1,124 matches
-
windscreen.] PÎnă la urmă, toată această tensiune dintre veterani și răcani izbucnește Într-una din seri. Episoadele Încep să se consume În avalanșă, dar e o avalanșă care urcă. Filmul Începe cu un veteran care silește un răcan să-i lustruiască bocancii În fața dormitorului. Îi rupe din cămașă o fîșie și Îi spune ce să facă și cum să facă, ținîndu-l de după gît ca pe un pisic. Freacă-i, cap de cauciuc, freacă-i pînă Își vede veteranu’ mustața În ei
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
unsuros de pe pereții de inox, Înainte să fierbem În ele ceaiul pentru cină - primim asigurări că e o practică uzuală, așa că să lăsăm mutrele. SÎnt făcut din dimineți chioare de instrucție, din igienă precară, din ture de planton În care lustruiesc bocancii camarazilor, năuc de somn, În timp ce caporalul de serviciu adună gărzile spectrale și zgribulite din posturile de la depozitul de muniție, de la parcul auto și de la gardul vestic al bateriei. SÎnt făcut dintr-o serie de amenințări și promisiuni din partea veteranilor
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Eu trebuie să plec, îl întrerupse părintele Bernard. Se ridică și sutana lui neagră dispăru din cameră. Adam și Zet o zbughiră și ei afară. Brian i se adresă lui Ruby: — Nu găsești ceva de făcut, Ruby? Du-te și lustruiește ceva. Trebuie să existe în casa asta vreun obiect de curățat. Ruby se puse în mișcare cu gravitate. Când se apropie de usă, Tom o strânse de braț. Apoi se uită la fața furioasă, ciupită de vărsat, a fratelui său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
o singură dată. — Cum ar fi nașterea lui Iisus Hristos? — Nu fi așa de tembel... — Ei, bine, lumea poate fi schimbată. — Of, Doamne, gata, taci! Și puneți o cravată. Tom își găsi o cravată. Crezi c-ar trebui să-mi lustruiesc și pantofii? Nu. Doar nu te duci în vizită la Dumnezeu. Nu? Vrei să mă conduci până acolo? Nu. Șterge-o! Când Tom McCaffrey ajunse la ușa lui John Robert Rozanov, se montase până la o adevărată stare de febrilitate. Prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Directorul Băncii Naționale! Clar? Copilul ăsta de cal, mânzul, Puiul ăsta de Gloabă, mânzul nostru are aripi !! “ În camera de serviciu a redacției Expresului Național se auzeau distinct și clar, picur cu picur, picăturile de transpirație căzute pe parchetul proaspăt lustruit cu Luci Lux degresează prin vopsire. Brusc, personajele se precipitară. Pompierul de serviciu sparse pentru a doua oară gura de canalizare hidraulică și întrun gest de supremă voință învârti de două ori trei sute șaizeci de grade, manivela. Furtunul în care
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
carnea sângerândă. Se vedea cât de colo că-i plăcea. A mâncat pe săturate, după care a zburat pe trupul inert al ursului. Avea aer de învingător. îndată și-a șters ciocul de blana maronie și a început să-și lustruiască penele de pe aripi. După ce vânătorul a luat blana ursului și cât a putut din carnea acestuia, îndreptându-se către casă, a băgat de seamă că pe deasupra lui zbura, la joasă înălțime, și pasărea. Ajungând el la hruba săpată într-o
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92330]
-
are drept la ea, și în mîna căruia o voi încredința." 28. "Și tu, fiul omului, proorocește, și spune: "Așa vorbește Domnul, Dumnezeu, despre copiii lui Amon și despre ocara lor. Spune: "Sabia, da, sabia este scoasă pentru măcel, este lustruită pentru nimicire, ca să lucească! 29. În mijlocul vedeniilor cu care te înșeală ei și în mijlocul proorociilor mincinoase pe care ți le fac ei, te vor face să cazi între trupurile moarte ale celor răi, a căror zi vine tocmai cînd nelegiuirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
ducem Nu-mi explic de ce am detestat întotdeauna necroloa gele. Ins cu naturelul simțitor, degrab’ vărsător de lacrimi la emoții estetice violente și evocator cu voluptate, am refuzat totuși, fără excepție, retorica îngropăciunii verbale, stilistica de cenotaf. Menit adeseori să lustruiască orgoliul vorbitorului, fie acesta glacial, fie patetic, necrologul îl transformă pe răposat într-un simplu pretext diplomatic, ori stilistic, de compătimire studiată, cu mize din cele mai diverse. Cum bine știm, simpla prezență, însoțită de-o strângere de mână în
