1,002 matches
-
și să le demonstreze că n-avea pic de haz. Într-adevăr, n-avea nici un haz. Ce văd ăștia atît de original că băiatul lor le cere voie să facă o petrecere acasă? Și bani ca să-i cumpere o orhidee logodnicei lui? Și asta ce mai e? A copiat notele din carnet, ca să vadă că În noiembrie a fost mai silitor?... Unde-i hazul?... Voia să le Înapoieze telegrama, dar Susan stărui să citească pînă la sfîrșit, uită-te jos de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
imediat apăru un chelner de la „Murillo vă servește“, aducînd un pahar de coca-cola și primul fel al meniului. Între două feluri de mîncare, maestrul Lobo le cînta melodii și mai line decît Înainte; atunci cei care-și iubeau foarte mult logodnicile și cei care aveau de gînd să facă În seara aceea declarații de dragoste partenerelor se ridicau Încet În picioare, Întindeau În tăcere brațul chemîndu-le pe fete, ele zîmbeau, se ridicau În picioare, Îi urmau, Îi ajungeau și se prindeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Îi plăcea, așa, să stea aici" spune Emilia, căreia poetul îi admira nu fizicul, ci "inteligența aceea egală, subtilă și liniștit pătrunzătoare ca o miresmă." Dintr-o altă scrisoare, în care o numește "Emy scumpă", reiese mândria lui Ladima pentru "logodnica" lui, așa cum o prezintă pe Emilia celor mai buni prieteni ai săi, Bulgaru, Ciobănoiu și Penciulescu, invitându-i pe toți într-o seară la masă, dar Emilia pleacă mai devreme pentru că se plictisise îngrozitor, deși unul era mare savant, altul
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
blîndețe. Nou-născuții nu seamănă cu oamenii mari. Dar cine-i tatăl? Toal? — Bineînțeles că nu. — Cine-i, atunci? — Sludden. Rima se uită atentă la ce se vedea din fața bebelușului. — Ești sigură? Nan zîmbi cu tristețe. — O, da, n-am fost logodnica lui ca Gay sau amanta lui cea vulgară, ca Frankie sau ca amanta lui inteligentă, tu. Eu eram sărmana cu care el s-a purtat bine, dar m-a iubit mai mult decît pe celălalte, deși a trebuit să țin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
fost cineva atît de nădejde ca tine cu ea. Frankie o să ne spună cînd încep contracțiile. — Sludden, spuse Lanark. — Nu m-ai recunoscut? îl întrebă primarul chicotind. Ei, nici unul din noi nu mai e cum era. — Ce-ți mai face logodnica? zise Lanark dur. — Gay? zise Sludden cu mîhnire. Speram că tu îmi poți spune ceva despre Gay. Căsătoria nu a mers. Greșeala mea, cred; politica împovărează relațiile într-o căsătorie. A intrat în institut. Ultima oară cînd am auzit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Te iubesc“; sau cînd David Copperfield își ia inima în dinți și o cere pe Agnes de soție, iar după aceea ea îi spune că l-a iubit dintotdeauna. La fel și în Peer Gynt, cînd mama lui, Aase, și logodnica, Solveig, îl salvează de Marele Boig bătînd clopotele, și acea forță cețoasă imensă și împresurătoare dispare spunînd: „E prea puternic pentru noi - le are pe femei de partea lui“. Am simțit-o și în punctul culminant din Portretul artistului în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
am răspuns. și am adăugat : „La revedere, Maria“. „Vino să stai la mine“, a propus ea, „am un atelier nou, nu e departe, e liber“. „Regret, Maria“, i-am spus, „dar acum sunt, cum s-ar zice, logodit, ea e logodnica mea, iar purtătorul ăsta de căciulă e prietenul meu, așa că te salut“. „Puteți veni amândoi“, a spus Maria (pe Dragoș îl ignora, în continuare), „măcar să beți o cafea“. „Invitația ta mă ispitește, Maria“, i-am spus, „dar tu știi că
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
renunțe la zbor. 3. „Să-mi spui unde e“, a continuat ea. „Nu se poate să nu știi...“ I-am explicat că între mine și Maria nu fusese niciodată ce își închipuia. E adevărat, locuisem un timp la atelier, cu logodnica mea, fiindcă n-aveam casă, dar și atunci o vedeam destul de rar pe Maria, zău că n-a fost nimic între noi, eram prieteni și atât... Vizitatoarea m-a privit mai puțin încruntată, pesemne simțea că nu mint. și-a
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
cercul ei? întrebă Nicu. Probabil că i s-au stricat patinele și-a obosit, săraca, de nu mai merge. Io nu pricep ce-i aia timp, dumneata pricepi? Nu. Hai să-ți mai zic una, pentru când te-nsori. O LOGODNICĂ LECAR... RE-CAL-CI-TRAN-TĂ - vrea să spună, zic io, o iapă nărăvașă. „Trebuia să aibă loc, acum câteva zile, zice Curierul Statelor Unite, o mare căsătorie la Wo-odlawn... la Vodlavn, una din mahalalele cele mai principale ale orașului Chi-... ale orașului Șicago.“ Și
