586 matches
-
și porniră la treabă, de astă dată numai doi inși. Pândiră la capătul unei ulițe, pe unde se găseau negustorii de încălțăminte, și se luară după un popă, care tocmai își cumpărase o pereche de ghete cu bizeț, noi și lucitoare de ziceai că cine știe din ce sânt făcute! E, popa, ori neînvățat, ori că-l strângeau, mai știi... mergea cam greu, se mai oprea în loc, mai trântea de pământ cu piciorul, chipurile ca să i se așeze gheata mai bine
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
cu care fusese Îmbrăcat cu o seară Înainte, Își pusese un costum Închis la culoare, Încheiat cu nasturi până la gât. Cizmele dispăruseră și ele, În locul lor oaspetele purta acum o pereche de pantofi galbeni, lăcuiți, cu toc Înalt și catarame lucitoare. De altfel, Întreaga Înfățișare a vizitatorului venit din alte galaxii era impunătoare. Chipul său prelung, palid, Încadrat cu o barbă neverosimil de lungă și subțire, aproape transparentă, care-i crescuse parcă peste noapte, făcându-l să semene de la depărtare cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
că are vreun picior rupt. Să-l duc la veterinar. —Leni, Leni, îți faci de lucru. — Uite ce mititel și frumușel este! Nu-ți pare rău de el? Într-adevăr era un cățel cu blăniță maronie, catifelată, cu ochii negri, lucitori, cu două urechiușe ridicate semănând cu un câine lup. —Mamă, parcă e un pui de lup. Nu ți se pare? — Poate a scăpat de undeva că se vede că este de rasă, nu un câine vagabond, îl cercetează Silvia. Nu
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
semn să intrați, dar el rămâne în urmă și încuie ușile. Vă închide înăuntru. În dormitor un bărbat e culcat cu fața în jos pe un uriaș pat rotund cu așternuturi albe de mătase. Poartă o pijama de mătase albastră, lucitoare, și picioarele lui desculțe atârnă pe marginea patului. Angelique își scoate o mănușă, trăgând de degete, apoi pe cealaltă, și îngenuncheați amândouă pe covorul gros, și amândouă luați în primire câte-un picior. Nu vezi fața bărbatului, doar părul negru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
bronzuri sub tremurul luminii Pe templul ars, pe cerul topit al Salaminii, Un fum gălbui înnoadă prelung, ca un fuior. Am azvârlit cununa, am desfăcut herminii Bogatele-i podoabe de fir. Drept sfânt odor: O lance, iar în dreapta un gladiu lucitor... Aici, în glia greacă ce-și poartă dârz măslinii. Soldat al Demeterei mă voi sădi adânc, Ca, mâine, când iscoade plecate pe oblânc Vor ispiti desișul de sulițe și flamuri, Să scapete persanii, pierind sub orizon! Vor fi zărit, hieratic
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
nu umblam așa mult prin școli ca voi acum. Bunicul reuși să îndepărteze vălul apăsător care-i acoperea și destinse puțin atmosfera. Acum fețele tinerilor deveniră mai senine. Spre miezul nopții ninsoare se opri. Luna își făcu apariția printre stelele lucitoare, mângâind cu razele ei blânde mantia imaculată a iernii. Părea o noapte de argint. Radu și Ramona, în drum spre casa bunicilor admirară splendoarea nopții cu peisajul său de basm, totul fiind cuprins de un mister absolut. Bunica îi aștepta
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
trăi mai mult. Dar cu mai puțină mulțumire, grăi el, râzând, cum fac oamenii, la hramuri și când au musafiri. La a treia cană de vin profiriu, trasă la canea de Vartolomei, scoase și Profetul, dintr-o geantă cu colțuri lucitoare, o sumedenie de ciorapi femeiești, ușori ca umbra, șaluri cu ciucuri mititei, de mătase roșie, și alte țesături, de să le spargi cu limba de subțiri. Ieșiră, apoi, în jurul cănii de vin, în care scânteiau pureceii de argint viu, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
schiloade, Profetul vorbi iar, în felul acela stâlcit, de mai înainte: Noi acuma plecat, dar puneam telefon, aici, la casa: fiecare zi vorbeam. Tot decada la luna, voi venit paravion și vizitat la Caterina nostra... În Chitul acela, cu rânjet lucitor, încape cât într-un siloz pentru colectat cereale: fote vrâstate cu florile câmpului, cămăși de borangic galben, ca aurul, ștergare de in, lungi de să înconjuri ograda cu ele, velințe de lână vopsită în zeamă de coajă de stejar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
