4,609 matches
-
lucrurile pe care nu le termini. Pagerul îmi sună din nou și zice că e un mesaj important. Și eu îmi văd de drum, șchiopătând. Capitolul 16 Nash stă la bar. Stă singur, la o măsuță din spate, în întunericul luminat doar de o lumânare mică de pe masă, și-i zic: Da, i-am primit miile de mesaje pe pager. Ce-i așa de important? îl întreb. Pe masă e un ziar împăturit. Titlul de pe prima pagină zice: Șapte persoane ucise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
cîteva cu iușca pe spate, că mi-a crăpat pielea; toată vara au rîs băieții de mine... Eram și eu flăcău de-acum... Apoi, toamna... era nevoie de muncitori la uzina mecanică... Ce oraș Iașul! Mare, frumos, cu străzi largi, luminate superb seara, femei elegante... La douăzeci, douăzeci și cinci de ani ești ca un lup, fierbe sîngele în tine... Cîți ani ai? Douăzeci și opt. E bine. Încă mai ai cîțiva ani, abia apoi..., că dacă te-a prins douăzeci și cinci liber, stai pîn' la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
la asaltul amoros al lui Dan, atunci când traversase sufrageria în drum spre bucătărie. Și rece a fost tot restul zilei. Asta deoarece toate încăperile minții lui Carol, până atunci pur și simplu înșirate de ambele părți ale unui coridor abia luminat, începuseră acum să se separe una de cealaltă. Într-o anumită privință, semănau izbitor cu acest compartiment în care ne aflăm acum. Da, face parte din tren, dar nu ne permite accesul în alte compartimente. Și, din acest punct de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
să plângă, în timp ce altul o făcea să se înfurie. O dovadă în acest sens sunt lucrurile care aveau să se întâmple. Detașarea atrăsese după sine conștientizarea. Carol avansa rapid prin beznă, aruncând câte o privire în fiecare dintre compartimentele acum luminate ale propriei minți. Într-unul dintre ele se văzu pe sine destăinuindu-se la una dintre întâlnirile Alcoolicilor Anonimi; în altul își făcea griji din pricina chestiei; în al treilea îl asculta cu atenție pe Dave 2 și în al patrulea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
o țepușă cu kofta kebab de porc făcea o piruetă onctuoasă. În fapt, restaurantul nu ieșea cu nimic în evidență. Pe tejghea erau borcane cu diferite chestii puse la murat. În spate, dominând șirul de recipiente, era amplasat un dulăpior luminat, cu fotografii stridente ale unor meniuri nedigerabile. Printr-o deschidere boltită, Alan vedea câteva mese mici, acoperite cu fețe de masă stropite din abundență cu pete de ulei. Nimeni nu mânca acolo. În partea unde se putea comanda mâncare pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
nopți și vorbeau alene despre deprecierea ipotecilor și despre criza dobânzilor. Bull conduse rapid în direcția aceea, parcă și se ascunse în tufele de lemn-câinesc din curtea micuță. Se ascunsese astfel încât să poată vedea tot ce se întâmpla în bucătăria luminată, dar fără a fi văzut la rândul lui. Trase cu ochiul printre storurile lăsate și își văzu iubitul cu soția, cu rivala sa. Cei doi beau șampanie. Alan păstra în frigider o sticlă pentru ocazii speciale și asta era una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
să le accepte teoriile și concepțiile. Spre deosebire de aceștia, Qu Yuan, animat de un patriotism fierbinte, n-a plecat niciodată peste hotare. El și-a dorit doar să-l ajute pe suveranul statului Chu în promovarea unei politici interne și externe luminate, pentru ca țara să rămână independentă și să devină tot mai puternică. Din păcate, Qu Yuan a intrat în contradicții fără ieșire cu cercul de aristocrați corupți, pentru că s-a opus ferm politicii de capitulare duse de ei în fața expansiunii statului
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
fără cagultc "C\l\i f\r\ cagul\" O piatră aruncată într-un ecran de computer- aceasta a fost prima imagine pe care mi-a conturat-o în minte 11 septembrie 2001. De o parte, America tehnologizată, organizată și bine luminată, de cealaltă, primitivismul agresiv al lumii arabo-musulmane. Acum, privind nenumăratele fotografii ale torturilor și umilințelor de necrezut la care au fost supuși prizonierii irakieni de către militari americani în uniformă, ce dracu’ să-mi mai treacă prin cap? O maimuță turbată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
