12,849 matches
-
Lebedeva. Arta de a trăda este, în varianta apreciativă cea mai caritabilă, un excurs pe alocuri agreabil de antropologie, filozofie, sociologie și psihologie. Amatorist, speculativ, vizibil improvizat, cu interesante sclipiri sporadice, cu iritante locuri comune, a cărui lectură nu va lumina prea mult, mă tem, spiritele noastre. Deși mi-e greu să-mi dau seama, obstacolul traducerii lamentabile fiind considerabil, Arta de a seduce a Tatianei Lebedeva îmi pare a fi un fel de extins comentariu publicistic, scris cu oarece inteligență
Arta neprofesionalismului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17399_a_18724]
-
vin domnesc. / și pelinul busuioc sălbatic. // Vine ziua aurindu-mi pâinea. / Vine seara aromindu-mi vinul. Vine mama îndulcindu-mi gândul. («Patria» VRF, 30). Desigur, dacă ești bună sămânță: Dar mai întâi / să fii sămânță. / Tunet să fii. / Ploaie să fii. Lumină să fii. Să fii os / de-al fratelui tău / retezat de sabia dușmană. / Brăzdar să fii. / Doină să fii / Ca să ai dreptul / a săruta acest pământ / îndurerat / de-atâta rod. («Dar mai întâi” VRF, 31). Mâna Mamei-Patrii este coroană-mpărătească pe
Simbolul mesianic al Mamei. In: Editura Destine Literare () [Corola-journal/Journalistic/82_a_239]
-
dor e neușor, / Chiar de vine pe izvor ! («Izvorul mamei” VRF, 54); Pe fag dulce-amărât / Arde, mamă, alba-ți stea, / Te uitași la ea atât / Încât semeni azi cu ea. // Ziua, noaptea, la apus, / Ardeți către tot ce-i sfânt, / Luminând pe rând de sus / Fața cestui vechi pământ. // Ardem. Căci în lung și-n lat / Nu-i mai tragic nenoroc: / Stea cu foc înstrăinat / și durere fără loc. («Steaua mamei” VRF, 55). Ca simbol izbăvitor-mitic, Mama / Terra Mater, apare și
Simbolul mesianic al Mamei. In: Editura Destine Literare () [Corola-journal/Journalistic/82_a_239]
-
acum a fiului!) spunînd: "Nu este de ajuns numai talentul. Pentru a realiza, totuși, ceva, mai trebuie o muncă permanentă și perseverența, o osteneală cumplită"... Auzi, pe CD, vocea lui George Constantin, în "Paracliserul": "Toată viața mi-am visat să luminez o aureola. Sfinților, primiti-mă în rîndul vostru, măcar că figurant!"... De acolo, de sus, George Constantin, cel care a luminat o aureola, trebuie să privească înduioșat și mîndru evoluția fiului, forța lui de a duce mai departe un anumit fanatism
Dinastia Constantinilor by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17453_a_18778]
-
și perseverența, o osteneală cumplită"... Auzi, pe CD, vocea lui George Constantin, în "Paracliserul": "Toată viața mi-am visat să luminez o aureola. Sfinților, primiti-mă în rîndul vostru, măcar că figurant!"... De acolo, de sus, George Constantin, cel care a luminat o aureola, trebuie să privească înduioșat și mîndru evoluția fiului, forța lui de a duce mai departe un anumit fanatism al meseriei, capacitatea lui de a-și asuma "osteneală cumplită", inclusiv aceea pe care o presupune, într-o lume grăbita
Dinastia Constantinilor by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17453_a_18778]
-
Rudolf Steiner, Eduard Schuré etc.). Primind rolul de-a întruchipa neliniștea fecunda, creatoare, demonul se manifestă că un factor necesar al devenirii universale, tot așa cum prezența lui Iuda e necesară în scenariul evanghelic. Înșelătorul e, la rîndul său, înșelat. Mefistofeles luminează "inconștientul organic, creator" (Blaga), pentru a-l încadra în dinamică vieții, pentru a-l antrena în procesele ei creatoare. În acest sens se rostește și C.G. Jung, în L^homme à la decouverte de son âme; Structure et fonctionemment de
Ideea de geniu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17443_a_18768]
-