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Buduca întinzînd piciorul spre scaunul de lemn al unui lustragiu. Își permite un asemenea lux? "Mi-i face gratis ― ne zice Buduca râzând. Mi-a cerut o țigară și m-a declarat prietenul lui. Apoi, mi-a propus să-mi lustruiască pantofii pe gratis în semn de prietenie". Mă mir, dar nu spun nimic. Trec cinci minute, timp în care Buduca "bavardează" degajat, ca între prieteni, cu lustragiul, și, deodată, observ că prietenia s-a ruinat. Buduca dă din mâini, iar
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
din perioada helenistică și perioada romană. Singura care mi se pare că merită atenție e o sculptură arhaică rătăcită, prin ce minune nu știu, printre celelalte. La ieșire, îl văd pe Theo lângă autobuze, fără bicicletă. Îmi arată pantofii proaspăt lustruiți de un lustragiu care se îndepărtează. Asta îmi dă curaj să-l întreb: "Dar unde e bicicleta dumneavoastră?" "E bolnavă, îmi răspunde el. Am cumpărat de aici un medicament pentru ea." Și scoate o cutie din buzunar. Am făcut o
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
către beciul casei. Câteva dintre ele au ajuns la bucătărie. Estera sau Steluța, cum o alintau toți, își privea mama cu admirație. Se uita la mâinile acesteia cum trebăluiau prin bucătărie, ba spălând vase, ba punându-le la loc, ba lustruind mânerele de la mobilă, ba stând cu ele în șold uitându-se, un pic abătută, pe geamul ce dădea spre terenul de joacă din spatele blocului. După câteva momente, Steluța observă mâinile mamei curățind mere pentru prăjitura favorită a tatălui ei. Degetele
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
consolat cu postul de "inspector general pe țară". S-a însurat, la Cluj, cu o fată căreia multă vreme i s-a zis în sat "unguroaica", apoi a început să se iscălească "George Șerban", în loc de "Gheorghe Șerban", pentru a-și lustrui puțin proveniența, și și-a cumpărat un baston de abanos cu măciulie de argint pe care-l învîrtea, seniorial, vara, când se plimba pe ulițele din Lisa. În felul lui, "unchiul George" era un personaj-spectacol. Își purta soclul cu el
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
ceruit parchetele, măturat, spălat, de atîta frecat și lustruit se obișnuiseră cu gîndul că Cinthia nu mai exista. În ziua sosirii s-au sculat dis-de-dimineață. Nilda umplu cămara de provizii, Vilma aranjă cu grijă În șifonier hăinuțele băiatului și Carlos lustrui cu zel automobilele. Lui Julius i-au spus nu care cumva să se urce În caleașca bunicului și să aștepte liniștit pînă se făcea ora de plecare, Îl Îmbrăcaseră ca la prima Împărtășanie și Îi puseseră cravată de toreador. Aștepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
nou cheia de contact și pornește motorul cu o Înfățișare care parcă spune „sînt șoferul dumneavoastră, doamnă, chiar metisul dumneavoastră, dacă vreți“ și demarînd face cu ochiul celorlalți șoferi, un șir de mustăți și de chipiuri cu cozoroc lat, care lustruiesc mașinile dis-de-dimineață și așteaptă cu toții pe doamna, sau pe bătrînul sau clienții, dacă sînt șoferii de taxi ai hotelului și toți devorează cu nesaț ziarele, În față la Country Club, asemeni lui Carlos, metisul dumneavoastră, dacă doriți. Bobby avea acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Împiedică de Arminda care privea fără să vadă și vedea fără să privească, Îi zîmbi, dar șuvița Îi căzu pe ochi și-i acoperea gura și Arminda nu văzu, observă numai că doamna se grăbea să deschidă: era valetul care lustruia geamantanele domnului. Era Încărcat de geamantane și zîmbea cu gura pînă la urechi cu gîndul la bacșișul gras care-l aștepta. CÎnd Susan Îi spuse să intre, aproape rugîndu-l să intre, lacheul Îmbrăcat În uniformă verde Înaintă fericit, gîndindu-se că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
deosebit“, ne-a spus la întoarcere, „turiști și iar turiști...“ Abia am așteptat liftul, în care ne-am înghesuit din nou cu japonezii și suedezii ce pri viseră orașul și Alpii. Nici nu știu cum am ajuns din nou jos, pe mozaicul lustruit din uriașa incintă. Nu știu cum am zburat, în acea după-amiază, cu avio nul, cum am luat apoi taxiul de la Otopeni și cum am ajuns acasă. Sunt năucit și înspăimântat până azi. Iubim cu un creier de copil Cea mai minunată femeie
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
