3,374 matches
-
că pe autobiografia acestuia". Mod de lectură inevitabil într-o societate de consum, în care " vi se vinde, într-o oferta specială, propria imagine împreună cu un suflet". În cele din urmă dificilă reconciliere are loc printr-o sublimare lucida și ludica a dublului și a individualității ce transpare la nivel scriptural: "Totuși, din jocul "eului" tău și al meu rămîne această delicată fantomă care nu este cu adevarat nici revoltă nici negare, ci doar cenușia lor umbră pe pagina". Aceasta metamorfoza
Michčle Hechter and Mihail Sebastian by Simona Brînzaru () [Corola-journal/Journalistic/16198_a_17523]
-
Revoluția pe eșafod și Drumul sînt însă la fel de fermecătoare și la fel de greu de imaginat pe scenă. Toate cele trei piese sînt dovada unui mod anume de a vedea universul totalitar care ne-a fost atîta vreme casă: transformînd dramaticul în ludic. Dramaturgie sau roman, ceea ce scrie Ștefan Agopian nu este altceva decît bună, autentică literatură. Rămîne să se arate și ca poet, de vreme ce versul se declară a-i fi fost prima iubire. Ștefan Agopian - Revoluția pe eșafod, teatru, Ed. Cartea Românească
Un alt Agopian by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16227_a_17552]
-
de toamnă, studii despre Tudor Arghezi și Mateiu Caragiale, în timp ce colaborează la revistele România literară, Vatra Românească, Contrapunct. Cartea de față - Grădini în podul palmei - conține 11 ficțiuni și un "scurt excurs autobiografic", cu o bizară tentă atemporală, combinată cu ludicul unei ironii constructive. E ceva din spațiile larg deschise și fără loc pe harta istoriei din prozele scurte ale lui Màrquez și în același timp sunt fragmente de narațiune care amintesc prin natura profund filozofică a simbolurilor de Grădina potecilor
Hărți inexistente by Ioana Băețica () [Corola-journal/Journalistic/16226_a_17551]
-
este un dictator sau un președinte democrat? Chiar și întrebarea conține, politicos, dubiul față de cum s-ar defini această meserie. Ca să răspund, totuși, spun că este alternativ și una, și cealaltă. Regizorul este într-o continuă insurecție. Și ca să fiu ludic, dau următorul exemplu: expresia cea mai limpede a ceea ce este regizorul o avem în persoana președintelui Iliescu. Domnia-sa a trecut de la despot luminat la președintele democratic și, curînd, va simpatiza și cu monarhia. Ce se vede din asta? O
Alexandru Dabija: "Pentru mine, Cehov este un însoțitor" by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16213_a_17538]
-
centru de comandă vizionară al întreprinderii d-sale, care ne amintește întrucîtva avîntatul eseu, plin de "drog creativ", al lui Pompiliu Constantinescu, închinat lui Tudor Arghezi. Al doilea registru al "celuilalt Pillat" e unul strict actual, optzecist, caracterizat de neastîmpărul ludic, de o deconvenționalizare a expresiei, alegru și "spiritual". Se simte contemporaneitatea cu Academia Cațavencu! El "corectează" transa contemplativului urcat pe acoperiș pentru a inspecta cerul, împiedică rătăcirea demersului la altitudini incontrolabile. Exemple: Nu e vorba, firește, de vreun maniheism teleportat
O nouă imagine a lui Ion Pillat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16225_a_17550]
-
se poarte/ nu vezi o scamă pe peron/ nu vezi un câine fără zgardă/ nu vezi un domn fără baston." Această caracterizare se potrivește însă perfect chiar poeziei lui Matei Vișniec. Am putea-o folosi ca pe o caracterizare critică ludică: " În textele lui Vișniec, domnilor, ce aer/ ce spleen, ce străzi și ce confort/ ce lume bună, ce metrouri/ ce mirodenii din import!// portarii toți știu să se poarte/ nu vezi o scamă pe peron/ nu vezi un câine fără
Penelopa lui Matei Vișniec by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16248_a_17573]
-
