977 matches
-
și ți-o ia altul, biet părinte! numai ce vine drept ipoteză acceptăm, albastrul tren de călători, a muri de nu va avea sens moral, oprimarea va crește! halta Siretu km 288 nave catolice pe cenușiu de seară, Bacău prin luminișuri, gunoiștea premergătoare focurile, schimbările de ritual nule în cultură, intelectualii au și libertatea de gîndire mai mică, micșorată cît justifică, juisează lîngă ea, chestionar auto suprimat de situațiile lui concomitente, biserica din cartier peste linii, plecarea din Bacău opțiunea pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
Costan. Din redacție au mai făcut parte George Sbârcea, Iustin Ilieșiu, Octavian Ruleanu ș.a. Fără să lanseze un program explicit, dar apărând sub deviza Virtus romana rediviva, publicația are un caracter cultural larg și, așa cum o arată diversele ei rubrici - „Luminișuri”, „Scormonind trecutul”, „Maramureșul voievodal” -, este consacrată în primul rând valorilor și tradițiilor regionale, restituite și comentate în numeroase articole pe teme istorice, folclorice, pedagogice ș.a. Un loc însemnat - și chiar o rubrică specială, „Plaiuri literare” - se acordă literaturii. Se publică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288838_a_290167]
-
acum trei milioane de ani, când și omul Începea să se individualizeze dintre primate. Frați de lapte deci, cal și om au evoluat Împreună, deși separați: calul În largul orizont al stepei, omul În acela Îngust al pădurii. Iar când luminișurile s’au lărgit - deh! securea... - cei doi s’au Întâlnit; poate acesta e sensul ascuns al miticului om-cal, adică centaurul. Și aș putea spune că atunci a Început istoria. Cu centaurul Cheiron, dascălul lui Ahile, cu Ducipal care - la propriu
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Nici unul nu s-a gândit vreo clipă c-ar fi reușit să rupă ciupercă uriașă dacă... Colorează scenă din poveste. De ce crezi că cei doi copii n-au reușit să culeagă ciupercă? Tu cum ai proceda? ARICIUL ȚEPELUȘ Într-un luminiș din pădure își aveau căsuța o familie de arici. Tatăl Țepușilă umblă toată ziua prin pădure după treburile lui. Mama, Țepelica , stătea acasă și avea grija de cei doi puișori pe care ii aveau. Erau tare drăgălași cei doi copii
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
te ajut!” răspunse ariciul și traseră împreună grăuntele, până la mușuroiul furnicii. După ce furnică îi mulțumi pentru ajutor, se despărțiră și Țepeluș se întoarse acasă. Toată noaptea i-a visat pe Melcul-Codobelcul și pe Furnica-Hărnicuța. A doua zi, Țepeluș, țopăind prin luminiș, se apropie de Vulpișor, îi zâmbi cu un zâmbet cât putu el de mare și îi zise: „Slaut! Mă bucur să te văd astăzi!” Vulpișor se uită la el, parcă surprins, dar îi zâmbi și el și-l întreba ce
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
în viață pe meleagurile acelea. Ne-ați vorbit despre istorie, povestiți-ne câte ceva și despre geografie. Despre geografia acestei țări nu sunt multe de spus. Toată țara este o câmpie tăiată de câteva râuri și în care alternează pădurile cu luminișurile. Este monotonă, dar frumoasă în același timp. Nu este o câmpie ca Bărăganul nostru, de exemplu, ci una puțin mai ondulată, ba chiar din loc în loc apar și coline, dar care nu depășesc câteva zeci de metri de la nivelul mării
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Administrative/939_a_2447]
-
unele chiar internaționale, poate imposibile astăzi, dar realizabile mâine. Să-i dăm crezare și să-l încurajăm. Cine nu ar dori, de pildă, să-l aducă pe Enescu de la Cimitirul Père-Lachaise din Paris la conacul din Tescani sau la vila Luminiș din Sinaia? Ieșeanul incurabil sufletist Zaborilă visează la atenția și demersurile posteritășii care nu-și va lua gândul de la mormântul gol pregătit de maestru (parafat într-un prim “Testament” din 14 iulie 1946, lăsat la plecarea definitivă din Țară, juristului