risipit se adună înapoi. Mici vieți născute pe uscat împung monstrul cu ace și cuie, îl hăcuiesc, revendicându-și casele zdrobite. Păsările ciugulesc din carnea lui putrezită. Veverițele smulg hălci din el, le îngroapă pentru iarna care vine. Coioții îi lustruiesc oasele până ajung de un ivoriu strălucitor. Pe sub coastele lui uriașe, arcuite, trec mașini. De vertebrele șirei spinării lui atârnă semafoare. În curând, din oasele lui răsar crengi și frunze. Localnicii mișună prin el, fără să vadă altceva decât stradă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ușor pe picioarele delicate, care erau, În mod evident, neobișnuite cu activitatea la care le supunea acum: era un adevărat model de eleganță jegoasă - purta un costum În dungi, presărat din plin cu pete de grăsime, o pereche de pantaloni lustruiți la fund; avea gulerul ridicat și mîinile adînc vîrÎte În buzunare, astfel Încît, atunci cînd mergea, umerii osoși Îi ieșeau În față ca și cum, În ciuda căldurii, Îi era frig. O țigară fleșcăită Îi atîrna În colțul gurii și vorbea de-abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
să facă în așa fel ca toate războaiele să se termine repede, iar oamenii să fie din ce în ce mai deștepți, mai sănătoși și mai fericiți. Să vedem ce face Ana. Tocmai și-a potrivit din nou licuriciul în păr și și-a lustruit pantofii albaștri pentru călătorie. Deci - la drum! Dar, între timp, n- aș putea, oare, să vă mai spun câte ceva despre mine? Au apărut două în camera mea. Așa numesc eu locul în care îmi place să dorm: „camera mea”. Dar
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
pe nume Neggen stătea în picioare, privind o mașină - o navă spațială mică, în formă de țigară. Nava spațială se afla la picioarele lui. Într-o scobitură naturală care era pe jumătate grădină, pe jumătate marmură netedă. Era o marmură lustruită de o mână de om și o grădină făcută de om, ceea ce oferea un amplasament decorativ pentru mica naivă. Bărbatul gândea cu mare regret: "În toți acești ani, aceste milenii, nava aceasta s-a aflat aici și noi n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
și împreună. El era imaginea mea din oglindă, iar eu eram a lui. Prin David, ajunsesem să mă iubesc pe mine. IV Aproape nici o lumină nu era aprinsă în Eden Hotel, în aceste zile. Nu mai sînt ziare pe măsuța lustruită din hol și nimeni nu stă pe fotoliile de pluș așteptînd pe cineva. Toată lumea așteaptă, dar nu pe cineva anume. Orașul așteaptă cu vitrinele lui goale și oamenii lui supți. Nu pentru că ar avea o întîlnire, ci pentru că nu prea
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
lîngă el, în timp ce el îi arăta cum să folosească șablonul. Doamna Thaw a părăsit infirmeria în primele zile ale noului an. Doamna Gilchrist de la parter și una-două dintre vecine veniră să pregătească apartamentul, să șteargă praful, să spele și să lustruiască în cele mai ascunse unghere ale fiecărei încăperi. — Va trebui să fiți deosebit de atenți cu mama voastră, să o ajutați cît puteți de mult acum, spuseră ele cu severitate. Țineți minte că n-o să se poată da jos din pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
îi veneau în minte cuvinte ecocate de amintirea lui Marjory, le orchestra în fraze. Scria poeme și i le strecura în mînă cînd se întîlneau pe coridoarele școlii. începuse să se pieptene, să se spele pe dinți și să-și lustruiască pantofii; își schimba lenjeria de corp de două ori pe săptămînă și îspre supărarea domnului Thaw, care spăla rufele), cămășile de patru ori pe săptămînă. Se îmbrăca mereu în costumul în dungi și-i curăța petele cu terebentină, deși asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
să pună în biserică o nouă masă de comuniune, o orgă și ferestre colorate. Dar el era fierar industrial cu o familie mare. Nu și-a permis să dea bani, așa că a lucrat zece ani pe gratis, măturînd, ștergînd praful, lustruind alămurile și trăgînd clopotul pentru slujbă. La turnătorie era plătit tot mai puțin pe măsură ce îmbătrînea, dar mama ajuta familia brodînd fețe de masă și șervețele. Ambiția ei era să strîngă o sută de lire. Era o cusătoreasă pricepută, dar n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pe obraji. Spuse ceva, dar nu-i auzi cuvintele. Lanark îl zări pe Ritchie-Smollet făcîndu-i agitat semne din ușă, din spatele cîntărețului. O trase pe Rima și porniră, împiedicîndu-se de oamenii din public. Cîntărețul urlă: „Spală ferestrele pînă mă orbesc!“ îVUUM) „Lustruiește podelele pînă-mi prind piciorul pînă la genunchi!“ îVUUM) „Tapetează camerele pînă ce pereții mă strivesc!“ îVUUM) Cînd trecură pe lîngă cîntăreț, Rima făcu niște semne atît de amenințătoare spre un bloc de difuzoare, că un ins o prinse de mînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]