732 matches
-
mâinile. Ochii îi străluceau. - Ești un adevărat căpitan. Casa mea e și a ta. O să mă ajuți să-mi țin făgăduiala. Are să fie ca și cum ai fi făgăduit tu însuți. O să-ți fie de ajutor. D'Arrast surâse. - Nu cred. - Ești mândru, căpitane. - Cândva am fost mândru, acum sunt doar singur. Dar ia spune-mi, bunul Iisus ți-a răspuns întotdeauna la chemare? - Nu întotdeauna, căpitane. - Și atunci? Bucătarul izbucni într-un râs proaspăt și copilăresc. - E liber să-mi răspundă când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
drept. O anumită bănuială putea să rămână asupra ei ; la fel ca și asupra oricăruia. Ciudată asemenea neatenție, ușurința cu care putea fi sau se lăsa prins copoiul asupra minciunii. Eroare anume strecurată, poate ? Informațiile de care era atât de mândru n-ar fi putut neglija sau falsifica amănunte atât de importante. Urmărea s-o deruteze și mai mult ? Lăsând-o să creadă că inventează și nu știe mare lucru. Pentru a-i pregăti altă cursă ? Reușise, oricum, s-o facă
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
țară, la ai noștri, doar auzisem pe-aici că ați venit să vă bateți cu românii, Doamne, ferește-ne și iartă-ne... Bine însă că te-a luminat Dumnezeu și ai stat pe loc, că de puneau mâna pe tine, mândrul mamei, vai, Doamne! Pățeai și tu ca bietul protopopul nostru, ba poate și mai rău... Ce noroc că nu ne-am culcat, zău așa! De obicei pe vremea asta suntem adormite, dar azi parcă Dumnezeu ne-a șoptit să mai
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Și lebede-argintoase pe planul mări-l trag - Pe frunte-i e-mpletită o ramură de fag - Plutind cu repejune sub palida lumină A lunei... pe-nmiirea a undelor senină. Se pare cum că este al mării Dumnezeu, Blând îngînat de lebezi în mândrul visul său. Din insulele sfinte străbat cântări ferice, Noroc și desperare le văd unite-aice... Acum pe-un stan de piatră din luntre el coboară Și barba lui cea albă pe piept se desfășoară Și-n două despicată de vânt e
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
cometul, "Neliniștind cu sboru-i veciile întregi. "Fantasmă nesfârșită și totuși diafană "Din lume exilată neaflând limanul său, "Demon, gonit de-apururi de ordinea tirană - Acela să fiu eu. - "Să faci minuni? Nu-i asta. Nu mă-nțelegi, iubite" Pe creștetul lui mândru ea mînile și-a pus. "Sunt taine-n astă lume atât de neghicite, "De-ai spune viața toată, tot n-a sfârși de spus. {EminescuOpIV 323} 145"Vezi tu, eu te-aș vrea timid, un blând băiet, să-mi spună
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
al norilor chaos, O stea nu lucește pe bolta cea largă - Pornit ca de vânturi sirepul aleargă. {EminescuOpIV 327} Un tunet cutremură lumea-n temei. Venea parc-o oaste călare de zei... Cu-a lui erghelie-nspumată de cai, Vuind vine mândrul al mărilor crai. Cu gâturi întinse sirepi de omăt Prin norii cei negri sburau spăriet, Mânați de gigantul cu barb-argintoasă, Ce vântul în două despică frumoasă. Văzîndu-l pe tânăr înnalță toiagul. O aspră privire i-aruncă moșneagul, Cumplit amenință, în
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
cer, Poet gonit de lume și înghețat de vânt, Ce cânți ca o stafie ruină și mormânt; Acuma, când din umbră - Lumina - eu apar, Aruncă de pe tine noianul de amar. Eu vin din centrul lumei încoronat de sori, Preced pe mândrul, [naltul], frumosul Viitoriu, Ce-n nourii de secoli se sgudue închis Ca un frumos și mare însă, teribil vis, În cerul lui petrece sublim și neajuns Nici ochiul unui înger pin nori-i n-a pătruns. Ci tânăra speranță în
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
înainte Sboară geniul de lumină. Îndărătu-i pintre neguri A rămas un fluviu clar De albastru senin aer. În dungi supte, în cordele De argint, ele suspendă Fluturări și creți în calea Râului de-aer albastru, Ce de cale îi servește Mândrului geniu și nalt Al luminei. 3l. DIN BERLIN LA POTSDAM (cca 1875 ) Din Berlin la Potsdam merge Drum de fier, precum se știe, Dară nu se știe încă C-am luat bilet de-a trie, C-am plecat de dimineață
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
neagră să-mi acopăr Fața murindă să n-o vadă lumea (p. 52) În voința lor cea mare fu eternitatea lor. (p. 54) Vai! În mine trăiesc Titanii și nu Olimpul. (p. 57) 13 Atât de palid, de adânc, de mândru Și de frumos cum în viața mea N-am mai văzut vun chip. - Un singur viciu În lume-avea - ș-acela-i ședea bine: Mândria. 1044 {EminescuOpXV 1045} PACEA PĂMÎNTULUI VINE S-O CEARĂ (p. 68) 13 Eu nu vorbesc de Dumnezeul de-
