1,956 matches
-
poate înțelegi. ‘n a tale lacrimi plange-a mea ființă, deși doar eu îmi înțeleg durerea; lacrimi de groază, lacrimi de credină, planse-n mândrie, planse-n umilință, poate amare..., poate dulci că mierea. Sclipim că aștrii în senine seri, lucind sau adumbriți, pieriți sau vii; cântam și astăzi, cum cântam și ieri - acum statornici, mâine efemeri - a Cerului slăvite armonii. TO THE DEVIL It is almost midday and the world is going to the devil. What with kidnappings, executions, drone
POEME BILINGVE (5) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 972 din 29 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364393_a_365722]
-
LA VIAȚĂ DE SILVIA KATZ IANĂȘI FRAGMENT Au ieșit amândouă foarte emoționate din cabinet și deodată Sofia s-a trezit îmbrățișată de Eva, care a început să strige cu glas tare, în timp ce fața îi radia de bucurie, iar ochii îi luceau în lacrimii. -Nu am cancer! Nu am cancer! Am scăpat Eloim, Eloim, Eloim todaraba! (Dumnezeule mulțumesc mult)! Doamâna mea să fiți binecuvântată! Sofia a încercat s-o potolească, deoarece în jurul lor erau foarte multe femei bolnave care poate nu aveau
DREPTUL LA VIATĂ......UN ALT FRAGMENT de SILVIA KATZ în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364434_a_365763]
-
obosi tu, Sile. Mă duc eu...” Criminalii intra în panică. Marea mafie a început să le pună bețe în roți! „Gigi Beșleaga „Amorosu” sună insistent la ușă. Când i se deschise, dădu navală în apartamentul de lux, impozant mobilat, recondiționat, lucind de diverse aparate „hi-tech” ultimă generație. Gigi începu să urle: - Te distrug. Tu de mâna mea o să mori!! Nu înainte, insă de-a îmi recupera de la tine pierderile. Jean „Capabilul” riposta: - Tu și mai cine? N-ai tu „cojones” să
CRONICA LA ROMANUL NATURA MOARTA CU SERVAJ DE SERBAN MARGINEANU de IOAN LILĂ în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361494_a_362823]
-
un șir matematic. - Ia mamaie un corn cu brânză, auzi Sofica o voce gingașă în stânga ei. Întoarse capul și o femeie grasă, cu o haină de stofă maronie pe ea, îi întinse un pachet voluminos. - Bogdaproste, spuse bătrâna cu ochii lucind de foame. Femeia se depărtă, iar Sofica desfăcu febril pachetul. Vru să ducă la gură acel corn moale, aproape cald, dar gândul la Andrei o opri. Privi aproape cu tandrețe acea porție consistentă de mâncare, o înveli la loc și-
UN DRUM FĂRĂ ÎNTOARCERE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364044_a_365373]
-
-l prinde în agrafă, Natura se (dez)lănțuie în vers și poezie. Anii bătrâneții se (con)topesc pe scara vieții. Înțelepciunea o (de)țin la cote înalte, Tinerețea fardează-n curcubeu pleoapele ochilor, Obrajii stau rumeniți în Floarea-Soarelui, Roșul (stră)lucește pe (con)turul buzelor. În astfel de condiții mi-i drag să trăiesc!... Printre aburi de cafea Candelabrele înalte își deschid clopotele ca un crin imperial. Din inima Olteniei se bat vocile în gamă, recitând poeme multe. Microfonul mă-nconjoară
PRINTRE ABURI DE CAFEA de CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU în ediţia nr. 2188 din 27 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362806_a_364135]
-
Duiosie > ÎN OCHII RUBINULUI/ IARNĂ DULCE/ SEMNUL DIVIN Autor: Cristina Mariana Bălășoiu Publicat în: Ediția nr. 2231 din 08 februarie 2017 Toate Articolele Autorului În ochii rubinului... îmi văd flacăra eternă a iubirii (ne)stinse. În razele Soarelui îmi (stră)lucește părul! Refexia chipului tău îmi bate-n poarta inimii. Prin artere-mi curge sângele Capricornului, la început de Vărsător. Te simt și te (re)găsesc în orice colțișor din casa mea. Mirosul tău stă impregnat în ziduri. • Iarnă dulce Iarnă
SEMNUL DIVIN de CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU în ediţia nr. 2231 din 08 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362807_a_364136]
-