care-și trăia fericit zilele În librărie. Sau, mai precis, nopțile și duminicile, dat fiind că nu Îndrăzneam să mă aventurez În subsolul imens, cu lumină pîlpîitoare, la orele cînd era lume În prăvălie. Din ascunzișul nostru din subsolul slab luminat, auzeam murmurul vocilor și scîrțîitul pașilor pe tavan. Le auzeam și tremuram. Uneori, pașii părăseau tavanul și coborau pe treptele de lemn În pivniță. De obicei, această acțiune era urmată de o perioadă de tăcere, Însă uneori putea fi succedată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
a fost cel mai dor de Norman. Mi-a fost dor de conversațiile noastre la cafea, de picioarele mele Încălțate În pantofi cu ciucurași ridicate pe biroul lui, mi-a fost dor să stau așa, la căldurică, În prăvălia intens luminată, În timp ce afară ploua. Uneori Îl chemam Înapoi, rugîndu-l să mai treacă pe la mine, și discutam cazul lui Shine, victoriile și eșecurile lui, Însă nu era la fel ca atunci cînd crezusem că e Într-adevăr cum credeam că e. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
se trezi, ci trecu În alt vis. Acum, se vedea pe strada principală a unui orășel de provincie, unde, copil fiind, stătuse cîndva la o mătușă, sora mai mare a maică-sii. LÎngă curtea hanului La stema regală, zărea ferestrele luminate ale șopronului din fundul curții, unde aveau loc În fiecare sîmbătă „serate dansante“. Ținînd la subsuoară o pereche de conduri, aștepta o fată mai mare decît el, care trebuia să iasă din vestiar și să intre, braț la braț cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
cu de-a sila. Trecînd pe lîngă ușa lui Davis, Digby auzi niște suspine ciudate, ca și cînd bietul om nu-și putea stăpîni lacrimile... Ceva mai Încolo pe coridor, văzu că ușa lui Johns era deschisă, iar Încăperea părea luminată. Scoțîndu-și papucii, trecu repede prin fața ușii, dar constată că Johns nu era Înăuntru: avînd o fire atît de sociabilă, stătea probabil la taifas cu paznicul. Pe masa lui se zărea un maldăr de ziare - le pregătise, pesemne, pentru Digby, Înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
unul dintre îngrijitori stătea în întunecimea udă, făcându-mi semn ca un comandant de zbor al unui portavion. Am introdus monedele în fantele cuvenite și-am închis geamul. Apa începu să lovească mașina, încețoșând geamurile și închizându-ne în interiorul ei, luminat doar de cadranele tabloului de bord. În acea grotă albăstruie, Vaughan stătea pe diagonala banchetei din spate. Catherine îngenunche peste el, cu fusta trasă în jurul mijlocului, ținându-i penisul în ambele mâini, cu gura la doar câțiva centimetri de gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
face față criticilor a fost ilustrată în martie 2000, atunci când Dan Pavel, unul dintre comentatorii politici cu o rubrică permanentă ai revistei 22, a fost dat afară de la această publicație fără preaviz. El comisese «crimă de a acuza marile minți luminate ale GDS - Andrei Pleșu, Mircea Dinescu și Gabriel Liiceanu - de a fi buni liberali, dar proști democrați, care se credeau mai egali dacât alții în fața legii. Intelectualii, veșnic nemulțumiți și puși pe harță, în turnurile lor de fildeș, nu aveau
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
de egalitate, spune pe drept Tocqueville, oamenii nu au nici o încredere unii în alții, din cauza similitudinii lor; însă chiar această similitudine le dă o încredere aproape nelimitată în judecata publicului; pentru că nu li se pare verosimil ca, toți fiind la fel de luminați, adevărul să nu fie de partea celor mulți» (A se vedea influența actuală a sondajelor de opinie, mai ales în campaniile electorale). Marii conducători din toate epocile, în principal cei ai Revoluției, au fost extrem de mărginiți și au exercitat, cu
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
Luca. Un loc sinistru, dar plăcut; întunecat, nisipos, cu mese și bănci de lemn. Băuturile trebuiau luate de la bar. Două boxe uriașe hârâiau niște Jimi Hendrix. Lume așa-și-așa. Grupul pe care îl căutam stătea în jurul celei mai prost luminate mese și era compus din circa unsprezece oameni care, văzându-l pe Luca, au început să se bucure și să dea din coadă. Majoritatea erau regizori de film, ca și Luca, deși nu semănau cu el. - Ăsta-i Alex, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