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
a sfârșit: „Căsătoria domnului Tho-mas Leo de de Șong cu donșoara Șeperd fusese aranjată încă de pe timpul când fata avea opt ani.“ — Ca mine, se bucură Nicu, foarte sensibil la știrile despre amor. Crezi că trebuie să-mi caut o logodnică? Și mamaia mea îmi tot zicea de însurătoare. — Stai să-ți zic: „Logodiții rămăseseră mai mulți ani despărțiți, fără să se vadă, și când domnul De Șong a sosit la Șicago pentru ca să se însoare, donșoara Șeperd, găsind, fără îndoială că
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
erau de dublă ofensă. Uite la proasta asta mică, ce s-o fi crezând? Mică e un fel de-a spune, de fapt e o lungană. Oricum, Nicu amână pe altă dată întâlnirea mult dorită cu marea lui iubire, cu logodnica lui cea frumoasă. Atenția îi fu atrasă de o groapă și, cum în ultimul timp închipuirea îi era aprinsă de tunelurile cârtițelor și de traiul lor pe sub pământ, se întrebă dacă pe-acolo se ajunge în casele și pe străzile
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
născut ieri! Fluieră a mirare când dădu de-o frizerie deschisă, intră binedispus pe ușa sprijinită în mătură și se trânti pe-un scaun de lemn, în fața oglinzii. Uite că toate-i merg ca încuietorile unse, o să ajungă fercheș la „logodnica“ lui. — Ce-i Jeane, cum de ții deschis în zi de sărbătoare, n-oi fi turc? — Mie-mi zice Mitică, Dumitru, nu Jean, Jean e un frizer din Schitu Măgureanu, după câte știu, zise bărbierul, și-ncepu să-i vorbească
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
astupat cu un ciocălău, vin de țară adică, și pleacă la vânătoare prin Consignația. Întâlnești acolo tot felul de maimuțe. Ochește una care-i place, și-i cere sfatul. Cică e inginer din provincie, vrea să aleagă un cadou pentru logodnică. Îi flutură prin fața nasului purcoiul de bani și aia pică în fund. Crede că a dat lovitura. Mă înțelegeți... ― Înțeleg... ― V-ați uitat ce mobilă are în casă? Dacă o scuturi, se face bucăți. Surcele! Vorba vine... Variantă la chestia
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
din ce în ce mai puternică, iar prieteniile dintre cei care se vor găsi în tabere opuse devin suspecte ideologic. Ca într-un film hollywoodian clasic, Pratt așază în centrul istoriei sale o iubire care nu supraviețuiește separării războiului. Între Pietro Bronzi și Luciana, logodnica sa, se interpune umbra fratelui, Luca. Dragostea interzisă este mărturisită în decorul stilat și decadent al balului pe care guvernatorul insulei Rhodos îl oferă coloniei sale cosmopolite. Elegant și stoic, Pietro acceptă judecata inclementă a despărțirii. Ofițerului de aviație nu
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
catedră și, când a fost cazul, a și luptat pentru apărarea Țării cu granițele amenințate dinspre toate punctele cardinale”, a devenit personaj de roman epistolar. Iată cum, din schimbul de scrisori cu stil rafinat, afectuos, între tânărul locotenent și Mia, logodnica, devenită apoi soția autorului, rezultă pagini ce redau atmosfera din România anilor 1940 - 1941: „Alexandru - îți scriu din câmp, având ca masă de scris porthartul pe care îl sprijin pe genunchi... Mia - Ploieștiul nostru e foarte urât seara...luminile sunt
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
atenția asupra fiecăruia dintre aceste două lucruri. Acum doi ani i se oferise un rol Într-o reclamă la paste făinoase. Interpretase un bucătar voios a cărui bună dispoziție nu putea fi Întunecată nici măcar de faptul că fusese părăsit de logodnică, fiindcă avea Încă bucătăria sa și putea găti În voie spaghetti. De fapt, ca și În reclamă, unchiul Dikran era un om atât de binedispus, Încât, ori de câte ori vreuna din cunoștințele sale voia să ilustreze clișeul conform căruia oamenii grași erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
i s-ar mai fi putut spovedi tatălui său, ar fi căpătat răspunsurile și sfaturile de care acesta făcuse mereu risipă. O parte a vieții lui Franz Weyergraf fusese consacrată sfaturilor date cuplurilor. François Își amintea de capitole intitulate astfel: „Logodnica mediatoare“, „Un singur trup“, „Fidelitatea trupurilor“, Își aducea aminte de pagini pe care le citea ca și cum tatăl lui, prin mijlocirea rîndurilor tipărite și de dincolo de moarte, continua să-l dezaprobe, opunînd conduitei lui libertine un soi de dogmă conjugală de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
