1,673 matches
-
a luat-o, a spus că o să facă o copie, că să rămân eu cu ea ca să nu-mi pierd memoria, Astea au fost cuvintele ei, întrebă inspectorul, dar bărbatul nu răspunse, se ridicase în picioare, urma să iasă din living, atunci comisarul ordonă, Agent, însoțește-l pe domnul, dacă are vreo problemă în a găsi fotografia, ai grijă s-o găsească, nu te întoarce fără ea. Zăboviră doar câteva minute. Iat-o, spuse bărbatul. Comisarul se apropie de o fereastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
credeți că e mai bine, aștept aici afară, Ce idee, intrați, intrați, în ce alte mâini decât cele ale poliției s-ar putea cineva simți mai sigur, întrebă femeia. Comisarul intră, femeia merse înainte și-i deschise ușa spre un living primitor unde se simțea o atmosferă prietenoasă și plină de viață. Vă rog să luați loc, domnule comisar, spuse ea și întrebă, Pot să vă servesc o ceașcă de cafea, Mulțumesc mult, nu acceptăm nimic când suntem în timpul serviciului, Sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
Întrebările pe care ați venit să mi le puneți sunt legate, firește, de aceste motive, Firește, Prin urmare trebuie să mă aștept ca ele să fie puse, Așa este. După trei minute se auzi ușa deschizându-se. Femeia ieși din living și spuse persoanei care intrase, Imaginează-ți, avem o vizită, un comisar de la poliție, nici mai mult nici mai puțin, Și de când se interesează comisarii de poliție de oameni nevinovați. Ultimele cuvinte au fost spuse deja în living, medicul o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
ieși din living și spuse persoanei care intrase, Imaginează-ți, avem o vizită, un comisar de la poliție, nici mai mult nici mai puțin, Și de când se interesează comisarii de poliție de oameni nevinovați. Ultimele cuvinte au fost spuse deja în living, medicul o luase înaintea soției și îl interoga astfel pe comisar, care răspunse, ridicându-se de pe scaunul pe care se așezase, Nu există oameni nevinovați, când nu ești vinovat de o crimă, ești vinovat de o infracțiune, nimeni nu scapă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
mai avea nici o întrebare de pus în acest moment, dar că a doua zi avea să se întoarcă pentru a continua interogatoriul, când sună soneria de la ușă. Medicul se ridică și se duse să vadă cine suna. Se întoarse în living însoțit de inspector, Domnul spune că e inspector de poliție și că dumneavoastră i-ați dat ordin să vină aici, Într-adevăr, așa este, spuse comisarul, dar treaba, pentru astăzi, s-a terminat, vom continua mâine la aceeași oră, Vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
duse din nou în baie ca să se spele pe dinți. Intră în cameră, puse într-un plic de dimensiuni medii fotografia și lista de nume și adrese, asta după ce o copiase în prealabil pe altă hârtie, și când trecu în living auzi zgomote în partea unde dormeau subordonații. Nu-i așteptă și nici nu se duse la ușă să-i cheme. Scrise rapid, A trebuit să plec mai devreme, iau mașina, efectuați urmăririle pe care vi le-am ordonat, concentrați-vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
unele ni se prezintă cu un ușor aer de ingenuitate și ipocrizie și apoi, dar prea târziu, își dau pe față răutatea. Se uită din nou la ceas, zece fără un sfert, cum trece timpul. Se duse din bucătărie în living, se așeză într-un fotoliu și așteptă. Se trezi din cauza zgomotului încuietorii. Inspectorul și agentul intrară, se vedea că erau mâncați și băuți bine, însă, fără nici o exagerare reprobabilă. Dădură bună seara, apoi inspectorul, în numele amândurora, se scuză pentru că veniseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
cu ministrul de interne îi provoca o sete aproape supărătoare, era ca și cum, pe parcursul întregii durate a conversației, ar fi ars pe dinăuntru, iar acum ar sări să-și stingă propriul său incendiu. Se duse să se așeze pe canapeaua din living, dar nu rămase acolo mult timp, starea se semi-letargie în care trăise în aceste trei zile dispăruse, ca și cum se evaporase la primul cuvânt al ministrului, acum lucrurile, acest concept vag căruia obișnuim să-i dăm numele generic și leneș de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
