497 matches
-
propagare a unei oscilații într-un mediu material sau spațiu și care este însoțit de transport de energie. După modul de oscilație a particulelor mediului față de direcția de propagare se deosebesc două tipuri fundamentale de unde: a) unde transversale; b) unde longitudinale. Exemple de unde transversale: oscilația unei corzi elastice, vibrația unei bare care a fost lovită lateral, vibrația membranei unei tobe. Ca exemplu de undă longitudinală se poate da cazul undelor sonore care se propagă în aer (sub forma unor variații continui
Undă () [Corola-website/Science/303434_a_304763]
-
1:50.000 și 1:100) cât și secțiunile transversale caracteristice (scara 1:100) constituie anexa nr. 6 a prezentului Regulament. Planurile generale și curbele de capacitate a acumulărilor nepermanente se găsesc în anexa nr. 7 a prezentului Regulament. Profilele longitudinale și secțiunile transversale caracteristice ale liniilor de localizare constituie anexa nr. 8 a prezentului Regulament. Autoritățile hidrotehnice teritoriale competente sunt obligate să opereze în anexe până la 1 decembrie al fiecărui an toate modificările survenite. Părțile își vor comunica reciproc, prin intermediul
PROTOCOL din 30 aprilie 2015 Protocolul Sesiunii a XXVI-a a Comisiei hidrotehnice româno-ungare, semnat la Nyiregyhaza la 30 aprilie 2015, pentru aplicarea Acordului dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Ungare privind colaborarea pentru protecţia şi utilizarea durabilă a apelor de frontieră, semnat la Budapesta la 15 septembrie 2003*). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/270421_a_271750]
-
1:50.000 și 1:100) cât și secțiunile transversale caracteristice (scara 1:100) constituie anexa nr. 6 a prezentului Regulament. Planurile generale și curbele de capacitate a acumulărilor nepermanente se găsesc în anexa nr. 7 a prezentului Regulament. Profilele longitudinale și secțiunile transversale caracteristice ale liniilor de localizare constituie anexa nr. S a prezentului Regulament. Autoritățile hidrotehnice teritoriale competente sunt obligate să opereze în anexe până la 1 decembrie al fiecărui an toate modificările survenite. Părțile își vor comunica reciproc, prin intermediul
PROTOCOL din 30 aprilie 2015 Protocolul Sesiunii a XXVI-a a Comisiei hidrotehnice româno-ungare, semnat la Nyiregyhaza la 30 aprilie 2015, pentru aplicarea Acordului dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Ungare privind colaborarea pentru protecţia şi utilizarea durabilă a apelor de frontieră, semnat la Budapesta la 15 septembrie 2003*). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/270421_a_271750]
-
și tampoane laterale, precum și combinațiile de vagoane de marfă dotate la capete cu cuplaje cu șurub și tampoane laterale și cu cuplaje cu bielă/cuplaje scurte între unități, trebuie să fie capabile să reziste, indiferent de tipul lor, unei forțe longitudinale minime, măsurate în condițiile încercării de referință, cu valoarea de: - 200 kN, pentru vagoanele de marfă cu două osii dotate cu cuplaje UIC, - 240 kN, pentru vagoanele de marfă dotate cu boghiuri cu două osii, dotate cu cuplaje UIC, - 500
32004D0446-ro () [Corola-website/Law/292410_a_293739]
-
-se spre coadă. Capul este lat, cu buzele rotunjite în față; la unii indivizi el este doar de 3,2-3,5 ori mai scurt decât întregul corp. Buza inferioară, masivă, iese în față cu 10-30 cm. Abdomenul este coborât. „Brazdele” longitudinale de pe gât și abdomen sunt mari (de 2-3 ori mai late și mai adânci decât la balena brăzdată comună), dar puține la număr: de obicei între 14 și 22. Jetul de apă expulzat în expirație este difuz, uneori luând forma
Balenă cu cocoașă () [Corola-website/Science/315214_a_316543]
-
ondulatorii. În anii următori, 1816 - 1817, investigațiile efectuate de către Fresnel și François Arago (1786 - 1853) asupra interferenței luminii polarizate, urmate de interpretările lui Thomas Young (1873- 1829), conduc la concluzia că propagarea luminii se efectuează prin unde transversale și nu longitudinale. În cadrul tezei sale de doctorat, "Recherches sur la théorie des quanta", susținută în 1924, Louis de Broglie formulează ipoteza dualității luminii. Einstein explică, în 1905, efectul fotoelectric (descoperit în 1887 de către Heinrich Hertz) susținând existența fotonilor. În 1947, Dennis Gabor
Istoria opticii () [Corola-website/Science/322286_a_323615]
-
nivelul laser inferior și funcțiile de undă corespunzătoare nivelului de masă sunt concepute astfel încât să aibă o suprapunere bună, iar pentru a crește și mai mult formula 23, spațiul energetic dintre subbenzi este conceput astfel încât să fie egal cu energia fononică longitudinală optică (FO)]] (~36 meV în GaAs); acest ultim efect are loc pentru ca împrăștierea electron-fononică LO rezonantă să poată depopula rapid nivelul laser inferior. Primul laser cuantic în cascadă a fost fabricat în sistem mateial InGaAs/InAlAs potrivit din punct de
