2,088 matches
-
poarta hramul "Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril" și a fost construită de către marele logofăt Dan între anii 1586-1587 în timpul Domnului Mihnea al II-lea Turcitul. Renovată ulterior de către Vișana fiica armașului Marcu (de unde și denumirea de Mărcuța), ea fiind nepoata logofătului Dan. În interiorul lăcașului de cult sunt păstrate picturi din secolul al XVI-lea și tablouri ce îl reprezintă pe armașul Marcu. De-a lungul timpului Biserica Mărcuța este restaurată de mai multe ori, renovată între anii 1632-1654, 1678-1688 și 1966-1967
Biserica Mărcuța () [Corola-website/Science/308371_a_309700]
-
în limba română din Țara Românească: "făcui domnia mea casă de învățătură, adecă școală, în orașul domniei mele Câmpulung." În acest mediu cultural și-au desfășurat activitatea mai multi copiști, dintre care amintim: Vasile Eromonahul, Nicola Gramaticul, Panu Gramaticul, Constantin Logofătul, Ianache Preotul. Marile evenimente ale istoriei moderne s-au facut simțite și la Câmpulung, astfel că, izbucnirea revoluției de la 1821, condusă de Tudor Vladimirescu, și măsurile luate de către acesta în favoarea maselor populare s-au bucurat și de adeziunea câmpulungenilor. Arestat
Câmpulung () [Corola-website/Science/303859_a_305188]
-
Popescu este că numele s-ar trage de la vreun „stăpânitor” local numit Vîlcu. Specialiștii spun însă că numele de Vlăcana ar proveni din cuvântul slav „"vluku"” care înseamnă lup. Două documente în care apare numele localității sunt cele scrise de logofătul de Târgoviște, Dumitru, în 7 iunie 1638 și 20 august 1638, unde denumirea apare sub forma de Vlăcana. Referitor la Vulcana Băi, Iorgu Iordan susține că: „"în vorbirea oamenilor culți, apariția și răspândirea formelor cu "u", se datorează foarte probabil
Comuna Vulcana-Băi, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301199_a_302528]
-
înalt dregător al țării, fiind trecut întotdeauna în capul listei de boieri din hrisoave. El era judecătorul și șeful curții. "Banul" (de Severin) îndeplinește funcția unui dregător militar, cu drept de judecată locală, care execută și poruncile administrative ale domnului. "Logofătul" ține socotelile domniei, scrie hrisoavele mai importante și pune pecetea pe toate acestea. El coordonează activitatea grămăticilor. "Vistiernicul" se îngrijește de veniturile și plățile domniei. "Spătarul", pe lângă faptul că poartă sabia domnească la ospețe și ceremonii, este și șeful oștii
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
în 1408 — însă cea veche, nu cea care se mai vede și astăzi și care a fost ridicată de Neagoe Basarab — Glavacioc, care fusese dăruită cu două sate în Teleorman și Strugalea, neidentificată încă în teren, ctitorie a boierilor Baldovin logofătul, jupân Șerban, Radul al lui Stan și jupân Gal. La acestea se mai adaugă biserica de la Brădet și prin tradiție cele de la Scoreiu și Rășinari. P. P. Panaitescu presupune că mai exista o mănăstire și în Țara Făgărașului, căci aici
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
danie, un document din vremea lui Neagoe Basarab (1514) menționează: "„unde și prea cinstitul [...] străbunul nostru Mircea voievod a înnoit ctitoria, pe care a făcut-o Țara Românească”". Chiar și boierii făceau danii către această mănăstire: în 1413 jupân Aldea logofătul dăruiește satul său Cireașov, de lângă Slatina. În timpul domniei lui Mircea, ulterior cuceririi Vidinului de către turci (în 1396), moaștele Sf. mucenițe Filofteia au fost aduse în țară și așezate la Biserica Domnească Sf. Nicolae din Argeș. Mai târziu, acestea au fost
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
