2,476 matches
-
și de alta, pădurea se întindea întunecată, pierzându-se în depărtare. Țârâitul timid al unui greiere îi gâdilă plăcut auzul. În clipa aceea îl și văzu. Un gândăcel negru, pitit sub un smoc de iarbă, frecându-și piciorușele de elitrele lucioase. Un fâșâit urmat de pași ușori îl speriară și cântecul insectei se frânse. Șoarecele alerga bezmetic pe cărările numai de el știute. Mânat de foame, ieșise din gaura sa și pornise să caute de mâncare. Îi vedea trupul plăpând, acoperit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nu știa, nu s-ar fi Încumetat să știe). Le lovi cu pantofiorii de lac, frîngîndu-le ca-ntr-un acces de furie. Doar că pantofii nu fură Înnoroiați, pentru că ea pășea pe frunze ca pe-un covor, Însă pe suprafața lucioasă a lacului se-ntinsese o boare fină, ca peste un măr sau ca atunci cînd respiri În oglindă. Ea-și aminti și-și scoase din buzunar oglinjoara rotundă pe care tatăl ei i-o cumpărase de la un țigan, dintr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
porticul dinspre sud. L-am găsit pe profesor În ușa unei aule, parcă ascultînd o elevă cu o figură spectaculoasă, Înveșmîntată Într-un costum grena care Îi Încingea talia În clin (a cuchilloă și lăsa să se Întrezărească niște pulpe lucioase În ciorapi de mătase fină. Profesorul Velázquez avea faimă de donjuan, iar unii spuneau că educația sentimentală a oricărei domnișoare de familie bună nu era completă fără un proverbial sfîrșit de săptămînă Într-un mic hotel de pe Paseo de Sitges
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
picioarele lor, o grămadă de fragmente metalice, În mijlocul unei bălți de lumină. Dante se aplecă Într-acolo, cuprins de curiozitate, apropiind torța. Văzu un soi de mecanism Încâlcit de pârghii și de roți dințate, pe ale căror suprafețe de lemn lucios și de aramă flacăra aprindea mii de reflexe. Era Înalt de două picioare, probabil cam tot pe atâta de lat și de lung, dar nu era ușor să Îți faci o idee precisă asupra formei sale inițiale, Întrucât pesemne cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
el sufletul după luptă. Coborî arma, nedumerit de ființa peste care dăduse. Era la fel de Înaltă ca el, de o paloare intensă, iluminată de doi ochi mari azurii. Era același chip care apăruse În biserică acoperit de un strat de machiaj lucios, pentru a imita ceara. Ridică mâna spre ea până când Îi atinse obrazul cu degetele. Nu purta nici o mască. Trupul zvelt Îi era acoperit, până dincolo de talie, de o cascadă de păr alb care, inițial, crea impresia unei bătrâneți Înaintate. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
e un accident al naturii care face abstracție de flacără și care o poate preceda În ordinea Creației. - Aceasta ar fi adevărat dacă luna și stelele ar iradia lumină proprie. Dar ele nu sunt decât niște oglinzi inerte. Corpurile lor lucioase se mărginesc să reflecte lumina soarelui, Întorcând-o către noi din imensul abis al spațiului. Lucis imago repercussa, imagine de lumină Într-o oglindă. - Non potest. - De ce? - Fiindcă ele apar atunci când soarele coboară dincolo de orizont, lunecând către antipozi. De unde și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
o făcu să clipească, apoi deschise din nou ochii pentru a ne privi și a zâmbi. Se îndepărtă, făcu vreo câțiva pași, se lăsă pe vine și ridică de pe jos două castane târzii care tocmai căzuseră pe pământ și străluceau, lucioase, în învelișul lor brun, uimitor de proaspăt. Le rostogoli în mână, le mirosi închizând ochii și apoi plecă încetișor. Alergarăm pe scări, ne dădurăm coate precipitându-ne: era o apocalipsă. Nu rămânea nimic din vechiul farmec al micuței locuințe. Pur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
bombănind. Totuși, mizeria l-a ucis, în ’27. „Mort de foame!“ a decretat Desharet, tâmpitul lui de coleg, puțind a usturoi, cu fața lui roșie, venit de la V. într-un automobil cromat, cu piese de alamă și scaune din piele lucioasă, pentru a examina trupul fragil al doctorului, care fusese găsit întins pe jos în bucătărie, în bucătăria lui în care nu era nimic, nici o mobilă, nici un dulap cu mâncare, nici măcar o firimitură de pâine sau o bucățică de unt, doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
neagră. De o parte și de cealaltă a biroului, două fotolii mari, adânci, cu brațe înalte. Unul din fotolii era ca nou; celălalt, din contră, păstra forma unui trup; pielea care-l acoperea era crăpată și, în unele locuri, mai lucioasă. M-am așezat pe cel nou. Te simțeai bine acolo. Fotoliile erau așezate unul în fața celuilalt. În fața mea, așadar, cel pe care Destinat își petrecuse atâtea ore, citind sau gândindu-se la nimic. Toate cărțile aranjate de-a lungul pereților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