a criticii față de mine, în următoarele decenii, se datorează, cred eu, parțial, varietății stilistice, frecventei "schimbări de voce" pe care o practicam, neîngăduind o "etichetare". Am fost numită, pe rând, "poetă a dragostei", "poetă cerebrală", "poetă a faptului cotidian", "poetă ludică" etc. Până, probabil, s-au plictisit... În schimb, Ion Barbu a făcut o altă caracterizare poeziei Dvs.: "Un cânt de mat argint al palei Nina/ Mai greu ca orbul lunii îl socot". Ne puteți evoca puțin figura poetului-matematician? Tot în
Nina Cassian - "Simțeam nevoia unei evadări într-o zonă în care se mai putea strecura feeria" by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/16234_a_17559]
-
asimilat și frumos ambalat, este chiar una dintre sursele de inspirație, lumea românească trebuia să se rodeze un timp spre a percepe exact conținutul, codurile și filosofia unei asemenea construcții simbolice în care ironia, meditația gravă, responsabilitatea morală și spiritul ludic se împletesc pînă la contopire. Și asta pentru că arta lui Serghei Manoliu, tipică pentru un răsăritean transplantat în Apus, marchează chiar acest spațiu de intersecție al imaginarului cu praxisul și al culticului caduc cu un pietism fără transendență. Pe scurt
Icoane ferecate by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16286_a_17611]
-
stilului său. Cunoscuta formulă, "laude à la Regman", din această etichetă s-a născut și, bineînțeles, nu fără temei. I s-au reproșat negativismul aprioric și, implicit, neconstructivismul unei asemenea atitudini... prea critice; iar cei care i-au admirat spiritul ludic și au încercat să-l perpetueze n-au reușit s-o facă decât prin simple gesticulații. Seriozitatea exegezei în stilul Regman rămâne încă un capitol puțin "explorat", ca să uzez de un cuvânt des folosit de autor în legătură cu operele literare. Cronicar
Ironie și franchețe by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/16283_a_17608]
-
Doinaș (a doua cronică din volum) îl găsim, parcă, fără farmec, fără notele sale distinctive. Iată cum critica admirativă ne apare ca "neconstructivă". Sau așa arată ea la Regman, pe care nu-l recunoaștem decât plin de maliție, umor, dispoziție ludică neobosită. E drept, însă, și că nu despre orice se poate scrie ironic sau ireverențios. De altfel, cartea lui Șt. Aug. Doinaș este singura din volum receptată fără rezerve, nici măcar Negoițescu nu întrunește întreaga adeziune a criticului. "O antologie a
Ironie și franchețe by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/16283_a_17608]
-
pe acest drum, perfecționistă și intransigentă, învingătoare, în fond, dar singură și neîndrăgită, tratată de ceilalți rece și științific, învinsă, cu alte cuvinte. Pe scenă drama piesei este desfăcută pe mai multe registre de interpretare, astfel încît, contrar așteptărilor, spiritul ludic și chiar cinic este prezent și pus în acțiune mare parte din spectacol. Probabil că este și etapa în care te supui, medical, la orice, necrezînd pînă la capăt că este vorba despre propria-ți persoană, că ți se poate
Alegerea Valeriei Seciu by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16302_a_17627]
-
în ambianța central-europeană și ei se numesc Gustav Klimt, Oscar Kokoschka, Egon Schiele, Fredrich Hundertwasser și alții. Dar întregul context moral și artistic la care ne referim este invocat de către tînăra pictoriță cu multă luciditate și cu o anumită voluptate ludică, este reanimat ca spectacol stilistic și temperamental într-o strictă perspectivă culturală. Așa cum se joacă în filmele ei video pe marginea ritualului magic și pe aceea a ceremonialului erotic, așa cum se joacă pictural pe mari suprafețe narative, artista se joacă
Memoria sfîrșitului de secol by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16304_a_17629]
-