Parcul din orașul ... II. ÎN OCHII RUBINULUI/ IARNĂ DULCE/ SEMNUL DIVIN, de Cristina Mariana Bălășoiu , publicat în Ediția nr. 2231 din 08 februarie 2017. În ochii rubinului... îmi văd flacăra eternă a iubirii (ne)stinse. În razele Soarelui îmi (stră)lucește părul! Refexia chipului tău îmi bate-n poarta inimii. Prin artere-mi curge sângele Capricornului, la început de Vărsător. Te simt și te (re)găsesc în orice colțișor din casa mea. Mirosul tău stă impregnat în ziduri. • Iarnă dulce Iarnă
CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU [Corola-blog/BlogPost/362809_a_364138]
-
purtat ieri. Te-am lăsat fără cuvinte și-am plecat... Pletele albite-n lapte strălucesc în ceasul nopții, pleoapele tale nu sunt obosite. Citește mai mult În ochii rubinului...îmi văd flacăra eternăa iubirii (ne)stinse.În razele Soareluiîmi (stră)lucește părul!Refexia chipului tăuîmi bate-n poarta inimii.Prin artere-mi curgesângele Capricornului,la început de Vărsător.Te simt și te (re)găsescîn orice colțișor din casa mea.Mirosul tău stă impregnat în ziduri.• Iarnă dulceIarnă dulce, azi te chem
CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU [Corola-blog/BlogPost/362809_a_364138]
-
AMORȚIT, de Cristina Mariana Bălășoiu , publicat în Ediția nr. 2152 din 21 noiembrie 2016. • Chip angelic Negru pictează albastru sub arcada sprâncenelor, genele se arcuiesc pe spate, luminițe argintii dansează pe retină croind piruete în patinaj artistic, crema de pe față lucește precum gheața sub greutatea patinelor obrajii roșii ca doua tribune antrenează flacăra iubirii. Coregraful este premiat cu luciul din buze. • Revelion Iarna are frisoane, termometru se adâncește în abis. N-am antibiotic dar geme și plânge iar soarele este prins
CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU [Corola-blog/BlogPost/362809_a_364138]
-
Toate Articolele Autorului a mai trecut o zi, tot fără tine, cum au trecut atâția ani și mieii zburdă încă-n mine pândiți din umbră de dușmani îi simt cum mușcă-n carne dinții și-s plini de bale pofticioase lucesc caninii ca arginții în uităturile nervoase a mai trecut o zi, tot fără tine, și uite-așa ne trece viața, ne amăgim, sperând în mâine și o luăm, iar, de la capăt dimineața... în florile târzii de toamnă, călcând pe frunze
A MAI TRECUT O ZI... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 953 din 10 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362874_a_364203]
-
paloșul. Căpitanul Buzdugan încercară să se apropie de el. Izolat de oștenii săi, Vodă continuă să lupte creând în jurul său mormane de cadavre. Deodată apare un călăreț cu pletele în vânt pe un armăsar sur și cu un paloș ce lucește în soare. Cavalerul lovește cu o forță ieșită din comun, iar armăsarul îi saltă de parcă are aripi și doboară cu copitele cai și călăreți. PALOȘ: Luptă, Măria Ta!... Luptă!... Lovește precum trăsnetul! Azi vei învinge!... Marea victorie e aproape!... De pe
REGATUL LUI DRACULA (I) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362936_a_364265]
-
se desfășoară o vale mirifică. Orașul Brezoi este înconjurat, ca într-o căldare, de munți cu crestele frumos dantelate și pinteni ce împung uneori plapuma norilor ce se adună deasupra orașului din cele patru orizonturi, iar alteori cu frunțile pleșuve lucesc cu cenușiul lor în contrast cu strălucirea astrului ce revarsă asupra înălțimilor lumină și căldură. În acest orășel de munte cândva fusese o întreprindere de exploatare și prelucrare a lemnului. Unde se află astăzi cartierul de locuințe fusese lacul de plutire. Buștenii
UN PLAI DE VIS DIN NORDUL OLTENIEI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 893 din 11 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363388_a_364717]
-