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
a Înțelege o oper) de art). Pentru a ajunge la o asemenea Înțelegere, cea mai bun) preg)tire este s) tr)iești acel gen de sentiment pe care Il Încearc) un c)l)tor ce se trezește deodat) Într-un luminiș, În țară fluturilor coada-rândunicii sau lang) un apeduct, la poalele unui munte. Nu vreau s) spun c) aceasta este singura metod); exist) și altele la fel de sigure: de exemplu, s) suferi În viat) mari nenorociri sau nedrept)ți ori s) simți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
atmosfera literară a publicațiilor socialiste. În primul volum, Poezii (1894), S. amintește melancolia eminesciană în versuri de o armonie corectă și abordează tema socială pe linia unui umanism sentimental. Ulterior - De demult... (1897), Pe-același drum (1900), Câteva clipe (1904), Luminișuri (1910) - poetul evoluează spre sămănătorism, cultivând pastelul rural și idila. Chiar dacă, uneori, evocarea poartă amprenta, sinceră, a nostalgiei după copilărie, motivul dorului de căsuța din sat, o anumită figurație (ciobănași, păstori, copile) și atitudini-clișeu (doinind, plângând, la râu, la horă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289890_a_291219]
-
autorului. Aceste accente sunt totuși rare, impresia generală fiind aceea de lipsă a culorii și de convențional, de sentimentalism și edulcorare a stilului. SCRIERI: Poezii, București, 1894; De demult..., București 1897; Pe-același drum, București, [1900]; Câteva clipe, București, 1904; Luminișuri, Iași, 1910. Repere bibliografice: Iorga, Pagini, I, 278-279; Sanielevici, Încercări, 83-86; Chendi, Pagini, 470-474; Anghel-Iosif, Portrete, 35-38; Aderca, Contribuții, II, 79-80; N. Iorga, O viață de om așa cum a fost, București, 1984, 24, 62, 120, 158, 543-544; Călinescu, Ist. lit.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289890_a_291219]
-
307**). Desigur, puteți să vă creați propriile casete sau doar să vă lăsați mintea să vă conducă acolo unde dorește ea să ajungeți. Pentru Început, alegeți-vă un loc frumos pe care să vi-l imaginați, cum ar fi un luminiș dintr-o pădure sau un golf nisipos cu sunetul valurilor line ca fundal, și apoi lăsați-vă pur și simplu În voia gîndurilor și bucurați-vă de aceasta. Cum să intri În contact cu ghizi și Îngeri Unii oameni simt
[Corola-publishinghouse/Science/2150_a_3475]
-
tușe, psalmodiind, În același timp, mantra sacră. Puteți face acest lucru În interiorul unei Încăperi, dar se pare că efectul este mult mai puternic dacă Îl realizați În aer liber, probabil Într-o zonă ascunsă a unei grădini sau Într-un luminiș În care să fiți siguri că nu vă vede nimeni. Puteți medita asupra Simbolului Maestrului pentru a Încredința energiei Reiki orice probleme sau dificultăți pe care nu ați fost În stare să le rezolvați și veți găsi soluția intuitiv. Întrucît
[Corola-publishinghouse/Science/2150_a_3475]
-
plastice, bazate pe un amănunt caracteristic. Balada popii din Rudeni conturează portretul unui cleric ce nu disprețuiește plăcerile lumești. "De la târg la Vadul-Mare Taie drumul prin poieni, Legănându-se călare, Popa Florea din Rudeni. Colo-n vale, unde drumul Taie luminișuri rare, Printre plopi se vede fumul Hanului din Vadul-Mare. Calul, vesel, simte locul Și s-abate scurt din cale,C-a-nvățat și dobitocul Patima domniei sale... Iar hangița iese-n ușă, Bucuroasă de câștig. Ochii-i râd spre căldărușă
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