nescutit de retorică și gestualism, înfiorat totuși de un elan al idealității și al ritmurilor interioare. Nicolae Motoc este un poet învățat, ceremonios, cu anume tentații dannunziene, spectaculare, un oficiant al pozei hipersenzuale, faunești, dar și un virtuoso al reminiscențelor ludice, gata de a-și provoca stări poetice, de a improviza pe o temă dată, cu efecte îndoielnice uneori în plan artistic. Căderi de tensiune expresivă, arborescențe decorative, stări poetice neelaborate, mimetice, manierism, iată o seamă de defecte tipice poeților prolifici
Un neoromantic by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16332_a_17657]
-
lui C. Gane". În consonanță cu sensibilitatea-i vie, impresionistă, ce nu se jenează a înfățișa într-o lume care ar putea-o suspecta de defazare, N. Steinhardt cultivă cu voluptate comparația existențială, direct operativă în naturalețea sa, înclinată către ludic. Se arată astfel confirmată scriitura tradițională a criticii care nu se ferea de "literatură" ca de un viciu, cooperînd rodnic cu mijloacele acesteia: "Erudiția aceasta însă, tăinuită, e impunătoare și se vede bine că arde de pofta de a se
Reumanizarea criticii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16311_a_17636]
-
puțin predispus să apeleze la ele. Ceea ce le-a propus regizorul nu este deloc simplu, iar rezultatul este încîntător. Va fi greu să vedem prea curînd o montare atît de spumoasă și de savuroasă, alcătuită perfect în spiritul comic și ludic, al lui Cehov, cu piesa Cerere în căsătorie. Spectacolul de la Brașov al regizorului Claudiu Goga va deveni un punct de referință nu ușor de depășit. Este și teatrul în care regizorul se simte cel mai bine și unde lucrurile i-
Cerere în căsătorie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16319_a_17644]
-
de aici încolo, comediile și povestirile mele...vor fi cunoscute și citite de milioane, și chiar soarta mea nefercită va deveni obiectul simpatiei unei lumi întregi." Stendhaliana profeție pare a se fi împlinit. Schimbarea codurilor morale și atracția postmodernă pentru ludic și estetic îl readuc pe straniul și disputatul literat victorian în centrul atenției. Un literat și-a dorit să fie, înainte de orice, Paul Morand. Autor prolific, în mai multe genuri, fie că e vorba de jurnale de călătorie, fie că
Wilde și Morand by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16345_a_17670]
-
a treia categorie de intervenție a procesului de comunicare prin C, mai puțin remarcată ca atare, este cea a alcătuirii de corpus-uri de date, de corpus-uri de limbă, dicționare, elaborări de terminologii speciale, tezaure, gramatici, traducere automată, activități ludice ("jocuri"), câștigare și comunicare de cunoștințe ca informații (prin Internet etc.), în genere procesare de cunoștințe menite, în ultimă instanță - se uită aceasta, adesea - să fie comunicate spre a fi utilizate de alte persoane direct sau după prelucrarea chiar de către
Compiuterul și omul by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/16357_a_17682]
-
de adîncime a sensurilor, devine odată ce e preluată de poet, un mod de a căuta și provoca limitele limbajului neuitînd nici o clipă că ele nu pot fi cu adevărat descoperite. O poetică axată pe filozofia lui Wittgenstein încurajează experimentul și ludicul, dar o face pornind de la alte premise decît avangarda. De astă dată, miza nu mai este nonconformismul sau escapismul, ci o lucidă analiză a sensurilor și contextelor de semnificație. Indiferent cît de absurd poate părea un vers, sau un poem
Redescoperirea poeziei by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16398_a_17723]
-
părut cea dintîi șansă. Linia umorului negru, sentimentul situațiilor fără ieșire, a unor destine dirijate într-o manieră cinică, mocnirea disperărilor și a eșecurilor în spatele zîmbetelor metalice, ispita morbidului ca mod de a trăi, capătă pe scenă accente acute. Spiritul ludic devine tușa dominantă pentru întregul "tablou", nelăsînd situațiile să fie superficial grele sau melodramatice sau să aibă aerul superficialului. Doamna Rosepettle (Iarina Demian) pare să fie eminența cenușie a unui ritual sinistru în sine, pe care-l dezvoltă nonșalant și
