1,346 matches
-
de ce are sulița ei? - Se trage dintr-un neam numai de femei și trebuie să știe să vâneze. - Ah. Avem și noi un neam din ăsta. Sunt femei rele. - La noi toate femeile sunt rele, am zis, iar cei din luntre pufniră Într-un râs sănătos. Am ajuns În satul lor la căderea serii. Tuni nu-mi mai dăduse să sug la colțul ăla de piele decât de două ori și setea mă istovise de tot. De cum am coborât pe mal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
decât satul meu. Dogon spune că nu sunt pești răi, dar că te Înghit așa, fără să-și dea seama ce fac. Pe urmă, am auzit că pe la mijlocul ei, marea se face așa de ușoară, Încât nu mai ține nici o luntre și nici chiar pe cel mai bun Înotător. Și, dacă scapi și de apa asta, te așteaptă sorburile uriașe, În care Marea cea mare se face pâlnie În jurul tău și te afundă de viu. - Cât de departe să fie puntea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
copilul, porniră din nou la drum. Merseră ce merseră, și tot merseră, ținând mâna streașină la ochi, de parcă ar fi căutat ceva În depărtări. Începură să se zgribulească, din ce În ce mai tare, ca scuturați de friguri, după care se urcară În niște luntre, ajungând iarăși pe pământ tare. Acolo se petrecu ceva care semăna a luptă de sânge În care mulți-mulți oameni fură dați Umbrei. Jocul se opri brusc și nu Înțeleserăm decât că toți cei plecați la drum scăpaseră vii, dar că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ea erau mari precum colinele de acasă. Doi dintre munții aceia de gheață ce pluteau pe ea se izbiră unul de celălalt, scârțâind Îndelung și azvârlind În apă sloiuri mai mari decât cele mai mari stânci din munții mei. - Cu luntrele n-o să putem să trecem marea, l-am Încercat eu pe Logon. - Ar trebui niște luntre foarte mari, și asta doar ca să ne Înecăm mai Încolo. Până la urmă, marea asta o să scufunde orice luntre... - Ascultă, Logon, m-am Înfuriat. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ea se izbiră unul de celălalt, scârțâind Îndelung și azvârlind În apă sloiuri mai mari decât cele mai mari stânci din munții mei. - Cu luntrele n-o să putem să trecem marea, l-am Încercat eu pe Logon. - Ar trebui niște luntre foarte mari, și asta doar ca să ne Înecăm mai Încolo. Până la urmă, marea asta o să scufunde orice luntre... - Ascultă, Logon, m-am Înfuriat. Și dacă nu sunt eu Vindecătorul ăla pe care l-ați așteptat? - Păi, acum, ce să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
mari stânci din munții mei. - Cu luntrele n-o să putem să trecem marea, l-am Încercat eu pe Logon. - Ar trebui niște luntre foarte mari, și asta doar ca să ne Înecăm mai Încolo. Până la urmă, marea asta o să scufunde orice luntre... - Ascultă, Logon, m-am Înfuriat. Și dacă nu sunt eu Vindecătorul ăla pe care l-ați așteptat? - Păi, acum, ce să mai facem? Noi pe tine te-am urmat și din cauza ta s-a iscat lupta asta de sânge peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
că nu mă Înșel și, Într-adevăr, ghețarul părea mai mic de acum, Încăpând bine de tot Între celelalte două sulițe. Ah, ah... ghețarul se Îndepărta de țărm! Marea cea mare ducea Gemenii spre Miazăzi, așa că Gemenii aveau să fie luntrea care să ne ducă spre Gheața nesfârșită Of, of, Siloa ... Eu sunt Krog, Vindecătorul, toiag al Tatălui, stăpân al vorbei, călător pe pământuri și mări - numai tu n-ai priceput că puteai să ai prunc scoborâtor din jumătate din Tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
cât ai bate din palme. Zvon de glasuri, horcăieli, bubuituri, icnete, chiote - prinseră din nou a se ridica de pe țărm, acoperind mormăitul Mării. Nu mai văzusem niciodată atât de mulți oameni și femei la un singur loc. Unii trebăluiau la luntre, Învățați de Logon ce și cum să facă, alții aduceau vreascuri pe care le stivuiau În mormane Înalte, iar alții roiau prin Împrejurimi după vânat. Femeile, ca peste tot, vegheau focurile care ardeau cât vedeai cu ochii, iar copiii, ba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
