2,404 matches
-
ca epifenomen cultural. Literatura e, pentru ei, tărâmul virtual în care totul e posibil, un joc imanent, cu toate piesele date pentru totdeauna, asemenea șahului, și în care ceea ce contează este arta combinatorie. Li s-a reproșat întotdeauna gratuitatea, artificiul, livrescul, și, într-adevăr arta lor, predominant textuală, are ceva din tehnica laborioasă a împăturirii foii de hârtie în origami-ul japonez. Ei aproape că nici nu au produs opere propriu-zise, ci un continuum textual, din care, pentru necesități editoriale, au
Jocuri, vitrine, strategii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4469_a_5794]
-
6) descoperim un eseu de mare întindere, care ni-l arată pe autor, D.R. Popescu, în cea mai bună formă. Intitulat „Poporul turmentat”, textul analizează cu subtilitate personajele din capodopera lui Caragiale, „O scrisoare pierdută”. Benefiind de suportul unor asociații livrești surprinză toare, textul său are în centru figura cetățeanului turmentat, în care vede un exponent al poporului turmentat: „Cetățeanu’ turmentat! Care nu are nici nume, nici prenume, nici poreclă... El este un anonim, un poporan, o celulă din poporul turmentat
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4482_a_5807]
-
Elisafta) Și mișcat-ai țărâna, Și acum știi ce dulce-i Glia României, Dulce ca o azimă dospită în miere, Turta din miere și fiere a tatălui nostru Carele ești în ceruri, Bălcescu. (La moartea lui Paul Popescu) Abundă referințele livrești, poetul mărtu-risindu-și astfel afinitățile: Amețit sufletul de atâta slavă Să se legene ca rimbaldesca navă. (Protocol) Ca Prince Henry am stat (Duo) Intonînd hölderlianul acord... (Dintr-o iarnă) Două poezii poartă chiar titlurile Gérard de Nerval și Coleridge. Eminescu ocupă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
Refuză orice tentație intelectualistă, analitică, speculativă. Nu vrea să distrugă „farmecul primar” al iubirii. Cel puțin așa reiese din unele mărturisiri făcute Teodorei. Ca și din efortul de a o convinge de acest lucru, aducând însă, paradoxal, și multe argumente livrești. Profesorul R. are, cum se zice, o „deformare profesională”. Teodora sesizează contradicția, dar îl urmărește cu interes, uneori vădit admirativ, alteori cu tandră înțelegere pentru slăbiciunile tipice bărbatului ajuns la „o anume vârstă”. Să fie și un pic ironică?... Sau
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
pentru a-și intensifica voluptatea căderii, în acest fel, „în robia farmecului ei”. De astădată a mers prea departe! A „fantazat” prea mult! Dacă i-ar povesti și ei acest „scenariu” din mintea sa, sigur l-ar acuza de „perversiuni livrești”. Și pe bună dreptate! S-ar putea spune că P.H.L. înclină să facă din Domnul R. un personaj ușor „sofisticat”, un ins care, fiind trecut „dincolo” de tinerețe, are un comportament special în relația cu femeia. Maturizarea intelectuală îl face
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
cu șoldul arcuit, picioarele relaxate, sânii destinși și părul revărsat pe pernă. „Domnul Profesor”, cum îi spune ea cel mai adesea, făcînd o trimitere glumeață, aproape imperceptibilă, la „profesoratul” său în ale dragostei, mai are un „moft”: refuză orice asociere livrescă între orele și zilele trăite de el cu Teodora și eventuale scene, episoade din romane cunoscute prin „componenta” erotică. Profesorul, oricât de instruit și erudit ar fi, nu o poate privi pe Teodora precum Fred Vasilescu pe mediocra actriță Emilia
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
nevoi și plăceri, altfel-zis, egoismul existenței de unul singur. În orele de introspecție, prilejuite mai ales de călătoriile cu trenul, reface drumul parcurs de când a întâlnit-o pe Teodora. Ca de obicei, îi trec prin minte tot felul de „asocieri livrești”. Astfel: „strămoșul” Adam a fost fericit atâta vreme cât a „hălăduit” (scrie P.H.L., sau a „vagabondat”, a „flanat” ar zice modernii) prin Paradis de unul singur. - Câtă vreme? - Nu se știe! - De ce? - Din simplul motiv că nu exista răul, singura „realitate” cuantificabilă
