532 matches
-
doctrinele politice ale timpului său. 4. Stephen Dedalus și imaginea să asupra Europei Stephen Dedalus exprimă o viziune apocaliptica asupra istoriei Europei dominate de marile puteri războinice: "aud ruină întregii lumi, geamuri sparte și ziduri spulberate iar în timp o livida flacăra finală"220. 5. Concluzii Fără a exagera, putem afirmă că Europa lui Joyce, Europa lui ideală este Europa zilelor noastre, fără frontiere interioare, liberă, prea puțin religioasă, fără naționalisme virulente, toleranța. În ciuda schimbărilor din zilele noastre, a războiului împotriva
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
the throne from George the elector down to the german lad and the flatulant old bitch that's dead? 219 subdiviziune a lirei (pound) 220 I hear the ruin of all space, shattered glass and toppling masonary, and time one livid final flame. 221 I will not serve that în which I don't believe whether it call itself home, my fatherland or my church and I will try to express myself în some mode of life or art aș freely
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
golfului și simt nevoia să mă așez pe o bancă, de unde scrutez depărtările vălurite de ape. Închid ochii și-mi imaginez tabloul acostării navei engleze „Tory”sub conducerea lui William Hayward Wakefield În Portul Nickolson. Femei, bărbați, copii, cu fețe livide și trupuri supte, haine sărăcăcioase și Încălțări peticite, după un voiaj lung, nu lipsit de peripeții, trăgând de buccelele grele, se grăbeau să coboare pe acest țărm care devenea „al speranței”, dincolo de teama inerentă față de necunoscut! Încetul cu Încetul dorința
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
prin cartierul în care-mi aveam locuința, când, ridicând întâmplător ochii, am remarcat numărul unei case luminat de un felinar. Acest număr era cel al vârstei mele. Apoi, îndată, coborându-mi privirea, am văzut în fața mea o femeie cu fața lividă, cu ochii adânciți în orbite, care mi se păru a avea trăsăturile Aureliei. "Mi-am zis: ni se vestește astfel moartea ei sau a mea!". În fiecare zi la aceeași oră, obsedat de această veste, tânărul vine în contact direct
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
sângele-i la suprafață./ Bărci de hârtie scrisă curg pe el./ Vino și tu dacă ți-e sete / de-atâta dat în carusel, / de-atât izbit cu tâmpla de perete./ A mai venit și un inorog străveziu/ foarte speriat, foarte livid./ Locuia într-un viitor arămiu / cu vedere la vid773. În lumea abisală informația este veșnică. Recunosc că nu știu care este începutul genezei. Acesta este mai dintru început decât însuși Domnul Cerurilor, așa cum ni-l închipuim, dacă închipuirea nu ne îndreptățește să
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
grădină. Și poți s-o bei în chjp de apă1005. Lumina virtuală influențează istoria și, arhetipal, devine ambivalentă, fiind asociată cu Hecata Trivia, gorgona ale cărei șuvițe de păr se confundă cu razele lunii. Fața ei, cum o descrie poetul lividă și spectrală, poate fi cea care conduce spre regatul morților și nu avem cum să o uităm pe Lilith, luna neagră. Această bipolaritate este exprimată când de fecioara Diana luna în ascendență, încarnând funcția celestă și ordonatoare, când de Ishtar
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Se cheamă: „Celor care-au trecut sau au rămas prin Balta Brăilei”. Mai văd fantomele din Baltă, cortegiu sumbru și martir, / Tânjind spre lumea cea înaltă, precum pohodul la Sibir; / Mă regăsesc pe diguri sumbre cu tinerețile-ngropate, / alai de morți livizi și umbre, de restul lumii lor uitate. / De-a lungu-și mână-nepăsare puhoiul apei ucigașe / Din care bem cu resemnare scursura marilor orașe. Săpăm și dăm de oase-n zeghe, bucăți de lanțuri și cătușe / Cutezătorilor de veghe al lașilor mereu
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
subalterni devotați, dar mediocri și panicați. - Se plânge superiorilor că trebuie să lupte. - Este speriat. - Acuză greutățile actuale care l-au sufocat. - Consumă și ultimele rezerve. - Impune strângerea curelei și regim de austeritate. - Așteaptă venirea unor vremuri mai bune. - Este Livid, Morocănos, Ofticat. Managerul deștept este foarte activ. - Restrânge activitatea firmei la cote minime. - Forează. Insistă. Revine. Atacă. - Își calculează un profit minim de criză. - Lasă înlocuitorul lui la conducerea firmei. - Lucrează în avans sau pe datorie. - Se focalizează asupra clienților
10 pa?i Pentru a dep??i criza! PLAN DE IE?IRE DIN CRIZ? by PRIS?CARU, VASILE RADU () [Corola-publishinghouse/Science/83485_a_84810]
-