îmi spunea. Cineva vrea să ne facă o fotografie. El ridică mâna enervat; din principiu nu face poze cu nimeni. Îi spun că de fapt aparatul este al meu. Atunci se calmează, își dă acordul și un mare surâs îi luminează fața. „Lumea vorbește că ești arogant!” îl provoc eu. Mă privește zâmbind:”asta o spun cei care nu mă cunosc! Tu mă cunoști, nu?” „Bineînțeles, am știut de la început că ești simpatic!” îi răspund și el se destinde într-un
În căutarea tatălui. In: Editura Destine Literare by Cătălina Stroe () [Corola-journal/Journalistic/82_a_241]
-
ai mai așezi o grimasa/ sub așternuturi de care nimeni nu stie/ ai mai torni un ghinion an pahar" (Zece mii de spânzurători). an temeiul insatisfacției, dorește a ănlocui universul obiectiv cu cel al subiectului, ăn rază unei umori corective, care luminează deriziunea: "Mi-e dor de poemele cărora doar eu ănsămi/ le eram universul./ ămi urmăream târșâitul zilnic,/ firișorul de păr câinesc/ crescut pe vârful nasului/ timp de o săptămână și udat/ (al dracului!) cu lacrimi amare" (Al dracului!). Incapabilă a
Solitudinea Marianei Marin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17481_a_18806]
-
Nichita Stănescu a devenit, ăncet-ăncet, o institutie, iar viața sa personală un bun public. Că nu a rupt public pactul cu regimul politic l-a costat pierderea premiului Nobel an 1980. an schimb, a rămas acel uimitor "fenomen Nichita Stănescu" luminând meteoric viața semenilor săi, cărora le-a dăruit și cea mai ănsemnată opera poetica a acestei ultime jumătăți de secol. E mult, e puțin? Esență enigmei constă an a descrie ceva printr-o combinare imposibilă de cuvinte; nu poți ajunge
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/17486_a_18811]
-
o cît de sumara dezvăluire a unei intimități, nu aceea care are dreptul și chiar privilegiul de a rămîne ascunsă, ci o intimitate intelectuală, unde episoadele mărunte își scot la iveală logică lor majoră, ori, dimpotrivă, cotituri însemnate de destin luminează micile tulburări ale unei zile oarecare din viața personală. Nimic din toate acestea în cartea lui Todorov. Poate că, de aceea, decent și firesc ar fi să nu ne mai punem problema că am avea de-a face cu o
Înrădăcinatul by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17525_a_18850]
-
Eugen Jebeleanu: "Credințele poporului muncitor, elanurile sale sînt și ale noastre". Petru Dumitriu: "scriitorii noștri trebuie să lovească în aceștia (în burghezi și chiaburi - n.n.) prin artă lor și să ridice la lumină poporul muncitor, așa cum îl ridică muncă să, luminat pe arie de soarele de vară sau în fabrici de strălucirea fontei topite". Și, hélas, G. Călinescu: Cred că deasupra tuturor chestiunilor profesionale primează o calitate pe care ar trebui s-o dezvolte orice scriitor - și anume: a fi de
"Literatura orizontală"(I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17533_a_18858]
-
să lucrez la corabie./ Zi și noapte imperiul îndoielii am frînt./ I-am așezat cu grijă pupă trirema odgoanele/ despăturita vatra din suflet gălețile cu roua/ ăPoftiti în corabia cu șapte pînze/ vîntu-i prielnic și depărtarea ne-asteaptă/ iat-o cum luminează cu toate rănile sale!a/ Dar oamenii întîrziau să urce./ ăAsta nu-i o corabie că toate corăbiile/ ziceau încercînd în mîini carcasa de litere/ fierbinți/ asta e o corabie de silabe/ asta e o corabie umpluta cu lacrimiă" (Corabia
Un supraromantism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17549_a_18874]
-