Lasere cuantice în cascadă () [Corola-website/Science/329610_a_330939]
-
cafeniu închis, abdomenul gălbui. Aceste culori sunt irizante și strălucesc în violet sau roșu. Peste tot corpul și pe cap se observă numeroase pete negre, mici, neregulate. Lateral de a lungul corpului se află o dungă (mai rar 2-6 dungi) longitudinală, albă-gălbuie, care se extinde din spatele operculelor spre pedunculul caudal. Înotătoarea dorsală și caudală sunt traversate, la bazele lor, de o dungă mai închisă, formată din pete alungite. Țigănușul este un pește mic, cu o lungime obișnuită de 5-9 cm, maximum
Țigănuș (pește) () [Corola-website/Science/330650_a_331979]
-
laterală completă, bine dezvoltată, care se prelungește până la baza înotătoarei caudale, fără a se întinde pe aceasta. Colorația: au culori foarte variabile: roz, roșu, gri, mai mult sau mai puțin închise, cu reflexe argintii; pete, dungi sau benzi transversale sau longitudinale întunecate. În timpul reproducerii, apar frecvent pete galbene pe cap. Familia cuprinde 36 genuri și 133 de specii marine (foarte rar salmastre și de apă dulce) larg răspândiți în oceanul Atlantic, Indian și Pacific. În Marea Neagră pătrund din Oceanul Atlantic și din
Sparide () [Corola-website/Science/330700_a_332029]
-
cu extremitatea anterioară înconjurată de o proeminență cuticulară veziculară striată, în care pătrunde lichidul perienteric, denumită buton cefalic (aripi cefalice) și care are rolul de a fixa parazitul de mucoasa intestinală a omului. Oxiurii au două creste laterale (aripi laterale) longitudinale care permit identificarea ușoară a acestor paraziți pe secțiuni anatomopatologice. Aparatul digestiv este compus dintr-un esofag muscular de tip rabditoid cu un bulb esofagian posterior caracteristic, intestin și rect, care se deschide la exterior prin anus. Gura este înconjurată
Oxiuriază () [Corola-website/Science/328551_a_329880]
-
pentru mascul. Anvergura aripilor de 58-80 de cm. Ciocul este negricios, iar picioarele galbene cu gheare negre. Masculul are spatele cenușiu închis, cu excepția unei zone mici de culoare albicioasă pe ceafă și deasupra ochilor. Gâtul albicios este acoperit cu dungi longitudinale brune subțiri. Partea inferioară este albă cu dungi brun-roșcate transversale. În zbor, coada lunga este brăzdată de benzi transversale rare cenușii și brune închise, cu o bandă terminală mai lată. Femela are spatele cafeniu, iar partea inferioară este albă cu
Uliu păsărar () [Corola-website/Science/330965_a_332294]
-
alta perineală, îngustă și mai scurtă, numită canalul anal. servește la depozitarea materiilor fecale între defecații, înainte de expulzarea lor prin canalul anal. Rectul este foarte extensibil în porțiunea sa ampulară. Relieful interior al ampulei rectale prezintă o serie de plici longitudinale pasagere, care există doar la rectul în stare de vacuitate și care dispar la rectul destins; pe lângă acestea, relieful interior al ampulei rectale are și câteva plici rectale transversale permanente, destul de înalte. Ampula rectală este de origine endodermală și provine
Ampula rectală () [Corola-website/Science/335464_a_336793]
-
sunt relativ numeroase (în număr de 14-36, în medie 23) și destul de mari, iar scuturile ventrale sunt dispuse în opt șiruri. Puii și juvenilii au pe un fond brun-bronzat deschis (după eclozare), care se închide cu vârsta, cinci dungi dorso-laterale longitudinale paralele, verzi-gălbui sau albe-gălbui - 2 supraciliare, 2 suboculare și una vertebrală. Dungile au lățimea de 2-3 solzi. Dungile supraciliare încep de la primul scut supraocular, cele suboculare încep de la scutul subocular; ambele dungi se termină în regiunea membrelor posterioare. Dunga vertebrală
Gușter vărgat () [Corola-website/Science/334046_a_335375]
-
pieptul este lipsit de solzi, iar suprafața goală este limitată posterior de o linie ce unește extremitățile posterioare ale bazelor înotătoarelor pectorale; uneori, această linie prezintă un unghi, cu vârful îndreptat înapoi. Pe solzii de pe spate sunt 3-5 striuri epiteliale longitudinale în relief. Trei rânduri de solzi între linia laterală și originea înotătoarelor ventrale. Solzii de pe linia laterală sunt mai înalți decât lungi. Înălțimea maximă a corpului intră de 5,7-6,8 ori în lungimea acestuia; înălțimea minimă de 3,1-3
Porcușor de nisip () [Corola-website/Science/331558_a_332887]
-