albe de mătase strălucitoare, cu centuri de clopoței...Apoi, cum au venit lupii în Valea Cucutei... -Lupii, măi! A tresărit domnul Ștefănescu. Erau mulți? -Daa, mulți! Însă, nu m-au atacat că s-au speriat de nuiaua mea fermecată care lucea ca un fulger. Că o poleise cu aur Lunișoara. Mireasa mea,mă! Și vâjâia nuiaua așa de tare... -Cum vâjâia, Tudorele, cum vâjâia? l-a întrebat râzând domnul Ștefănescu. -Uite-așa : vââj! Vââj! Așa făcea nuiaua mea. De s-au speriat
NUIAUA FERMECATĂ-ULTIMUL EPISOD de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362331_a_363660]
-
în stare să...dar ai răbdare! -De ce să am răbdare?șopti Silvica,respirând greu. -Până termină ăștia.Să vedem cum rezolvă problemele.Pe urmă... Gigi o masează,o sărută,o mângâie,o strânge-n brațe...Silvica înflorește.. Ochii îi lucesc,respiră sacadat și-i șoptește tremurat: -Ce...bi...ne...e...e. Se lipește tot mai mult de Gigi.Trupul i se încordează și se destinde în zvâcniri repetate.Deodată,sare ca arsă,parcă trezită din acel extaz: -Aoleu,Gigi,cum
FRAGMENT 3 DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362388_a_363717]
-
AMINTIRILOR (POEME), de Paula Diana Handra, publicat în Ediția nr. 896 din 14 iunie 2013. PRIMĂVARA AMINTIRILOR Din pomii ninși de floare strâng amintiri lăsate În primăveri brodate cu vise colorate Le pregătesc culcușul prin bobocei - splendoare - Când verde crud lucește sub ochii-mi a mirare. C-un val de bucurie, copilărești plăceri, Parcă mă văd micuță, de parcă am fost ieri, Printre cireși în floare și adieri de vânt Sub ploaia de miresme căzută pe pământ. Iar florile de măr - mistere
PAULA DIANA HANDRA [Corola-blog/BlogPost/362312_a_363641]
-
copleșesc Fragmente de visare-n catifelate seri Coboară lin pe fila de calendar de ieri. Citește mai mult PRIMĂVARA AMINTIRILORDin pomii ninși de floare strâng amintiri lăsateîn primăveri brodate cu vise colorateLe pregătesc culcușul prin bobocei - splendoare -Când verde crud lucește sub ochii-mi a mirare.C-un val de bucurie, copilărești plăceri,Parcă mă văd micuță, de parcă am fost ieri,Printre cireși în floare și adieri de vântSub ploaia de miresme căzută pe pământ.Iar florile de măr - mistere, puritate
PAULA DIANA HANDRA [Corola-blog/BlogPost/362312_a_363641]
-
un salt disperat, cuvintele au țâșnit din cărți, din inscripții, din gânduri, din lume, spre Tabernacolul din Muntele Luminii, Lăsând o întindere albă, uitată-n pustiu... Și astfel o lume albastră împietri în tăcere! Doar zborul de păsări și fluturi luceau semne vagi în priviri, Speranța unei, cândva, viitoare lumini... Ea s-a născut În palma tatălui meu am așezat o inimă greu încercată, trecută prin focul patimilor, plătind crunt vama tristeții. Pulsa rănită, scufundată în frigul sălbatec al tăcerii, în
EXODUL CUVINTELOR de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361193_a_362522]
-
Hristos. Câteva minute mai târziu imensa mulțime a credincioșilor încolonată în impresionant cortegiu, înainta încet spre locul zidirii celei noi. Acorduri de muzică militară, fâlfâiri de steaguri sfințite, foșnete de frunze uscate... suflă vânt rece de toamnă. Pe fețele tuturor lucește discret seninul unei bucurii, seninul bucuriei de înfrățire a tuturora în hotărârea unei frumoase înfăptuiri. Când să înceapă slujba sfințirii, un buchet de flori albe, buchet mare cât o inimă de româncă, se-nclină în fața sfințiților slujitori. Dintre flori s-
DESPRE EPISCOPUL NICOLAE POPOVICIU AL ORADIEI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360812_a_362141]
-
Ești iubit omule ascuns. Șoapta ta bulgărele de aur mi-a lăsat-o pe colțul acelui deja vu în care, o ghindă se desparte de căciulița din care hrana vie a pământului îi atinge mângâietor sufletul, lăsându-i creștetul să lucească în bătaia vântului, în bătaia privirilor senine ale veveriței poznașe care o rostogolește neîncetat, odată cu bila rostogolită de tine, prin inima inimii mele. Referință Bibliografică: poveste o veste povești / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1048, Anul