mare parte din cauza faptului că nu s-au păstrat vechile manuscrise de la mănăstirile Cozia, Tismana, Cotmeana și Snagov. Până în timpurile noastre a ajuns un "Polieleu" (glorificare în versuri și cântări a Maicii Domnului) compus de "„kir Filotei monahul, fost mare logofăt al lui Mircea voievod”" (este vorba de Filos logofătul, călugărit sub numele de Filotei). Această lucrare a cunoscut o răspândire foarte largă, ajungând să fie copiată chiar și în Rusia, Serbia, Bulgaria sau Cehia. De asemenea, tot din aceeași perioadă
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
vechile manuscrise de la mănăstirile Cozia, Tismana, Cotmeana și Snagov. Până în timpurile noastre a ajuns un "Polieleu" (glorificare în versuri și cântări a Maicii Domnului) compus de "„kir Filotei monahul, fost mare logofăt al lui Mircea voievod”" (este vorba de Filos logofătul, călugărit sub numele de Filotei). Această lucrare a cunoscut o răspândire foarte largă, ajungând să fie copiată chiar și în Rusia, Serbia, Bulgaria sau Cehia. De asemenea, tot din aceeași perioadă a mai supraviețuit o "Evanghelie" copiată de călugărul Nicodim
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
Polovragi. Segment din revista "Magazin istoric" anul V nr. 9(54) SEPT 1971 " Capriciile puterii Șirul pribegirilor spectuaculoase nu a încetat însă, și în cursul anului 1548 importante figuri politice ca Staico stolnicul, fiul lui Vintilă vornicul din Cornățeni, marele logofăt Radu din Dragoiești și fratele său Pîrvul postelnicul au îngroșat rîndurile dușmanilor lui Mircea Ciobanul, trecînd munții în Transilvania. Era firesc în aceste condiții să se producă o nouă confruntare armată. Și ea a avut loc , într-adevăr, în același
Milostea, Vâlcea () [Corola-website/Science/302036_a_303365]
-
varsă în râul Cubolta, denumirea pârâului s-a dat uitării și nu se mai utilizează. Aceeași așezare este menționată într-un alt uric, a lui Gaspar Graziani, datat la 2 septembrie 1628 (1619), prin care, lui Ghidion, fiul lui Voico logofătul, "„i s-a întărit satul Stăneni, din ținutul Soroca, satul Soluceni și s-a cuvenit satul Bălțile pe Cubolta”". În prezent, pe malul drept, între mânica râului Cubolta și pârâului Bălți se străvăd conturile caselor ridicate de țărani. Satul Bălți
Istoria Bălțiului () [Corola-website/Science/321604_a_322933]
-
reprezentând un uric dat de domnul Moldovei fraților Cernat și Steful Ploscaru. Ulterior apar documente despre satele Bucești 1548 și Diecheni 1658. Apar multe documente date de domni ai Moldovei cum ar fi Moise, Grigore Ghica. Pe la 1608 este pomenit logofătul Ivașcu. Primele hărți în care apare Iveștiul sunt din anii 1770, 1811, 1813, 1833, 1835, 1863. În secolul XVIII că târg sub numele de “Târgul Biserică Florii”. Din 13 octombrie 1856 la cererea postelnicului Panaite Balș, Caimania Moldovei avizează înființarea
Comuna Ivești, Galați () [Corola-website/Science/301215_a_302544]
-
de miliție și de securitate. Au fost confiscate obiecte de artă. Vornicul Alexandru (Alecu) Callimachi a apelat la arhitecți italieni pentru construirea unui conac nou, în stil neoclasic. Prin testamentul redactat în mai 1813 al mamei sale, Ruxandra, fiica vel logofătului Constantin Catargi și soția lui Ioan Callimachi, i se impunea lui Alecu Callimachi ca din veniturile rezultate din exploatarea moșiei să construiască o capelă "„spre pomenirea mea și a răposatului meu soț și a tot neamului nostru din satul Stâncești
Capela Sfântul Teodor Sicheotul din Stâncești () [Corola-website/Science/321467_a_322796]
-