parfum nu depinde numai de parfumul ăla, depinde de pielea pe care e dat. Iar pielea ta miroase a mere, punctează insistent. Îi desface halatul alb, o sărută așa cum numai el știe s-o facă, îi mângâie părul blond și lucios, lung până la coapse, îi cântă încet, la ureche, un cântec pe care mereu îl zisese gagicilor, cu vocea lui caldă: Unde calci/ Urmă nu faci/ Unde șezi/ Urmă nu vezi, Puicăăă!... știe că ei îi place doina asta oltenească, intră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
și încoace, de sforile speculației bursiere, ale traficului de arme, ale scamatoriilor cu prețuri și salarii, ale inflației, rasismului, instigării la război. Lui Hans nu‑i vine altceva mai bun în minte decât să se dea cu pomadă în părul lucios, cu briantină, care‑i dă mamei alte angarale - și anume spălatul fețelor de pernă; sunt pete de grăsime care ies greu, de altfel cu orice pată se întâmplă cam la fel. Dar acest lucru e menit să‑i sporească șansele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
pe front în ’40 și atunci o să fie și el mort ca mine. Acum vin la rând pantofii aceia cu botul ascuțit, ascuțit; strălucesc atât de tare, că te poți oglindi în ei dacă vrei - iar Hans vrea. Pantofii ăștia lucioși ca oglinda o strepezesc pe maică‑sa până‑n vintrele de unde a ieșit cândva Hans, iar el nici măcar nu‑și dă seama de asta. Pantofii sunt la modă, dar cam incomozi. Dacă vrei să fii frumos, trebuie să suferi, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
în farul unei mașini. Hăituit, Hans aleargă după Sophie, o prinde, o aruncă la pământ și‑i spune că cinstea e lucrul cel mai durabil. Ea îl crede imediat. Vera Tschechowa are o pelerină de ploaie elegantă, dintr‑un material lucios. La o adică, ar putea‑o purta și un bărbat. Mama îl roagă pe Hans să‑i aducă supa, pe care și‑a pus‑o la încălzit pe aragaz. Și‑a ridicat sus pe un scaun piciorul care o doare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
sânge odată cu fecalele, alții vomitau, sau alții Își scărpinau crustele sau furunculii. Pe scurt, toaletele alea de la Auschwitz erau pentru mine reprezentarea concretă a celei mai insuportabile terori, pe care numai un Château Latour 1976, cocaina columbiană, cu cristalele ei lucioase, de culoarea fildeșului, sau un traseu de golf atât de desăvârșit Încât Îți taie respirația pot să mă facă s-o uit, Înțelegi? Mie era traducătoare profesionistă și lua cursuri de pian și de balet modern. Era o femeie minionă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
examinasem mai devreme. Era. După aceea, am trecut înapoi peste balustradă și am coborât câteva trepte. M-am întins în sus ca să-i inspectez mâinile și încheieturile. Desfăcându-i larg mâna dreaptă am văzut sângele uscat și un mic obiect lucios, care părea să-i stea înfipt în palmă. L-am tras și mi l-am așezat cu atenție în palma întinsă. Acul era îndoit, probabil din cauza presiunii exercitate de pumnul lui Hering, și deși era năclăit de sânge, motivul decorativ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Sunt foarte pretențios în legătură cu cei cu care trebuie să lucrez. Nu-mi plac ucigașii. Deubel își dezgoli și mai mult dinții galbeni. Rânjetul lui semăna cu claviatura unui pian vechi și foarte dezacordat. Trăgând în sus de pantalonii din flanel lucios, își îndreptă umerii și împunse cu burta în direcția mea. M-am stăpânit cu greu să nu-l lovesc cu pumnul în ea, dar o bătaie ca aia probabil că i-ar fi convenit foarte mult. — Fă bine și deschide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
să văd dacă își poate aduce aminte ceva despre el. Cu permisiunea dumneavoastră. Sigur că da. Mă duc să o chem, zise el și ieși. În mod evident, era o familie care iubea muzica. Lângă un pian Bechstein negru și lucios erau câteva cutii de instrumente și câteva stative pentru partituri. În apropiere de fereastra care dădea spre o grădină mare se afla o harpă, iar în majoritatea fotografiilor de familie de pe bufet o tânără fată cânta la vioară. Până și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
