29,759 matches
-
cu știință în ea. Nu ca o concurență făcută stării civile de muritor, ci ca o concurență făcută adevărului istoric, căruia i s-a impus, cînd prefăcîndu-se învins, cînd transformînd-l în carte, în steag, în artă, în apostilă, pentru a lupta prin el. Profesorul Gheorghe Buzatu nu a murit. A devenit invizibil sub o altă formă, și mai vizibil sub o alta, va deveni. Are de acuma timp să fie ADEVĂR, are timp să-și îndure nemurirea, pe care noi o
Gheorghe Buzatu a plecat la întâlnirea cu Mareşalul [Corola-blog/BlogPost/93905_a_95197]
-
alte tărâmuri, la scurt interval (un an și o lună) de la despărțirea de Florin Constantiniu, reprezintă o pierdere grea, prea grea pentru tabăra Istoricilor Români, a celor cu adevărat istorici, care înainte de toate au în inima Icoana Patriei și care luptă, cu mijloacele științei și cu conștiința pusă mereu în serviciul cauzelor nobile, pentru a se apropia de Adevăr, pentru a-l face cunoscut, chiar atunci când acesta aduce la lumina slăbiciuni, greșeli sau trădari, educând, totodată, în spiritul Devotamentului față de Țara
Gheorghe Buzatu a plecat la întâlnirea cu Mareşalul [Corola-blog/BlogPost/93905_a_95197]
-
Și, lichelele sunt numeroase! În acest păienjeniș ostil românității, dar slugarnic față de noii învadatori ai Țării, profesorul Buzatu a devenit o atentă santinelă a Neamului Românesc. Cu înțelepciune, cu argumente și cu dovezi bazate pe temeinicia cunoașterii adevărului istoric, a luptat și a ținut piept pângăririi istoriei naționale, atacurilor asupra demnității noastre, și a importantelor personalități ale Neamului. Așa cum „Tot ce-i românesc nu piere!”, Profesorul va „trăi” în fiecare bun român, ultima sa carte constituind, de fapt, un veritabil „testament
Gheorghe Buzatu a plecat la întâlnirea cu Mareşalul [Corola-blog/BlogPost/93905_a_95197]
-
aproape (sau aparent) inexistent, aerul de mister total (adesea confundat cu absurdul), pofta personajelor de putere asupra celorlalți, nevoia celor slabi de a supraviețui apărându-se (de unde și spaima constantă), nevoia de (coexistând cu ura pentru) trecut. Personajele principale sunt lupta pentru putere și limbajul (înspăimântător de ritmat, de poetic în tehnica lui) prin care puterea se zvârcolește înainte de a dispărea de pe scenă. Raportul de forțe este marea enigmă a acestui teatru exasperant de violent și tandru în același timp. În ce privește
Harold Pinter - un alt fel de literatură by Lidia Vianu () [Corola-journal/Imaginative/11217_a_12542]
-
nu pune mare preț pe el. Cum zice dramaturgul, î...rareori am senzația că scriu cu umor, dar uneori mă trezesc râzând de ceva ce mi se pare hazliu. Cel mai adesea limbajul numai pare să aibă umor - eroul se luptă de fapt din răsputeri să supraviețuiască.' În februarie 2005, Pinter anunța într-un interviu că a scris destule piese și vrea să se concentreze asupra politicii. În 1999 el a condamnat intervenția NATO în criza din Kosovo, susținând că nu
Harold Pinter - un alt fel de literatură by Lidia Vianu () [Corola-journal/Imaginative/11217_a_12542]
-
aproape (sau aparent) inexistent, aerul de mister total (adesea confundat cu absurdul), pofta personajelor de putere asupra celorlalți, nevoia celor slabi de a supraviețui apărându-se (de unde și spaima constantă), nevoia de (coexistând cu ura pentru) trecut. Personajele principale sunt lupta pentru putere și limbajul (înspăimântător de ritmat, de poetic în tehnica lui) prin care puterea se zvârcolește înainte de a dispărea de pe scenă. Raportul de forțe este marea enigmă a acestui teatru exasperant de violent și tandru în același timp. În ce privește
Harold Pinter - un alt fel de literatură by Lidia Vianu () [Corola-journal/Imaginative/11217_a_12542]
-