din jurul său. Ieșise din burțile negre ale tuberculilor de sub pământ, din ghiocurile ascunse de semințe și flori, din cărăbușii ca cerneala și din bambusul gol pe dinăuntru. Văzuse petalele albe ale florilor de noapte desfăcându-se, o spuză de stele lucitoare apărând deasupra sa; mirosise iasomia plantată de mama sa și laurul otrăvitor, privise fluturii de noapte traversând întunericul ca să plutească, nefericiți în dragoste, peste o floare de tutun. Cu degetul ridicat, urmărise traseele magice ale constelațiilor, alcătuindu-le după bunul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
soseau necontenit. Gosseyn hălăduia abătut prin culoarele puternic luminate ale cetății subterane. Imensitatea a ceea ce fusese Baza secretă a Celui Mai Mare Imperiu din sistemul solar îl descumpănea. Niște ascensoare silențioase îl duceau la nivelele superioare, prin săli cu mașini lucitoare dintre care câteva mai funcționau încă Din când în când, se oprea pentru a privi pe inginerii venusieni, răzleți sau în echipe, pentru a examina instrumente și mașini. Un comunicator atrase atenția lui Gosseyn și o idee subită îl făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
cu piciorul. Ea se întoarce în întuneric. — Ce ai? Are vocea obosită, dar îngăduitoare. Nu-mi mai simt brațul, mă tem să nu fac un infarct. Îi iau mâna, i-o strâng. E îmbrăcată cu cămașa de mătase cu bretelele lucitoare ca niște funde subțiri. Stă pe o parte, cu sânii ușor strânși unul într-altul, mă apropii de ea. Mă îngrop în parfumul ei. Dau încet la o parte cearșaful de pe trupul ei. O rază de lumină îi cade pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
să bea privind afară. Acum în fața frunzelor întunecate ale palmierului se află ea, cu spatele lipit de perete și picioarele ușor îndoite. Cu trupul gol pe fundalul nopții, pe fundalul fantasmelor mele. Se află mai sus decât mine, nemișcată și lucitoare ca o statuie de bronz. Și gândul acela îmi trece prin cap ca și cum ar fi singurul care există. — Să facem un copil. Am luat-o prin surprindere. Zâmbește, pufăie pe nas, își ridică sprâncenele, se scarpină pe picior, o serie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
ceva. Și nu faptul că eram singur pe întuneric, cu telefonul în mână, a făcut-o să înțeleagă că aveam o viață dublă, cât corpul meu, atât de diferit față de cum era în sufragerie. Cu umerii aplecați, frânți, cu ochii lucitori... eram prea departe de mine însumi. O intimitate neașteptată, dictată de întâmplare (se ridicase să-și ia țigările, pe care le uitase în poșeta din hol), s-a stabilit între noi. Ciudat, Angela, dar uneori reușesc să te înțeleagă tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
scoate capul din culcușul lui mizerabil. N-am nimic! Se agită, țipă, crede că vreau să-l fur, ce să fur? Grămada aceea de zdrențe putrede? Dinții care, atunci când deschide gura și un plânset răgușit i se rostogolește în șanțul lucitor al gâtului, se vede că lipsesc? — Mă scuzați, am căzut. Ce am atins? Ce miasme am respirat? Bărbatul emană un miros îngrozitor, ca de câine abandonat cu burta spintecată pe marginea drumului. Și Italia puțea atunci când tragedia a copleșit-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
noastră și nu are nevoie să se teamă și să sufere. Poate suntem ca fochiștii negri care transpirau în burțile vapoarelor cu cărbune pentru a le permite celor doi amanți de pe puntea superioară să danseze un dans romantic, desupra covorului lucitor al mării. Cineva va culege visele noastre, cineva nu atât de imperfect ca noi. Noi facem munca murdară. Sunt în baie, aplecat deasupra bideului plâng, ținându-mi capul în mâini. Peste puțin va veni o cameristă să arunce pe jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
ploii îl acoperă pe cel al pașilor mei. Nu mă vede, pentru că își ține capul sprijinit între mâini. Îi privesc ceafa aplecată. Nu mai are părul de paie, acum îl are scurt, negru, lipit de pielea capului ca un ciorap lucitor. Acolo îmi așez mâna, pe capul incredibil de mic, pe părul ud. Tresare, gâtul, spatele îi vibrează ca și cum ar fi fost atinsă de o lovitură de bici. Nu mă aștepta. Chipul îi este o mască macerată de apă, dinții îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
o fac. Poate că Suze și cu mine o să avem chef o dată să dăm o petrecere cu pizza, nu‑i așa? Și în Anglia dai cu tunul și nu găsești așa invitații. Sunt atât de simpatice, cu feliuțe de pizza lucitoare margini, până jos. Pun zece cutii cu invitații cu grijă în coș, plus câteva felicitări superbe, apoi câteva coli de hârtie de ambalaj cu dungi din bomboane, cărora mi‑e imposibil să le rezist și mă îndrept spre casă. În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