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
bătaia vântului. Bucuria pe care o văd în ochii tăi mă înalță deasupra „abisului existențial”. Când te-am găsit, m-am regăsit. Tu, iubita mea, m-ai făcut să-mi regândesc viața, clădită în tinerețe pe un fundament de sugestii livrești.M-am simțit copleșit de felul sincer și direct în care ai arătat că ești gata să-mi dăruiești parte din ființa ta. Ceea ce m-a întărit în gândul că mai este ceva bun în mine, că nu sunt rătăcit
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
cu nenumărate cete de mici vietăți nevinovate, care îi pot reda puritatea pierdută. O lume prin care noi, părinții, trecem și ne petrecem... Însă fără a pieri cu totul, vorba poetului. (Incorigibil este dl. Profesor! Cam dese trimiteri la surse livrești! Cam exagerează cu obsesiile sale: sfârșitul și nemurirea) Domnul R. ar fi continuat să facă „poezie” dacă Teodora nu l-ar fi readus cu picioarele pe pământ. Cum? Simplu: făcînd o nouă listă cu obiectele necesare celui mai tânăr locuitor
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
s-au omorât din dragoste, dacă nu au avut timp nici să afle ce este aceea ? Când s-au decis (cred, totuși, că este prea mult să vorbesc aici de o decizie), precis că au fost sub influența unor exemple livrești. Câți adolescenți și adolescente nu s-or fi închipuit Romeo și Julieta? Că la vârsta asta, imaginație - slavă domnului! Cât despre dragoste... este mai greu să vorbim!? Un sentiment cu atâtea adânci implicații, dacă este cunoscut, trăit intens în toată
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
Insufle?it ?i Înzestrat cu aură magic? a mitului: „Imaginile din cultura să mitic?? ?i filozofic? se echilibreaz? cu propriile-i tr?iri, formând, laolalt? o re?ea original? de arhetipuri. Din acest punct nu r?mane decât ?? disociem Între livrescul refiltrat al mitologiei eminesciene ?i creatul ei, expresia for?ei imaginative a poetului. Fantasia are Întâietate, dar se Întemeiaz? pe un solid suport culturall" . (Noemi Bomher) Se reg?sesc astfel, În mitologia eminescian?, dup? cum afirm? N. Bomher, cele trei
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
înalt nivel. Orice produs al corporației Horia Gârbea poate fi asemănat unui juke-box al spiritualității universale, în care fisele sînt introduse aleatoriu conform capriciilor umorului valah. De aici, un uluitor și mereu ironic "curcubeu al gravitației", în care rogvaiv-ul aluziilor livrești oferă spectacole imprevizibile orizontului de așteptare. Maliția, deghizată adeseori în cinism, face legea în această strategie a deturnării lectorului, silit să devină, astfel, din ipocrit cel mai inocent, de nu chiar membru al comunității "stupid people"... Capul lui Moțoc, "textul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
vagi ("La curtea lui Vodă. În Valahia sau Moldova, prin secolul XVI, XVII", "Secolul XX, deceniul al IX-lea, în Europa de Est", "În cabinetul Ministrului..."), trimiterile sînt extrem de precise spre scena culturii și/sau istoriei. Identificării afective i se suprapune cea livrescă și, teoretic, acest teatru ar trebui să fie cel mai prizat (y compris jucat) la ora actuală. Dacă nu este încă așa, înseamnă că aplecarea spre experimentul "sans rivages" al clasei de regizori contemporani ascunde o infirmitate, o cronică lipsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