spălătură de orez” determinat de conținutul apos cu mici flocoane de epiteliu descuamat. Stadiul de colaps este consecința deshidratării severe, exprimată clinic prin scăderea tensiunii arteriale sistolice sub 90 mmHg, puls filiform, polipnee, oligurie, crampe musculare și “sindrom algid” (tegumente livide, reci, hipotermie axilară mai mică de 35șC), cu păstrarea stării de conștiență. Bolnavul poate deceda sau poate evolua în stadiul de reacție, în care diareea și vărsăturile se răresc, tensiunea arterială și diureza se normalizează. Cu toate acestea, 6% dintre
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
să traduc astfel decît să utilizez termenul anacronic de "frază" din traducerea lui M. Dufour și A. Wartelle [sau din traducerea românească (n.tr.)] (Les Belles Lettres 1980 și Ed. Gallimard, Collection TEL 1998). 1 2 2 3 Sensul lui livide [în fr. în original (n.tr.)] este cel etimologic din latinescu lividus: albăstrui, vinețiu. Se pare că este vorba de vînătăile de pe piele provocate de munca aspră. 3 4 Redat, așa cum am arătat în cap. 4, § 1.5., prin anaforă
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
i-o taie Argeș. “Ce vorbești, bre, da munca mea nu se pune?” Și Zubar pleacă iar. Un Hristos scofâlcit Intră o infirmieră și ne anunță tăios: “Masa!”. Merg după bătrânii mei. La etaj, într-o sală foarte curată, oameni livizi, majoritatea - bătrâni, târșindu-și papucii. La intrare, o imagine duioasă de carton, cu Fecioara Maria și Pruncul. Scârbită mai mult, decât îndurerată. În capătul sălii, pe altă masă, un Hristos scofâlcit de durere parcă se strâmbă la varza leșiată a unui
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
vagula, blandula/Hospes comesque corporis,/Quae nunc abibis in loca/Pallidula, rigida, nudula,/Nec, ut soles, dabis iocos...“. Și sfârșesc cu sfârșitul: „Suflet mic, suflet blând și călător, tovarăș al trupului meu care te-a găzdui, vei coborî pe meleagurile livide, aspre, pustii, unde nu vei mai fi jucăuș precum obișnuiai odinioară... Să încercăm să pătrundem în moarte cu ochii deschiși“. Și parcă văd totul mai împăcat, mai senin, într-o pulbere aurie, stinsă, cu aromă de bergamotă și mandarine verzi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
întreagă în mâna triumviratului Geoană-Năstase-Mitrea, triumful lor părea deplin; urma ca în spatele ușilor închise să-și împartă concret atribuțiile. Geoană a vorbit de viitor, modernizare și a ridicat steagul luptei politice împotriva puterii. Și atunci a urcat la tribună Iliescu, livid ca un spectru. Acolo unde Geoană-Năstase-Mitrea tocmai clamau social-democrația, bătrânul comunist reciclat a spus: cine sunteți voi? Niște ciocoi. Îmbogățiții tranziției, niște profitori. Sigur, nu chiar cu aceste cuvinte, că nu-l ajută limba de lemn, dar sensul acesta a
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
angrenează dacă au posibilitatea în iubiri de scurtă sau mai lungă durată, pentru trecerea timpului într-un mod care să nu le atrofieze simțurile și să nu-i brutalizeze și mai mult. Căci apropierea sexului opus estompează urîciunea chipurilor mohorîte, livide, nerase sau pămîntii ale lor și ale celorlalți colegi de celulă. Și, mai presus, îi ține la distanță de practicile homosexuale, canalizîndu-le obiceiurile spre masturbare. Activitatea sexuală cea mai des practicată, masturbarea creează anumite ritualuri și interdicții. Este sancționată masturbarea
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
noastră. Sperasem atât de mult de la această misiune, încât am avut senzația că ne cuprinde deznădejdea. Ce s-a întâmplat? După aterizare, avionul s-a îndreptat rapid spre postul de comandă, către care alergam cu toții împreună cu generalul Gheorghiu. Acesta era livid, înțelegând că misiunea eșuase, și căuta deja felul în care avea să raporteze guvernului acest eșec. Faptul era cu atât mai grav cu cât era vorba de primul act de însemnătate vitală pentru România al noului guvern. Pilotul și pasagerul
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
văzut urcându-se pe estrada unde se afla fotoliul pre ședintelui și stând îndelung nemișcat, doar petre cându-și privirile agitate peste Adunare; am observat, și le-am atras atenția asupra ei și celor de lângă mine, alterarea trăsăturilor sale, paloarea lui lividă, agitația convulsivă care îl făcea ca, în fiecare clipă, să-și răsucească mustața; era ca icoana nehotărârii, înclinată deja spre o hotărâre extremă. De data aceasta, Barbès se hotărâse; voia să rezume cumva pasiunile populare și să asigure victoria precizându
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
deschiși- Era o apă de cleștar și de stele- Peștii aurii, pâlpâind ca-ntr-un vis, Lunecau lângă genele mele [...] Pe-atunci te-nvățam, țara mea, te-învățam Cu copaci și cu cer, cu pălmaș și cu vită, Cu luna lividă sclipind în spărtura de geam Și cu gura uscată de foame ca piatra trăsnită.” (Începutul) Trăirea intimă, aurorală a naturii coincide la Labiș cu „învățarea” țării. Labiș lasă impresia unui romantic plin de ardoare, cultivând titanismul și adoptând ca simboluri