În călătorie. Chiar și fără lupta de sânge. - Vor muri după cum le e rămas. De ce să le grăbesc eu sfârșitul? Rupe câteva fire din pânza de păianjen și păianjenul o să moară. Ia zi, am schimbat vorba, crezi că termină Logon luntrele alea până ajung vrăjmașii aici? - Scept e om aprig, iar oamenii lui sunt vânjoși, că de-aia n-am reușit să-i spulberăm până acum. Scept ăsta o să-și alerge vânătorii de-o să le dea sângele pe nas. Dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
parte În alta de parcă dorea să găsească iute de tot un ascunziș. - Cine e Gau ăsta? Barra, nimic. Stătea așa, cu mâinile la gură și, deodată izbucni În râs: - Pfuuh, până vine Scept cu ai lui, noi suntem gata cu luntrele și ne ducem după Gemeni. Avem și blănuri, și carne uscată, și vreascuri pentru foc, și pari pentru case. Am adus cu mine câțiva oameni care trăiesc la Miazănoapte de pământurile noastre, pe un tărâm unde nu e decât zăpadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
oameni să pună mâna pe el, dar ne-a simțit, blestematul, și a fugit de i-au sfârâit călcâiele... Dar, de ce mai Întrebi de el, că nu el e lăsat În legăminte, ci fiu-său? 30. Ne pregăteam să punem luntrele lui Logon pe Marea cea mare când, pândarii răspândiți de Barra pe creasta dealului dădură un fluierat prelung. - Oamenii lui Scept, Îmi zise Tek, care se și apucă să le strige vânătorilor să fie gata. L-am lăsat pe Logon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
mare când, pândarii răspândiți de Barra pe creasta dealului dădură un fluierat prelung. - Oamenii lui Scept, Îmi zise Tek, care se și apucă să le strige vânătorilor să fie gata. L-am lăsat pe Logon să aibă grijă ca primele luntre să pornească spre Gemeni, iar eu și Tek am luat-o la goană spre culmea dealului. Când să ajungem sus, Barra ne făcu semn să ne târâm precum pisicile. Strecurându-ne printre pietre, am ajuns Între două stânci ascuțite și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
-i spună să grăbească plecarea. Am lăsat pândari sus pe culme, iar câțiva dintre oamenii lui Tek o și luară de-o parte și de alta a țărmului, cu gând să le pice În spate celor patru. Între timp, primele luntre ale lui Logon porniră către Gemeni, scârțâind și aplecându-se greoi sub bătaia vântului. Copiii mai curajoși chiuiau, mamele lor Îi Înghionteau, vânătorii Împingeau În apă cu vâslele, iar Logon veghea ca tot mai multe luntre să pornească spre Gemeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
patru. Între timp, primele luntre ale lui Logon porniră către Gemeni, scârțâind și aplecându-se greoi sub bătaia vântului. Copiii mai curajoși chiuiau, mamele lor Îi Înghionteau, vânătorii Împingeau În apă cu vâslele, iar Logon veghea ca tot mai multe luntre să pornească spre Gemeni. Era o zi În care norul cel uriaș se spărsese, parcă, În bulgări mulți-mulți. Vântul bătea puternic către Miazăzi iar Gemenii, Îndepărtați deja, luceau palid printre alți munți plutitori de gheață. Dincolo de Gemeni, se Întrezărea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
păruse că ne apropiem tot mai mult de soare? Și pe urmă, ce fel de stele erau astea pe care le vedeam aici, că deloc nu semănau cu ale noastre? Pe la miezul zilei, am urcat și eu Într-una dintre luntrele ce porneau spre Gemeni. Logon și Tek aveau să părăsească ultimii pământul, doar după ce vor fi avut grijă ca toți ai noștri să fi părăsit capătul tuturor tărâmurilor. - Lasă-i tu semn lui Scept, să vadă Încotro am luat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Marea cea mare din care izvora un frig Într-atât de tăios Încât ne făcu pe toți să ne Înfășăm În blănuri groase. Ne dădurăm pe mâinile celor din neamurile lui Barra și al lui Logon, care știau să ducă luntrele peste apă la fel cum știi tu să te cațeri printre stâncile cele mai Înalte ca să privești capra neagră, dacă mai faci cumva asta. Se făcuse noapte când am ajuns noi pe Gemeni. Era un ghețar atât de mare! Unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
după ce m-am obișnuit cu mirosul - nu puteam să mă odihnesc, le-am spus celor din neamul Cipusik, Înainte să-i văd pe toți ai noștri ajunși pe Gemeni. Am petrecut toată noaptea pe povârnișul molcom al ghețarului, văzând cum luntre după luntre trăgea la malul lunecos. Spre dimineață, apăru și ultima luntre. Logon era palid și avea cearcăne, dar zâmbea precum un copil. Gheața Îi Înghețase În barbă și pe gene, ochii Îi erau roșii și abia mai răsufla, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
