586 matches
-
snop o adunătură 85 {EminescuOpXIII 86} de tineret semistrăin, își duce cititorii prin locuri malfamate sub pretextul de-a face poemuri a la Alfred de Musset, cum spitalul, balamucul și cârciuma sunt singurele locuri cari furnizează sujete artistice literatorilor de la "Literatorul " și de la alte întreprinderi scandaloase, acela cată să fie recunoscător puținelor pene în adevăr românești, care ne scapă din atmosfera infectă a spitalurilor, ce se pretind reviste literare. În aceste spitaluri, unde mărginirea intelectuală a pretinșilor autori nu e întrecută
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
de ață prin casă... Și eu, măgădău mare, le făceam toate pentru că iubeam pe mumă-sa. Se-nțelege că mumă-sa era cuminte... nu mi-a acordat nimica... Din contra... cu tact și politeță i-a arătat domnului poet și literator ușa... și l-a făcut să îmble Franția toată, Germania, Italia... cu amorul în inimă și cu nebunia-n creieri. Dar azi, mulțumită cerului, am scăpat de toate... Azi pun capăt vieței mele vagabonde căci Stela; mea mă face fericit
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
dacă să nu renunțe și să vorbească și el În românește, a decis să citească În franceză și asta nu l-a avantajat. Deloc nu l-a avantajat. Înainte de plecare, s-a oferit să-mi publice intervenția la București, În Literatorul. Un gest de prețuire și curtoazie, evident, chiar de curaj, dacă mă gândeam la „răii” care nu aveau să-mi ierte, cum prezicea, păcatele. Ar fi Însemnat Însă să Întreprind la repezeală o transcriere liberă a ceea ce spusesem, iar numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
care s-o pun în discuție. Adevărul nu e nici ironic, nici experimental. Marile cărți ale lumii sânt cărți întunecate și grave, care folosesc inclusiv ironia și experimentul în sensul acestei seriozități esențiale, acestei responsabilități în lipsa căreia ești un simplu literator. Privesc cum cohorte de autori aleargă după subiecte cât mai strident "interesante". Cum au succes cărți care sânt în mod evident inutile, care țin un sezon, care nu spun nimic nici despre autorul lor, nici despre mine, nici despre lume
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
cât mai scurt (alcătuit din cuvinte puține, chiar numai dintr-un singur cuvânt) și să constituie sinteza cea mai concisă a conținutului acelei scrieri. Însă dificultatea găsirii titlului celui mai adecvat este atât de mare Încât ea devine, pentru cei mai mulți literatori, un obstacol insurmontabil sau, cum se spune În breasla scriitorilor, o piatră de poticnire. De aceea sunt extrem de numeroase titlurile nepotrivite, chiar fără legătură cu fondul lucrării respective. Printre puținii scriitori, care reușesc să Învingă acest obstacol, se numără și
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
Banc" acordat de Comisia Națională a României pentru UNESCO; 2009 editor Ziarul de duminică (subdomeniu de actualitate culturală al site-ului Ziarului Financiar); 1990-2013 publică poezie în Luceafărul, Suplimentul Literar Artistic al Tineretului Liber, Dreptatea literară, Contrapunct, Arc, Nouăzeci, Contemporanul, Literatorul, Poesis, Art Panorama, Vatra, PLAYBOY, Ziua literară, Viața Românească, Bucovina literară, România literară, Familia, Zon@ Literară, Convorbiri Literare, Poesis international, Marmația Literară etc. Publicistică: O mie nouă sute nouăzeci și doi sisteme de supraviețuire (în colaborare cu Florin Toma), ed. Mediaprint
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
în lumea literară, toți intelectualii sunt foarte mâhniți, unii foarte indignați. O nenorocire s-a întâmplat, marele poet Eminescu a înnebunit. Toată lumea, prietini și dușmani, deplâng această catastrofă. Numai un rival în literatură, poetul Alexandru Macedonski, face excepție. În revista Literatorul pe care o dirige, el scrie următoarele versuri: epigramă Un X... pretins poet, - acum S-a dus pe cel mai jalnic drum... L-aș plânge dacă-n balamuc Destinul său n-ar fi mai bun. Căci până ieri a fost
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
cunoaștere a praxelor teoretice îmi surpa semețirea antiromânească, ajutându-mă să am o bună distanță față de fenomenul poetic. Pricepeam altfel stihuri eminesciene, blagiene ori bacoviene ce nu-mi ieșeau din minte. Nu-mi repugna să mă dau la versurile unor literatori pe care-i știam cu etica nepoluată de găinațul istoriei: Ursachi și Cezar Ivănescu la început. Apoi, pe rând, Șerban Foarță, Ion Mircea, Dinescu, Mazilescu, Sandu Mușina, Ion Mureșan, Aurel Dumitrașcu, Stoiciu. Dar... mă dădeam la ei ocazional, și din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
face apoi stagiul de plutonier la un regiment de pontonieri cantonat pe Prut. 1918 Desconcentrat spre sfârșitul verii, se întoarce la București. Vocația literară începe acum să prevaleze la studentul în matematici. La 18 septembrie, Alexandru Macedonski îi publică în "Literatorul" prima poezie: Ființa. 1919 Se duce cu toate versurile scrise până atunci la E. Lovinescu, căruia i se recomandă sub numele "Popescu". Câștigat de la prima lectură, criticul îi face o prezentare călduroasă în "Sbu-rătorul", din 8 decembrie, într-un articol