nu pune mare preț pe el. Cum zice dramaturgul, î...rareori am senzația că scriu cu umor, dar uneori mă trezesc râzând de ceva ce mi se pare hazliu. Cel mai adesea limbajul numai pare să aibă umor - eroul se luptă de fapt din răsputeri să supraviețuiască.' În februarie 2005, Pinter anunța într-un interviu că a scris destule piese și vrea să se concentreze asupra politicii. În 1999 el a condamnat intervenția NATO în criza din Kosovo, susținând că nu
Harold Pinter - un alt fel de literatură by Lidia Vianu () [Corola-journal/Imaginative/11217_a_12542]
-
rele. Sînt necesare echilibrului fizic al lumii. Toate astea sînt candide ca un ciclon, ca un cutremur de pămînt, ca o erupție vulcanică: dacă ești lava azvîrlită, valul, piatra ce se prăbușește, e natural să te zbați, să urăști, să lupți, să suferi, să te aperi. Dumnezeu este în afară de lumea asta, - părăsită sie însăși, reechilibrîndu-se prin ea însăși, - cu mult deasupra, și nu ține nici cu unii, nici cu alții. El e dincolo de geologie și de istorie. Nici unii, nici alții, - în
Scrisoare din Paris uitată în paginile Vieții Românești - Eugen Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/11980_a_13305]
-
bizanțului cum rătăceau ele pe culoarele europei anne hélčne și marthe cu gustul cantabil apărîndu-le de capcana păsărarului de ciumă de spaimele nopții în sala înflăcărată de bal (semințe de plop zburătăcite cu sîrg din parisul balcanilor) și cum să lupți tu împotriva predicatelor polifoniei acesteia cu iz bizantin cum să-i momești eteriile în culoarul îngust și să-i spubleri în mlaștinile sintaxei cavaleria infanteria gîndindu-te la bărbosul Karl călare pe statisticile lui englezești creier îmbibat de bere și de
Poezie by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/12024_a_13349]
-
deznădejde, fiindcă nu înțelegeam și eram pregătită să înfrunt realitatea. Era de o nemărginită sensibilitate și delicatețe. îmi telefona de la Paris poate și de câte trei ori pe săptămână să mă întrebe dacă sunt sănătoasă, timp în care el se lupta deja cu multe neajunsuri ale sănătății sale. Numai un suflet de mare om face gesturi într-atât de nobile. Nu sunt în acest moment destul de iscusită în a găsi expresiile cele mai pregnante, prin care să-i mulțumesc, pentru fiecare
In memoriam Al. Vona – Marele invizibil by Elena Ghirvu Călin () [Corola-journal/Imaginative/12334_a_13659]
-
cît voi îmbătrîni (și va fi atît de repede!) în această literatură și indiferență spirituală, cu atît mai greu îmi va fi să parvin a înțelege ceva. Imposibil, va fi. Hotărăsc să fac, totuși, toate eforturile să rămîn treaz. Voi lupta împotriva tuturor grăsimelor cărnii și ale sufletului. Bătrînețea este grăsime. Indiferența este grăsime. Inerția este grăsime. Moartea e o coborîre în pămînturile grase. Diavolul este grăsime. Burghezia este grăsime (în burtă și capital). Lenea este grăsime. 12 Iulie. A apărut
Scrisoare din Paris uitată în paginile "Vieții Românești" - Eugen Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/12032_a_13357]
-
ființa noastră. Îndoiala de adâncime face parte din plata sensului poetic trimis. Poetul desemnează ceea ce eu am numit "preț" prin renunțările făcute. Ce alte renunțări mai sunt de cerut de la locuitorul Amarului Târg, a cărui biografie este alcătuită din creație, lupte și din nenumăratele renunțări / pe care le-ai ascuns cu grijă / până și de tine însuți? Aici intervine ieșirea din îndoială și continuarea destinului creator, prin asumarea altor renunțări : mai trebuie doar câteva. Îl urmez pe Barbu Cioculescu atunci când îl
Poetul Gheorghe Grigurcu (II) by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/12307_a_13632]
-
