinul”, „Duminica”, „Forța morală”, „Liga literară”, „Peleșul”, „Pleiada”, „Vieața nouă”, „Generația nouă”, „Hermes
DEMETRIADE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286725_a_288054]
-
început al modernismului. Prin cea mai mare parte a poeziei, prin traduceri și modele pe care le-a urmat, D. se înscrie, alături de Al. Macedonski, I.C. Săvescu, Al. Obedenaru, C. Cantilli, în prima serie a simboliștilor români, constituită în jurul revistei „Literatorul”. SCRIERI: Fabule, București, 1883; Versuri, București, 1884; Făt-Frumos. Forme noi. Pygmalion. Din albumul ei. Poezii 1883-1888, București, 1889; Renegatul, București, 1893; Opere dramatice, București, 1905; Visul lui Ali, București, 1913. Repere bibliografice: Al. Macedonski, Opere, II, îngr. și pref. Adrian
DEMETRIADE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286725_a_288054]
-
-a gimnazială. Se pare că a pregătit în particular clasele a IV-a și a V-a . Publică încă din școală versuri în ziarele craiovene „Alarma” (1883) și „Clopotul” (1883-1884). Remarcat de Al. Macedonski, își începe în 1884 colaborarea la „Literatorul” și scoate un prim volum, Poezii (1885), elogios prefațat de Macedonski. În 1886 vine în București, locuiește la Macedonski și este redactor la „Revista literară”. Câștigă atât de puțin, încât trebuie să se întoarcă în Craiova. Mereu în așteptarea unei
DEMETRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286723_a_288052]
-
românești, va mai colabora la „Epoca”, unde se servește și de pseudonimul Bedecu, „Convorbiri literare”, „L’Indépendance roumaine”, la care folosește și semnătura Théodore Florésco, „Literatură și artă română”, „Sămănătorul”, „Adevărul de dimineață”, „România ilustrată”, „Noua revistă română”, „Rampa”, „Scena”, „Literatorul”, „Gândirea”, „Universul”, „Cultura poporului”, „Universul literar” ș.a. În 1896 editează „Revista sportivă”, iar în 1913, împreună cu N.D. Cocea, pune la cale reapariția ziarului „Rampa”. În 1911 acceptă să facă parte din comitetul de redacție al gazetei „Țara nouă”. Singularitatea acestui
DAVILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286707_a_288036]
-
ierarhice până la titlul de conferențiar; din 1999, devine și cercetător la Institutul de Teorie Socială al Academiei Române. A obținut doctoratul în filosofie (1980) cu teza Conceptul de ideal în filosofia românească interbelică. Colaborează la „Viața românescă”, „Jurnalul literar”, „Universul cărții”, „Literatorul”, „Manuscriptum” ș.a. Preocupat de filosofia sistematică și de istoria filosofiei, dar și - într-un mod devenit cu timpul precumpănitor - de confluența dintre filosofie, istoria literaturii, istoriografia și publicistica/eseistica literară, D. a editat lucrări biobibliografice, de terminologie și documentaristică filosofică
DIACONU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286751_a_288080]
-
în l978. Este doctor în filologie din 1995, cu o teză despre Marin Preda. Lucrează ca profesor în diferite școli din județul Dâmbovița (1978-1990), ca redactor la „Caiete critice” (1990-1997) și în paralel, de la înființarea noii serii a revistei, la „Literatorul”, unde timp de doi ani îndeplinește și funcția de secretar general de redacție. Din 1998 este conferențiar la Universitatea „Dunărea de Jos” din Galați. A debutat cu proză scurtă în „Vatra” (1983), iar editorial, în volumul colectiv Debut ’86. Prima
GRIGOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287353_a_288682]
-