înainte de ridicarea cortinei se aude o melodie nostalgică, îngânată de o femeie. E un cântec cu tempo de bighină, sau ceva asemănător. După ce cortina se ridică nu zărim, la început, decât o luminiță verzuie, care pâlpâie undeva, în stânga. Scena se luminează, treptat și obiectele capătă contur. Suntem într-un fel de bistro dintr-un orășel scandinav. Luminița era a scalei unui tonomat, din difuzorul căruia continuă să se audă melodia de la început. Prin fereastra mare din dreapta se pot zări vag, prin
Foca albastră. In: Editura Destine Literare by Doru Moțoc () [Corola-journal/Journalistic/82_a_236]
-
invită să credem, ci pe acumularea uriașă de imagini și obiecte pe care gestul eroic al poetei le parodiază pînă la exces: "Iarbă m-a trădat/ a răsărit pe dalele Casei Scînteii la etajul șapte... Soarele m-a trădat/ a luminat deopotrivă gunoaiele și zăpada". Efectul e lugubru cel mai adesea și poeta se teme de eșec, autoportretul femeii ("Atît de muncita (...)/ jupuite în carne îi șunt degetele a/ spălătoresele degete în apă amestecata cu lacrimi/ și albind rufele murdare ale
Poezie si studiu poetic by Nicoleta Ghinea () [Corola-journal/Journalistic/17605_a_18930]
-
se știe cum excelează la un singur capitol: ubicuitatea. O vezi pe coperta revistelor și a ziarelor, o auzi la radio și o reîntâlnești la televiziune. Cu cat arătăm noi mai ponosiți și mai încruntați, cu atat par ei mai luminați de voioșia traiului paradisiac. Iar imediat sub această pătură, amărăsteanul derutat, care-și petrece viața la televizor sorbind din priviri minunățiile trăite de alții, în timp ce cu o mână în buzunar își numără banii insuficienți pentru plata taxei de întreținere la
Conturile noastre n-au asemănare! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17599_a_18924]
-
devine astăzi sfânt, iar eu nu voi pierde prilejul de a mă închina în fața sfintelor fețe bisericești prezente aici și a Sfântului Andrei Șaguna", a punctat Băsescu. În iconografie cele mai utilizate culori sunt albul, roșul și auriul Auriul simbolizează lumina dumnezeiască. Cuvântul evreiesc aour, care înseamnă lumină, este similar cuvântului latin aurum, care înseamnă aur, și care în India este considerat un mineral al luminii. Roșul este una dintre cele mai folosite culori în icoane. Această culoare ca căldurii, pasiunii
La canonizarea lui Andrei Şaguna s-au folosit icoane portocalii în nuanţa PDL. Vezi FOTO () [Corola-journal/Journalistic/24732_a_26057]
-
ziariști, aflând de medicul ce pusese la loc mâna retezată a unui muncitor, redându-i proprietățile inițiale, a rugat să-l întâlnească. Întrebat cărei împrejurări i se datora uluitoarea sa îndemânare, acela a raportat că, pur și simplu, și-a luminat mintea citind cărticica lui Mao. Sintetizând concepția omnipotenței politicii, poeții militanți ai epocii repetau în diferite variante versul revelator, potrivit căruia „politica e în toate“ (și mai plastic, puneau partidul în această ipostază). Unii analiști o găseau ca ultimă consecință
Evocări din „prima fază“ by Dumitru Popescu () [Corola-journal/Journalistic/2472_a_3797]
-
mi-e somn. Aștept să se scoale cu mâinile Geanei. Nu văd nimic urâtă. Geana seamănă cu o mama să aprindă focul. De ce în jur, decât mâinile cu care nu știu poveste și chiar dacă repetă c-a oare nu mai luminează lemnele? ce să fac. Am uitat, cum de nu m mai spus, vorba ei e tainică și S-au stins și ele, sau mama le-a am gândit s-o întreb pe Geana plină de mister. Pentru că nu pot ars
Febră. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Ştefania Oproescu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_78]
-
lenea mea. Ce te uiți mâncare. O mână le-a luat tie. Nerăbdătoare-l desfac. Ceva așa la mine? Ți-am spus că eu nu netede, curate, să f ie la strălucește înainte de vreme. Și sunt soare. Uite, dacă aș lumina, îndemână. S-au supus docile. mâinile-mi ard. Desfac înainte. Și m-aș scula chiar acum. Tu nu faci Acum sunt bune de aruncat la parcă mi se aruncă în față lumina. nici un efort. Stai acolo; și gunoi. Aceeași mână