cel mai prizat (y compris jucat) la ora actuală. Dacă nu este încă așa, înseamnă că aplecarea spre experimentul "sans rivages" al clasei de regizori contemporani ascunde o infirmitate, o cronică lipsă de apetență pentru experiență. Pe drumul de la teatrul livresc la teatrul politic și retur, textele lui Horia Gârbea sînt borne obligatorii pentru sensibilitatea traumatizată a celor ce prefigurează Apocalipsa cu o tandru de crudă ironie recuperatoare și, de ce nu, reîntemeietoare... (De la teatrul livresc la teatrul politic și retur, Cuvînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
pentru experiență. Pe drumul de la teatrul livresc la teatrul politic și retur, textele lui Horia Gârbea sînt borne obligatorii pentru sensibilitatea traumatizată a celor ce prefigurează Apocalipsa cu o tandru de crudă ironie recuperatoare și, de ce nu, reîntemeietoare... (De la teatrul livresc la teatrul politic și retur, Cuvînt înainte la vol. Decembrie, în direct, Ed. ALL, 1999) . DAN-SILVIU BOERESCU CUPRINSUL: ARGUMENT ...................................................... 5 CAFEAUA DOMNULUI MINISTRU ................ 9 DOAMNA BOVARY SÎNT CEILALȚI ........... 47 LEONIDA XXI .................................................. 89 NU FI TRIST, EȘTI ARTIST! ......................... 123 ADDENDA ................. .................................... 161
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
de a accede la originarul obsedant, de-a mai realiza unitatea primordială. Sclipitor șirag de "cioburi fragmente firimituri", surogat al paradigmelor, acesta reverberează în suita de eforturi ce "fură identitatea", precum un har al unui "înger invers". Un artificiu habitual, livrescul: "cărțile și trupurile care lucrează ca niște dălți la alura noastră post-umană / iubirea care ne descarcă de întrebări și cărțile care ne încarcă din nou cu iubire / desfătarea de a culca un animal tînăr și sătul lîngă o carte veche
Între natură și artificiu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7199_a_8524]
-
o încredere, destul de rară proza care se scrie astăzi, în forța incantatorie a textului. Aș merge un pic mai departe de atât, căci există, în opinia mea, chiar câteva mărci filologice ale acestei confiențe. Una dintre ele vine din filtrul livresc care intermediază orice alegere. Prima povestire, de pildă, se petrece într-un Occident galo-prusac de început de secol XX. Rezultă imediat ingredientele de succes: comoditate imperturbabilă, democratism sportiv, fervoare pozitivistă, mitologie tehnicistă, ocultism incipient, tensiuni diplomatice, intrigi de spionaj. Va să zică
Farmecul discret al filologiei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7218_a_8543]
-
a orchestrat o întinsă recitire - în caleidoscopul propriei teorii - a literaturii autohtone de după războiul al doilea, de la Geo Dumitrescu și Constant Tonegaru la Nichita Stănescu și Leonid Dimov, nici măcar crearea ad hoc a unei grupări - altminteri compozite - în care finețea livrescă a părintelui lui mopete să coexiste cu umorul etnografic din Liliecii lui Sorescu și cu pastișa sămănătoristă din Georgicele aduse la zi, cărtăresciene. Aplicații tactice mai mult decât parade tehnice, cazurile românești propuse în Labirintul de oglinzi sunt numai niște
Pornind de la prefață by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8722_a_10047]
-
o diversitate de tonuri epice. Monomania aceasta seamănă izbitor cu ceea ce, în psihologie, se numește delir de referință. Cu remarca obligatorie că termenul "delir" trebuie descărcat în întregime de orice tentă patologică. Altfel spus, întrucît ne mișcăm într-un cîmp livresc dat de convenția culturii, nu am intenția de a sugera patologia psihică a autorului - departe de mine acest gînd -, ci de a surprinde un mecanism la care recurgem cu toții zi de zi. Delirul de referință, dacă îi dăm la o
Defuncta ploaie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8721_a_10046]
-