POVESTE O VESTE POVEŞTI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1048 din 13 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363171_a_364500]
-
ca și cum cineva le-ar fi poruncit să stea smeriți și să aștepte. Să aștepte până la începerea slujbei Sfântului Maslu. Oricât de îngândurate le-ar fi frunțile, nu poți să nu le remarci chipurile îmblânzite în lumina galbenă a lumânărilor. Ochii lucesc intens și se îndreaptă toți, ca la comandă, spre Părintele Nicolae Bordașiu. Este primit cu mare drag în mijlocul lor, îi sorb fiecare cuvânt și îi sărută dreapta când trece prin dreptul lor. Preotul le zâmbește și le răspunde în aceeași
CU ŞI DESPRE PĂRINTELE PROFESOR NICOLAE BORDAŞIU DE LA BISERICA “SFÂNTUL SILVESTRU” DIN BUCUREŞTI – CRÂMPEIE DE VIAŢĂ ŞI ISTORIE, POVESTITE PE VIU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2327 din 15 mai 20 [Corola-blog/BlogPost/363097_a_364426]
-
și nu te piere ca un bun ce nu mai este bun. SERBAREA MORȚII Moartea mea nu va fi decât somn, copile. Tu să-mi zidești narcise, pe ape găsească-și crini galbeni, surori, când fi-va serbarea deschisă, izvoare lucească în ochii de om. Sublimul să șteargă suspine și calmul pădurii să-și aibă inel, mă-mpresure lin, cu verde m-anine visul de ieri. Altoiul cu neputințe, cel scris fără de cuvinte să-ți fie, copile, îndemn. ÎMI AMINTESC În urma noastră
CREANGA DE CUVINTE (POEME) 1 de CORNELIA JINGA HETREA în ediţia nr. 1036 din 01 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363195_a_364524]
-
încolțise din toate părțile. Principele se văzu izolat, dar într-o năvală și mai aprigă continuă să lovească. Deodată, alături de el apăru ca din pământ un călăreț cu pletele în vânt pe un armăsar sur și cu un paloș ce lucea în soare. Lovea în năvălitori cu o forță ieșită din comun. În același timp, armăsarul îi sălta de parcă avea aripi și dobora cu copitele cai și călăreți. - Luptă, Măria Ta!... Luptă!... Lovește precum trăsnetul! Azi vei învinge!... Luptă, căci oștirea
II. NĂLUCA DIN IUREŞUL BĂTĂLIEI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363257_a_364586]
-
pare a fi reflexivitatea cu miez filozofic. Marile neliniști existențiale fac obiectul câtorva poeme remarcabile. Densitatea aforistică a acestei lirici e, pe alocuri, uimitoare. În poemul “Chibzuieli” fiecare vers este un aforism. Niciunul banal, niciunul plat sau inept. În fiecare lucește câte un ciob de înțelepciune. Unele sunt simple și monumentale, par cioplite în marmură: „Pomul Cunoașterii nu este și Pomul Iubirii.” Există în scrisul acesta o rafinată lipsă de rafinament. În ciuda lucidității tăioase nu se poate spune că, în structura
BORIS MARIAN MEHR de ZOLTAN TERNER în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368356_a_369685]
-
cerul unei specii mioape fata morgana-n veacuri străină apărând [5] Născut eu sânt la poarta bătrânei Europe un Cal Troian de aur în sinea lui plângând astfel cei din cetate în spasmele lor sumbre mă zăreau trist pe zare lucind din când în când [6] Calul Troian al unei Cetăți închisă-n sine duhnind a hoit în lume și-n veșnicul noian cel apărut din mâluri cel apărut din cețuri spre-a se-ntrupa în forma unui alt Cal Troian
POEME PROFETICE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1897 din 11 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368475_a_369804]
-
ce nici n-ai crede-ți pare un dor adânc de forma tristă-a acelui vis [85] De Calul ce din vecii îndepărtați apare le e un dor ca moartea cutremurând în ei cum dor ți-ar fi de focul lucind pe orizonturi cum dor ți-ar fi de cerul cel născător de zei [86] Cum ți-ar fi dor de mama ce te născu în lume un dor de care nu poți decât să mori cântând și cum se sting
POEME PROFETICE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1897 din 11 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368475_a_369804]