el, dar în momentul următor prudența deja protesta că ar fi curată nebunie, Prudent, spunea, este să nu trezești balaurul care doarme, e o prostie să te apropii de el când e treaz. Comisarul de ridică de pe scaun, dădu ocol livingului de două ori, se întoarse la masa unde se aflau ziarele, se uită din nou la capul soției medicului pus într-o circumferință albă, care era ca un laț de spânzurătoare, la ora aceasta jumătate din oraș citește ziarele, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
scoase plicul din buzunar, îl îmbibă în alcool și, îndoindu-l în formă de V întors în chiuvetă, îi dădu foc. Un jet de apă luă cu el cenușa pe canalul de scurgere. După ce făcu treaba asta, se întoarse în living, aprinse toate luminile și se dedică lecturii sistematice a ziarelor, dând o atenție specială acelui ziar sau aceluia în seama căruia, într-un anume fel, își lăsase destinul. Cum sosise timpul, se duse să vadă în frigider dacă putea pregăti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
casă, calcă mai ușor prin curtea cu fântână arteziană și pergolă, cu un cuptor de cărămidă afară, că avem de toate la vila noastră, nu?, frumos și bun cuptor, făcut de specialist, adică inginerul care le făcuse și șemineul din living. Ambele reușite, dragi Loredanei. Tara o împinge mârâind, vrea joacă probabil, dar femeia se grăbește și nu știe de ce, la pas!, comandă actrița, și câinele o ascultă, era dresat demult. Tânăra intră repede în casă, trece prin living, în stânga, lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
șemineul din living. Ambele reușite, dragi Loredanei. Tara o împinge mârâind, vrea joacă probabil, dar femeia se grăbește și nu știe de ce, la pas!, comandă actrița, și câinele o ascultă, era dresat demult. Tânăra intră repede în casă, trece prin living, în stânga, lângă ușă, e pianul Maestrului, apoi masa mare cu douăsprezece scaune, aici mâncau atunci când aveau musafiri, în dreapta - colțul de odihnă cu fotolii și masa din ratan (pe masă era aruncat un scenariu subliniat de ea, acolo unde intra în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
etaj și iese spre horn, coșul ăsta trage, bine gândit, fumul de țigară care se adună în camera mare, de jos, în dreapta e scara din lemn care urcă la dormitoare, în stânga șemineului e bucătăria, rafturi, frigider, aragaz, aparatură, în tot livingul, pe jos, e gresie maro, femeia trece pe lângă biroul Maestrului, așezat sub scara închisă la culoare, apoi, intră direct spre baie. Oglinda. Ochii ei de aur. Își șterge fața cu un demachiant, apoi își dă cu cremă, întinde fondul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Wie einst Lili Marlen. Rece, nici un alt sentiment decât fiorul gheții pe șira spinării merilor din jur. Merii de când lumea... Frumoasa Neli își ascultă atent stăpâna, pe care o mai auzise și o mai văzuse cântând pe casetele video din livingul celor doi, în piese de teatru înregistrate, actrița cântase în câteva spectacole, dansa foarte bine și regizorii exploatau corpul ei atletic, ușurința mișcării, avea ureche muzicală și ritm. Nu e o voce frumoasă, e o voce pe care o asculți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
de Paște, că n-a mai dormit nimeni până a doua zi... * Toată casa celor doi actori miroase a sărbătoare, e Paștele 2005, Loredana și Frumoasa Neli gătiseră mâncăruri tradiționale, miel, pește, cozonaci, pască, de toate găseai la ei. În living, masa mare, de douăsprezece persoane, e plină de platouri, aperitive de tot felul, ouă roșii peste ouă roșii, drob de miel tăiat felii, peste care Loredana presărase verdeață, icre, piftii, mizilicuri, bunătăți. Ferestrele sunt deschise, se aud păsările, o slujbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
satul lui, de acasă, se întindea și aici, peste raiul de după gard, o slujbă întreagă... Cei trei de la masă, Maestrul, Cezarina și Laszlo, mai vârstnicul ei regizor, discută zgomotos, vesel, Loredana se pregătește să treacă din bucătărie spre masa din living, aducând castronul de borș de miel, leușteanul plutind deasupra își amestecă mirosul cu tăriile deja degustate, pe blatul din bucătărie, e pregătit cuptorul electric, rotund și rapid, stăpâna casei trebuia să pună la copt antricoatele de miel, împachetate în fân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