rămâne de făcut e să încerc să restabilesc contactul pierdut. Am traversat cafeneaua deja de câteva ori și m-am dus la ușa ce dă în piața invizibilă; de fiecare dată, zidul de întuneric m-a alungat înapoi, în zona luminată, suspendată între cele două întunecimi, a mănunchiului de peroane și a orașului întunecat. Să ies afară și unde să mă duc? Orașul nu are încă un nume, nu știm dacă va rămâne în afara romanului, sau dacă îl va domina complet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Da, invidiați. Privesc din afară viața unei seri oarecare, într-un orășel oarecare, și-mi dau seama că rămân în afara serilor oarecare pentru cine știe câtă vreme, și mă gândesc la miile de orașe ca acesta, la sutele de mii de localuri luminate, unde la ora asta oamenii lasă întunericul serii să coboare, și nu-și pot imagina nici unul dintre gândurile pe care le am eu; poate au altele, care n-ar fi deloc de invidiat, dar în clipa asta aș fi gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
călătorie. Nu e în piața gării, ci pe o stradă laterală, lângă pasajul de nivel al gării de mărfuri. — Dar de ce te interesează? — Aș vrea să fi ajuns aici mai devreme. Aș trece pe strada întunecoasă, aș vedea magazinul dumitale luminat, aș intra, aș spune: dacă dorești, te pot ajuta să tragi oblonul. Îmi spune că e tras deja oblonul, dar că trebuie să se-ntoarcă la magazin pentru inventar, și va rămâne acolo până târziu. Bărbații de la bar fac bancuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
aripioare), cu mișcarea buzelor (prin care cuvintele ieșeau ca mici bule de aer), cu privirea (ochii lui parcurgeau pagina ca ochii peștilor în adâncuri, dar și ca ochii cuiva vizitând un acvariu, care urmărește mișcările unui pește dintr-o vitrină luminată). Acum, în jurul tău nu se mai află camera institutului, bibliotecile, profesorul: ai intrat înăuntrul romanului, vezi plaja aceea nordică, urmărești pașii unui domn firav. Ești atât de absorbit încât întârzii să-ți dai seama de o prezență lângă tine. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
urechile, ți se scurg buzele. Am coborât în pivniță, fără să mai aprindem lumina, m-am bucurat să regăsesc adânciturile din zid, zgrunțurile, am stat pe treptele de piatră, ne-am uitat la pânzele de păianjen groase întinse în colțuri, luminate slab de razele strecurate prin ferestruici. Dormisem de mai multe ori în pivnița lui, învelit c-o blană de oaie. „Te-ntorci la esențial, ai? La peșteră?” râdea Ioan. „Da’ vezi că primitivul nu înghițea atâta votcă...” Ne pătrundeau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
a răsplătit cu vîrf și Îndesat pentru toate primejdiile prin care trecuse. Strîmtă la Început, gura peșterii se deschidea aproape imediat spre o cavernă uriașă, de vreo cincizeci de metri lungime și tot atîția lățime, Înaltă, uscată și primitoare, straniu luminată, Într-o tonalitate difuză pe care i-o ofereau zeci de găuri micuțe sfredelite În peretele de stîncă și În care urzeala cuiburilor de părăsi marine formase, de-a lungul veacurilor, un fel de persiană neobișnuită, ireală și delicată. Străbătu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
încălzite puternic de becuri direcționale și prea multe veioze. Se aude un foșnet electric din difuzoare ascunse. De-a lungul camerelor, cumpărătorii se plimbă pe culoarele întunecoase cu linoleum pe jos, care trec printre camerele de expoziție și insulele slab luminate care umplu mijlocul etajului, centre de conversație și puncte de așteptare cu sofale și covoare, becuri mobile și plante false. Insule calme de lumină și culoare în întunericul ce forfotește de necunoscuți. — E exact ca un studio de filmare, zicea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
unei frumoase fete moarte care poartă suportul ăla de lumânări în sus pe lungile scări circulare ale lui Evie. În sus, pe lângă tablourile în ulei, apoi de-a lungul coridorului de la etaj. În dormitorul principal, frumoasa fată-fantomă în satinul ei luminat de lumânări deschide dulapurile și șifonierele pline de vechile ei haine, lăbărțate de moarte de uriașa răutate care e Evie Cottrell. Corpurile torturate ale rochiilor și puloverelor și rochiilor și pantalonilor și rochiilor și jeanșilor și fustelor și pantofilor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
coniac și un marghiloman înăuntru." Și, ca străfulgerat de un gînd bun, s-a aplecat către el, gata să cadă, "Stai o clipă aici, fii și dumneata domn și stai aici pînă mă întorc." Și s-a dus către intrarea luminată a restaurantului, cristalele străluceau ca țurțurii de gheață în soare. A ridicat din umeri, ce-l costa? Lică Fâinaru a parlamentat cam cinci minute, s-a întors către el și i-a făcut semn să aibă răbdare, de fapt voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]