28,459 matches
-
al anotimpului uscat, siluetele lor de silfide se scurg alene pe langă pereții templelor, ca niște zei uitați la ale căror altare nu se mai roagă nimeni. Cele mai multe feline din București trăiesc în subsoluri de blocuri, sunt subnutrite, bolnave, adesea lovite de mașini și de oameni binevoitori. Cele mai alintate și dolofane pisici le-am văzut pe străzile din Istanbul Cel mai simpatic și inteligent motan sforăie acum pe picioarele mele. A fost demult un vagabond, dar a devenit un domn
Pisicile siameze by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82538_a_83863]
-
am înțeles nimic mi-ar fi plăcut să văd o familie de cocalari mâncând cu poftă,murdări pe la gură,cu râgâieli,manele la maxim,care aruncă toate resturile provocând tot felul de situatii comice de genul o sticlă de bere lovește în coadă o veverița,un os de pui ajunge în cartea unei intelectuale... Am văzut la TV clipul, mi-a placut! Eu am renunțat de ani de zile să mai ies la iarbă verde....și nu e bine dar nu
Îţi sare muştarul? by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82589_a_83914]
-
dacă polițiștii ar fi ales să fie îmbrăcați civil și ar fi avut același comportament, protestând împreună cu restul bugetarilor? Ah, am uitat ceva.... încep să îmbătrânesc :)) Câți dintre cei care scriu aici au avut probleme în Italia? Câți s-au lovit de un sentiment naționalist atât de puternic , încât să fie umiliți gen scuipați, înjurați? Mâna sus, vă rog! Am stat 2 luni în Italia vara aceasta, într-o orchestră italiană de tineret și sincer... dacă respecți, îți faci treaba cu
Prietenii duşmanilor Preşedintelui by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82576_a_83901]
-
vă așteptați să scandeze polițiștii în fața unui personaj absurd care ne cere să tăcem și să înghițim?!! Pe cine a îndemnat prsedintele să tacă și să înghită misha? A spus că îi înțelege și le respectă dreptul tuturor categoriilor sociale lovite de restructurări sau diminuări de salariu, DAR, să o facă în limita legii.Toti au protestat în limita legii, doar polițiștii NU! Ce să facă guvernul acum când sunt 13 mil de asistați și 3.5 milioane de salariați care
Prietenii duşmanilor Preşedintelui by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82576_a_83901]
-
politic actual. un prieten a mers la restaurantul la belle epoque. ăla belgian. și explică cum fu. unul nu a înțeles și a întrebat “cum adică la belle epoque?” și al prieten a avut o replică foarte tare. și-a lovit palmele și a zis așa bine “labele poc” succes maine la plantat pomi http://comandaportrete.wordpress.com/
Labele poc by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82674_a_83999]
-
înclin cu respect, în fața curajului tău Dragoș, de a spune lucrurilor pe nume,simplu și corect,poate dacă dl. președinte ar fi avut ca aliat Casă Regală,România avea alt statut în lume.Din păcate pietrele care le aruncă ,ne lovesc pe noi ca si popor. Sper că într-o bună zi, îi v-a cere scuze Maestatii sale Regele Mihai,măcar din respect pentru venerabila să vîrsta . Mulți spun că o institutie regală în România ar fi un lucru absurd
Rămas bun, domnule Președinte! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82483_a_83808]
-
la muncă în Spania, ca verișoara ei Mașa. Tata stă pe marginea patului, e-aproape vânăt și urlă să îl lăsăm în pace. îi prind capul în mâini și-o pasăre fâlfâie prin încăpere încercând să găsească ieșirea. Tata mă lovește cu mâna lui aspră, păroasă și cade pe pat gemând iar: o, voi de acolo, care ne priviți printr-un geam murdar și vă hliziți, dacă ați ști... coptura din piept i s-a întins și la cap. Nimic, nimic
Poemele cu Tătuca - o poveste basarabeană pentru Ruslan by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/10571_a_11896]
-
tot mai bine cu o familie de șoareci dintr-o casă cuprinsă de flăcări. Când nu ne rugăm și nu plângem, izbim tencuiala, înnebuniți de nerăbdare și groază. Dar să știi: când moartea vine și-ți adulmecă trupul, o gonim lovind în lighean, în tingiri și în sobă. Iubirea noastră harnică te-a nemulțumit și-ai respins-o iubirea și fanatismul nostru de teroriști în haine cernite. Ai fost un porcar crud și gelos, un grădinar al nefericirii. Dar să știi
Poemele cu Tătuca - o poveste basarabeană pentru Ruslan by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/10571_a_11896]
-
harnică te-a nemulțumit și-ai respins-o iubirea și fanatismul nostru de teroriști în haine cernite. Ai fost un porcar crud și gelos, un grădinar al nefericirii. Dar să știi: când moartea vine și-ți adulmecă trupul, o gonim lovind în lighean, ciocnindu-ne între noi, distrugându-ne tot mai precis, tot mai sigur. Ce nevoie ai tu de umilință, te-ntrebi, tu care ai fost întotdeauna așa de brutal, de puternic? L-ai dat afară pe popă în ziua