cu privirea ei senină, strânge farfuriile adânci, de ciorbă, terminaseră de mult, le duce la bucătărie și le lasă în chiuvetă, era rolul Maestrului să le spele, totdeauna, în casa lor, el spăla vasele. Oftând, el se și ridică, traversează livingul spre bucătărie, se apleacă spre Loredana - vrea liniște în casă, cu femeia asta alcătuită din unghiuri ascuțite știe ce să facă și, când e un pericol, o duce la mare, face un interviu la TV în care se uită galeș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
vântul cu miresme parfumate... Ea știe de mult cântecul, de când l-a cunoscut, îi cânta în apartamentul lui și al fostei lui neveste, Vichi, Doamne, cum cântă bărbatul ăsta!, oftând, Loredana îl lasă la vase și vine la masa din living, tot de istorie vorbiți, m-am săturat de trecut, eu vreau mereu viitor, uite ce cald e, vine încălzirea climatică, am auzit, la o petrecere, că tot explica un expert în chestii de-astea, că sunt efecte controlate de ape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
pantofi cu tocul foarte înalt. La mâna stângă are legată pe încheietură o fundă albastră. În flashbackuri, nu are fundă. Ar trebui să se vadă că e femeie de afaceri, bogată. SOȚUL ANITA, fiica celor doi, 16 ani TÂNĂRUL ARHITECT Living minimalist mobilat, o scară interioară ce se sprijină, din construcție, pe o bară metalică. Interior extrem de modern. Emma e singură, are la ureche un hands free, vorbește cu cineva... EMMA - Sunt o femeie împlinită, draga mea (va rosti extem de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
eu supraveghez muncitorii, nu vezi că li se tot termină adezivul pentru gresie, că n-au chit de rosturi? Nu vezi nimic? Nu eu am vrut casa, mie îmi ajungea și apartamentul ăla, la bloc. Tu ești cu vile, cu livinguri, gresie, că în România totul e gresie, au placat până și fațadele blocurilor cu gresie, parcă-s niște WC-uri publice, și-au pus, prin apartamentele de la blocurile astea comuniste gresie... de la intrare până-n baie, și-n dormitor tot gresie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
aproape a dispărut din viața mea, îl vedeam, îți spun, îi vedeam ochii privindu-mă de sus, de deasupra mea, așa cum făcea atunci, în scenele noastre de amor, când făcea dragoste cu mine, extrem de atent la plăcerea mea. În tot livingul din casa cea nouă, apăreau apoi zeci de cupluri care făceau dragoste, mă înconjurau (apar pe ecran cupluri făcând dragoste, nu e nimic vulgar în nici unii, e, poate, preludiu, e chiar momentul iubirii... toate fantasmele astea iubesc precum Cristi, ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
toată lumea jelește când mă doare ceva... După un timp, ne-am sincronizat. Eu și mai tânărul meu coleg de birou. N-am mai văzut niciodată ochii lui Cristi deasupra mea, n-au mai apărut niciodată cuplurile alea, făcând dragoste în livingul meu... (disperată) de fapt, nici nu mai iubesc așa de tare casa asta... (Își revine.) OK. Eram o femeie împlinită. Scena discuției dintre cei doi, Emma și tânărul arhitect, ori pe ecran, ori separat, în lumini separate, în dreapta scenei...) Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
fac eu o casă, știu tot, v-am mai spus, am stat atât de mult printre ei, că începusem să vorbesc precum muncitorii ăia. Încet, în doi ani, am făcut tot, am mobilat, sus - dormitoarele, fiecare cu baia lui, jos, livingul, bucătăria și o baie, în spate de tot, biroul lui, când a venit maică-sa odată pe la noi, în timpul construcției, l-a întrebat: mamă, dar tu nu faci pereții la parterul ăsta?, păi, nu, că va fi deschis! N-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
într-o casă pe care mi-am dorit-o, am de toate aici, dar... Norocul meu că mai vii tu din când în când și mai respir, că altfel... Mai vii tu noaptea, când toți dorm, te mai găsesc în living, te văd... Poate chiar ești. Și cânt o veche melodie: „Plângeți-l pe acel ce n-are viața și Moldova lui”, îți spun ceva cuvintele astea?, nu-ți spun?, eheee, ce știi tu despre Moldova, Doamne, cât de fericit am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Pe vineri, O. — O invita uneori aici, la Snagov, în weekenduri. Ce rost avea fata aia aici, la mine în casă? A filmat-o de nenumărate ori, aproape de câte ori a venit pe-aici, lua camera, se plimba rotund prin living, o filma din toate unghiurile, tipa mai și poza, e drept că fata-i extrem de fotogenică. O înțeleg că vroia să facă teatru. Acuma, ține casetele alea cu ea închise în casa cu bani, ca pe o comoară. Asta a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]