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
nu de alta, dar avea cheile de la casă în ea, care sală de curs era la cinci, nu la parterul pe care-l accesam obstinent. Eu eram la mine în țară, dar el era la el în școală și de mândru era de chestia asta nu o dovedea decât curajul cu care imediat după ce apăsam butonul ăla de sonerie care semăna cu un sân de fată mare foarte mică, apăsa și el la rândul lui pe celălalt sân, și tot așa
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
enigmă, fără suflet. Arhitectura lu 'pește, din care n-o să scap niciodată. 29 Și ultimii 17 ani, altă viață de om, i-am trăit tot la bloc, încă într-un bloc mult mai prost decât al părinților mei. Și ce mândru eram când mi-am cumpărat, din propriii mei bani, munciți de mine, apartamentul din Nada Florilor. Abia apoi am văzut că nu exista, în toată casa, nici un unghi drept. Că, dacă-ntindeam mâna, îl băteam pe umăr pe vecinul din
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
aș putea ierta Însă trebuie să te iert. Chiar trebuie? Cum te-aș putea ierta? Trebuie să te iert. Chiar trebuie? Povestea ta. Pentru tine totul a Început Într-un sătuc de mineri care se chema Nittin, tocmai la marginea mândrului oraș Edina. Tu te-ai născut În circumstanțe tulburi, fiind primul dintre fiii lui Ian Robertson și ai lui Molly Hanlon. Trăiau Într-o comunitate de mineri. Tu ai fost primul dintre fiii lor, dar ceva nu era În regulă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
care au nevoi! Fă asta cu bucurie! Răspunde la nevoile lui cu sufletul și inima! O să capeți În el un prieten și o să-ti dai aportul În promovarea prieteniei! A noua regulă. Înfruntă-ți zgârcenia, lenevia, automulțumirea, avariția, frica, fățărnicia, mândri! Crede În oameni și iubește-i! Nu vorbi despre ei pe nedrept și nu lua În considerare părerile rele despre ei! A zecea poruncă. Eliberează-ți mintea de gânduri despre boli, traumatisme, moarte! A unsprezecea regulă. Nu desparte gândurile de
Fitness. Teorie si metodica by Olga Aftimciuc,Marin Chirazi () [Corola-publishinghouse/Science/1170_a_1869]
-
Dezacord total În general, sunt mulțumit(ă) de mine Câteodată, mi se pare că nu valorez nimic Cred că am unele calități Sunt capabil(ă) să fac lucrurile la fel de bine ca și ceilalți Simt că nu am de ce să fiu mândru(ă) de mine Câteodată mă simt realmente inutil(ă) Cred că sunt bun, cel puțin la fel de bun ca ceilalți Mi-ar plăcea să am mai mult respect față de mine Susținere socială și relații Întrebările următoare se referă la persoanele din jurul
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
necesare; iar pentru a-și susține părerile lor se hărțuiesc cu cei care se îndeletnicesc cu adevărata filosofie. Vor mai bine să sufere totul și, după cum spune proverbul, pun totul în mișcare ca să-și păstreze rătăcirea lor, chiar tăgăduind Scripturile; mândri de erezia lor își schimbă firea; în adunările lor umblă după mult cântatul scaun dintâi, iar la ospețele lor, pe care cu nume fals le numesc agape, doresc să aibă locul de onoare”. (Clement Alexandrinul, Stromatele, stromata a VII-a
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
bătrânul Toma, nepoata... cât de mult! În ultima vreme, o ia tot mai des cu dânsu.. s-o învețe meșteșugu‟ vânătorii. Pi cât‟îi di gingașă, pe-atâta‟i di băiețoasă! murmură bătrânul. Și râse în barbă, netezindu-și-o, mândru de vlăstarul neamului său. Acum se simte slab și, ar fi vrut să-l roage pe Anton s-o lase mai mult pe acasă, cu dânsul.. simțea că are nevoie de ea, dar îi era rușine, i se făcea un
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
crâșmă, să se bucure și ei de sărbatoarea zilei. Bărbați pletoși, bărboși, cu ciubotele cu tureatca tare și înaltă, cu pantaloni și jachete de catifea, cu vipușcă la pantaloni lată de două degete, cu pană de păun la căciulă... pășesc mândri ca niște voievozi coborâți din legendă... Femei oacheșe cu trupuri zvelte și unduitoare în fuste largi și lungi până în pământ, viu colorate; ochi mari și negri ca tăciunele, cu păr negru lucios, pășesc mândre cu fruntea sus, cu mâinile pe
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