Febră. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Ştefania Oproescu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_78]
-
a secolului al XlX-lea există romancieri portughezi care reiau temele queirosiene, care își populează romanele cu personaje inspirate de Os Maias (de exemplu Abel Botelho, Lourenço Pinto, Teixeira de Queirós), mediocritatea absolută a literaturii acestora nu face decît să lumineze distanța enormă care îi separă de Eça. Iar secolul XX, secolul romanului portughez, nu a dat nici un nume care să suporte comparația cu Eça de Queirós; cei mai iluștri prozatori lusitani, traduși în zeci de limbi și încununați de premii
Eça de Queirós și I.L. Caragiale by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/2501_a_3826]
-
și să intre în focurile adevăratei bătălii politice. Pe lângă faptul că ar câștiga lejer alegerile în ograda proprie, Piedone, ar aduce și un beneficiu imens de imagine USL, deci mișcarea e cu bătaie lungă. Uneori pare că raza numită Ponta-Antonescu-Oprescu-Piedone luminează și grădinile Cotroceniului, dar poate o fi doar o impresie. Libertatea nu se lasă. După ce ne-au adus primele poze cu Nicoleta Luciu, să spunem așa, mult schimbată față de ceea ce știam, acum ne arată pozele cu cei trei nou-născuți. Este
Băsescu ordonă, trepăduşii execută. Cu Mişcarea Populară înainte, marş! () [Corola-journal/Journalistic/25057_a_26382]
-
lucrării din ceramică, gravurile în lemn, retușate cu acuarelă, variază de la o scenă în care zeița parcă iese din ceața unui fundal transparent la o alta, extrem de întunecată, în care Oviri, cu contururile ferme ale unui idol de piatră este luminată de razele lunii. Ca și mai vârstnicul Edgar Degas, Gauguin a ignorat, începând de la un moment dat, granițele prestabilite între genuri și metode de lucru. Plăcile de gravat sunt dăltuite cu gesturi sculpturale. Monotipurile combină desenul și arta tiparului. Spre
Evenimente la MoMA by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/2508_a_3833]
-
la orele 19.15, va fi iluminata clădirea Palatului de Justiție, sediul Curții de Apel București. Evenimentul va fi urmat de un moment artistic și de o recepție. Acest eveniment se desfășoiară anual. Iată și alte clădiri care au fost luminate cu altă ocazie:
Palatul de Justiţie va fi iluminat în roz. Vezi aici de ce () [Corola-journal/Journalistic/25221_a_26546]
-
a ținut de ele): „Bosforul geme căci încătușatu-i,/ Perdut Bizanțu’mpărătesc visează./ Ca și-n povești din valuri aruncatu-i/ Măreț odor ce-n noapte scînteiază!// E pace. Răzbunarea doar e trează./ Au cine-ascultă-n liniște de sfatu-i?/ Furtuni îndepărtate luminează/ Iar Bazileus tremură-n palatu-i.// Îngenuncheat în lumea lui de statui/ Și chinuit de dragoste-aiurează:/ Teofano nu l-a chemat la patu-i!// Încet un gînd în mintea lui se-așează:/ De ce simțit-a ieri în sărutatu-i/ Pecetluirea morții ce veghează
Prințesa poetă și spioană by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2527_a_3852]
-
calități de prezență și suflet ce nu puteau decât să displacă ortodoxiei partinice. În primul rând trebuie să fi fost foarte frumoasă în tinerețe, cu capul ei de nemțoaică, păr șaten și ochi albaștri, graseierea ușoară, zâmbetul fugar ce-i lumina figura de madonă“. Deținător de variate poziții în ierarhiile culturale dinainte și de după 1989, pentru că așa s-a întâmplat să fie, Paul Cornea la altceva cu mai multă pasiune nu a râvnit, cum mărturisește, decât la „răsfățul în mijlocul cărților“. Și
În slujba utopiei by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/2535_a_3860]