Turnul de fildeș by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16437_a_17762]
-
de la un registru la altul sînt foarte alerte și subite, orice moment grav este programatic urmat, în construcția regizorală, de unul comic, contrapunct prețios în demersul scenic. Lacrimile și disperarea sînt contrabalansate de gag-uri, de improvizații pline de savoare ludică ce se dezvoltă uneori și pe teme muzicale. Spectacolul devine foarte actual și modern, rafinat și subtil, deși este tratat vizual în spiritul anilor '30-'40, care de altfel sînt din nou la modă. Lucrul care m-a impresionat și
Luptă și spectacol by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16473_a_17798]
-
sărbătorilor... Puncte sensibile mi se par a fi tocmai cele care alcătuiesc de obicei structura de rezistență a scrisorilor: formulele clișeizate de deschidere și de închidere. Lăsând la o parte extremele - scrisorile oficiale, extrem de formale și scrisorile familiare ultrainventive, glumețe, ludice - rămîne puțină alegere pentru nuanțele de amiciție și de cordialitate respectuoasă. Pe hîrtie, inventarul poate părea bogat: manualele de corespondență, dintre care multe traduse și adaptate din alte limbi, conțin uneori o mare varietate de formule, dintre care prea puține
Stilul epistolar by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16510_a_17835]
-
critică)? Pentru o atât de generos explicitată și arborescentă problematizare a unor chestiuni dintre cele mai concrete, orientate să susțină efortul creator (mai puțin în varianta sa juvenil genială, cât matur onestă) - exemplele sunt și ele luxuriante, de o erudiție ludică. S-ar putea bănui, printre nenumăratele și variatele subiecte de teze oferite spre ilustrare, unele pe care autorul însuși ar fi vrut să le dezvolte. Limitându-se la schițarea lor în cartea de față, el pare totuși să rescrie interior
Eco se amuză by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16521_a_17846]
-
într-un limbaj ce-și împărțea atenția între cărțile comentate și propria calitate expresivă (cu un dozaj subtil între plăcerea asocierilor ingenioase și rafinate între cuvinte, mergând până la un fel de narcisism al expresiei, cu prețiozități atenuate de un spirit ludic "postmodern"), Al. Cistelecan le face cititorilor săi o surpriză de proporții: a doua sa carte - după culegerea de eseuri critice Poezie și livresc din 1987 - este un studiu sistematic și doct, strict întemeiat teoretic, cu tot aparatul critic cerut de
O lectură nouă a operei lui Ion Pillat by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16509_a_17834]
-
omologia perfectă a poeziei", un "timp acvificat" fiind prezent și în însemnările din jurnalul poetului. Într-un limbaj foarte personal, în care cititorul se lasă oarecum contaminat de universul imaginar analizat, cu o evidentă plăcere și ca în virtutea unui impuls ludic, ușor (auto)ironic, prezent pe întreg parcursul comentariului, se vorbește bunăoară despre "competența literară a apei (care) pare acum totală" despre "sentimentul conceptual (care) provoacă o inundație, interpretul înotând de îndată într-un limbaj acvatic", sau chiar despre "clipocitul acvatic
O lectură nouă a operei lui Ion Pillat by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16509_a_17834]
-
unul comun, ci se impune prin îndrăzneala plastică a formulărilor, realizând chiar un fel de punere în scenă a acelei "dialectici a imaginației materiale" cu care lucrează. O face cu talent și cu o libertate nu lipsită de agreabile accente ludice, să le zicem "postmoderne". Amendabil este, în acest plan al expresiei, doar un anumit exces de artificiu și prețiozitate pe care micile "cochetării" jucate ale frazei critice nu-l echilibrează peste tot. Scena mare a comentariului e stăpânită însă de
O lectură nouă a operei lui Ion Pillat by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16509_a_17834]