opera lui, o Provență căreia i-a fost la fel de fidel ca și soției lui și pe care o descoperise datorită ei, ca tînăr student care părăsea malurile Meusei pentru a le Întîlni pe acelea ale Rhônului și a străbate Împreună cu logodnica sa pădurea Lubéron, lanțul Alpilles și Montagnette, micul munte care desparte Barbentane de Maillane, unde Îi ducea Într-o căruță țărănească trasă de boi vreunul din acei fermieri care au fost unchii mei din partea bunicilor. Mama Îmi va spune poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Mai exista Încă, Înainte de război, o puternică industrie a hîrtiei la Fontaine-de-Vaucluse. Unele datau de pe vremea instalării papilor În comitatul Venaissin și furnizaseră hîrtie tipografilor Sanctității Sale. Mi-ar plăcea să cred că În ziua aceea, cînd se uita Împreună cu logodnica lui la presa pentru hîrtie și la roțile hidraulice, tatălui meu i-a dat prin minte ideea de a-și Întemeia propria editură. Primul lui proiect a fost de a tipări cărți de lux În tiraj limitat, pe care urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
flori și care e vîndută unor turiști convinși că e tot ce poate fi mai fin În materie de papetărie. Dar nu hîrtia cu filigran sau cea velină și nici trăsurile Îl interesau pe tata cînd venea să-și vadă logodnica În Sud. Ce Îi plăcea lui era să regăsească imaginea mamei În viitoarea lui soție. În paginile În care retrăiește acea perioadă a vieții lor, se adresează astfel logodnicei lui: „Din ziua În care mama m-a părăsit, băiat mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
nici trăsurile Îl interesau pe tata cînd venea să-și vadă logodnica În Sud. Ce Îi plăcea lui era să regăsească imaginea mamei În viitoarea lui soție. În paginile În care retrăiește acea perioadă a vieții lor, se adresează astfel logodnicei lui: „Din ziua În care mama m-a părăsit, băiat mare fiind, pe drumul care duce spre bărbăție, rămăsesem cu rana aceea În suflet... Dar ai venit tu, cu aceleași gesturi materne, micuță cum era și mama, și m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
a-Ți fi asemenea, fraterni față de cei umili și față de animale, Închinați Ție prin ochii lor curați și Înlăcrimați de gîndul paradisului și prin nasul drept, semn al cărnii, eternă crucificare a pămîntului și a cerului?“. Semnalase deja, vorbind de logodnică, faptul că sprîncenele și nasul formează semnul Crucii. E o remarcă ce l-ar fi interesat pe Matisse cînd desena Drumul crucii pentru capela din Vence. În orice caz, m-a interesat pe mine prima dată cînd am citit-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
și spune În legătură cu unul din acești prieteni: „O astfel de ființă putea făptui miracolul de a conserva calități de fată, cum ar fi intuiția și grația, Într-un trup solid, frumos și musculos“. Și-a axat apoi cărțile pe tema logodnicei lui, a soției lui, a Dumnezeului lui, care Dumnezeu se prezintă, ca să mă slujesc de un verb după care lumea modei se dă-n vînt, sub forma a diverse produse: Sfînta Treime, Sfîntul Duh, Domnul, Hristos, Dumnezeu Tatăl, Iisus, ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
penitență de care mă achitam conștiincios. Dar a implica o femeie În treaba asta, era cu totul altceva! Ar fi trebuit să spun: „Mă acuz că am fost masturbat de o fată“. Preotul mi-ar fi pus Întrebări despre ea: — Logodnica ta? Verișoara ta? — Nu, e vorba de o femeie ușoară, pe care o plătesc din banii de pe urma articolelor pe care tatăl meu le publică În revista lui Daniel-Rops... Dacă trec la mărturisiri, măcar să fie complete. — Și nu doar o singură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
nou! Dar de flamanda cu pricina nu mai vorbești? — „Există un erotism belgian?“. Recunoaște că era bine țintit. Era ceva poznaș. Ai fi putut să ții singur toate conferințele. Dar, bine că veni vorba, n-ai pus-o niciodată pe logodnica dumitale să-ți mîngîie penisul? Și nătăfleței ăleia nu i-a dat niciodată prin minte s-o facă? Patru ani de logodnă, patru ani de stimulări senzoriale, dar, dacă te-am urmărit bine, fără explorări În cavitatea vulvară? Terenul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]