nu i-am cercetat, încă, lăuntrul), pentru că, după lectura romanelor lui Paul Georgescu (născut, acolo, la 7 noiembrie 1923), urbea pierdută în orizontul Bărăganului s-a transformat într-o sursă a plăcerilor pe care nu le pot oferi decît reveriile livrești: Țăndărei, sub numele de Huzurei, constituie miezul romanelor Mai mult ca perfectul (1984), Natura lucrurilor (1986), Pontice (1987), Geamlîc (1988) și, postum, între timp (1990). Ce e Huzurei-Țăndărei în proza lui Paul Georgescu? Un loc pustiu, toropit de vipie, cu
Țăndărei by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/8743_a_10068]
-
pregătesc răscoala de la 1907: "micile" evenimente consumate în insignifiantul Huzurei spun mai mult decît "marile" jocuri politice din cabinetele ministeriale ale Capitalei timpului. O știre venită pe fluxul agențiilor de presă din ultimele zile ale lui ianuarie 2008 sparge reveriile livrești cu (i)realitatea imediată a vremii noastre postmoderne. Țăndărei-Huzurei sare din praful Bărăganului în paginile tabloidului "The Sun" astfel. Presa britanică publică materiale despre traficul de minori proveniți din Țăndărei, oraș desemnat de poliția britanică drept sursa problemei, după o
Țăndărei by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/8743_a_10068]
-
umor, dă repede de... dracul, sub înfățișarea unui regim politic dictatorial, corupt și... demonic. Răul generalizat, pândind din toate părțile, îl va face să regrete râsul. Protagonistul romanului, un intelectual marginal, căsătorit cu grijulia Olimpia, locuiește în municipiul Isarlâk (denumire livrescă, relativ ușor decriptabilă în Craiova), din provincia sudică Alutania (Oltenia), dintr-o țară cu "cea mai înaintată turcocrație din lume" (evident, România comunistă). "Înalta Poartă" (Bucureștiul) se închină la "Sublima Poartă" (Moscova). Amintirile tinereții trimit spre orașul nordic Genopolis (Cluj) și
O satiră politico-filosofică by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8727_a_10052]
-
intervine o altă formă de autoanulare, o altă varietate de suicid: radierea propriului nume. Având și ea un precursorat nobil și o matrice culturală de desfășurare, Cornel Mihai Ionescu nu-și refuză nici o fărâmă din expunerea erudită, intermediată de referințe livrești lipsite de impurități: "Arhetipul acestei violente voințe de neant este, poate, moartea marchizului de Sade, prin care, în inițiala numelui său, identică cu Ťlinia serpentinatăť a lui Michelangelo și a lui Lomazzo, cu Ťlinia frumusețiiť a lui Hogarth, Meissonier și
Ce rămâne din iubirile noastre by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8747_a_10072]
-
să trăiască rocambolesc, iar textele sale să fie de-o platitudine dezarmantă. Deci, nu autobiograficul - cel fizic - determină o anumită recuzită literară. Categoric, nu putem scrie ceea ce nu trăim dar, pe de altă parte, nu putem scrie dacă nu citim. Livrescul, din acest motiv, mi se pare mai important decât autobiograficul. Și nu mă refer la un livresc rezultat din însumarea a mii de pagini de lectură, am în vedere acel livresc asumat, asimilat, trăit, topit în sufletul nostru care, până la
Dan Stanca - "Adevărata miză a cărților mele este erosul, nu logosul" by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Journalistic/8705_a_10030]
-
determină o anumită recuzită literară. Categoric, nu putem scrie ceea ce nu trăim dar, pe de altă parte, nu putem scrie dacă nu citim. Livrescul, din acest motiv, mi se pare mai important decât autobiograficul. Și nu mă refer la un livresc rezultat din însumarea a mii de pagini de lectură, am în vedere acel livresc asumat, asimilat, trăit, topit în sufletul nostru care, până la urmă, e responsabil de paginile cele mai izbutite. Cultura e un sentiment profund, iar sentimentul este o
Dan Stanca - "Adevărata miză a cărților mele este erosul, nu logosul" by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Journalistic/8705_a_10030]