1,553 matches
-
caligrafiezi pe geam chipul iubitei nămețit printre zăpezile copilăriei să fii un fel de tunel prin care avalanșa timpului își trimite săgeata în carne de vers și mirare să fii plugul ce curăță zăpada pe înserare când pârtia te întoarce lunecând în brațele iubitei plângând... Referință Bibliografică: Rugă / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 244, Anul I, 01 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 George Nicolae Podișor : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
RUGĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 244 din 01 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355984_a_357313]
-
atîrnați de poale, greu și pentru ele, ce e drept e drept, da' cine doboară stejarii și se luptă pînă îi vine sîngele în plămîni cu trunchiurile insuportabil de grele? Discursul lui era mai încăpător ca burta acelei balene proverbiale, luneca pe valurile filosofiei de circumstanță, se adîncea în promiscuitatea blestemelor ancestrale, se ridica dincolo de ispita ce ne prăbușește în neputință, sonda misterul de nepătruns al credinței în viața de apoi și nu putea să-și explice din ce cauză angoasele
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 59-61 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356746_a_358075]
-
picioarelor ce tremurau. Ochii priveau perdeaua murdară ce se pierdea încet, puțin câte puțin, în ceața ce i se părea că o învăluie. A întins mâna să se prindă de pervaz, dar nu a mai apucat. L-a simțit cum lunecă pe sub palmă la fel ca și zidul ce și apăsa asperitățile pe vârful degetelor ei. A mai apucat să pună palma pe podea, ca ultim gest conștient, înainte de a cădea. Întunericul ce a cuprins-o brusc a înfricoșat o pentru
CHEMAREA DESTINULUI (4) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 282 din 09 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356966_a_358295]
-
fără vină s-a-nverzit de supărare tot privind imensa șină, fără niciun tren în zare. Iată cum pe negândite, fără nicio programare din visele părăsite apăru un tren în zare! Și pe șina prospăt unsă, cu ulei de busuioc luneca vagonul care aducea cu el, noroc. Îl purta cu ea anume, o fetiță din popor precum ,,steaua fără nume,, căutând doritu-i dor. Referință Bibliografică: Poveste / Ioana Voicilă Dobre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 549, Anul II, 02 iulie
POVESTE de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356723_a_358052]
-
de praf. Ridicaseră ceșcuțele fără să ciocnească. „Odihnească-se în pace!” rostise cu solemnitate Klesch. „... în pace!” îi ținuse isonul Sibla. Băuseră în tăcere un rând, apoi încă unul. „Odihnească-se...!” „...în pace!” După al treilea rând, lui Sibla îi lunecaseră ochelarii pe vârful nasului. Klesch se descheiase la gât și la mâneci. Clipea des din ochiul stâng, ca și cum ar fi vrut să facă semne discrete cuiva prin ușa bucătăriei de vară. Conversația urmase cu pauze mari între replici. „Klesch!...” „Da
UMBRĂ PE TULPINA UNUI NUC de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356680_a_358009]
-
mult mai bine și nu mă mai las prins de tristețe sau o alung mânios de prin preajmă iau hotărârea de a scrie și a-mi pune problema ce-mi râcâie gândul ca o pilă stricată cu rizuri uzate ce lunecă lin pe placa poroasă ce nu se mai lasă a fi prelucrată cu tot sârgul lăsat prin durerea de dinți a celui ce-și vede lucrarea neterminată și găsesc că răspunsul e unul mai clar decât clarul seninului cer din
NICI LAIE, NICI BĂLAIE... de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356734_a_358063]
-