o tribuna, o izbucnire, un discurs permanent, o viață care se ridică ea însăși la intensități dramatice, la intensități semnificative. Jurnalul poate exprima admirabil, - tot ceea ce este, țipat, scrîșnit, trăit. Mai tîrziu. - Jurnalul: un om care vorbește, crede, cheamă, plînge, lupta, vrea să convingă, etc. Poate fi foarte viu și foarte complex. E cinematografierea omului. Poate să se ridice la înălțimi de poem, epica, pamflete etc. Expresie directă vie, vehemență, personală. în cazul cel mai rău, el poate fi un șantier
Scrisoare din Paris uitată în paginile Vieții Românești - Eugen Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/12009_a_13334]
-
este scena cea mai importantă din roman, cea în care presupusul frate îl împinge pe narator în dormitorul ei, ca să vadă că ea e acolo și că-i bolnavă. Și el intră în odaie, simte căldura de om care se luptă din greu ca să rămână în viață, dar nu deschide ochii. Deci el n-a vrut să știe și nu o să știm nici noi. Eu am simțit această scenă așa cum probabil simte un sculptor atunci când se uită la o piatră. Cartea
Cealaltă voce by Irina Mavrodin () [Corola-journal/Imaginative/12335_a_13660]
-
ei tigrul și eufratul și vreau să scap de sindrofiile astea stupide cînd intrăm și ieșim de la duș dar ei nici nu vorbesc cu mine străbunicul lui vlad ținuse bodegă lîngă atheneu alt vlad fusese portar la muzeu alt vlad luptase în altă viață la termopile cam asta e tot ce bine pe malul cibinului într-o noapte de mai nimeni nu te întreabă cîți ani ai lehamitea și buzunarul dimineața la cinci orașul sărea ca o mărgică albastră din gîtlejul
Poezie by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/12207_a_13532]
-
în limbă există elemente constante, permanente, universal valabile. Semanticii susțin că oamenii nu se înțeleg între ei deoarece nu au clar în minte înțelesul cuvintelor. După ei, dacă înlocuim cuvîntul Ťcapitalistť prin alt cuvînt, muncitorii nu mai au de ce să lupte împotriva lui." în cadrul aceleiași lecții, menționarea lingvistului Ivan Alexandrovici Baudouin de Courtenay a stîrnit rîsul întregului amfiteatru. Explicația că ar fi vorba de un rus cu ascendență galică n-a putut anula voioșia inițială, cu suport subînțeles într-o listă
Rîsete în amfiteatru by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12408_a_13733]
-
când părăsesc lumea aceasta fiecare trăiește în vremea sa călărețul trăiește primăvara cel cu gluga întunecată care-l urmează locuiește în inima iernii * ieri s-a încheiat pacea între stăpânul nostru și dușmani dar azi am călărit la bătălie ca să luptăm chiar pentru noi sus am purtat capul unui ostaș pe care l-am omorât pentru hamuri și scut Lu Li iubita mea stă într-un nor de tămâie făcând placul traducătorului împărătesc veste ce-mi înnourează mințile am lovit tare
Andrei Codrescu – Lu Li and Weng Li by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/12357_a_13682]
-
un an i-am scris lui Lu Li nu mi-a răspuns nici măcar o dată de șapte ori a citit ea fiecare scrisore le știe pe dinafară * la marginea drumului spre Nanking un călugăr atât de gras că trei băieți se luptau să-l țină pe picioare praful de la copitele calului meu i-a făcut nor ce povești or fi povestit? * când eram băietan la noi în sat aveam o fântână în care locuia un demon o dată l-am văzut mânca o
Andrei Codrescu – Lu Li and Weng Li by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/12357_a_13682]
-
le am sub nasul meu, nu, ci fiindcă nasul meu nu va trăi clipa de grație olfactivă! În rest, totul e lumină albă și rece de toamnă. Cafea multă, tranchilizante cu pumnul. Fetița la grădiniță. Tamara Nikolaevna la spital. Părinții luptînd cu praful de pe covoare și de pe cărți. Eu, în haină de antilopă neagră, cu tîmplele albe, înspumate de furia gîndurilor, cu inel subțire de om de-a pururi căsătorit, scriind, scriind, scriind scrisori către dumneavoastră. "Risipa" asta îmi dă senzația