un obiect intact. Cercul de lumină al lanternei lui Dallas căzu din întâmplare pe o formă care, în mod vizibil, nu făcea parte din perete sau din sol. Avea aspectul unei urne delicate, sau a unei vaze, maronii, incredibil de lucitoare și lustruită. Se apropie de acest lucru, se aplecă deasupra vârfului știrbit și lumină înăuntru. Goală. Dezamăgit, se îndepărtă, uimit că un obiect care părea atât de fragil rămăsese întreg pe când altele zăceau, deteriorate, crăpate. Se întrebă dacă nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
drept menită să te poarte. În fața ei, de‐a pururi te prosternă! Simbol duios al patriei, eternă, Te leagănă de dincolo de moarte! CÂNTECUL MAMEI Cu mâna albă de domniță Sau aspră mână muncitoare, Purtând o floare la cosiță Ori diademă lucitoare, De legeni leagăn de mătasă Or biata albie săracă, O, mamă, inima‐ mi duioasă În sfinte raze te îmbracă! Ești tu, mereu, aceeași mamă; Un zâmbet cald în suferință O fluturare de năframă La‐ ntâiul ceas de biruință. și de
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
e de darnic Graiul țării noastre dragă. Răsări‐ va o comoară În adâncuri înfundată Un șirag de piatră rară Pe moșie revărsată. Înviați‐vă dar graiul Ruginit de multă vreme, ștergeți slinul, mucegaiul Al uitării‐ n care geme. Strângeți piatra lucitoare Ce din soare se aprinde și‐ ți avea în revărsare Un potop nou de cuvinte. Vasile Militaru (1885 ‐1959) Vasile Militaru, n. 21 septembrie 1886 în satul Dobreni, județul Giurgiu, mort la 8 iulie 1959 la Ocnel e Mari, județul
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
vrea să o retrocedează? În fine... Privi îngândurat în jurul lui prin atelier. Un muscoi verzuliu se lipise de hârtia galbenă cu soluția aceea cleioasă de omorât gângănii și, cum se zbatea să scape, părea că se leagănă pe o curea lucitoare atârnată de bec. - Așa și cu nea Trandafir, oftă cizmarul. A plecat cu sculele. Și te mai miri de ce vezi la televizor. Se fură, tataie, în România asta de după democrație, de zici că ce-i aia. Lihneală de hoție! Uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
se frământ -, Răcnete, vuiet de-arme pătrund marea cea caldă, Evul e un cadavru - Paris al lui mormânt. Pe stradele-ncrușite de flacări orbitoare, Suiți pe baricade de bulgări de granit, Se mișc-batalioane a plebei proletare, Cu cușme frigiene și arme lucitoare, Și clopote de-alarmă răsună răgușit. Ca marmura de albe, ca ea nepăsătoare, Prin aerul cel roșu, femei trec cu-arme-n braț, Cu păr bogat și negru ce pe-umeri se coboară Și sânii lor acopăr - e ură și turbare În
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
de-a ta spaimă, Baiazid! " Și abia plecă bătrânul... Ce mai freamăt, ce mai sbucium! Codrul clocoti de sgomot și de arme și de bucium, {EminescuOpI 148} Iar la poala lui cea verde mii de capete pletoase, Mii de coifuri lucitoare ies din umbra-ntunecoasă; Călăreții împlu câmpul și roiesc după un semn Și în caii lor sălbateci bat cu scările de lemn, Pe copite iau în fugă fața negrului pământ, Lănci scânteie lungi în soare, arcuri se întind în vânt
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
bucătăreselor din spitale V ouă care ne permiteți să viețuim prin bunăvoința și râvna voastră, Ave! N-am fi nimic fără voi, celebrelor astre! De soartă proscrise, nemuriți indecent prin W.C.-uri, bucătării de spitale, salubre subsoluri cu rafturi frumos lucitoare, îndesate cu morți și resturi din porții de la masa de prânz, de la masa de seară, cu grijă păstrate pentru schimbul de tură, ciozvârte din buturi de porc, tone de ceai rămase de la băloșii bolnavi, sute și sute de pâini mușcate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ofere puilor odată cu gândacii și musculițele. Seara, când trenurile vor fi trecut și orchestra se va fi destrămat, singurul rămas la unul dintre piane, dirijorul tânăr pe scaunul celuilalt, scheletul lui, iar peisajul era alcătuit dintr-o pânză de șină lucitoare sub lumina proiectoarelor de cale ferată, cu albastrul lor extraterestru luminând chipurile acarilor cu o paloare pe care ți-o dă subteranul, cu frăgezimea și moliciunea aripei de fluture, străvezie ca apa mării, în ziua de vară senină, prin piele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]