dimineții, ceea ce face să crească volumul respirator. Climatul de pădure favorizează evoluția sindroamelor psihostenice și starea de convalescență atenuează catarul cronic al căilor respiratorii. Dumbrăvile sunt formate din arbori și arbuști dispersați pe întinderi relativ reduse circumscriind din loc în loc luminișuri, poiene și poienițe. În apropierea unităților de agrement oferă un loc pitoresc și igienic de petrecere a timpului liber. Masivele de arbori și arbuști sunt mai puțin întinse decât dumbrăvile și constituie plantațiile cele mai adecvate de protecție și decor
PENTRU SĂNĂTATEA MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR by VLAD BEJAN, VICTOR BEJAN () [Corola-publishinghouse/Science/91837_a_93173]
-
un bogat efect decorativ. Genul îmbucurător are în vedere crearea unei bune dispoziții, cu ajutorul diversității liniilor, formelor și culorilor, prezentând destul de multe contraste, dar totodată unificate artistic. Masele pitorești de arbori și arbuști trebuie să alterneze înviorător cu poienile și luminișurile pline de soare, liber încercuite de flori. Compoziția, în totalitatea sa, trebuie să cultive de preferință culorile calde, care activează sentimentele umane, trezesc bucurie și dragoste de viață. Genul visător creează o ambianță în care gândurile și simțurile sunt transportate
PENTRU SĂNĂTATEA MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR by VLAD BEJAN, VICTOR BEJAN () [Corola-publishinghouse/Science/91837_a_93173]
-
Galați; aici anima, alături de Alexandrina Scurtu, un cenaclu literar și revista „Dunărea”, unde, sub înrâurirea companioanei sale, îi apăreau, în vara lui 1919, câteva sonete, acesta fiind, probabil, și debutul său în presă. Colaborează și la alte publicații gălățene, ca „Luminișuri”, „Scânteieri” sau „Cuvântul Galaților”, în această perioadă numele ei începând să circule în gazete cu orientări diverse, din toată țara: „Luceafărul”, „Ramuri”, „Convorbiri literare”, „Neamul românesc literar”, „Însemnări literare”, „Viața românească”, „Sburătorul”, „Adevărul literar și artistic”, „Flacăra”, „Cronica ilustrată”, „Năzuința
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289738_a_291067]
-
C. A. Siminei) în „Drum drept”, „Neamul românesc”, „Luceafărul”, „Gazeta Transilvaniei”, „Gazeta țăranilor” (unde a fost și secretar de redacție), „Adevărul literar și artistic”, „Cuget clar” ș.a. A tipărit trei volume de poezii: Visuri și dureri (1919), Volbura (1921) și Luminișurile anilor mei (1937). Dintr-un amplu poem istoric (de fapt o încercare de epopee), intitulat inițial Apa trece, pietrele rămân, apoi Daciada sau Cântarea neamului românesc, la care lucrase unsprezece ani, nu i-au apărut, din cauza morții premature, decât unele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285466_a_286795]
-
cu tentă sămănătoristă), un poet prolific, exersat în arta versificației, dar fără un timbru propriu, dominat de surse livrești. A lăsat, în presă, și câteva traduceri din Hugo, Verlaine și Tagore. SCRIERI: Visuri și dureri, Huși, 1919; Volbura, București, 1921; Luminișurile anilor mei, București, 1937. Repere bibliografice: Cezar Papacostea, Const. Asiminei, „Volbura”, CL, 1921, 10-11; Lovinescu, Scrieri, IV, 412-413, VI, 80; [Constantin Asiminei], ADLTR, Ș - 6, Ș - 24. C.Bz.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285466_a_286795]
-
a făcut față de Tatăl: El și-a pus toate gândurile în slujba lui Dumnezeu, mărturisindu-le în rugăciune și priveghere, biruind ispitele satanei. Mărturisindu-se, omul devine asemenea lui Hristos; viața întru dânsul se îndumnezeiește, iar inima caută numai spre luminișul duhovnicesc unde sfinții preaslăviți ai Domnului nu mai au nimic de ascuns. Smochinul fără roade a fost blestemat. Întemeiată pe taina botezului și pregătind comuniunea euharistică, mărturisirea redă omului o conștiință lărgită și o inimă plină de har, în care