repede... A urcat în tren mult mai neliniștită decât a fost în ziua în care a hotărât să meargă la București. Privea în gol, plină de incertitudini, fără să audă ori să vadă nimic. Doar timpul se făcea simțit cum lunecă prin tâmple, grăbit, după cum îl aducea în prezent ori îl împingea spre trecut. "Totuși, dacă i-aș fi spus că este copilul său, m-ar fi acceptat? Nu am avut curaj, dar nici încredere. Niciodată nu a dat semne că
INIMĂ RĂNITĂ (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356741_a_358070]
-
am răsfoit din scoarță pînă-n file Pe degete ți-am împletit inele Și stai acum răsfrînta în imagini Eu tot te caut răsfoind la pagini Ca să ajung la tine-n univers E dulce și sensibil că o frunză Pe care luneca o buburuza În timp ce eu te pătrundeam pervers SONETE DISPERATE 28/11/2009 01:02 Riom 1 Tu nu auzi cum fulgii de zăpadă Tu nu auzi cum fulgii de zăpadă Se prăbușesc din ceruri că fiarele-nsetate Să sfîșie pămîntul
SONETE ANGUASATE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355660_a_356989]
-
de neprevăzut, rănindu-mi picioarele prin rugi și bolovănișuri, plângând în arșiță ori în colțuri de stânci pustiite. Mi-am spălat durerea în tulburea apă de lac ori de râu, în stropii de ploaie, pe care-i priveam îndelung cum lunecă-n tremurul firavelor frunze sau fire de iarbă, fără să-mi fi văzut vreodată chipul ori culoarea ochilor. Ajuns undeva, fără să știu unde sunt, cu trupul vlăguit și sufletul adânc sfârtecat, mi-am ridicat privirea spre ceruri și am
FLOARE DE COLŢ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 278 din 05 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355688_a_357017]
-
tale-nflorite ca să le mângâi florile ce se deschideau încet pentru mine. Erau acolo toate zâmbetele lumii și eu le prindeam în palmele mele alunecând peste trunchiul tău tânăr. Cu înfiorare răspundeai degetelor mele mângâindu-ți mătasea Și buzele mele lunecau tot mai departe.... tot mai departe ... Cu gândul am frământat marmora albă iar ea a devenit vioara ce-mi cânta luceferii sub brațul lunii arcuit într-un cântec Acum sufletul meu paște dorurile Care zburdă în colțul acela de lună
VIS DE SEARĂ de LEONID IACOB în ediţia nr. 886 din 04 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346238_a_347567]
-
azi îmi pare. Cum mă știi, dintotdeauna, eu iubesc astă culoare. Și-ntr-o noapte violetă, învăluită-n violet Am să-ți vin în vis, cochetă, tiptil, tandru și discret. Vis de-o noapte M-a surprins în noapte, luna lunecând spre poarta ta. Îmi făcea cu-n ochi, nebuna și spre tine mă-ndemna! Îmi spunea, dintr-o privire (și-nclinată sunt s-o cred,) că m-așteaptă-a ta iubire. Timp nu este, să mai pierd! Și ascunsă-n pelerină, de
NOAPTE ALBA DE MATASE de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 243 din 31 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/356060_a_357389]
-
peste tot din care fug încet sunetele, s-au șters demult pașii fetei care-mi apărea ca o naiadă și-mi mângâia fruntea surâzând și vorbind ca un zeu, spărgând clipa-n țăndări și fermecându-mă, eram ca limpezimea ce lunecă spre stele, ca roua-n palma ierbii, de constelații beat, o vedeam prin lucarnă cu pași ușori săltând, precum un vis de umbră, plimbându-se prin gând... venea parcă dintre astre ca pasărea fără cuib mirosind a mărgăritar, păzind visele
AMINTIRI... de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1905 din 19 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368958_a_370287]
-
picioarele timpului grăbit. Le string mereu în poala rochiei, însă nu reușesc; credeam că le voi putea reînvia... și că le voi reașeza cu grijă în pântecul clepsidrei... Nu reușesc! Oricât aș lupta să le salvez, ele se strecoară... monoton, lunecând de pe cadranul ceasului, direct în mâinile Infinitului de neatins. Timpului nu-i pasă și nici nu are răgaz, să-mi salveze orele mele, care se sting încet, pe rînd, una cîte una, pînă la... Sfârșit. Din nou, plin de încăpățânare