Poemele cu Tătuca - o poveste basarabeană pentru Ruslan by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/10571_a_11896]
-
chinuie în dureri atroce doar cu buzele încleștate, ultimă, disperată dovadă că a rămas viu și nu vrea să se lase învins, biruit. Privea și Ester într-acolo, înfrigurată strângându-mă de braț ori de câte ori bila aceea imensă, după lung balans, lovea zidul care se îndârjea să rămână în picioare, aruncându-i demolatorului, din când în când, câte o bucată de tencuială, o ciozvârtă de zidărie sau câte o halcă de pietroaie. Dăm peste câte o făcătură de-asta", a oftat inginerul
Neaua de la Văcărești by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/10414_a_11739]
-
Da' și noi avem stavolele astea. Știi cât are biluța aia?", s-a întors spre mine, lăsându-mi să-i citesc clar în ochi adâncul regret că nu mă aflam chiar în clipa aceea pe zidul turnului unde bila tocmai lovea încă o dată. "Cinci tone", a oftat nedumerit că mai eram în fața lui și nu o simplă pată pe zidăria aceea care se îndârjea să reziste. A zâmbit nădăjduind că, poate, în clipele următoare, îmi cade vreo grindă în cap sau
Neaua de la Văcărești by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/10414_a_11739]
-
mirându-se întruna că nu mă volatilizasem încă. Nu am întrebat-o mai târziu nimic pe Ester. Simțeam că inginerul doar o dorea, îi dăduse probabil târcoale, nu-l lăsase Ester să se apropie prea mult și acum crezuse că, lovită dintr-odată de tembelismul remușcărilor, venise la el să i se ofere. La pușcărie. Amuzat de idee, am început să chicotesc. "Chiar nu te înfioară grozăviile astea?", s-a răsucit Ester spre mine. "Nu-ți dai seama ce oribil loc
Neaua de la Văcărești by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/10414_a_11739]
-
Rugăciunii tale i-a dat numele Cu sarea tuturor corpurilor îngropate și aeriene. 30 oct. 2003 Îmi cere numai să fiu adevărat. Din locul ignoranței dragostea tresare. Carnea mi-e asemenea căderii piliturii În ora asta în care Divinul mă lovește Și mă acoperă cu taina nemăsurii. Și vine ordinul să mi se dea viață Încă o dată într-o mie de ori. Lumina în fiecare durere se desprinde Cu frumusețea ce îmbrățișare mă doboară. 10 decembrie 2003 * 1 Am trecut dincolo de
Poezii by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/10900_a_12225]
-
îi fu milă de ei. Și, deși medicii i-au spus că surditatea lui este definitivă, mai avu un moment de întrerupere a cofozei (așa îi spun specialiștii la surditate) și auzi pe cineva spunând că nenorocirile ce l-au lovit succesiv și atât de nemilos reprezintă adevărata pedeapsă capitală care-l poate ajunge pe un om. Pe urmă, iar nu mai auzi nimic. Doar un vuiet monoton și extrem de liniștitor. (Acum era deja conștient că toți cei din jur se
Două proze by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Imaginative/10436_a_11761]
-
nu și le poată îndeplini. Timpul nu mai exista, dar el totuși trăia. Fără timp, fără pedeapsa capitală. Pe urmă, simți niște smucituri teribile și o lumină orbitoare și fără contururi îl izbi în față. O senzație de frig îl lovi din toate părțile. Urlă și avu impresia că vuietul încorporează și țipătul său. Când fu spălat și înfășat, simți cum toată liniștea i se topește. Și, pe măsură ce începu din nou să vadă, să se miște, să simtă temperatura aerului și
Două proze by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Imaginative/10436_a_11761]
-
urechea nevrotică deschisă la cel mai mic zgomot. Dar mâna mi-a bâjbâit în gol, nici un deșteptător, nici o noptieră, cămașa de noapte udă, ca totdeauna și, în loc de trupul îngreunat de somn și de vârstă, al lui Petru, stânga s-a lovit de un perete, am auzit fâșâitul tencuielii vechi căzând pe cearșaf și memoria a urcat instantaneu,odată cu mirosul stătut, străin, al camerei. Sunt Dincolo, la sute de kilometri distanță de Petru care sigur la ora asta se lăfăie singur în
FONTANA DI TREVI by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/10180_a_11505]
-
ajunge să-mi zidească și aerul cu gura lui amară Stau stau așa pierdută ca un obiect pe care nu-l caută nimeni stau stau contemplându-mi lenea de la un gest la altul aud plângând o păpușă văd un copil lovind-o cu palma peste gură apoi ducând-o la piept într-un gest de mângâiere Am sărit peste gardul de sârmă ghimpată am mai surprins o vietate strecurată-ntre lemnele aduse de-afară de la o vreme îmi place s-aud
Poezie by Florica Madritsch-Marin () [Corola-journal/Imaginative/11000_a_12325]
-
o petală Căci s-ar putea să te observe, Cînd o s-apari în pielea goală, Pisicile ce dorm la umbra Dovlecilor cu nasu-n blană. Pe linia ferată trece Un vagonet prin ziua vană, Se-aud gălețile-n fîntînă Cum se lovesc de broaște verzi. O, Reparata, vino iarăși Sutienu-n infinit să-ți pierzi!!!