Galați. A debutat cu proză scurtă în „Vatra” (1983), iar editorial, în volumul colectiv Debut ’86. Prima carte personală de proză este Cazarma cu ficțiuni, apărută în 1993. Colaborează la revistele „Vatra”, „Interval”, „Adevărul literar și artistic”, „Caiete critice”, „Contrapunct”, „Literatorul”, „Fețele culturii” (supliment literar-artistic al ziarului „Azi”), „Antares”, „Porto-Franco”. Se remarcă atât ca un comentator avizat al actualității literare, cât și ca un polemist de talent, pledând cu vigoare - dar într-un limbaj de o perfectă urbanitate - împotriva revizuirilor abuzive
GRIGOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287353_a_288682]
-
a Scriitorului de care toți colegii săi de breaslă se feresc. Dincolo de miza estetică, care la drept vorbind i se pare superfluă, Michel Houellebecq are curajul, nesăbuința sau vanitatea de a se Împotrivi situației istorice care a alungat literatura și literatorul tot mai departe de scena conștiinței publice. În plin triumf al individualismului (tradus În literatură printr-un autobiografism ubicuu, hedonist sau dezabuzat, clasic sau “postmodern”), Houellebecq Își precizează la maximum contextul și-și ridică protagonistul la coeficientul general. În plin
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
literară la „Suplimentul literar-artistic al «Scânteii tineretului»”, „Luceafărul”, „Tomis”, „Tribuna”, „Magazin”, „Contrapunct”, „Longitudini”, adoptând și diferite pseudonime (Polyphem, Lector etc). În volum, un predebut l-a constituit placheta de poeme Copacul îngândurat, semnată George Buzinovski și apărută în suplimentul „Biblioteca Literatorul” al revistei „Argeș” (6/1972), girat de Gheorghe Tomozei. Prima carte publicată, din nou de poezie, Astru natal (1976), a fost rezultatul câștigării Concursului pentru debut al Editurii Eminescu. Au urmat alte patru volume de versuri: Țintă vie (1979), Tablou
CRISTEA-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286503_a_287832]
-
filologul Vasile Burlă în 1872, s-a recăsătorit patru ani mai târziu cu chimistul Petru Poni. A debutat cu versuri în 1867, la „Convorbiri literare”, unde a publicat până în 1892, colaborând și la alte reviste, precum „Familia”, „Columna lui Traian”, „Literatorul”, „Viața românească”. În cea mai mare parte a poeziilor scrise de C.-P., adunate în volumul Poezii (1874), predomină lirismul. Frecvente sunt jalea, „dorul nemărginit”, generate de plecarea ori necredința iubitului. Motivul iubitei părăsite revine deseori în aceste versuri, care
CUGLER-PONI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286561_a_287890]
-
retras, a colaborat cu versuri, scurte proze, traduceri și la „Noua revistă română” (1912-1913), „Noi pagini literare” (1913), incidental la „Arta” (1912), „Biruința” (1912), „Ilustrațiunea națională” (1913), „Ramuri” (1913). Nu împlinise douăzeci de ani, când se stinge răpus de ftizie. „Literatorul” îl comemorează în 1918, „Facla” în 1922, dar abia în 1930 i se tipărește, cu prefața lui Perpessicius, un volum de poezii, Quasi. Titlul, împrumutat din Paul Verlaine, este cel pe care I. îl dăduse unui caiet manuscris și trimite
IACOBESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287477_a_288806]
-
săptămânalul „Fulgerul Doljului”. Împreună cu Marcel Romanescu înființează la Craiova, în 1914, revista „Viața literară”, care însă nu va rezista mai mult de doi ani. Între 1920 și 1927 este secretar de redacție la „Ramuri”. Colaborează la foarte multe publicații: „Flacăra”, „Literatorul”, „Drepturile femeii”, „Capitala”, „Cosinzeana”, „România viitoare”, „Lectura”, „Convorbiri literare”, „Adevărul literar și artistic”, „Gândirea”, „Cele trei Crișuri”, „Datina”, „Năzuința”, „Clipa” ș.a. Cea mai intensă activitate o desfășoară, din 1914 până în 1943, la revista „Ramuri”, unde publică poezie, proză, numeroase articole
IACOBESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287478_a_288807]
-
al Asociației Scriitorilor Transilvăneni. C. își începe activitatea cu foiletoane publicate în ziarul „Clopotul” din Botoșani, semnate cu pseudonimul S. Vântu. Primele poezii le publică în 1955, în „Iașul literar”. Colaborează și la revistele „Dacia literară”, „Argo” (Bonn), „Convorbiri literare”, „Literatorul”, „Luceafărul”, „Arc”, „Ultima oră” (Tel Aviv), „Ahinoah” (Germania), „Kruk”, „Moznaim” și „Fesifos” (Israel), „Cronica” (al cărei corespondent pentru străinătate este) ș.a. Continua sa activitate literară, desfășurată în limba română și în limba ebraică (este considerat unul dintre pionierii mișcării literare
CARMEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286111_a_287440]
-
cu articole și eseuri de filologie și estetică literară la „Glasul Bucovinei”, „Junimea literară”, „Candela”, iar după război, stabilindu-se la Timișoara - unde a fost lector la Institutul Pedagogic (1961-1975) și apoi la Facultatea de Filologie -, la „Scrisul bănățean”, „Orizont”, „Literatorul”, „Tribuna”, „Analele Universității din Timișoara” ș.a. Volumele sale reprezentative sunt Sinteză și originalitate în cultura românească (1991), Divin și uman în spiritualitatea românească (1994) și Bizanțul (1995). Privite în ansamblu, aceste studii sunt axate pe ideea „omului complet” - social și
CAZACU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286149_a_287478]
-
Beșir) și al lui Vichentie Chichere, agricultori. A absolvit Liceul teoretic din Gătaia (1969-1973), urmând apoi un curs postliceal de telecomunicații la Reșița. Înainte de a se pensiona medical, lucrează treisprezece ani în domeniul telecomunicațiilor. Colaborează la revistele „Orizont”, „Luceafărul”, „Transilvania”, „Literatorul”, „Tribuna”, „Steaua”, „Calende”, „Contrapunct”, „Apostrof”, „Ramuri”, „Arca”, „Anabasis”, „Orient latin”, „Poesis”, „Semenicul”. A mai semnat Sorin Roianu, Ion Chirescu. Debutează în 1971, cu versuri, în „Orizont”, iar editorial, în 1986, în placheta colectivă Argonauții. Poeziei spectaculare a primului volum personal
CHICHERE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286193_a_287522]
-
Macedonski poartă amprenta insolitei personalități a mentorului său. Nutrit din același spirit de bellum contra omnes, din aceleași manifestări de frondă, narcisism și critică antijunimistă ale șefului de școală simbolistă, c.l. închegat în jurul lui Alexandru Macedonski și al revistei „Literatorul” - apărută la București, cu mari întreruperi, suplinite de o serie de alte reviste-satelit, între 1880 și 1918 - e mai degrabă o „punere în scenă”, ezoterică și grandioasă, a cultului „poeziei pure” decât o reuniune periodică de scriitori. Cu toate că achizițiile acestui
CENACLU LITERAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286162_a_287491]
-
lit. (1941), 343-456, passim; Antologia ideologiei junimiste, îngr. E. Lovinescu, București, 1942; Panu, Junimea, I-II, passim; Cioculescu-Streinu-Vianu, Ist. lit., 149-336; Vianu, Studii, 136-203; Bote, Simbolismul, passim; Adrian Marino, Viața lui Alexandru Macedonski, București, 1966, passim; Ornea, Junimismul; Adriana Iliescu, Literatorul, București, 1968; Mănucă, Scriit. jun., passim; Pompiliu Marcea, „Convorbirile literare” și spiritul critic, București, 1972, passim; Crohmălniceanu, Literatura, I-III, passim; Ist. lit., III, 31-78, 507-521, passim; Junimea și junimiștii, îngr. Ion Arhip și Dumitru Văcariu, Iași, 1973; Dan Mănucă
CENACLU LITERAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286162_a_287491]