ROCHIA MEA CEA NOUĂ de DOINA THEISS în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369111_a_370440]
-
mi cată viața În pustiu se rătăcește. Dumnezeu astupă gura Celor care sânt trufași. Cei cu inima curată Își găsesc la El lăcaș Înger bun și sfânt de pază El le e ocrotitorul Puilor pe pisc de munte Să nu lunece piciorul. Referință Bibliografică: PSALMUL 63 / Marin Mihalache : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2033, Anul VI, 25 iulie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Marin Mihalache : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
PSALMUL 63 de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2033 din 25 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370874_a_372203]
-
am zărit de departe, Silueta ta de liana se unduia Că aburii zilei pe o șosea Care ne unește și ne desparte Tu erai ... nu puteam să-ți confund Mersul grațios, legănat, nostalgic Respirînd o lumină de borangic Ce iți luneca mîngioasă din străfund Și de fundulețul tău îmi era dor Însetat de curburile lui excitante Tu te tot duceai aproape departe De unduirile lui grațioase și-acum mă-nfior Și, apoi, stelele catifelate Mi se topeau argintii peste peoape Noi doi
VOLUM POEZII 5 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370854_a_372183]
-
soarelui aurii raze, mi-am făcut părul grâu de vară să mă zărești de departe, chiar în intuneric să te luminezi iară ! În apă cristalină mi-am curățat trupul, alb că laptele să-mi fie; să te încânte mângâierea palmelor, lunecând pe pielea-mi vie. Mâinile muncite, frământând la pâine, să îți ofere doar plăcere și nicicând pe această lume, iubite, nu vei mai simți durere ! Vrăjit și totuși treaz să te bucuri de coapsele mele rotunde, iar departe de-mi
DE DRAGUL TĂU... de GABRIELA MARIA IONESCU în ediţia nr. 2059 din 20 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370968_a_372297]
-
îngerii când încercat, ca Iov, mângâi în lumea plângerii dureri fără istov. E lângă mine-aproapele și stau la pieptu-i strâns, când îmi sărută pleoapele sub care râde-un plâns. Durerile se-ntunecă, iar viața-mi, zi de zi, în împlinire lunecă fără s-o pot opri. Dar... Mai e puțin, și trist și instabil, dar sufletu-mi e plin doar de febril. În mine plâng durerile din greu, dar lupt să le înfrâng sperând mereu. Tăcut se cern din lacrimi reci
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1786 din 21 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369883_a_371212]
-
Ridică-ți fruntea! Dar Nu uita să privești lumea, Mereu în ochi, În adâncul ochilor, Ca Ea să te știe că-i aparții, Că-ți aparține - Și să nu te urască! PLOUĂ-N MAI Cresc depărtările, Detună crestele, Mugesc pădurile, Lunecă zările, Se zburlesc tufele: Vin avântate Ploile, ploile! Umbresc cărările, Croncăne ciorile, Își pleacă, florile, Mândre petalele. Dăngănesc clopotele, Sar balamalele Din toate porțile. Fug sumețite Fetele, fetele! Urlă văioagele, Zboară poloagele, Gem costoroabele, Se-nchină babele, Răpăie streșinile, Cântă
DRUM LIN SPRE CER… FILUŞ JULEA! (UN OM… UN ZBOR… UN ÎNGER) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1786 din 21 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369888_a_371217]
-
Ediția nr. 1856 din 30 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului O ninsoare de flori sub copaci legănând, umbra mea și a ta risipite de vânt. Pași de rouă căzuți, peste scâncet de dor, sub uitări dezgoliți, de iubiri care mor! Lunecând printr-un vis, te topești ca un rug, porți cravate de-abis, peste lanțuri de jug. Am chemat primăveri, cu copite de fag, să-mi usuce dureri, înflorite pe prag. Cui să duc umbra ta? să te-ntoarcă-napoi, pe sub