o biserică de lemn de rit ortodox, construită între anii 1792-1795 de către spătăreasa Safta Bogdan, este monument istoric () și aparține de episcopia Huși. Este situată în satul Căpușneni comuna Lipovăț județul Vaslui În anul, 1792, spătăreasa Safta Bogdan, fiica marelui Logofăt Ioan Bogdan, căsătorită cu spătarul Constantin Costache, înființează schitul „Orgoieștii Noi”, pe moșia sa „Negomirești” la obîrșia pârâului Horăieții . Această moșie Negomirești are o suprafață totală de 391 fălci și 88 prăjini ( 588 ha ) și se întinde, spre nord, până la
Biserica de lemn din Căpușneni () [Corola-website/Science/310576_a_311905]
-
îi gonește pe pirați și instalează garnizoane, numindu-l guvernator, în 1581, pe comandantul Alphonse d'Ornano. În 1637, acesta îi transmite comandamentul fiului său François d'Ornano. La moartea acestuia, văduva sa vinde insulele marchizului François Molé (1625-1712), mare logofăt al regelui Franței Ludovic al XIV-lea. În 1707, în timpul războiului de succesiune a Spaniei, armata italiană a ducelui Vittorio-Amadeo II de Savoia ocupă insulele. În 1737, arhipelagul este cumpărat de la stat de familia Lenoncourt, care este expropriată la Revoluția
Insulele de Aur () [Corola-website/Science/329052_a_330381]
-
Drăgășani la circa 25 km de centrul comunei. Ca monumente pot fi amintite bisericile din satele comunei, majoritatea ctitorii ale începutului de veac al XIX-lea, remarcându-se biserica din Alunișul, cu hramul "Cuvioasa Parascheva", ctitorie din anii 1812-1813 a logofătului Ștefan Bellu. Ilie Popescu-Spineni (n.14 octombrie 1894, Cuza-Vodă, j. Olt - d. 29 septembrie 1964, București), reputat profesor de drept, membru al "Societății Regale de Geografie" și al Societății "Histoire du Droit" din Paris, conferențiar de înaltă ținută și autor
Comuna Spineni, Olt () [Corola-website/Science/298965_a_300294]
-
Magnificul în Moldova în anul 1538. Radu Paisie, cu ajutor otoman, conduce o expediție militară în Țara Românească și îl alungă pe Șerban, în jurul datei de 19 iulie 1539. Șerban fuge în "Țara turcească", fiind însoțit de fiii lui Tudor logofătul din Drăgoești și Giura logofătul din Stănești.. Ajuns la Constantinopol, bucurându-se de susținători la Poartă, a trăit ca pretendent la tronul Țării Românești, până înaintea datei de 15 iunie 1543, când Radu Paisie afirma că: "„Șerban banul a pierit
Șerban din Izvorani () [Corola-website/Science/330954_a_332283]
-
1538. Radu Paisie, cu ajutor otoman, conduce o expediție militară în Țara Românească și îl alungă pe Șerban, în jurul datei de 19 iulie 1539. Șerban fuge în "Țara turcească", fiind însoțit de fiii lui Tudor logofătul din Drăgoești și Giura logofătul din Stănești.. Ajuns la Constantinopol, bucurându-se de susținători la Poartă, a trăit ca pretendent la tronul Țării Românești, până înaintea datei de 15 iunie 1543, când Radu Paisie afirma că: "„Șerban banul a pierit cu rea hiclenie, căci s-
Șerban din Izvorani () [Corola-website/Science/330954_a_332283]
-
construit în Iași o biserică cu hramul Sfinților Apostoli Petru și Pavel. Vornicul Bărboi făcea parte din familia Sturdzeștilor, fiind denumit cneaz într-un act din 12 martie 1609. El a participat în 1615 la un complot împotriva domnitorului, împreună cu logofătul Beldiman, hatmanul Sturdza și visternicul Boul. Ei s-au adunat la Cucuteni și i-au cerut lui Tomșa să plece de pe tron. Domnitorul i-a cumpărat cu bani pe slujitorii boierilor, iar în lupta de la intrarea în Iași, ""deasupra Fântânii
Biserica Bărboi () [Corola-website/Science/310582_a_311911]
-
fost mutat la Mănăstirea Neamț, unde a fost stareț în trei rânduri (1834-1835, 1838-1839, 1843-1853). Din cauza faptului că risca să se dărâme, lăcașul de cult a fost demolat și s-a construit în perioada 1841-1844 o biserică nouă, cu ajutorul marelui logofăt Dimitrie Sturdza (1756-1846), verișor cu tatăl domnitorului Mihail Sturdza, și a soției sale Elena (1771-1843), fiica vornicului Teodor Balș. Dimitrie Sturdza era proprietarul moșiei Miclăușeni, unde ridicase între anii 1821-1823 o biserică de curte în stil neoclasic. Banii pentru construcția