folosind, din când în când, biciușca de piele, prinsă de o vargă de alun. Pe la biserică, i se alătură Mihai a lui Ghiță Toader, cel mai mare fecior al pădurarului, care, bucuros nevoie mare, se aburcă în car, ținându-se mândru de draghină. Bună vreme, bade Vasile, dădu cuviincios binețe fiul pădurarului. Apăi, bună-i pentru alții, răspunse morocănos Vasile. Încalte-ai petrecut aseară, bade! Câte căni ai închinat? Dumnezeu le mai știe, băiete și baba mea, care mă judecă! răspunse
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
a saluta primăvara. MICUȚUL GHIOCEL Toma Diana , S.A.M. Sirețel Eu sunt micuțul ghiocel, Ce-am luptat cu iarna Și-am ieșit învingător Eu și primăvara. Am învins zăpada rece, Gerul cel năprasnic Și zâmbesc ca și un rege Unul mândru, strașnic. Primăvara Pricop Petronela , S.A.M. Sirețel Primăvara a venit Peste dealuri și câmpii Încet se topește neaua Și steluțele argintii. Ghiocelul cel plăpând Și-a scos iarăși capul De sub a haina albă, grea, Ne-a zâmbit săracul. Glasuri de
DE LA COPII ADUNATE… by Gabriela Irimia () [Corola-publishinghouse/Imaginative/778_a_1738]
-
jumătate spre mine părintele Ioan, eu cred apoi că meșterul Luca undeva în străfundul sufletului său aștepta ca tu să te răzvrătești, l-ai luat însă prin surprindere, nu credea să se întâmple atât de repede, a fost atât de mândru de tine când ai pictat arhanghelul din conca absidei, copilul ăsta e prea bun, mi-a spus despre tine, ca să nu se ardă! Ca să nu se ardă?! La ce?! Va trebui să-l domesticesc altfel, au fost cuvintele meșterului Luca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
fie aruncați în carceră, fără speranță. Printre prizonieri și prăzi, Tiberius poruncise să se afle și soția învinsului Arminius, Thusnelda, care căzuse în mâinile romanilor fără ca el, disperat, s-o poată salva. Ea mergea neobosită, cu ochii ei limpezi și mândri pierduți în gânduri îndepărtate. Gajus nu putu s-o vadă și nici măcar să și-o închipuie, prins cum era în cortegiul ce mergea în fața lui, dar îl auzi pe tatăl său, când prietenii îl felicitau, murmurând pe când îi îmbrățișa: — În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
diferite, mii de granițe, deosebiri radicale între supuși, de la germani la blemii din Nubia. Aceasta genera zi de zi probleme neașteptate, impunea noi modalități de guvernare, maleabile și rapide. Structurile vechii Republici libere apăruseră într-o porțiune restrânsă a Mediteranei; mândrul Senatus, divizat acum în diferite curente, nu mai era indicat pentru a controla imensitatea imperiului. Senatorii fuseseră obligați să-și recunoască superiorii: din când în când, din Senatus se evidenția cineva născut să comande - un consul, un triumvir, un pater
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
unde, simțindu-se protejat de abis, reușea chiar să adoarmă. Se spunea totuși că un pescar cu temperament napolitan, capricios, izbutise să se cațăre pe stâncă până sus, înșelând vigilența paznicilor, și să ajungă pe terasă pentru a-i oferi mândru împăratului cel mai frumos sparus auratus, un pește teleosten, din care nu mai fusese prins vreun exemplar în marea aceea. Tiberius pusese însă să fie ucis pe loc, ca să nu dezvăluie nimănui drumul pe care-l descoperise. După mulți ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
le trezea cunoscuților invidie, dar și admirație și ducea iarăși la alte cuvinte, ceea ce mă speria: — Care dintre voi doi o să fie cândva, mai târziu, cel mai cunoscut? Și toate aceste cuvinte din ziare, de care Armin era atât de mândru, îmi răpeau ceva, la fel cum făcea și vorbirea rudelor și a prietenilor, ceva ce iubeam, ceva care mă făcea să călătoresc cu bicicleta prin împrejurimi, să caut coline și țărmuri, chiar dacă ceea ce îmi fusese luat prin rapoarte și vorbărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
orizonturi, peisaje, oameni, catedrale, apusuri, bucătării, muzică, haine, istorie, stil, să le lărgească spațiul mental, desăvîrșindu-le formarea prin conexiune directă cu diversitatea și suplinind absența lecturilor de care noi, făpturi obligate de ani de zile la staționare, sîntem atît de mîndri, fiind convinși că reprezintă singura, adevărata cultură. Fiind Încredințați că dacă citim o carte despre Roma e același lucru cu a face baie-n Tibru. Nu e. În plus, biblioteca surpă, estompează treptat formatul uman, privîndu-l de-o particularitate dinamică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]