Cîntec naiv by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11158_a_12483]
-
cu biciul troglobardului eretic Care prea le știe el pe toate - lângă ghena Sufletului meu de-aseară pripășindu-se. La-nceput mi-a zis numai o zi. îi aud pe urmă râsul toată noaptea Iar a doua zi îl găsesc lovit de zid Și cu capul spart între cuțite și pahare peste carte. Domnului meu somnul i s-a istovit. Piața este plină. Sângele luminii Pe obraz îmi curge șiroind. între el și mine heruvimii milei Se aud grăind în limba
Poezii by Ion Murgeanu () [Corola-journal/Imaginative/10921_a_12246]
-
cheamă întru străfulgerare, că și răgazu-i scump și-orice lumină plăpândă nu-și mai are locul. Și-adesea, silueta își pierde profunzimea, și-adesea, pe sub cap, e sprijin doar cenușa - memorie-a materiei și-a toate câte sunt. Sfârșit Te lovești de pereții propriei singurătăți - un fel de moarte a înțeleptului; în timp ce cucuta se prelinge pe imaginea ta. Poem neterminat Poate voi reuși să lipesc lumea viselor, toamnele însingurate de teama copacilor, orgoliul frunzei ruginite și alunecarea spre o altă evadare
Poezie by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/11557_a_12882]
-
orașului în care soarele nu se ivește cu anii. Îmblânzirea morții Între cutele pielii acestui zid care crește din mine pe limbă varul se desface hrănitor în toate culorile curcubeului în timp ce sub pleoapă un fel de coropișniță roșie se zbate lovindu-se cu trupul de peretele cavității ne-ncăpătoare în semn de respect pot să respir! dar mâine, voi mai putea să respir? viața mea scurtă și plicticoasă între cutele pielii acestui zid mai rezistent decât carnea mea strâmtă și plicticoasă
Circul domestic by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/11341_a_12666]
-
să trântesc o mie de uși să învăț înjurături în toate limbile să-mi repar pantofii la cizmar să te aștept și mâine sub felinar poate vii să mă vezi poate vrei să știi că vocea ta nesigură m-a lovit în moalele capului acum cerul se sparge deasupra mea plouă în piața pustie tună și fulgeră (din miezul bucății de chihlimbar mă privește buimacă o zână) Zid Am lăsat ceștile goale pe masa din lemn de nuc am ieșit să
Poezie by Irina Nechit () [Corola-journal/Imaginative/11835_a_13160]
-
Cornelia Maria Savu 1 sticla ferestrei a plesnit ultima ca o țeastă rasă lovită pe la spate. flăcările s-au ridicat deasupra zorilor spălăciți salutîndu-mi plecarea într-o călătorie printre lucruri opuse și fără urmări (țigara aprinsă și-a făcut datoria). cu-n fir de fum în colțul buzelor m-am trezit din rufele somnului
Ingeborg și Paul by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/11112_a_12437]
-
Dumitru Velea Din fereastră în fereastra de sus, cu ochii ațintiți în soare, omul își clatină capul despicat, lovind în cercevele cu fiecare parte șiroind de sânge. îți spune: Trecătorule, clatină capul ca să vezi cum se mișcă soarele, de la stânga la dreapta, de la dreapta la stânga, și lasă spre tine un cordon ombilical: prin el curge vântul și te face
Poezie by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/11648_a_12973]
-
este orbitoare. știu că îndată ce se va întoarce cu fața spre mine un alt început și un alt soare va răsări din el cu o lumină mai înceată și mai înșelătoare. * ziua a răsărit și o pasăre neagră s-a lovit de geam aducând frig și adevăratul trup s-a ridicat dintre noi și-a început să meargă spre ușă mult mai încet am văzut că nu-l vedeam și anii ei și anii lui se scurgeau din corp în mâini
Poezie by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/11787_a_13112]