Biserica Bărboi () [Corola-website/Science/310582_a_311911]
-
caractere chirilice pe o placă de marmură. Aceasta conține următorul text: ""Acestu sfăntu lacaș a Bărboiului unde să prăznuește soborul Sfinților Apostoli sau prifăcut din temelie acum în anul 1841, cu cheltuiala din veniturile aceștii monastiri i cu agiutorul marelui logofăt Dimitrie Sturza și a soții sale Elencu prin sălința, sărguința și osteniala mitropolitului Grigorie Gricupoleos și a boerilor Sturzăști ctitor aceștii monastiri spre vecinica pomenire a lor și a tot niamul"". Deasupra acestei pisanii, se află o icoană sculptată în
Biserica Bărboi () [Corola-website/Science/310582_a_311911]
-
din Iași. Atunci s-a amplasat o nouă pisanie pe peretele exterior vestic, în stânga jos a intrării, cu următorul conținut: Această biserică ctitorită de vornicul Ursu Bărboi între anii 1613-1615 a fost refăcută în curgerea timpului așa cum se vede de logofătul Dimitrie Sturza între anii 1841-1844. Zguduită de cutremure și îndeosebi de cel din 4 martie 1977 Prea Fericitul Patriarh Teoctist ca Arhiepiscop al Iașilor și Mitropolit al Moldovei și Sucevei a inițiat importante lucrări de consolidare și restaurare arhitectonice și
Biserica Bărboi () [Corola-website/Science/310582_a_311911]
-
poem>:""Între muritorii lumii când eram și eu odată Pe lângă fostul domnitor, au mai fost înmormântați aici și următorii: În continuare, pe latura dreaptă a naosului bisericii, se află mausoleul din marmură albă al familiei Sturdza, construit cu cheltuiala marelui logofăt Constantin Sturdza. La partea inferioară a monumentului sunt sculptate două steme ale familiei Sturdza: pe o emblemă este reprezentat leul sturdzesc având la bază deviza ""utroque clarescere pulchrum"", iar pe cealaltă stemele Moldovei și Țării Românești cu un glob deasupra
Biserica Bărboi () [Corola-website/Science/310582_a_311911]
-
Ghica al II-lea (1726-1733, 1735-1739, 1739-1741 și 1747-1748), în cel de-al treilea an al primei sale domnii în Moldova. Cutremurele de la începutul secolului al XIX-lea au avariat grav biserica, aceasta fiind reconstruită în perioada 1841-1844, cu sprijinul logofătului Dimitrie Sturdza, după planurile arhitectului grec Andrei Karidis. Cu acel prilej, s-a reconstruit și turnul de la intrare. În acest scop, Constantin, fiul lui Dimitrie Sturdza, a adus meșteri din orașul italian Padova, unde-și făcuse studiile. După unele surse
Biserica Bărboi () [Corola-website/Science/310582_a_311911]
-
orașului Iași în 1895 în amintirea Bisericii „Sf. Vineri”. Pe latura nordică a monumentului se află următoarea inscripție: "Ridicat de Primăria Iași în amintirea bisericei Sft. Vineri. 1895" După cum susține N.A. Bogdan, Biserica „Sf. Vineri” ar fi fost zidită de logofătul Nestor Ureche pe la sfârșitul secolului al XVI-lea. Ea s-a aflat în mijlocul pieței Halei, pe locul ocupat acum de Hala Centrală. Acest lăcaș de cult a fost avariat în urma cutremurului din 1803, continuând să se slujească aici până în anul
Biserica Bărboi () [Corola-website/Science/310582_a_311911]
-
vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (97,28%). Pentru 2,64% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. Albeștii de pe Ialomița sunt atestați prima dată la 23 iunie 1608, într-un hrisov prin care voievodul Radu Șerban întărea lui Dragul logofăt și soției lui Calea ocina la Buești, cu mai multe părți, între care și 64 de stânjeni cumpăratț „de la Manea din Albești și de la femeia lui Zoica și de la fiica ei, anume Neaga”, precum și alți 12 stânjeni cumpărați „de la Burlea
Comuna Albești, Ialomița () [Corola-website/Science/310564_a_311893]