are un ancadrament de piatră format din trei părți, două laterale și una de închidere în care este săpată pisania Ferestrele, fără ancadramente, sunt înguste, câte una pe zidurile de nord și sud.Naosul,este acoperit de o boltă semicilindrică longitudinală întreruptă de o calotă sferică așezată pe pandantivi și arce. Pridvorul deschis, construit din cărămidă.are laturile de nord și sud boltite cu câte un semicilindru iar latura vestică are planșeu din lemn deasupra căruia se ridică un turn clopotniță
Biserica „Sf. Nicolae” a fostului schit Bălteni () [Corola-website/Science/332680_a_334009]
-
Botriile ("bothrium") (din greaca "bothrion" = groapă mică sau șăntuleț, diminutiv de la "bothros" groapă, șanț) sunt organe de fixare slabe situate pe scolex la unele cestode. Au forma unor simple înfundături (depresiuni sau șanțuri) alungite, longitudinale ale scolexului. Au o musculatură puțin dezvoltată, lipsită de fibre radiare și nediferențiată de parenchimul vecin. Se găsesc în număr de două (la pseudofilide) sau de patru (la tetrarinchide). Unii autori folosesc termenul de pseudobotridii pentru botrii. Pseudofilidele ("Pseudophyllidea") au
Botrie () [Corola-website/Science/333619_a_334948]
-
genitale", mascul și femel. Aceste papile apar numai o dată cu formarea organelor genitale. Papile genitale nu există pe proglotele prea tinere și nu se pot vedea bine decât pe proglotele mature. În interiorul proglotelor se află fibre musculare, cordoane nervoase, vase colectoare longitudinale ale sistemului excretor și organele de reproducere mascul și femel. Proglotele sunt străbătute de numeroase fascicule de fibre musculare dorsoventrale de la o față la alta. Datorită acestei musculaturi, la multe specii, ca de exemplu la "Taenia saginata", proglotele mature, rupte
Proglotă () [Corola-website/Science/333632_a_334961]
-
laterale principale". La marginea posterioară a fiecărui proglot, o "anastomoză nervoasă" transversală, circulară, leagă toate cele zece cordoane nervoase între ele. Sistemul excretor este format din numeroase organe terminale, ale căror capilare se adună în două perechi de "vase colectoare longitudinale (canale excretoare laterale)", situate la marginea proglotelor, o pereche spre fața ventrală și o pereche spre fața dorsală. "Vasele ventrale" sunt mai groase decât vasele dorsale. Ele se reunesc între ele, în fiecare proglot, prin câte un "canal excretor transversal
Proglotă () [Corola-website/Science/333632_a_334961]
-
Vasele ventrale" sunt mai groase decât vasele dorsale. Ele se reunesc între ele, în fiecare proglot, prin câte un "canal excretor transversal" care trece prin marginea posterioară a proglotului, paralel cu anastomoza nervoasă. La extremitatea terminală a strobilului, vasele colectoare longitudinale se termină deschis pe ultimul proglot, în mod diferit, după specie. La "Taenia solium", canalele excretoare converg într-o "veziculă urinară". Când primul proglot se maturează, îmbătrânește și se rupe, vezicula urinară nu se mai reface și canalele rămân mereu
Proglotă () [Corola-website/Science/333632_a_334961]
-
este o depresiune marginala situată în nord-vestul munților Măcinului. Este situată între extremitățile nord-vestice ale anticlinalelor Munților Măcinului, ("Garvăn" -"Țutuiatul" - "Negoiu" - situat la nord-est și "Culmea Pricopanului" — situată la sud-vest), având caracter de depresiune longitudinala adaptată la structura pe linia de falie. Este axată pe valea cu același nume care o drenează până la Lacul Jijila, care ocupă sectorul depresionar spre Lunca Dunării Comunica la est prin Pasul Garvăn cu Depresiunea Luncavița și la sud prin
Depresiunea Jijila () [Corola-website/Science/333409_a_334738]
-
și Munteniei, sudul Banatului, sud-estul Moldovei și în mai multe localități din Dobrogea. Preferă liziera pădurilor, tufărișurile, coastele sau viroagele cu loess sau stâncile unde există vegetație arbustivă sau arborescentă. Are spatele cafeniu, brun-gălbui sau brun-cenușiu cu o dungă mediană longitudinală deschisă pe fiecare solz. Abdomenul este galben. Se hrănește cu șopârle de ziduri, gușteri, hârciogi, popândăi, șoareci și șobolani. Prinde prada cu o viteză uluitoare, apucând-o cu gura și o sugrumând-o prin încolăcire. Este cel mai rapid șarpe
Șarpele rău () [Corola-website/Science/333912_a_335241]
-
neregulate (rombice sau ovale), neconfluente, ușor alungite în direcția transversală, de culoare închisă - cafenii, cafeniu-brune, brun-roșcate, negru-brune sau aproape negre, pe alocuri contopite uneori într-o dungă în zigzag; aceste pete sunt dispuse în 4 șiruri (4-5 șiruri la juvenili) longitudinale. În partea inferioară (ventrală) a flancurilor se află câte un rând de pete mai mici întunecate de aceeași culoare cu a spatelui care tind să formeze o dungă închisă continuă. Unii solzi de pe laturile corpului au o culoare roșiatică sau
Balaurul dobrogean () [Corola-website/Science/333913_a_335242]