Aș vrea să vă vorbesc despre ură by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12828_a_14153]
-
pe țăranii români, “nu numai pentru că poartă în vinele lor sângele legionarilor romani și matroanelor Romei, ci pentru că acel sânge n-a degenerat după două mii de ani, astfel că ieri acel țăran a uimit Europa întreagă printr-o antică vitejie, luptându-se alături de Regele nostru”. Se bucurase de onoruri: în 1882, Regele Carol I îl decorează cu Medalia Bene Merenti clasa I, iar în 1904, îi decernează Ordinul Coroana României în grad de ofițer; în 1884, primește Premiul “Năsturel Herescu”; s-
La centenarul unei cărți by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/13037_a_14362]
-
a potecii înguste restaurante mâncătorii muzica masticației valsul porumbului cantine unele peste altele mâncare mâncare pentru toate buzunarele obsesia grăsimii călărind mușcătura hormonii și sucurile colorate prin carnea infinită parcul central rampa și eterna tinerețe joggers îmbrăcați în năpârliri se luptă cu nisipul degradării atomului fug pe patine cu rotile filtrați de ochi severi de silicon agățați pe ramurile timpului tarabă după tarabă la baza verticalelor Titanice intimidează catedralele și otrăvesc vegetația de plastic cu trilioanele de oficii și galaxii de
Manhattan by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/13236_a_14561]
-
consecințele ce decurg de aici. Este o dramă nu doar uimitor de veche, dar și uimitor de actuală. Imaginea intelectualului român variază, din timpuri uitate și până acum, între două extreme: idealistul sărac, atașat de oameni și de locuri, care luptă să realizeze cât mai mult în condițiile date, și pragmaticul exasperat, care suportă înstrăinarea și care luptă pentru condiții adecvate lucrului intelectual. Situarea între aceste două extreme nu a fost decât în mică măsură o alegere personală. Istoria, cum spune
Piese de puzzle Sebastian și Eliade by Irina Groza () [Corola-journal/Imaginative/12957_a_14282]
-
actuală. Imaginea intelectualului român variază, din timpuri uitate și până acum, între două extreme: idealistul sărac, atașat de oameni și de locuri, care luptă să realizeze cât mai mult în condițiile date, și pragmaticul exasperat, care suportă înstrăinarea și care luptă pentru condiții adecvate lucrului intelectual. Situarea între aceste două extreme nu a fost decât în mică măsură o alegere personală. Istoria, cum spune Mircea Eliade, nu i-a lăsat pe oamenii de cultură în pace. Sute de ani de neliniști
Piese de puzzle Sebastian și Eliade by Irina Groza () [Corola-journal/Imaginative/12957_a_14282]
-
Situația nu e prea trandafirie”, o informă el. “Pe vărășteni îi așteaptă zile grele și ei simt bine lucrul ăsta... Peste câțiva ani n-o să mai aibă nimeni o palmă de pământ... Așa că mă întreb ce rost are să ne mai luptăm cu morile de vânt?...” “Nu cumva, tată, ai de gând să donezi pământul la stat?” “Se-nțelege că nu! Mama ta ar fi distrusă. Dar și așa o duce tot mai prost cu sănătatea. Are inima foarte slăbită...” “Ar fi
Daniel Dragomirescu - Două vizite by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/13067_a_14392]
-
epic, sensibilitatea artistică. Iată cum se plânge lui Mihail Dragomirescu de situația mizeră, desperată, ca deținut la Văcărești: „Pe lângă că mi s-au umflat oasele de scândurile patului, pe lângă că îmi hăuiesc creierii de insomnia cu care trebuie să mă lupt toate nopțile de-a rândul și pe lângă că am răcit peplin și se prea poate să mă aleg cu o boală de piept din această cumplită glumă a ungurilor, mai e că acum nu mai am nici parale, chiar astăzi
Ediția critică Rebreanu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/13143_a_14468]