am obișnuit cu mirosul - nu puteam să mă odihnesc, le-am spus celor din neamul Cipusik, Înainte să-i văd pe toți ai noștri ajunși pe Gemeni. Am petrecut toată noaptea pe povârnișul molcom al ghețarului, văzând cum luntre după luntre trăgea la malul lunecos. Spre dimineață, apăru și ultima luntre. Logon era palid și avea cearcăne, dar zâmbea precum un copil. Gheața Îi Înghețase În barbă și pe gene, ochii Îi erau roșii și abia mai răsufla, de ziceai că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
am spus celor din neamul Cipusik, Înainte să-i văd pe toți ai noștri ajunși pe Gemeni. Am petrecut toată noaptea pe povârnișul molcom al ghețarului, văzând cum luntre după luntre trăgea la malul lunecos. Spre dimineață, apăru și ultima luntre. Logon era palid și avea cearcăne, dar zâmbea precum un copil. Gheața Îi Înghețase În barbă și pe gene, ochii Îi erau roșii și abia mai răsufla, de ziceai că Îmbătrânise mult-mult, bietul de el. După ce s-a apropiat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
picioare te lua frigul cel mai rău, dar asta știam și eu de acasă. Ce-a mai făcut Nunatuk? Într-o zi, m-a luat cu ea ca să-mi arate cum oamenii din neamul ei coborâseră În apă În niște luntre ciudate și lungi. Erau atît de ușoare și de iuți Încât Logon, de cum le-a văzut, s-a apucat să scrijelească de zor În zăpadă semne de-ale lui Selat. Mândră nevoie mare, Nunatuk Îmi zise că În luntrile acelea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
niște luntre ciudate și lungi. Erau atît de ușoare și de iuți Încât Logon, de cum le-a văzut, s-a apucat să scrijelească de zor În zăpadă semne de-ale lui Selat. Mândră nevoie mare, Nunatuk Îmi zise că În luntrile acelea mergeau la vânătoare cei din neamul lui Cipusik. De vânat, vânau niște animale nemaivăzute pe care uriașa Nunatuk mi le arătă chiar atunci: nici pești nu erau pentru că răsuflau, nici porci nu erau pentru că se scufundau sub apă, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
și niște luminițe, precum ochii unor pisici, plutind departe, În voia valurilor. Am așteptat să răsară soarele ca să vedem ce și cum dar, spre deznădejdea noastră, Marea cea mare era curată și liniștită. Nu vedeam nici o bucată de pământ, nici o luntre, nici un nor, nimic. Ne-am continuat drumul de-a lungul țărmului care, de acum, o cotea cu totul spre Miazăzi, iar Vindecătorii spuseră că pățania cu vocile nu fusese decât o Încercare lăsată fie de Tatăl, fie de cei ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
aud. Dar altul: - Nu e cam mult, măi Krog, măi? Noi vorbeam de lucruri pe care unii nu le văd nicicând și pe care doar aleșii ajung să le vadă. Ăștia merită să fie Vindecători. Dar noi căutăm semnele unor luntre și ale unor oameni pe care, până la urmă, le vor vedea cu toții. Tu vrei să faci Vindecător dintr-un om care doar o să aibă mai mult noroc decât ceilalți. - Și ce? E puțin lucru să ai noroc? Păi, eu tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
care iscodeau să nu se crape gheața sub noi. Ei au fost cei dintâi care au auzit plescăiturile ce veneau dinspre apă, asemănătoare unor pași grăbindu-se prin mlaștini. Ne-am trezit și, frecându-ne la ochi, am zărit niște luntre lungi lunecând spre mal - erau niște luntre mari precum casele, cum nici unul nu mai văzuse vreodată. În scurtă vreme, ne strânserăm cu toții pe țărm, privind În liniște la nenumăratele luntre ce veneau spre noi, jucând peste valuri. Când primele traseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
sub noi. Ei au fost cei dintâi care au auzit plescăiturile ce veneau dinspre apă, asemănătoare unor pași grăbindu-se prin mlaștini. Ne-am trezit și, frecându-ne la ochi, am zărit niște luntre lungi lunecând spre mal - erau niște luntre mari precum casele, cum nici unul nu mai văzuse vreodată. În scurtă vreme, ne strânserăm cu toții pe țărm, privind În liniște la nenumăratele luntre ce veneau spre noi, jucând peste valuri. Când primele traseră la mal, câțiva oameni Înfășați În blănuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]