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
concluzia lui Poe în Eureka. Astfel, prin scrisul său inspirat, el îi restituie științei caracterul sacru. * În încheiere, trebuie să recunoaștem că acest din urmă Rimbaud pune probleme care depășesc arta cu mult și sunt menite să-i deruteze pe literatori; la fel, noua fizică a lui Poincaré sau cea a lui Einstein i-a derutat la început pe fizicieni. Căci relativitatea este mai degrabă un capitol al Geometriei superioare, decât unul al Fizicii experimentale. S-ar putea, așadar, ca Iluminațiile
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
numai pentru deliciile unui cod. Un studiu atotcuprinzător despre Ion Bar-bu ne lipsește tocmai pentru că există încă prea numeroase interpretări posibile, dar prea compartimentate. Dinu FLĂMÎND Prima poezie a lui Ion Barbu ă...îFiință, devenită apoi Elan, a apărut în "Literatorul" lui Macedonski în septembrie 1918. Ea reapare împreună cu alte patru poezii (Lava, Munții, Copacul, Banchizele) în "Sburătorul" în 1919, unde poetul mai publică, în același an, Pentru marile Eleusinii, Panteism, Arca, Ți-am împletit..., Umbra și Dionisiacă, în 1920, Nietzsche
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
și sper! Ca să mă faci să cânt, Iubește‐ mă, când îți șoptesc Cât te‐ am iubit și te iubesc - și cânt! Ca să mă faci să plâng, Nu‐ mi da speranțe cum doresc, Nu mă iubi cum te iubesc,‐ și plâng! Literatorul, nr.5, 1885 126 ștefan Augustin Doinaș (născut la 26 aprilie 1922‐m.2002) „Cine a spus mai frumos decât Eminescu despre l imba română, că este ca un fagure de miere?” De vorbă cu S.A.D. despre „Poezie văzută
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
posteminescianismului ruralist, paseist etnicist și xenofob, deviată către reacționarismul populist, și cercul estetizant, cosmopolit, francofil al lui Alexandru Macedonski. Stigmatizat de opinia critică în urma nefastei epigrame antieminesciene („Un X pretins poet...”) pe fondul emergenței mitului postum al „poetului național”, mentorul Literatorului va rămîne practic singurul animator al „noului curent”, pînă la începutul secolului al XX-lea. Eclectic, impur și mimetic la rîndu-i, primul romantism românesc de la mijlocul secolului al XIX-lea fusese revoluționar, cosmopolit, progresist și francofil; prin Eminescu și prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
a programa o literatură cu totul nouă stă la baza extraordinarelor mutații ale acelor ani; situația socială a contribuit într-o nu mică măsură la refuzul literaturii anterioare” (ibid., p. 267). În România, prima ruptură literară modernă - inițiată de cercul Literatorul lui Al. Macedonski - fusese o alternativă poetică estetizantă, urbană și cosmopolită, de obediență francofilă, față de populismul posteminescianismului sămănătorist: o aristocrație de drept poetic, o afirmare a artei pentru artă și a limbajului autonom, nonmimetic, „purificat” al poeziei noi. Primele articole
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
G. Bacovia își publică majoritatea poemelor care vor alcătui sumarul volumului Plumb (1916). După 1895 apar, de asemenea - sub patronajul lui Alexandru Bogdan-Pitești -, primele expoziții de pictură ale „independenților” din România și primele reviste de artă deschise fenomenului modern. Revista Literatorul a lui Alexandru Macedonski și satelitele ei „francofile” (Revista ideii, Revista literară, Revista olteană, Revista orientală. Révue franco-roumaine, Revista contimporană, Liga ortodoxă ș.a.), dar și numeroase publicații mai eclectice (Revista modernă etc.), găzduiesc producții estetizante autohtone sau traduceri din simbolismul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
a lui H. Sanielevici (Galați, 1905) anunță Viața românească a lui G. Ibrăileanu și C. Stere (Iași, 1906). Semnificativă pentru abordarea noastră este însă apariția stîngii estetice moderniste, unde noutatea „emancipatoare” este afirmată în și prin artă. Desprinsă din trunchiul Literatorului, nu mai puțin efemera Linia dreaptă a lui T. Arghezi, Gala Galaction, N.D. Cocea și V. Demetrius (1904) este un cuplaj insolit între tinerii macedonskieni de la Liga ortodoxă și „proletariatul intelectual” de orientare socialistă, consituind totodată embrionul din care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