HIMERE DE GER de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1856 din 30 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369942_a_371271]
-
undeva, în dreapta, pe un zid alb. Candele ard, aroma de tămâie mă îneacă. Este semn că în mine zac mulți draci năzdrăvani. Vor începe iar să alerge, apoi cuminți se vor culca printre cruci de colive proaspete. *** Tu auzi cum lunecă lacrimile de dor prin trupul copilului fiecărei ființe care-și lasă blajinii să-și poarte somnul veșnic în căușul Păcii Domnului? Auzi? Ți-am propus un joc apoi l-am jucat singură. Tu aruncai de câte ori aveai chef câte un os
MĂ ȚESE TIMPUL ÎN TÂMPLA TA de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370081_a_371410]
-
din cel mai adânc loc al pieptului, s-a auzit până dincolo de ușa salonului. S-a repezit la pat și, după o clipă de nemișcare, aproape că s-a aruncat asupra acelui trup, plângând înăbușit. Ferind cablurile și firele, a lunecat curând în genunchi. Își striga fratele în șoapte sacadate, pline de durere, mângâindu-i fruntea cu o mână. În mijlocul salonului, Ofelia își ștergea lacrimile. Doctorii fixau podeaua cu privirile, strângându-și puternic maxilarele pentru a se abține să nu plângă
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370244_a_371573]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > LACRIMILE LUI MOȘ CRĂCIUN Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 1820 din 25 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului LACRIMILE LUI MOȘ CRĂCIUN Printre ramuri se strecoară Fulgii cu miros de ger, Pe zăpadă-o sănioară Lunecă pe șini de fier. Patru reni cu coarne late O trag iute prin nămeți, Moș Crăciun pe-o bancă șade Și-i îndeamnă: „Hai, băieți!” Se întind renii în hamuri, Clopoței de aur sun’, Se văd căpușoare-n geamuri: - Vine, vine
LACRIMILE LUI MOŞ CRĂCIUN de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1820 din 25 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370379_a_371708]
-
text. Această carte depășește bariera expunerii, este o carte de strigăt tăcut a unei mari dureri. “Mă întreb: Cu-adevărat m-ai iubit, de vreme ce-ai plecat într-atât, c-ai murit? Mă întreb și-apoi tac. Am tăcut. Lunec în bezna deznădejdii, ca un orb, ca un mut.” (5) Eugen Dorcescu, poetul religios cu un profund spirit ortodox, ne dăruiește versul său de reflexivitate mistică dar și uman sentimentală, acum, în momentele cumplitei pierderi a iubirii sale de toată
EUGEN DORCESCU- POETUL ÎNTRE CRITICA LITERARĂ ȘI NECUNOSCUT de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1801 din 06 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369205_a_370534]
-
și somnul curge vis s-adape. Arar un ochi de stea surâde stins, de unda unui gând se lasă prins, țese prin nouri fir de armonie, dorul de tine dorința-nvie... Suri zorii cădelnița-și fumegă, pe cușma nopții ușor lunecă, pal se deschide-un ochi de cicoare, curând măturat de gri fuioare. O nouă zi se-agață de gene, înflorește din nesomn alene, și azi ca și ieri clipele se țes cu același în suflet înțeles. Suntem iubite, stropi de
SOMNUL CURGE VIS S-ADAPE de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370641_a_371970]
-
ce țintuiesc pe cale, Pe toți acei ce clevetesc Povești ce-n suflet te rănesc. Apoi voi pune-al meu amor Ca pavăză și ajutor. Și-aș vrea iar floarea să-ți pețesc Când nori privirea îți umbresc. *** odrasle muguri privirea lunecă-n tăcere și să-ndrăznesc parcă îmbie să îți răsfir ca adiere cosița lungă arămie să nu te temi când mâini pe coapse ți-oi așeza întâi ușor căci ele fi-vor doar sinapse nestăvilitului meu dor iar para buzei
DRAGOSTE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1879 din 22 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370785_a_372114]