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
totul alt ritm în primul sfert al secolului al XI-lea și constituie unul dintre evenimentele majore ale istoriei europene de pînă în anii 1250-1280. Peste tot, occidentalii fac să avanseze civilizația agrară în detrimentul pădurii, parțial tăiată și presărată de luminișuri destinate culturii sau creșterii animalelor, în detrimentul landei și al mlaștinilor secate și asanate, al zonelor de litoral inundabil, protejate de diguri (poldere, în actualele Țări de Jos) etc. Munca este întreprinsă uneori de țărani care acționează individual, fie mărindu-și
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
că aceste insule mitice, înconjurate din toate părțile de stânci inaccesibile, pot fi considerate drept figura ideală a spațiului eminescian, pe care îl vedem mereu circumscriindu-se în forma perfectă a cercului: cerc protector al unui copac, ochiul de pădure, luminiș ce se deschide ca o oază secretă în codru, lac ce adună lumina lunii, "cuibar" unde cade un izvor și unde apa, adică devenirea, este atrasă după "cădere" și târâtă în ritmul continuu al cercului, ce pare să-i asigure
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
jandarmi și dus la închisoare. El își legase viața de Mișcarea Legionară, la chemarea lui Nicolae Iancu, avocat din Sibiu care este cel care a înființat primele cuiburi acolo. Fratele Ion era pentru mine înainte mergătorul în avântul legionar spre luminișurile vieții. De la el învățasem toate cântecele legionare pe care le trecusem într-un caiet special întocmit. într-una din zilele anului 1936 m-a dus la sediul legionar din strada Turnului și acolo am cunoscut pe unii legionari, printre care
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
de legionari uciși de Călinești, Benglii, Moruzofi, Marinești în beznele nopții. Nu uciși, ci torturați, martirizați, fripți pe jăratec, arși cu vitriol. Căpitanul, cu el Nicadorii, Decemvirii, Clime, Banea și mulți, nenumărați și-au găsit moartea năpraznică în această prigoană. Luminișul, care s-a ivit pentru o clipă la capătul acestui drum nu e biruință ci doar hotarul între pădurea cu fiare învinsă și cea de a treia încercare, mlaștina desnădejdii ... „Mlaștina desnădejdei” va fi și ea străbătută și Legiunea va
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
cucerit strategic, prin convocarea unui întreg arsenal al metodelor interpretative, poemul e închis în sine, cetate inexpugnabilă care nu se lasă deschisă decât de înțelegerea albă a intuiției. Intuiția nu luminează interstițiile poemului, mai degrabă sesisează locul unde ceva luminează, luminișul în jurul căruia se constituie poemul. A ne lăsa călăuziți de "lumina unei intuiții prealabile" înseamnă a ne asuma un "salt orb" în necunoscut, cu riscul de a-l face greșit, ignorând semnul previziunii. Adevărata intuiție, cea fără greș, e "oarbă
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
vor accede suveran la prezență și înfățișare". Imaginea nu înfățișează încă prezența ființei, căci cele ce vor fi sunt deocamdată proiecții în golul posibilului, "arhitecturi verbale ca niște păpădii de har străveziu/ spre a intercepta de pretutindenea ca într-un luminiș o rostire familiar-enigmatică/ spre a oferi prilej lumii plăpânde să se întemeieze grație unor lucruri amorfe". Semnele noului tărâm semnifică, arată imaginea desprinderii din neantul pre-originar; nu sunt însă decât alcătuiri fragile, plăsmuiri transparente sclipitoare în lumea plăpândă a unui
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]