conversație pitorească și licențioasă (stilul Mateiu Caragiale din corespondența cu N.A. Boicescu), „estet al viciului și vicios al artelor”, prin sprijinirea cărora s-a răscumpărat, Bogdan-Pitești a jucat un rol decisiv în susținerea financiară a cenaclului macedonskian și a revistei Literatorul, în afirmarea lui Tudor Arghezi (chiar primele sale poeme îi sînt dedicate „puternicului, eruditului critic” B.-P.), Ștefan Petică și Ștefan Luchian. Primul îi va păstra toată viața o nedezmințită recunoștință. Potrivit aceluiași Arghezi, „influența lui (B.-P.) asupra lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Geneva. Respingînd din snobism ortodoxia, se convertește la catolicism, devenind un propagandist fervent. Expulzat în România pentru activități anarhiste (în ciuda intervenției lui Huysmans), își construiește o imagine de avocat „glorios” al artei noi, „ideale”, militînd pentru simbolism etc. Publică în Literatorul, Revista orientală, Țara, Revista modernă, Vieața nouă, Ileana și La Roumanie poeme estetizante în limba franceză, finanțează și prefațează ditirambic, în 1897, volumul de versuri franțuzești Bronzes al lui Macedonski, organizează în 1896 prima expoziție internațională a artiștilor independenți, căreia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Ceea ce trebuie însă reținut din textul lui Vinea este: 1) complexul necunoașterii literaturii române în străinătate; 2) dorința „contimporanilor” de a promova - prin intermediul prietenilor avangardiști din Europa - literatura română în genere (oricum, cea „pe gustul lor”), nu doar cea a literatorilor de avangardă. Chestiunea deprovincializării moderne a culturii române l-a preocupat pe Ion Vinea încă din adolescență; dovadă - numeroasele recenzii severe despre promovarea oficială a literaturii autohtone în Franța, manifestată prin publicarea de scriitori minori, conformiști sau tradiționaliști, în La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
însă, către modernitatea postromantică), la antiacademistul Alexandru Macedonski, nevoia afirmării în Occidentul latin modern (Valonia, Franța, Italia) devine obsedantă și nevrotică, eforturile sale nefiind - după cum se știe - încununate de succesul scontat. Sub patronaj macedonskian, în cadrul revistei și al cenaclului estetizant Literatorul (dar și în cercul sibarit al dandy-ului mecena Alexandru Bogdan-Pitești), o nouă „generație” de artiști români - formată în ambianța boemei literare a Franței fin-de-siécle - va iniția prima emancipare estetică în raport cu populismul ruralist, paseist și etnicist dominant în epocă; ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ci și modul În care Își decorează propria casă emană aceeași dorință de a stiliza realul, de a-l sustrage vulgarității. Aidoma eroilor săi, el visează un soi de „palat fermecat”. Chiar Palatul fermecat este titlul unui text apărut În Literatorul În primăvara lui 1881, care ar merita citat În Întregime și unde Îl descoperim pe Macedonski În chip de des Esseintes, imaginându-și dezlănțuit interioare luxuriante, de un rafinament princiar. În realitate, el Își amenajează nu mai puțin select, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Numai că, din nou, gustul insolitului, al epatării Îl determină să aleagă cel mai excentric sport practicat pe atunci În București: ciclismul. Ne vine destul de greu a ni-l imagina pe autorul rondelurilor călare pe velociped, alături de un discipol de la Literatorul, mai tânărul C. Cantilli, În tricou, pantaloni scurți și jambiere. Vremea Crailor tc "Vremea Crailor " Macedonski se Îmbată așadar pentru ultima oară, alinându-și durerea, cu mirosul parfumului de trandafiri vărsat pe o batistă, Într-o noapte de noiembrie a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
provincie "franco-europeană"... II. CĂRTURARII ȘI REVOLUȚIA Poate nicăieri ca în Portugalia, scriitorii și cărturarii n-au avut un rol politic atât de important, fie direct, prin activitatea lor politică, fie indirect, prin cărțile lor. Republica portugheză e, în parte, opera literatorilor. Și nu e lipsit de semnificație amănuntul că în fruntea primului guvern provizoriu republican se găsește un poligraf, Teofilo Braga, care a fost și al doilea președinte al Republicii; iar din cei opt președinți pe care i-a avut până
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
literar (deși spre deosebire de astăzi, mai fiecare ziar își avea „foița” lui literară), constată, parcă a reproș,: „Noi n-am avut o Dacie literară, nici Curierul de ambele sexe, nici Foaia pentru minte, inimă și literatură, nici Convorbirile literare, ni ci Literatorul, nici...” Adevărate spusele editorialistului. Dar, adău găm noi: am avut în timp la Bârlad circa 200 de publicați i, cum puține județe din țară au avut. Am avut Semănătorul și Paloda, când în orașele vecine Vaslui, Huși și Tecuci presa
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
pe-un poster uriaș cu litoral. Sau o vază. Ca să (de)scrii pe hîrtie, fotografică sau velină, trebuie ca subiectul să stea nemișcat. Altfel poza nu iese artistic. Se pierd contururile, detaliile relevante, porii, linia nasului. Subiectul scriitorului fiind societatea, literatorului Îi este absolut necesară o societate bine fixată În șuruburi În fața obiectivului, nu una care-o ia la fugă după ce-ai potrivit cu răbdare distanța, timpul de expunere și deschiderea diafragmei, ce-ar mai fi să vezi fotografi alergînd din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]