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
pură, eritroză secundară, cu agravare la climax. Examenul obiectiv Examenul obiectiv în boala Raynaud este pozitiv doar în perioada crizelor vasomotorii: 1. paloarea sau faza sincopală, faza I inaugurează criza și debutează la nivelul extremităților mâinilor; falangele distale devin palide, livide, ceroase, reci, putând fi afectate și degetele de la picioare, nasul, urechile și bărbia. Se asociază parestezii la nivelul degetelor și chiar abolirea sensibilității tactile. Durata acestei faze este de câteva minute până la 10-15 minute. 2. cianoza sau faza asfixică, faza
Tratat de chirurgie vol. VII by IOAN ŢILEA, LIVIU MORARU, RADU DEAC () [Corola-publishinghouse/Science/92083_a_92578]
-
p. 314), alegi "vorbe care să spună altceva" (Întrebări, vol. Alte versuri, VE, p. 321). 12 Acum timpul își întoarce fața ascunsă, arătând "o altă față a unei clipe" (Perplexitate, vol. Alte versuri, VE, p. 314), așa cum "camerele, în lumina lividă/ și noptatecă" par să fie cele cunoscute, "în acest aer de îngropăciune,/ să fie aceleași, și totuși parcă acum întâia dată întâlnite" (Noapte pierdută, vol. Alte versuri, VE, p. 315). 13 Căderea ireversibilă în "ochiul/ cel mai nepăsător al timpului
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Editura Cartea Românească, București, 1982, p. 5). 27 Vol. Veșnica reîntoarcere (1982), ed. cit., pp. 67-72. 28 Înălțare efemeră, nu și iluzorie însă, căci imaginea apare parcă în propria-i dispariție: "Stai o clipă. Am să te ridic/ Sus, între livide frunze. Suie./ Azi, în foșnetul acela mic/ Pasărea pe care-ai prins-o nu e" (Etapă, vol. Versuri, 1966, în Leonid Dimov, Texte, ed. cit., p. 28). Așa cum se întâmplă și în poemul XXV din vol. Amintiri (1973), în care
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
degetele lui. Căci viteza mișcării transparentizează lucrurile, deschizându-le larg înspre altceva decât ele și înecându-le oroarea într-o lumină venită de dincolo de ea. Câți dintre ascultătorii monumentului muzical dedicat de Beethoven lui Napoleon se simt sugrumați de degetele livide ale lui Marte în timpul audiției, sau măcar mânjiți de ele cu sânge, noroi, fum al exploziilor, strigăte de îndurare, sudori reci? Și totuși, acestea sunt ingredientele standard ele eroicului. Și câți dintre privitorii la Moartea lui Sardanapal al lui Delacroix
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
În efectivele 89 vreuneia? Nu. Dimpotrivă, față de ultima categorie, necontenit a găsit ,,vina” de o suprima și detesta: ,,La orgă oaselor cântă moartea O melodie perfida Puterea scursă-n pământul cu limba crăpata A tras cerul deasupra că o ceață livida Umbre-n spirală, funii de ziua Se strâng În jurul ochilor gheme”... Amintindu-mi de excelență carte a lui C. Noica Sentimentul românesc al ființei și mai ales partea În care filosoful analizează conceptul de ființă (Intru) aplicat la basmul Tinerețe
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
de Margareta, ca și de chitara lui. Să bată caldarâmul Leningradului a devenit ocupația lor favorită. Pe vreme frumoasă sau pe vreme câinească. Au privit săgeata de pe fortăreața Petru și Pavel împungând orizontul crepusculelor timpurii, Palatul de Iarnă înălțându-se livid din răsăriturile târzii, cupola Sfântului Isaac strălucind ca un astru diurn la ora prânzului; s-au plimbat sub un soare spălat de ploi repezi și sub o lună rătăcind prin ceață; au explorat zilele cenușii și nopțile albe; au fost
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
smarald și rubin în umbra copacilor, cu fructele de aceleași nuanțe fragile. Nu apucă să-și ridice ochii aburiți spre broderia reliefului din orizont și pe masă se oprește grațioasă dar impasibilă pasărea măiastră. Nici nu ia în seamă figura lividă de pe scaun, surâsul ciocului flegmatic însă iluminat de perfecțiunea geometriei aripilor ancestrale trece nonșalant pe lângă trupul inert. Nici nu merită vreo atenție cel cu verbul vlăguit și intrat într-o negură stăpână pe gânduri. Doar universul cu năluci și miresme
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
uitării tot ce constituia altădată nobleța sufletească, diavolul Asmodeu se crede îndatorat, c-un zâmbet batjocoritor, să etaleze el nobleța repudiată de generația actuală. Caută alinare între mulțimile moarte de subt pământ. Slăbiciunea, boala și sărăcia nu sunt păcate. Dezolație lividă. Lung îi drumu Clujului Da-i mai lung a Dorului, Drumu Clujului se gată A dorului niciodată. Foarte probabil aceste două părechi de versuri au fost alcătuite de doi oameni deosebiți. Cea dintăiu se datorește unui adevărat poet. Cea de-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]