a sânilor ei rotunzi. Aveau mărimea unor nectarine perfecte, iar sfârcurile erau aproape invizibile. M-am aplecat în față, am dat la o parte mâna aia modestă și apoi, apucând-o de șoldurile netede, mi-am presat buzele pe firișoarele lucioase care îi îmbrăcau sexul. Ridicându-mă în picioare să o sărut, am simțit cum mâna ei coboară grăbită în căutarea membrului meu și am tresărit când ea a tras de pielea sensibilă. Gestul fu prea violent pentru a mai fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
în momentul când fetele au ajuns în clasa a X-a, le reunim într-un colectiv școlar cu băieții din clasa a XII-a. Interesant este că toți părinții au înțeles ideea. La catedră stătea un robot-profesor, urmărind preocupat dârele lucioase pe care le lăsa pe suprafața cristalină un melc. La vederea pedagogului, profesorul-robot sări în picioare și strigă „Drepți”. Elevele țâșniră în poziția sus-amintită. Roboții noștri observară că elevele nu stăteau în bănci, ci în grupuri, în jurul unor mese însemnate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
și la diferite ocazii de către regretatul Părinte Ionică Sfetcu. Cartea este de folos atât pentru preoți, punându-le la dispoziție un bogat material omiletic, cât și oricărui creștin dornic să progreseze în viața duhovnicească. 3. Pomelnic, 4 pag., carton gros, lucios, policromie, cu icoană și rugăciuni, 2 lei; 4. Călăuză biblică(Bârda, Editura „Cuget Românesc”, ediția a II-a, 2013, 426 pag., 30 lei; Cartea este o antologie de cugetări și sfaturi înțelepte selectate din Sfânta Scriptură, organizate pe teme și
OFERTĂ DE CARTE (22) SEPTEMBRIE 2013 de ALEXANDRU STĂNCIULESCU BÂRDA în ediţia nr. 976 din 02 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364391_a_365720]
-
sută de votcă sau coniac, baștane, ce ai p’aci! Ceva tare să fie... - Îmi pare rău... nu pot să te servesc. - Cum adică? Am bani... Ia! a ripostat Cartuș, scotocind nervos prin buzunare și trântind câteva bancnote pe tejgheaua lucioasă. Dacă nu aș ști cine te-a trimis aici, te-aș scoate afară în pumni, omule, chiar de a-i cere „pe canga” (în genunchi, n.a.). Ieși, până nu pun paza pe tine. Ai auzit? Valea, „puxtikoruk” (pătlăgea vânătă, în
CAP.I / 6 de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361269_a_362598]
-
a tresărit și a rămas neclintit, cu ochii țintă. Pe aleea principală, în sus de vechiul oficiu poștal, la circa 30 de metri apăruse o femeie în pantaloni albi, dar nu acest aspect l-a surprins. Părul negru, bogat și lucios se putea vedea bine de la distanță. Femeia mergea ușor grăbită, cu pași micuți, privind atentă treptele pe care încălțămintea sa ușoară, tip pantof decupat, nu făcea zgomot. Cu cât se apropia mai mult, cu atât mai mult înțelegea și Mișu
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361359_a_362688]
-
de seve care urcă și urcă spre ramuri și frunze, în fine bobocul și floarea neștiutoare, îmbujorată, ademenitoarea de fluturi, cutremurarea pistilului presărat cu polen și primul boț al fructului, crud și acru, strepezitor de dinți, urmat de pârgul rumeniu, lucios, aproape de plesnet!... Pentru ce toată această strădanie? Un firicel de apă i se prelinse pe bărbie. Se scărpină nervos. Îi crescuse barba, țepii scurți și aspri ai bărbăției lui. - Mă întorc mâine la Viena, rosti pe neașteptate fără să intre
ANTENTATUL de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363812_a_365141]
-
-n mere, țopăie în tropote de cai. Pe alei lustruite de fericire aprinde felinare, pe retine unește două inimi îndrăgostite. * Regăsirea Îmbrăcați în roșu, galben și albastru, ne-am desprins din același trunchi. Bătuți de vânt în direcții opuse, lame lucioase ne-au fost treptele vieții, doar Dumnezeu ne-a fost scut! Doborâtă la pământ am plâns. Când mi s-au limpezit ochii am mers pe un drum necunoscut. O rază de soare dădea în mine reflectându-mi umbra în spate
IUBIREA de CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU în ediţia nr. 2042 din 03 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/362796_a_364125]
-
sine purtându-și privirea de-a lungul caracterelor celor mai cunoscute litere Solomon Sfetnic - Goana după aer, pe reconfortantul fundal bleu-ciel. - Cât cereți pe o carte dintr-acestea? - întrebă scriitorul cu vocea stinsă de emoție. - Ieftin, șăfule - îi răspunde glasul lucios al unui cetățean cu un piept nemaipomenit de lat, în timp ce căuta ceva pe un telefon mobil - Zece lei. Dacă luați mai multe ca număr, scădem din preț... - Aș dori să iau un autor nu prea cunoscut...- mârâi cu timiditate nejustificată
PEISAJ CU CORBI (SCHIȚĂ) de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 2189 din 28 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362801_a_364130]